Domnul Băsescu ne tot "ameninţă" de la un timp cu o chestiune extrem de periculoasă atunci când vine din partea unui preşedinte... anume că USL-ul închide deschiderea lui Traian Băsescu spre Statele Unite pentru a avea o deschidere proprie spre Rusia. Iată însă că Traian Băsescu este prins într-un şah supărător. La vreme de suspendare, doamna Hillary Clinton l-a trimis pe domnul Philip Gordon să scuture, între patru ochi cu toate taberele, semnul de mazil... Domnia sa a atras atenţia atât grupării USL cât şi domnului Băsescu (dar de ajutor nu i-a fost decât domnul Băsescu). Atunci se vorbea mai ales despre lovitura de stat pe care USL a dat-o şi despre milioane de voturi fraudate... Numai că doamnă Clinton şi-a cam terminat treaba şi a trebuit să facă loc altcuiva. "Numai că", spre disperarea anumitor personaje din România... nu a fost după cum s-a pregătit ci după cum s-a potrivit.
Valentin Mândrăşescu ne oferă următoarea... Ştire:
„Sursele” de la Bucureşti susţin că pe malurile Dâmboviţei s-a aşternut tristeţea. Cei care până acum nu doreau să creadă în reformatarea politicii externe americane au fost forţaţi să recunoască existenţa unei noi realităţi. Barack Obama şi-a început noul mandat printr-o epurare a administraţiei prezidenţiale, a serviciilor secrete şi a Pentagonului.
Numai nişte naivi incurabili ar putea să creadă în poveştile lacrimogene despre demisia şefului CIA a cărui conştiinţă a fost măcinată de consecinţele unui banal adulter. Într-un timp foarte scurt au fost decapitate serviciile, „doamna de fier” a diplomaţiei americane a fost forţată să renunţe la funcţie, iar echipa de „duri” de la conducerea armatei americane a căzut în dizgraţie şi a fost înlocuită, fie şi cu preţul unui scandal monstruos.
La Bucureşti au existat speranţe că noul secretar de stat va fi Susan Rice, un cunoscut inamic al Rusiei şi una dintre „tinerele speranţe” ale aripii dure a establishment-ului american. Rusofobii bucureşteni mizau pe ideea că Rice va fi continuatoarea strategiei geopolitice a doamnei Clinton, garantând astfel suportul necondiţionat al Washingtonului pentru actualele regimuri politice din Europa de Est. N-a fost să fie. Susan Rice a renunţat „benevol” la ideea de a candida, iar noul şef al diplomaţiei americane a devenit senatorul John Kerry.
John Kerry. Foto: EPA
Numirea lui John Kerry a fost interpretată la Moscova drept un semnal pozitiv, deoarece senatorul democrat are reputaţia unui om pragmatic care conştientizează inabilitatea SUA de a mai juca rolul jandarmului mondial. Pentru prima dată în ultimele trei decenii SUA va fi nevoită să negocieze cu concurenţii geopolitici, să îngheţe anumite conflicte şi să-şi reducă sfera de influenţă. În 2008, în Wall Street Journal a apărut un articol întitulat „A venit timpul să discutăm cu Siria” în care se vehicula ideea că SUA şi Damascul trebuie să coopereze în numele unor interese comune în regiunea Orientului Mijlociu. Unul dintre autorii articolului este chiar John Kerry. Coautorul articolului este Chuck Hagel, senatorul care este considerat de specialişti drept cel mai probabil înlocuitor al lui Leon Paneta la şefia armatei americane. „Pe surse” circulă o înregistrare video, făcută cu câţiva ani în urmă la Damasc. În această înregistrare, John Kerry poate fi văzut luând cina cu Bashar Al-Assad, fapt care demonstrează existenţa unor relaţii excelente pe această filieră.
Pentru Siria, numirea lui John Kerry deja a început să producă rezultate concrete. Navele americane s-au retras din proximitatea imediată a Siriei, fiind „înlocuite” cu nave de război ale Federaţiei Ruse. La bordul navelor Alexandr Shabalin şi Kaliningrad se află 500 de soldaţi din cadrul trupelor de elită a Federaţiei Ruse. La scurt timp după aceste eveniment, pe sursele israeliene, inclusiv pe portalul specializat Debka, apare informaţia conform căreia militarii ruşi au preluat controlul armelor chimice siriene, în condiţiile în care atât insurgenţii sirieni cât şi forţele armate ale regimului Assad au evitat să le opună rezistenţă. Sâmbăta a apărut declaraţia oficială a ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, care a afirmat răspicat că armele chimice ale regimului Assad „sunt în siguranţă” şi „sub controlul autorităţilor”, menţionând că face această afirmaţie în baza datelor strânse de serviciile secrete ruseşti, date care au fost corelate cu datele serviciilor secrete occidentale. Este o situaţie cu adevărat excepţională, dacă ministrul rus de externe poate cita cu certitudine datele spionajului american. Dumica, un înalt oficial izraelian, Amos Gilad a confirmat declaraţia lui Lavrov, spunând că arsenalul chimic sirian „este în siguranţă”. Pesemne, rezolvarea problemei armelor chimice din Siria este un prim pas în contextul unei soluţii generale pentru criza siriană şi va urma un proces în care evoluţia ulterioară a Siriei va fi formulată în aşa fel încât interesele Rusiei să fie respectate în aceeaşi măsură în care vor fi respectate interesele SUA.
Este fascinant că o problemă atât de „spinoasă” precum cea siriană a fost pusă pe „calea rezolvării” în mai puţin de o săptămână. Această situaţie demonstrează că o negociere pragmatică poate rezolva orice problemă. Motiv de gândire pentru unii decidenţi din Europa de Est: în condiţiile în care diplomaţia americană pare a demonstra un pragmatism ieşit din comun, oare cât mai valorează promisiunile făcute de doamna Clinton?
(http://romanian.ruvr.ru/2012_12_24/Noul-secretar-de-stat-al-SUA-bucurie-la-Damasc-tristete-la-BucureSti/)
Începe să se lege "una de alta"... parcă îmi explic de ce domnul Băsescu a cam fost tratat cu spatele la ultima prezenţă a domniei sale printre europeni.
