O astfel de de alianţă este practic o mică uniune naţională, pentru că are elementele din întreaga plajă de valori doctrinare, stânga+centru+dreapta. O astfel de alianţă, pentru o Românie (ro-mânie) aflată în plină criză economică, dublată de alte două crize, una socială şi una politică, reprezintă o şansă. O şansă doar dacă...
Tare îmi este teamă că această alianţă nu este totuşi adresată românilor ci "câştigării alegerilor". Tare îmi este teamă că cele trei partide nu doresc altceva decât înlăturarea domnului Băsescu din Palatul Cotroceni şi a PDL din Palatul Victoria.
Mi-aş dori de această alianţă "de largă respiraţie politică" o activitate pro-România, pro-români, pro-viitorul acestei naţii... şi nu un pro-interese gregare şi anti-interese PDL+Băsescu.
Care cred eu că ar trebui să fie centrul activităţii acestei alianţe?
Economia nu este, până la urmă, o dimensiune politică, ea este un atribut al cetăţenilor. Într-o economie de piaţă, persoanele private fac activitatea economică care clădeşte bunăstarea, politica nu poate decât să favorizeze dezvoltarea economiei private.
Politica trebuie să stabilească regulile prin care economia trebuie să funcţioneze optim. Din păcate, oricine are răbdarea să verifice legislaţia care stabileşte politicile economice şi spaţiul iniţiativei private, poate vedea că în ultimii 20 de ani se stabileşte o agitaţie păgubitoare care tot schimbă lucrurile fără să existe timpul necesar implementării reale a nici uneia dintre politicile economice. O permanentă schimbare, poate zece modificări ale Codului Fiscal în fiecare an, mult mai multe alte schimbări ale condiţiilor de funcţionare ale firmelor, afacerilor, o birocraţie excesivă şi, totodată, ineficientă. Poate că partidele sunt bine intenţionate şi poate chiar cred că schimbările aduse de ele vor conduce spre un impuls suplimentar economiei naţionale, totuşi instabilitatea, agitaţia, reprezintă inamicii cei mai mari ai mediului economic.
Iată, s-a înfăptuit alianţa PNL+PC. Se vorbeşte şi despre o alianţa cu PSD. Dacă această alianţă va fi folosită numai împotriva PDL şi, mai ales, împotriva lui Traian Băsescu… n-am făcut nimic. Şi când spun “n-am făcut” mă refer la noi, poporul român. Părerea mea, pe care sper să o citească toţi cei care sunt implicaţi, este că această alianţă ar trebui să producă adevărata reformă a statului român. Mai precis, ar trebui identificate, în mod exhaustiv, toate posturile din organigrama birocratică a statului român, pentru fiecare post ar trebui identificată competenţa şi legislaţia din care decurge respectiva competenţă… Apoi ar trebui gândit un pachet legislativ care să mute din rădăcini totul şi să eficientizeze aparatul birocratic, desfiinţând toate funcţionările redundante şi excesive. Domnul Boc se mărgineşte să taie din posturi, fără a se gândi că rămân descoperite competenţele atribuite de lege, ceea ce conduce, dacă nu la blocajul complet al actului birocratic, măcar la cozi imense din partea contribuabilului.
Problema statului român s-a născut dintr-o mentalitate păguboasă. Politicienii români s-au obişnuit, cam de un secol, ca atunci când ceva nu merge bine… să mai înfiinţeze un organism care să pună o ştampilă, o semnătură, un rând de acte… Cineva fură? Atunci mai este nevoie de un serviciu care să mai dea un aviz. Încălcarea unei legi nu se rezolvă însă cu modificarea acelei legi. Dacă vechea lege este încălcată, cu siguranţă că şi noua lege va fi încălcată.
Am să dau un exemplu cu care, cu siguranţă, s-a întâlnit orice patron din România.
Dacă cineva, un patron, doreşte să înfiinţeze un punct de lucru al firmei sale…
Normal ar fi să înştiinţeze autoritatea statului şi să aştepte un inspector (unul singur) care să-i dea avizul de funcţionare, pe baza unui pachet de reguli adaptat punctului de lucru (o listă cu condiţii pe care punctul de lucru trebuie să le îndeplinească).
Anormal, dar actual, omul de afaceri are de alergat până îi iese limba de un cot, timp de mai multe luni, cu câte un dosar la fiecare autoritate, are nevoie de avize de la pompieri, sanepid, primărie, protecţia muncii… Sunt zeci de copii după documente, poate sute de copii în perioada de funcţionarea a unei firme, zeci de stampile culese din zeci de birouri de la zeci de funcţionari care pun pe hârtie zeci de semnături… zeci de şpăgi pentru ca lucrurile să se mişte mai repede şi funcţionarii să facă ceea ce sunt obligaţi să facă, nu pentru vreun favor… De ce? De ce se depun, de fiecare dată, copii după acte? Doar chiar statul român (la nivel central sau local) le-a eliberat, el ştie ce face şi are deja aceste acte...
Dacă mă gândesc câte copii după certificatul de naştere are un dosar de la evidenţa populaţiei (se depune la fiecare solicitare de schimbare a cardului sau buletinului de identitate)... Nu tot statul eliberează acest certificat? De ce are tot timpul nevoie de câte o copie a lui?
Nu cred că nu este cetăţean care să nu-şi pună astfel de întrebări legate de birocraţie. Desigur, birocraţia excesivă se transpune într-un aparat de stat foarte încărcat.
Adevăratul avantaj al unei alianţe stânga-centru-dreapta, o mică uniune naţională, ar fi ca până la alegerile parlamentare din 2012 alianţa să facă deja această muncă titanică şi să vină cu un proiect comun, cu o listă de proiecte legislative, consultabile, palpabile, dezbătute, conştientizate, iniţiative legislative care să conducă la adevărată reformă a statului şi nu la o peticire fără nici un efect. Apoi, prin schimbarea organigramei, se micşorează şi aparatul statului, conform noilor nevoi.
Credeţi că se poate, credeţi că românii vor avea un beneficiu din această alianţă, sau totul este o strategie de “câştigare a alegerilor”?
8 comments:
De acord cu paragraful 2.
Dar, ca sa iti raspund la intrebare, poate fi folosita "si" in folosul cetatenilor intr-o oarecare masura. La urma urmei, un rau mai mic e "mai bun" decat raul asta mare.
Sunt curios, spre deosebire de alti blogeri, tu cum vezi profilul unui "specialist" care ar putea elabora un viitor program de guvernare de succes, respectiv politicile care sa stea la baza acestuia? Trebuia sa aiba un CV beton, cu educatie si experienta de zeci de ani in strainatate, sau sa fie un geniu nerecunoscut in domeniul sau?
CRED si SPER ca da... ca se poate si ca romanii vor beneficia de acesta alinta.
Eu nu sunt dintre cei care consideră cu CV-ul este ceva definitoriu activităţii şi intelectului, poate un punct de plecare...
Eu cred că specialistul este cel care acordă unui domeniu, relativ îngust, îndeajuns de mult timp încât să fie familiar cu tot ce se întâmplă în acel domeniu. Se spune că un specialist într-un domeniu se formează în 10 mii de ore de preocupare în acel domeniu.
Atenţie, NU UN PROGRAM DE GUVERNARE. Programul de Guvernare trebuie să fie o soluţie rezultată din efortul colectiv al partidelor politice, sau măcar al membrilor din Parlamentul României care trebuie să-şi negocieze acordarea încrederii funcţie de viziunea ţintei ulterioare, o ţintă îndepărtată patru ani în timp. Programul de Guvernare trebuie să fie o construcţie pluri-politică şi nu o dimensiune unilaterală a premierului.
Revenind la domeniul de expertiză, sau la specialitate, fiecare trebuie fie să-şi găsească o funcţie care să fie în concordanţă cu domeniul în care este expert, fie îşi alege domeniul şi se străduie, prin cele 10 mii de ore, să devină expert în acel domeniu. Desigur, în condiţiile auto-aprecierii apare şi condiţia conştiinţei.
Conform Constituţiei şi, mai ale, a legii partidelor, politica trebuie să facă fie o şcolarizare a membrilor de partid, fie să descopere geniile necunoscute... Din păcate politica nu face nici una şi nici alta.
Daca aceasta alianta va avea ca urmare debarcarea ciumei portocalii in frunte cu seful ei suprem mie imi ajunge. Altfel nu am mari sperante si nu vad de ce ati avea si dumneavoastra.
Doar mi-ati explicat ca parlamentul trebuie sa fie o aglutinare de oameni de bine, fiecare cu proiectele lui legislative si care nu trebuie sa fie constransi in vreun fel de partidele din care provin :))
Atunci nu vad ce responsabilitate ar avea partidele in ecuatia asta; nu ar trebui sa ma mai intereseze. Astept individualitatile providentiale care sa se adune in parlament si sa cloceasca o solutie ... Pana atunci am sa mai uit ca la un soare la deputatul si senatorul meu. Senatorul nu e votat de mine iar deputatul, Varujan Pambuccian, m-a dezamagit rau sustinand guvernul deci "il voi sanctiona" tooocmai la alegerile viitoare prin faptul ca nu-l voi mai vota. Mare sanctiune, mare responsabilitate ...
@ ADRIAN
Ciuma nu se opreşte odată cu strângerea cadavrelor, ea este o boală care se ia şi decimă totul. Fără o schimbare de mentalitate, fără democraţie, o dată ce vor pleca cei de astăzi, vor veni alţii mâine. La farfurii de naţii, vin mereu alţii.
Dincolo de toate, fie că se schimbă mentalităţile, fie că apar individualităţile apolitice, importantă este inducerea schimbării de mentalitate. Fără ca populaţia să silească această evoluţie, nimic nu se va schimba. De aceea tot spun că am nevoie de 10 milioane de români, ca ei să schimbe mentalităţi şi nu ca să impună pe cineva anume în fruntea ţării.
Simplul vot pentru cineva sau pentru altcineva, nu va schimba niciodată nimic. Singurul punct de plecare este votul pentru proiecte. Doar de acolo democraţia poate porni, doar de acolo putem avea o democraţie funcţională peste câteva decenii.
@ theodora0303
Sincer... Am tot mai puţină încredere în politicienii români.
eu am auzit ca o treime din televizoarele deschise de revelion erau pe programe care difuzau diverse game de manele.
despre care 10 milioane discutam ? :)
@ ADRIAN
Acea treime înseamnă poate un milion de români.
Pe de altă parte, şi iubitorii de manele au exact acelaşi drept ca oricine să-şi spune voinţa politică. Ideea este nu ca 10 milioane de români să devină genii în ale guvernării, ci să oblige politicienii ca România să funcţioneze democratic.
Dacă sunteţi interesat, citiţi cele 14 "episoade" de până acum.
http://bibliotecarul.blogspot.com/2010/12/14-am-nevoie-de-10-milioane-de-romani.html
Mai mult, încercaţi să faceţi propria dumneavoastră promovare şi deveniţi unul din cei 10 milioane.
Post a Comment