Într-o lume românească incapabilă să cheltuiască banii pentru investiţii veniţi dinfonduri europene, Dacian Cioloş este încă optimist. Domnia sa insistă ca doamna Europa să ne trateze la fel ca pe ceilalţi copii.
Preşedinţia franceză a Uniunii Europene a organizat, la Luxembourg, unde are loc reuniunea miniştrilor agriculturii - o serie de consultări trilaterale cu Comisia Europeană şi cu fiecare stat membru în parte. Aceste consultări au rolul de a evalua poziţia fiecărei ţări faţă de măsurile rămase în suspensie din setul de propuneri de modernizare a Politicii Agricole Comune. Ministrul agriculturii, Dacian Cioloş, a declarat corespondentului nostru Luminiţa Apostol că a reluat cererea României de a fi găsită o soluţie pentru a putea egaliza plăţile la hectar pentru fermierii români cu cele alocate fermierilor din vechile state membre. Ministrul român a explicat care au fost reacţiile Comisiei Europene şi ale preşedinţiei franceze a Uniunii.
Dacian Cioloş: Am venit şi cu nişte date care să arate în ultimii ani, nivelul costurile de producţie în România s-a apropiat foarte mult şi în unele cazuri chiar depăşeşte costul de producţie în agricultură din Europa de Vest, deci cu care să demonstrăm că de fapt nu se mai justifică din punct de vedere economic această diferenţă a subvenţiilor. Comisara Fischer Boel n-a reacţionat cu un răspuns clar, deocamdată, eu bănuiesc că nu va veni cu un răspuns clar decât probabil în ultimele momente ale negocierilor pe text de compromis în luna noiembrie, deci va fi probabil o concesie finală pe care ar putea să o facă pentru a obţine susţinerea României pe textul de compromis. Am avut afirmaţii mai încurajatoare din partea preşedinţiei franceze, cu care de altfel am ţinut o legătură permanentă în ultimele săptămâni şi avem promisiunea că vom avea susţinerea lor pentru a obţine acest lucru. Deci asta e important pentru noi.
(Prin Monitoring Media: Radio România Actualităţi, Ora: 16:00)
http://www.monitoring.ro
2 comments:
Daca n-am avea macar optimism, nu am avea ce cauta pe "scena" aceasta. Cat despre dificultatea de a cheltui banii europeni, cei pentru care am cerul suplimentare, adica pentru subventiile la hectar, nu s-a pus problema incapacitatii de a fi folositi. Agricultorii nostri nse plang ca nu sunt destui, sau ca sunt mai putini decat cei primit de agricultorii din Vest.Asa incat, optimismul de care vorbiti, are si ceva urme de realism...
Dacian CIOLOS
@ Dacian CIOLOS
Stimate domn,
Eu nu vă contrazic, poate că aveţi dreptate, sunteţi mai în miezul lucrurilor, viaţa însă m-a învăţat de prea mulţi ani că supoziţia mea pesimistă se împlineşte mult mai des decât mi-aş dori şi contrazice optimistul debordant al autorităţilor.
Eu cred că problema cea mai mare pe care o are astăzi clasa politică este un amatorism funcţional. Poate că există oameni specialişti pe domeniul în care lucrează, de asta sunt sigur că România are şi specialişti, dar calitatea de funcţiune publică (şi aici nu vorbesc numai de politicieni şi nici nu mai de funcţionari, ci de funcţie, adică modalitatea instituţională care intermediază atingerea scopului) înseamnă un pic mai mult decât a cunoaşte meserie.
Agricultura este un domeniu greu nu pentru că a fi agronom este o expertiză rară, ci pentru că cei care trăiesc în mediul rural şi îşi lucrează încă pământul lor din strămoşi nu sunt la fel precum patronii de firmă. Oamenii de la ţară au ales non-interacţiunea cu statul român, iar statul îi pune să facă intabulări, acte, cereri, adeverinţe, să alerge, de colo-colo, să ceară, să vorbească cu primarul, să întocmească dosare...
Ministerul agriculturii în special, dar toate ministerele care se lovesc cu astfel de probleme în general, ar trebui să facă în interior actele. Un ţăran trebui întrebat. Bădie, vrei să faci o seră ecologică pe pogonul ăsta? Uite statul român crede că va fi cu folos să faci o seră. Bădia s-ar putea să spună da. Cu datele din buletin, cineva din subordinea ministerului se zbate, culege actele de pe la intabulări, de pe la primărie, de pe la ghişee... şi face dosarul, îl depune, ia aprobarea, vede banii în bancă şi oferă o seră ţăranului, iar ţăranul o lucrează făcând fericită familia lui şi bugetul statului care se vede cu importuri mai mici şi cu o familie mulţumită, de ce nu, poate şi cu nişte impozite plătite.
Post a Comment