30 November 2010

12. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România


Nu ştiu de ce, dar nimeni nu pare să vadă cum ar trebui să funcţioneze mecanismul democratic.

Subiectul mi-a revenit în minte ieri.

Un tânăr (din păcate nu i-am reţinut numele), la Realitatea TV, a spus ceva foarte interesant, ceva ce uităm deseori. Domnia sa a spus că nu există “nu avem bani”, toate cele ce le face guvernul sunt expresia unei (unor) politici. Domnul cel tânăr mi-a adus aminte că aceste “facilităţi” (şi subliniez ghilimele) pentru tinerele mame sunt o politică de încurajare a evoluţiei demografice. Practic statul îşi doreşte mai mulţi copii şi sprijină tinerele mame să aibă copii. Retragerea sau micşorarea acestui sprijin înseamnă că politica pentru natalitate nu mai este prioritară. Şi a mai zis ceva acel tânăr, politica înseamnă să stabileşti o prioritate, nu pot fi toate domeniile prioritare.

Din păcate, astăzi politica transmite un mesaj simplu… “Dorim simpatia tuturor pentru ca, atunci când vine momentul, toţi să ne voteze.”
Lucrul cel mai bun pe care politica ar trebui să-l facă este să stabilească una sau două priorităţi în defavoarea celorlalte dimensiuni bugetare. Poporul ar putea să ia o hotărâre relativ la ceea ce se politica ar trebui să facă cu puţinii bani pe care îi avem.

Cum ar trebui să fie?
De exemplu, partidul X îşi afirmă politica prioritară cea a securităţii. În acest caz el ar trebui să vorbească în campania electorală de o nouă lege a securităţii naţionale, despre scutul anti-rachetă, despre achiziţionarea de avioane de luptă şi alte maşini de luptă, despre nevoia măririi salariilor militarilor, mărirea efectivelor serviciilor secrete... Cine consideră că acest capitol este prioritar pentru România, votează acest partid asumându-şi faptul că un vot pentru acest partid înseamnă mai puţin la celelalte sectoare, precum agricultura, educaţia, sănătatea, protecţia socială... După exprimarea votului va fi evident că partidul X primeşte x% voturi, ceea ce s-ar traduce că x% dintre români vor ca politica României să aibă concentrată atenţia pe securitatea naţională. La nivelul întregului parlament, toate dimensiunile guvernării să determină prin stabilirea ponderii de prioritate. Astfel se exprimă voinţa politică a poporului. Desigur, partidul X îşi va respecta prioritatea sa, cea a securităţii naţionale, astfel încât voinţa poporului se va traduce în voinţă partidului.

Când toate partidele afirmă că toate domeniile sunt prioritare, votul, şi momentul electoral, nu mai are nimic de-a face cu democraţia, adică transformarea voinţei politice a poporului în voinţă politică a partidelor.

VOTEAZĂ
PROIECTE


VOTÂND PARTIDE,
VOTÂND PERSOANE
CARISMATICE,
VOTÂND
DEMAGOGIA,
ÎNCURAJAŢI
PROMISIUNILE
DEŞARTE,
ÎNCURAJAŢI
NON-DEMOCRAŢIA.

Vezi şi:

11. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

10. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

9. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

8. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

7. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

6. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

5. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

4. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

3. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

2. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

1. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

Dacă aş paria...


Dacă aş paria, ar fi un pariu sigur că preşedintele va vorbi de anul nou tot despre "dificultăţile" prin care românii trec. Observ că domnia sa a dezvoltat o obsesie pentru un astfel de discurs şi, orice prilej de vorbire este şi un prilej de lansare de mesaje politice. Eram obişnuiţi cu domnul Boc să repete la toate discursurile aceiaşi poezie învăţată pe de rost, preşedintele Traian Băsescu este însă o cvasi-noutate.

Ca să parafrazez o poantă mai veche... Alături de PDL, domnul preşedinte Traian Băsescu este un lider care a fost atent şi grijuliu faţă de românul picat în noianul de probleme şi privaţiuni... cu care nu s-ar fi confruntat dacă nu ar fi votat pe domnul Băsescu şi pe PDL.

DISCURSUL
preşedintelui Românei, Traian Băsescu,
la recepţia oferită cu prilejul Zilei Naţionale a României
(Palatul Cotroceni, 29 noiembrie 2010)



Domnule Prim-ministru,
Doamnelor şi domnilor miniştri,
Doamnelor şi domnilor ambasadori,
Distinşi invitaţi,
Dragi români,

Se împlinesc 20 de ani de când 1 Decembrie a devenit Ziua Naţională a României. Dar momentul aniversării Marii Uniri este încă din 1918 o sărbătoare de suflet a românilor. Istoria noastră are multe date semnificative, dintre ele 1 Decembrie ne ajută cel mai bine să ne înţelegem istoria şi să ne afirmăm identitatea.

Ziua Naţională este un reper care ne aduce aminte de o istorie în care dezvoltarea naţiunii şi a statului au fost condiţionate de imperiile care ne înconjurau. Din această perspectivă, crearea României Mari putea să pară un miracol. Dar dacă a fost un miracol, a fost unul plătit cu sânge, pe câmpurile de luptă, în Războiul de Independenţă şi în Primul Război Mondial.

Regăsirea tuturor românilor într-un singur stat a fost un proiect care a cerut sacrificii pe care azi ne este dificil să ni le imaginăm. A fost un vis care a devenit realitate pentru că au existat solidaritatea, curajul şi încrederea în justeţea idealului.

Aceasta este lecţia pe care azi o primim de la trecutul nostru, o lecţie importantă pentru viitorul nostru ca naţiune. România poate deveni mai puternică şi mai prosperă făcând apel la valorile care ne-au adus unitatea: determinare, spirit de sacrificiu, încredere în noi înşine.

Este, în primul rând, datoria reprezentanţilor politici să realizeze reforma statului, cum este şi datoria decidenţilor de la nivelul vieţii economice să-şi asume în mod responsabil rolul de vectori ai dezvoltării durabile a României.

Doamnelor şi domnilor,

Provocările sociale şi economice prin care trecem pot fi depăşite doar dacă plecăm de la adevărul despre noi înşine şi de la evidenta necesitate de a ne adapta unei lumi în schimbare accelerată.

Măsurile luate de România pentru a echilibra cheltuielile bugetare în contextul crizei au fost unele extrem de dificile şi, aş spune, foarte dure. Dar ele au permis ţinerea sub control a efectelor crizei. Întârzierea ne-ar fi costat infinit mai mult şi putem să înţelegem costurile întârzierii sau a ezitărilor privind la ceea ce se întâmplă în alte ţări europene.

Nu toate cauzele crizei globale economico-financiare din ultimii ani au fost înlăturate. De aceea, Uniunea Europeană se reformează şi îşi întăreşte mecanismele de guvernanţă economică. Majoritatea ţărilor membre ale Uniunii Europene trec printr-o înnoire a sistemelor lor economice şi sociale.

Şi în România procesul de modernizare trebuie să continue pentru a deveni mai competitivi, pentru ca prosperitatea să fie reală şi durabilă. Reformele pe care am început să le facem, modernizarea instituţiilor statului, pot fi realizate cu succes dacă românii înţeleg necesitatea lor.
Le mulţumesc tuturor românilor care se alătură acestui efort.

Doamnelor şi domnilor,

În acest moment aniversar îmi doresc ca fiecare dintre noi să reflecteze la faptul că tot ceea ce ne uneşte este mai important decât ceea ce ne desparte. Ne unesc valorile naţionale, ne uneşte dorinţa de a fi la înălţimea spaţiului de civilizaţie, de prosperitate şi de securitate al Uniunii Europene din care facem parte.

1 Decembrie 1918 este adeseori privit numai ca un moment al unificării teritoriale. Dar şi acum, ca şi atunci, celebrăm mai mult decât atât, celebrăm afirmarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţeneşti, celebrăm un moment al modernităţii noastre politice.

Rezoluţia Marii Adunări de la Alba Iulia reafirma valorile României moderne: votul universal, libertatea cultelor, libertatea presei, reforma agrară, dreptul muncii şi prevedea că: „Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare”. Aceasta este lecţia de maturitate politică şi de generozitate pe care românii o dădeau atunci, şi o pot da şi azi.

Patriotismul nostru este şi trebuie să rămână un patriotism al generozităţii şi al deschiderii către ceilalţi.

Doamnelor şi domnilor,
Dragi români,

Trecem peste dificultăţi dacă suntem uniţi.
De 20 de ani aniversăm în libertate Ziua Naţională. Avem astăzi datoria de a ne aminti cu toţii că libertatea presupune responsabilitatea fiecăruia pentru propria lui soartă şi responsabilitatea prezentului faţă de viitor.
Am convingerea că, dacă avem voinţa de a acţiona în spiritul responsabilităţii pentru viitorul României, putem privi la anii ce vin cu deplină încredere.

La mulţi ani, România!

Departamentul de Comunicare Publică
29 Noiembrie 2010

(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12419&_PRID=)


(sursa: Autor Sorin Lupsa / Administraţia prezidenţială http://www.presidency.ro/?_RID=fdet&id=3223)

29 November 2010

Zorii statului totalitar


Istoria se repetă. Aşa a început atunci.


(http://www.archive.org/details/the_wall_1962)

27 November 2010

Alegeri în Coasta de Fildeş, Cristian Preda euro-observator


Domnul Preda ne vorbeşte despre alegeri cu "strigături" în Coasta de Fildeş. Ultimele ştiri date de domnia sa vorbesc despre declararea stării de asediu:
http://cristianpreda.ro/2010/11/27/alegeri/



Mai multe pe:
http://www.eueom.eu/cotedivoire2010/home?LANG=fr

http://www.eueom.eu/videos/?play=video1-17112010_fr

25 November 2010

Uşor, uşor, domnul Băsescu ajunge la vorba mea


Cam un sfert din discursul preşedintelui îi spun şi eu pe blogurile oamenilor politici de foarte mult timp... Cei mai mulţi din susţinătorii habotnici ai preşedintelui Băsescu mi-au dat întotdeauna şuturi pentru astfel de idei formulate pe blogurile oamenilor politici pedelişti. Cum reacţionează astăzi aceşti susţinători relativ la aceleaşi idei formulată însă, de această dată, de Traian Băsescu?

Vă las să ghiciţi.

DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la evenimentul aniversar „Bursa de Valori Bucureşti - 15 ani de Bursă modernă”
(Bucureşti, 25 noiembrie 2010)

Bună ziua. Înainte de orice altceva, permiteţi-mi să vă spun "La mulţi ani" cu ocazia zilei de naştere, cu ocazia împlinirii celor 15 ani de activitate. Vă mărturisesc că pentru mine, în ultimii ani, evoluţiile de la Bursa de Valori Bucureşti au fost un indicator care mă făceau să fiu mai liniştit sau mai agitat. Sunt cei doi parametri la care am învăţat să mă uit - ce se întâmplă la Bursa de Valori Bucureşti şi ce curs anunţă Banca Naţională. Şi, funcţie de asta, vezi cum îţi prefigurezi weekendul, dacă ai un weekend liniştit sau unul agitat, îngrijorat. Dincolo de asta, însă, aş spune un lucru care mie mi se pare important. Bursă, fie ea şi Bursa de Valori Bucureşti, un sistem bancar, fie el şi sistemul bancar din România, nu pot fi performante fără un stat performant. Când ele evoluează într-un mediu neprietenos - şi aici nu mă refer neapărat la taxe şi impozite - dar când o bursă de valori, când un sistem bancar evoluează într-un mediu neprietenos, ele nu au cum să strălucească, să fie acei piloni de performanţă financiară şi economică. Iar toţi trebuie să fim de acord cu o mare realitate, şi anume: Bursa de Valori Bucureşti, sistemul bancar din România evoluează într-un stat nereformat, un stat care s-a aşezat după revoluţie aşa cum a putut, bazat pe voinţa şi interesele politicienilor care, în primul rând, din lipsă de viziune şi nu neapărat din corupţie, n-au reuşit să aşeze statul într-un mod în care să-l facă să fie stimulativ pentru viaţa de zi cu zi a românilor, pentru sistemul bancar, pentru bursele de valori. Altfel spus, n-au ştiut să aşeze statul pentru performanţă. Sigur, este un lucru pe care mărturisesc că nu l-am înţeles de la început, probabil lipsa de experienţă a clasei politice de imediat de după revoluţie a făcut să se producă erori. Acum, după intrarea în Uniunea Europeană, am putut vedea însă, cu ochii noştri, am putut simţi în atitudini şi în acţiuni ce înseamnă stat nereformat, stat neperformant.

Dacă pentru construcţia iniţială, oamenii politici nu sunt atât de vinovaţi pentru că n-au ştiut, acum când ştiu care este diferenţa dintre un stat performant şi un stat neperformant, devin vinovaţi că nu-l modernizează. Şi nu vorbesc de lucruri complicate. Lucrurile sunt relativ simple spre a fi înţelese, dificile în asumare şi implementare, dar până la urmă aceasta este misiunea oamenilor politici într-o astfel de situaţie: să-şi asume, să plătească costul asumării şi să facă tot ce trebuie pentru ca statul să fie corectat, să fie adus la parametrii normali de funcţionare într-o comunitate performantă prin însăşi esenţa ei - şi mă refer la apartenenţa noastră la o structură de gen Uniunea Europeană. Nu putem avea speranţa evoluţiei favorabile pentru fiecare român dacă nu încercăm să devenim performanţi, la fel cum sunt cei din interiorul Uniunii Europene. Iar în lipsa reformării statului spre a fi dus la performanţă, nu facem decât să-i condamnăm pe români. Sigur, astăzi este vinovat cel care spune aceste adevăruri, astăzi este vinovat cel care cere reformarea statului dar, dacă stăm tot timpul ancoraţi de interesul de astăzi şi nu vom avea curaj să trecem acest prag specific omului politic, laşitatea de a înfrunta realitatea, dacă nu trecem acest prag condamnăm România. Şi este una să fii o ţară performantă în Uniunea Europeană sau stadiul în care ar trebui să fim astăzi, o ţară care să emane speranţă că va deveni performantă, deci este una să fii în această situaţie şi alta este ca, zi de zi, să ţi se pună eticheta: „Ăştia nu se pot reforma”, „Această ţară nu poate fi reformată” - se aude tot mai des această formulare la adresa României şi ea nu produce nimic altceva decât reţinerea tuturor celor care s-ar gândi să investească în perspectivă în România.

Standardul pe care ni-l autocreăm acum nu va fi atractiv decât pentru speculatori, care vin speculează pe bursă, au plecat: „Bună ziua!”. În ţară nu rămâne nimic altceva decât mai puţini bani. Această realitate n-a fost atât de stringentă, până când România nu s-a lovit de efectele crizei. Nu a fost, pentru că nu se vedea, din cauza a două lucruri care s-au întâmplat în România: consum excesiv faţă de propriile noastre posibilităţi şi boom-ul imobiliar exagerat, două zone care au adus venituri în bugetul de stat şi politicienii au făcut ce i-a dus capul. Singurul lucru la care i-a dus capul a fost să dubleze salariile, să dubleze pensiile, să inventeze 222 de categorii de ajutoare sociale. Atât i-a dus capul pe politicienii români în timpul de creştere explozivă. Este adevărat artificială, bazată strict pe consum excesiv şi pe bula imobiliară. S-au dezumflat. Cu ce am rămas? Numai cu ce am construit corect. Am rămas cu Dacia, am rămas cu Nokia, am rămas cu o industrie care s-a restructurat, a devenit performantă, dar ea produce prea puţin faţă de cât vrem noi ceilalţi, 22 de milioane, să câştigăm. Ne-am obişnuit să trăim din efectele exagerărilor capitalismului, bule imobiliare şi consum excesiv şi, altfel spus, ne-am obişnuit să trăim din speculaţii în primul rând şi mai puţin din muncă. Trebuie să revenim la obiceiul dat omului: să muncească pentru a avea condiţii să trăiască. Să muncească bine ca să trăiască bine şi să trăiască mai puţin bine dacă munceşte mai puţin bine. Foarte mulţi spun „domne, treabă complicată reformarea asta”. Uitaţi-vă numai în Parlament: în două luni am avut trei legi venite una după alta şi mai vine una acum. Ba că reduc TVA când nu ai bani să plăteşti profesorii şi medicii, ba că ieri au votat prin Senat reducerea cotei unice de la 16 la 10, când nu ai bani de pensii – trebuie să iei bani din bugetul de stat să dai la pensii - ba că nu ştiu ce scutiri vor pentru făbricuţe de bere, care sunt - m-am trezit cu legea la promulgare. Deci atât ne duce capul: intersul personal este deasupra interesului general în clasa noastră politică. Şi mă aflu aici, într-un sanctuar al economiei româneşti, la sediul Băncii Naţionale, şi de aici lansez un mesaj către politicieni, un mesaj dacă vreţi de ultim apel, pentru că la anul s-ar putea să fie prea târziu. Şi acest mesaj are doar două cuvinte: fiţi responsabili. Nu mai putem cheltui cât am cheltuit pe vremea bulei imobiliare care a adus mari venituri în bugetul de stat şi pe vremea stimulării consumului excesiv.

Avem un singur drum: dezvoltare prin investiţii. Este singurul drum corect şi care dă speranţă, perspectivă naţiunii. În acelaşi timp, drumul acesta al investiţiilor, pentru care ar exista resurse şi există - şi voi atinge şi acest subiect - nu poate fi abordat serios atât timp cât nu îţi reformezi şi optimizezi costurile de funcţionare a statului şi costurile sociale. Un stat care vrea să se dezvolte, dar cheltuieşte 45% din venitul bugetului de stat în sistemul de protecţie socială şi 31% din veniturile bugetului de stat în salarizarea propriei sale funcţionări este un stat care nu are nicio şansă, nicio şansă să garanteze prosperitate cetăţenilor săi, nicio şansă să devină performant în acest grup de 27 de sate care înseamnă Uniunea Europeană. Sigur, românii sunt păcăliţi zilnic, sunt minţiţi. O să vedeţi fete rujate, cu ochii cât cepele „se reduc salariile, să le aducem banii”, bănişorii lor. Bănişorii acestor oameni sunt bani pe care nu îi producem; îi împrumutăm pentru a-i plăti. Nu putem să ne lăsăm păcăliţi la nesfârşit de iluzii, şi atunci avem obligaţia să ne optimizăm costurile în sistemul sanitar, unde a crescut alocarea în ultimii zece ani de cel puţin patru, cinci ori. Rezultatul? Din cauza proastei gestionări, un sistem de sănătate mai slab decât acum 10 ani, mai puţin performant. Şi aici avem lucruri de făcut, sunt cel puţin 200 de spitale care trebuie închise. Politicienii n-au curaj s-o facă, dar acolo duc toată resursa în loc să concentreze resursele în spitale care pot fi performante şi omul să nu moară. Avem şcoli răspândite până-n ultimul sătuc, în loc să concentrăm şcolile acolo unde putem face performanţă. Avem funcţionari care au sabotat de ani de zile implementarea sistemelor informatice pentru că ei cred că numai cu hârtia şi creionul pus după ureche şi cu o faţă acră pot sta, şi ei trebuie să stea, la contactul cu cetăţeanul. Informatizarea şi deschiderea informatizării către public, către firme, accesul la informaţie al cetăţeanului şi al firmelor este fundamental în modernizarea statului.

De regulă, când vorbim de infrastructuri ne referim la autostrăzi şi la căi ferate, dar infrastructura de comunicaţie, infrastructura de transmisie de date este cel puţin la fel de importantă, şi în România despre care spunem că de fapt refuză să se modernizeze, avem fiecare cu propria lui infrastructură de transmisie de date - Transelectrica o are pe a ei, Calea Ferată o are pe a ei, Ministerul Sănătăţii pe a ei, Ministerul Educaţiei propria lui infrastructură - şi uite aşa am construit infrastructuri pe care nimeni nu vrea să le pună cap la cap şi care sunt utilizate la capacităţi de 2-6-8-10%. Iar noi suntem în situaţia în care cetăţeanul nu are acces la informaţie, suntem în situaţia în care firmele nu au acces la informaţie, suntem în situaţia în care din cauza separării în interiorul unor instituţii centrale, ca Ministerul Muncii, nu avem puse la un loc datele să putem şti că “domnul X cu următorul CNP uite îl găsesc că ia şi venitul minim garantat, uite îl găsesc că ia şi ajutor de şomaj, uite îl găsesc că ia şi indemnizaţie de concediu, uite îl găsesc că are..., şi uite când intru la ANAF constat că are trei case şi patru maşini”. V-am spus aceste lucruri pentru că eu, personal, fac un efort uriaş în a încerca să conving politicul că stă în mâna lui modernizarea statului, cheie fundamentală pentru a face performantă şi economia. Cu un stat neperformant nu poţi să ai o economie performantă.

Vreau să mai spun că pentru ca economia să fie performantă avem nevoie şi de educaţie, şi acum vin la un subiect care este la zi în dezbaterea politică. Am văzut ambele variante propuse şi consider absolut îndreptăţită poziţia Guvernului de a încerca să-şi promoveze legea care cu adevărat modernizează sistemul de educaţie. Nu în limba în care învaţă copiii minoritari stă chintesenţa legii, ci în pervertirea, în schimbarea, în întoarcerea actualului sistem de educaţie, care nu face decât să împingă generaţie după generaţie să memoreze, la un sistem de educaţie care să creeze tinerilor competenţe, pentru că de asta avem nevoie în economie, de competenţă. Să văd ce e în subsolul Argentinei doar intru pe calculator, scriu pe Google Argentina şi văd şi câte tone de cărbune sau de păpădii colectează pe zi. Nu am nevoie să mai memorez asta, dar am nevoie de tineri care să aibă competenţe: competenţe manageriale, competenţa de a lucra în industrie, competenţa de a lucra în IT, competenţa de a lucra oriunde are nevoie economia românească. Deci procesul de reformă pentru ca economia să fie performantă, atinge foarte multe paliere.

Şi mai avem o mare problemă: România este astăzi - ca probă că a existat iresponsabilitate în alocarea resurselor pe timpul creşterii economice nesănătoase, dar creştere, care a adus venituri în bugetul de stat - deci România a reuşit ca în acea perioadă să creeze premisele deficitelor în toate bugetele. Şi în bugetul de stat şi în bugetul de pensii şi în bugetul de sănătate. Nu avem niciun buget care să fie echilibrat, toate sunt cu deficite, care înseamnă împrumutare de bani şi transferul banilor împrumutaţi din bugetul de stat către aceste fonduri. Deci România este în situaţia în care, din cauza nereformării statului, în loc să consume banii împrumutaţi în investiţii îi împrumută ca să-i dea în consum a doua zi după ce-i împrumută. Aici suntem şi ceea ce v-am spus este doar pentru a vă transmite mesajul că ştim diagnosticul. Important este însă: politicienii aplică tratamentul corect? Au forţa, responsabilitatea să demareze un proces rapid de modernizare a statului, care a devenit, aşa cum spuneam, mult prea obez, aşezat pe spinarea unei economii firave. Şi o prăbuşeşte statul însuşi. Cred că va trebui să fac un ultim efort în încercarea de a convinge clasa politică la acel celebru moratoriu sau armistiţiu şi să lase Guvernul ca, timp de o lună jumătate, o lună cât a mai rămas, să-şi încheie obligaţiile în raport cu Fondul şi să aplice o terapie de modernizare a statului.

Unul din elementele de modernizare, cu siguranţă, trebuie să fie şi justiţia, să nu credeţi că o omit. Şi toţi cei implicaţi în viaţa economică aveţi nevoie şi simţiţi, resimţiţi nevoia unei justiţii care să dea dreptate rapid celui care o are, să-l pună în locul lui pe cel care nu o are. Aş încheia spunând că un semnal al trezirii noastre va fi şi ieşirea pe Bursa de Valori cu acţiuni ale unor importante companii din economia românească. Vă asigur, aşa cum am mai afirmat-o în diverse ocazii la întâlnirile cu oameni ai Bursei de Valori, vă asigur că sunt un susţinător fără rezerve al capitalizării firmelor prin Bursa de Valori Bucureşti. Vor fi scoase la vânzare 10-15 procente la mari companii, de gen OMV Petrom, Transelectrica, Romgaz şi alte companii, precum şi acţiunile reziduale care încă se mai află în portofoliul Fondului Proprietăţii de Stat. Va fi o probă că statul român se trezeşte şi începe să-şi utilizeze instrumentele pe care le are la dispoziţie pentru a injecta energie, bani în economia românească. Aş spune că intervenţia mea nu a fost atât de legată de activitatea Bursei Bucureşti, cât am vrut să vă dau un mesaj din care să înţelegeţi că, cel puţin la nivelul şefului statului, înţeleg problema pe care o are economia. Şi problema economiei româneşti este nemodernizarea statului român. Aş mai face o menţiune destul de politică, dar reală. Îmi aduc aminte, în 1991, ţara a avut un prim-ministru al Guvernului României, care a vrut să aşeze România altfel. Acel prim-ministru a avut ghinionul să aibă un preşedinte care voia România aşa cum e ea acum. Acum, avem un Guvern, un prim-ministru care aş vrea să susţină România modernă, un Guvern, în ansamblul lui, care ar trebui să preseze pentru modernizare, oricare ar fi costurile politice şi îl asigur pe premier, pe Guvern, majoritatea, că are toată susţinerea Preşedintelui, spre deosebire de ce i s-a întâmplat lui Petre Roman în ’91. Vă mulţumesc!

Departamentul de Comunicare Publică
25 Noiembrie 2010

(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12565&_PRID=lazi)

Ceea ce am subliniat, prin îngroşare, sunt idei pe care le-am expus şi eu de-a lungul timpuluiu. Din păcate la domnul Traian Băsescu aceste idei sunt politicianiste, fără logica corectă a relaţiei stat-societate. Dumnealui vorbeşte despre stat ca despre o persoană, vede în stat oameni şi nu instituţii, nu legi, nu principii, pentru că statul reprezintă pentru preşedinte INTERESE. Domnul preşedinte ar trebui să înţeleagă că ţinta nu reprezintă un buget echilibrat şi nici un stat care iese "pe plus" în ochii străinilor, acestea sunt ţinte secundare. Statul este un furnizor de servicii plătit de cetăţeni. Problema este că cetăţenii nu primesc serviciile plătite. Preşedintele ar trebui să înţeleagă că problema este că cetăţeanul, deşi plăteşte atât cât i se cere, NU PRIMEŞTE SERVICIILE PENTRU CARE A PLĂTIT. Nu ştiu cum să fiu mai clar. Omul, atunci când plăteşte o asigurare, fie că e de pensii, de sănătate, de şomaj, de handicap... orice fel de asigurare, se aşteaptă să primească, când are nevoie, serviciile pe care le-a plătit. NU ESTE ADMISIBIL ca atunci când, în calitate de asigurat, să ajungi la doctor fiind bolnav cineva să-şi spună că nu are bani, că trebuie coplată, că nu sunt locuri în spital... NU ESTE ADMISIBIL ca atunci când cetăţeanul iese la pensie să-i spună cineva că nu sunt bani de pensii. Cetăţeanul plăteşte atât cât i se impune să plătească, STATUL ESTE OBLIGAT să furnizeze serviciile pentru care cetăţeanul le plăteşte.

Domnul preşedinte ar trebui să înţeleagă reforma începând cu persoana sa. Eu tot aştept ca domnia sa să recunoască (tot e pus pe recunoaşteri de greşeli în ultimul timp) că a fi preşedinte jucător este o greşeală şi, spăşit, se redevină preşedintele cerut de Constituţia României, un preşedinte care "nu se bagă" acolo unde nu-l pune Constituţia să "se bage".

24 November 2010

Lăsaţi ruşinea la o parte şi fiţi absurd dincolo de limitele absurdului!


La început doamna deputat Tuşa ne-a semnalat că în Camera Deputaţilor se pregăteşte un fel de... Mare Adunare Naţională.

Ieri, în absenţa opoziţiei, pedeliştii sub îndrumarea atentă a Robertei Anastase, au votat pentru modificarea Regulamentului pentru a putea vota doar cu majoritatea celor prezenţi. Şi-au transformat astfel Camera Deputaţilor în acea Mare Adunare Naţională dorită de Ioan Oltean.

Vom ataca la Curte cel mai probabil această decizie. Constat însă că, în loc de armistiţiu, pedeliştii continuă ei înşişi războiul. În aceste condiţii ce ne sfătuiţi să facem?

P.S. Vă spun de la început că nu se pune problema de a renunţa la a apăra valorile democraţiei româneşti.
(sursa: http://dianatusa.ro/?p=1781#comments)
Apoi, în comentarii...

  1. sandman A spus:
    17 Noiembrie 2010 la 8:40 am

    E incredibil ce se intimpla. Daca in sala sint doi oameni, voteaza doar aia, dupa noile reglementari?


  2. Diana Tusa A spus:
    17 Noiembrie 2010 la 8:56 am

    sandman
    exact. ei sunt majoritatea :D

Mi s-a părut foarte, foarte ciudat şi am replicat:

Bibliotecaru A spus:
17 Noiembrie 2010 la 10:15 am

@ Diana Tuşa

Dorinţa mea, de “simplu” cetăţean, este ca toţi politicienii României, indiferent de poziţie şi partid, să reprezinte poporul român şi nu interesele de partid.

În ceea ce vă priveşte, aş vrea că domnia voastră să nu mai reprezentaţi punctul de vedere PNL şi nici interesele de partid, ci punctul de vedere al cetăţeanului român, cu precădere din colegiul pe care îl reprezentaţi în Parlamentul României.
Care este voinţa politică a cetăţeanului din colegiul dumneavoastră? Acest lucru îl puteţi afla cu uşurinţă mergând în colegiul dumneavoastră şi “traducând” corect părerea cetăţenilor. Din punctul meu de vedere, rolul principal al oricărui parlamentar este să construiască normalitatea în societatea românească şi să o impună.
Dacă toţi parlamentarii şi-ar vedea de treaba lor şi nu ar face treaba partidelor, războiul nu ar mai avea un obiect, pentru că este un război al partidelor şi nu al parlamentarilor.

Priviţi mai sus, lumea nu a înţeles ce anume s-a votat. “Daca in sala sint doi oameni, voteaza doar aia, dupa noile reglementari?”. Dumneavoastră ce spuneţi? Spuneţi “exact. ei sunt majoritatea”.


Păi nu se poate să reacţionaţi astfel, nu aveţi voie să faceţi asta. Domnul sandman probabil nu ştie că în Constituţie se spune…


ARTICOLUL 67 - Actele juridice si cvorumul legal

Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni, in prezenta majoritatii membrilor.

… un articol instituţional care impune cvorumul de şedinţă. Domnia vostră nu-i explicaţi acest lucru, lăsându-l pe domnul sandman cu o concluzie extrem de greşită. Nu este bine.


Eu cred că ţinta la care politicienii trebuie să ajungă este a declaraţiei politice, în special a declaraţiei parlamentare, care să fie la fel de serioasă precum o declaraţie sub prestare de jurământ. Parlamentarii uită că la preluarea mandatului au depus un jurământ care ar trebui să fie la fel de serios ca cel depus în faţa unui Judecător.


“Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”.


În acest moment nu ştiu (poate există, dar nu-l văd eu) nici măcar un parlamentar care să respecte real acest jurământ. Parlamentul a ajuns un fel de colcăială de interese, de joc de imagine, de extrageri de filoane materiale pentru partid şi apropiaţii partidului, un total dezinteres faţă de interesele poporului.


Cât timp poporul român să mai fie bătaia de joc a lumii politice? Cred că răspunsul la această întrebare este mult mai important decât problemele introduse în lumea societăţii româneşti de ceea ce crede doamna Anastase că este şi nu este normal.

Apoi, unui coleg de comentarii....
Singurul proiect supus aprobării este Proiectul de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor (PH CD 38/2010), Raport - Comisia pentru regulament (Adoptare) şi care a fost aprobat cu rezultat vot: pentru=173 contra=3 abţineri=2 (prezenţi=179). Personal bănuiesc că despre asta şi este vorba.

cdep.ro/pls/proiecte/docs/2010/ph038_phcd38.pdf


Acolo nici nu este vorba de vreun cvorum al Biroului Permanent. Acolo se spune că doamna Anastase, în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor poate, atunci când Biroul Permanent nu se întruneşte şi “ori de câte ori este nevoie” să supună în mod direct votului Plenului programul de lucru şi ordinea de zi, TRECÂND PESTE BIROUL PERMANENT, Preşedintele Camerei preluând şi celelalte atribuţii ale Biroului Permanent până la întrunirea Biroului Permanent.


“Şpilul” este că Biroul Permanent poate fi convocat, conform Art. 32, “la cererea preşedintelui Camerei Deputaţilor sau la cererea a cel puţin 4 membri ai săi”. Pentru a părăsi situaţia în care Preşedintele Camerei eludează total Biroul Permanent, se introduce obligaţia ca Biroul Permanent să fie convocat cel puţin o dată pe săptămână.


Doamna Tuşa bănuiesc că dorea să spună că se mută hotărârea din Biroul Permanent, unde majoritari sunt PSD+PNL, adică 7 din 13, în votul Plenului unde majoritari sunt… asta deja ştiaţi cine este majoritar în Plenul Camerei Deputaţilor.
:D

Evident însă că nu există Plen fără cvorum… De aceea am reacţionat, nu la ce spunea doamna Tuşa iniţial, ci la…

“exact. ei sunt majoritatea”, referindu-se la doar doi parlamentari prezenţi.
Urmat de o căutare pe site-ul camerei...

Proiect de Hotârâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor

Nr. înregistrare:
- PHCD:38/08.11.2010
Stadiu:pe ordinea de zi
Consultaţi:
Format PDF

Derularea procedurii legislative
Data
Acţiunea
08.11.2010
prezentare în Biroul permanent
08.11.2010
trimitere la comisie pentru raport
15.11.2010
înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor
15.11.2010
dezbatere în plen
15.11.2010
dezbatere în plen (rămas pentru votul final).
consultaţi stenograma şedinţei sau înregistrarea video Video in format Real Media Video in format Windows Media
16.11.2010
adoptat de Camera Deputaţilor
rezultat vot: pentru=173 contra=3 abtineri=2 (prezenti=179)

Dezbaterea Proiectului de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor (PH CD 38/2010) (rămas pentru votul final).

consultă fişa PHC nr. 38/2010


Doamna Roberta Alma Anastase:



................................................
Video in format Real Media Video in format Windows Media

Punctul 2. Proiectul de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Comisia pentru regulament. Domnul preşedinte Cionca. Vă rog.

Video in format Real Media Video in format Windows Media

Domnul Iustin-Marinel Cionca-Arghir:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În data de 11 noiembrie 2010, Comisia pentru regulament s-a întrunit pentru a discuta un proiect de hotărâre privind completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, iniţiat de 52 de deputaţi ce aparţin grupurilor parlamentare PDL, UDMR şi deputaţi independenţi, cu care comisia a fost sesizată de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor cu adresa nr.38 din data de 9 noiembrie 2010 pentru întocmirea Raportului privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

La lucrările comisiei au participat domnul deputat Kötö Iosif, care l-a înlocuit pe domnul deputat Varga Attila, Grupul parlamentar al UDMR, domnul Eugen Nicolicea - Grupul deputaţilor independenţi, domnul deputat Ciprian Dobre - Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Varujan Pambuccian, care a înlocuit-o pe doamna deputat Liana Dumitrescu - Grupul minorităţilor naţionale, şi subsemnatul, deputat Cionca Iusin - Grupul parlamentar al PDL.

De la lucrările comisiei a absentat domnul deputat Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz - Grupul parlamentar al PSD+PC.

Membrii comisiei au decis să aprobe o serie de amendamente care să ducă la îmbunătăţirea activităţii Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterilor, raportul a fost aprobat cu patru voturi pentru şi un vot împotrivă - al domnului deputat Ciprian Dobre, PNL.

Ca urmare a acestui fapt, Comisia pentru regulament supune plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Raportul privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Video in format Real Media Video in format Windows Media

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Vă rog, domnul deputat.

Video in format Real Media Video in format Windows Media

Domnul Marian Neacşu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Constat în momentul ăsta că ultimul bastion al democraţiei parlamentare, pe care-l reprezenta Comisia pentru regulament, a picat. De ce asta? Pentru că Comisia pentru regulament era singura comisie în care reprezentarea era paritară, şi nu proporţională. Paritară, aşa cum electoratul a decis, prin alegeri, să trimită parlamentari în acest parlament.

Mai mult decât atât, în aceste ultime două luni ale acestei sesiuni parlamentare s-au făcut mai multe modificări de regulament decât în ultimii 10 ani şi toate aceste modificări vizau constituirea sau preconstituirea pentru dumneavoastră a unor pârghii mai mult sau mai puţin legitime, eu le-aş socoti mai degrabă ilegitime, pentru a putea să exercitaţi discreţionar puterea. Şi nu mă refer la dumneavoastră, ca preşedinte al Camerei, ci la întreaga coaliţie majoritară.

De astă dată, această ultimă hotărâre nu face decât să pună cireaşa pe tort, să absolutizeze într-un fel sau altul dictatura majorităţii şi să facă să dispară de sub această aulă democraţia reală şi adevărată. Am rămas în sală în mod intenţionat, pentru a prezenta punctul de vedere al grupului pe care-l reprezint, PSD+PC. Ne opunem la această schimbare de regulament, o socotim, aşa cum am spus de la bun început, ilegitimă şi inoportună. Evident că acest lucru nu vă va face să daţi înapoi şi veţi aproba, cu larga majoritate pe care o reprezentaţi în momentul ăsta în sală, deşi nu este una suficientă sau legitimă, şi această modificare a Regulamentului.

Încă o dată, vă rog foarte bine să cugetaţi asupra a ce aveţi de făcut şi cred că, sau încă mai cred că pot să fie găsite alte pârghii pentru a debloca această situaţie a Parlamentului decât introducerea cu obstinaţie şi cu toată forţa a pumnului în gură opoziţiei.

Vă mulţumesc.

Video in format Real Media Video in format Windows Media

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă-mi permiteţi, o să am eu o intervenţie.

(Coboară la tribună.)

Tocmai pentru că există un obicei, se pare, acela de a da vina de fiecare dată pe preşedintele Camerei, o să vreau să fac publice câteva informaţii legate de acest proiect de modificare a regulamentului, pentru că ceea ce a afirmat şi colegul mai mai devreme, mă face să cred că acest proiect de hotărâre nu este cunoscut de o parte din parlamentarii aflaţi astăzi în opoziţie.

Deci, acest proiect de hotărâre nu modifică niciun rând din regulament, în sensul că nu schimbă, ci adaugă; primul lucru. Deci, şi adaugă o afirmaţie care este valabilă şi pentru plen şi este firesc să fie valabilă şi pentru Biroul permanent. Hotărârile, deciziile în Biroul permanent se iau cu jumătate plus unu din cei prezenţi; punct. Este singura modificare sau completare de regulament care se face prin acest proiect de hotărâre; în rest, nimic.

Trei. Un alt lucru care este important de ştiut despre acest for: suntem într-un paradox. Biroul permanent nu este altceva decât un for administrativ. Ca să fiu plastică şi să mă înţeleagă toată lumea, plimbă hârtii: ia iniţiativele, le transmite către comisii, de la comisii înscrie pe ordinea de zi diverse rapoarte. Astea sunt atribuţiile Biroului permanent. Face un proiect, propune un proiect de ordine de zi, propune un program de lucru, dar, ca de fiecare dată, cel suveran este plenul. Despre asta vorbim, nu-i nimic mai mult decât atât. Nu e nici pumn în gură, nu e nici vreo forţare de regulament, nu e nici măcar modificarea unei virgule. Este adăugarea unei fraze care este valabilă şi în plen, aşa cum e firesc să fie, şi în Biroul permanent.

În plus, este o prevedere europeană. Şi trebuie să ştiţi un lucru şi o analiză pe care am făcut-o în ultimele două luni, deja. Am citit regulamentul nostru şi, evident, m-am dus la Regulamentul Parlamentului European, ca fost membru al Parlamentului European. Şi am văzut că acest regulament este copiat în proporţie de 85%-90% după Regulamentul Parlamentului European. Problema cea mai mare este cu acele 10 procente, acele 10 procente care ne-au adus în această criză.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze.)

(Îşi reia locul la prezidiu.)

Domnul deputat Zgonea.

Video in format Real Media Video in format Windows Media

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Proasta creştere se dobândeşte şi se păstrează. Şcoala şi viaţa te obişnuiesc să poţi să-ţi asculţi semenii.

Video in format Real Media Video in format Windows Media

Doamna Roberta Alma Anastase:

La ce vă referiţi, domnule Zgonea?

Video in format Real Media Video in format Windows Media

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La câţiva dintre colegii dumneavoastră care nu au învăţat regulamentul, distinsă colegă.

Doamna preşedinte, nu la dumneavoastră, pentru că nici nu-mi permit şi nici nu aţi avut în ultimii ani vreun comportament din acesta, tip, scuzaţi-mă, cum a zis doamna Sulfina Barbu, divizia C. Şi, atunci, mă refer la cei care confundă Parlamentul cu stadionul din divizia C.

Doamna preşedinte, ca membru al Biroului permanent, daţi-mi voie să am şi eu un punct de vedere cu privire la ceea ce aţi spus dumneavoastră. Nu contrazic afirmaţiile dumneavoastră.

Biroul permanent a fost construit ca rezultat al apariţiei Parlamentului, ca să nu ne mai bătem în stradă, să ne mai înjurăm, sau să avem comportamente de divizia C, scuzaţi-mă că o plagiez pe doamna Barbu, tocmai pentru ca o majoritate conjuncturală, aşa cum spunea Curtea Constituţională, să nu genereze abuzuri şi să fie uitate proceduri parlamentare, pe care, pe parcursul aderării României la Uniunea Europeană, le-au tot schimbat.

Sunt două elemente importante pe care v-aş ruga frumos, cu tot respectul, pentru că şi eu am fost membru al Parlamentului European, pe care le-aţi omis în logica afirmaţiilor dumneavoastră. Prima: ultima dată când s-a făcut o mare modificare la Regulamentul Camerei Deputaţilor a fost făcută strict pe Alianţa DA. Deci, dacă astăzi jucăm pe terenul unor regulamente care sunt ambigue, sunt datorită dumneavoastră, şi nu datorită nouă.

A doua chestiune. Biroul permanent nu este un for administrativ. El reflectă configuraţia iniţială a Parlamentului şi încearcă să filtreze, acolo unde astăzi dumneavoastră, mâine poate alţii, încearcă să abuzeze de o putere conjuncturală.

Proiectul dumneavoastră de hotărâre ştiţi foarte bine că nu îndeplineşte aceste proceduri. Şi am mai spus-o şi repetăm acest lucru. Dacă voiaţi să fie un proces, aţi văzut că noi, în şedinţele de Birou permanent, ne întrunim când trebuie să distribuim proiectele de legi către comisii, sau să le distribuim către plen.

Şi mai repet al treilea lucru: plenul Camerei Deputaţilor nu are capacitatea de a modifica proiectul ordinii de zi. Pentru că aşa este regulamentul peste tot, în lume. Pentru că întotdeauna şi opoziţia trebuie să aibă un punct de vedere. Iar proiectul Biroului permanent reflectă distribuţia unor proiecte de legi care sunt şi în interesul dumneavoastră, ca parlamentari ai guvernării, dar şi în interesul opoziţiei, care reprezintă tot interesul cetăţeanului. Şi asta înseamnă exercitarea suveranităţii.

În parlamentele europene, chiar şi în cel European, există o zi a Guvernului, pe care dumneavoastră, cu obstinaţie, o refuzaţi. În Parlamentul de acolo, nu majoritatea unui vot este cea care decide, ci logica negocierii şi a înţelegerii interesului naţional, pe care câteodată îl utilizaţi.

Doamna preşedinte, eu am înţeles ce vreţi să faceţi astăzi - şi nu este în interesul nostru. Nu o să avem nicio lege a educaţiei sau o lege a învăţământului mai bună şi nu o să avem nicio lege a bugetului în interesul fiecărei comunităţi locale. Dar eu vă spun că procedurile parlamentare pe care dumneavoastră le-aţi prezentat, poate cu subiectivism, că este normal, aparţineţi unui grup politic, nu sunt cele care respectă Regulamentul Camerei Deputaţilor şi mai puţin Regulamentul Parlamentului European, pe care, credeţi-mă, la fel ca şi dumneavoastră, ştiţi că-l cunosc foarte bine.

Îmi pare rău că nu vreţi să înţelegeţi astăzi că există un pas mic pe care trebuie să-l faceţi şi există o colaborare din partea opoziţiei, pe care nu vreţi să o acceptaţi. Şi aceste lucruri se vor întoarce, mai devreme sau mai târziu, împotriva dumneavoastră. Din păcate, şi împotriva noastră, ca parlamentari ai opoziţiei, pentru că lumea a început să nu mai vadă pe ce ne batem aici. Că noi ne batem pentru nişte proceduri şi pentru respectarea unor ilegalităţi. Nu poţi să aduci un document în plen care este făcut în şedinţă, haiduceşte, fără să respecţi minimele reguli. Şi eu îmi aduc aminte, de la acest microfon, preşedintele dumneavoastră de partid, de foarte multe ori, a cerut în perioada 2000-2004 respectarea legii. Şi-mi aduc aminte că un preşedinte de stat a mizat pe o singură carte în 2005, în 2004, în decembrie, şi a câştigat alegerile prezidenţiale. Câteodată, uităm aceste lucruri şi este păcat că noi, din generaţia tânără de politicieni, devenim prea înverşunaţi şi uităm să schimbăm acest conflict care există între partidele politice şi între noi, cu cooperarea şi colaborarea pe care noi, cei din opoziţie, o cerem.

Doamna preşedinte, poate că a fost un pic mai mult, dar am vrut să vă spun ceea ce gândim noi, ca social-democraţi.

Video in format Real Media Video in format Windows Media

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc. E bine dacă le-aţi spune asta şi colegilor dumneavoastră. Deschiderea către dialog, cel puţin a coaliţiei, este totală.

Intrăm în dezbaterea pe amendamente.

Amendamente admise. La punctul 1.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La punctul 2, observaţii?

La punctul 3? Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 4? Observaţii?

Am să citez, ca să nu fie nicio problemă: "Materialele înscrise pe ordinea de zi a Biroului permanent se aprobă, sau se resping, cu votul majorităţii celor prezenţi". Aceasta este prevederea, ca să nu mai existe niciun dubiu, în timp ce toate celelalte amendamente sunt respinse de comisie.

La punctul 5? Dacă sunt observaţii? Se referă la termenul de depunere a raportului. Deja nu mai are legătură cu biroul. Nu sunt.

Dacă doreşte cineva să susţină amendamentele respinse? Nu.

Atunci, rămâne pentru votul final.


M-am dus la comisia pentru regulament şi acolo am găsit următoarea HOTARARE privind completarea si modificarea Regulamentului Camerei Deputatilor.

Ei bine, aici apare prevederea care "transformă Camera Deputaţilor în Marea Adunare Naţională.
Articol unic – Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.8/1994, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a I-a, nr.50 din 25 februarie 1994, cu modificările ulterioare, se completează după cum urmează :
1. După alineatul (1) al articolul 31 se introduce un nou alineat (11) cu următorul cuprins:
“(11) Materialele înscrise pe ordinea de zi a Biroului permanent, se aprobă sau se resping cu votul majorităţii celor prezenţi.”.
2. După alineatul (1) al art.32 se introduce un nou alineat (2) cu următorul cuprins:
“(2) Preşedintele Camerei Deputaţilor are obligaţia să convoace Biroul permanent cel puţin o dată pe săptămână, de regulă miercurea”.
3. Alineatul (1) al art.69 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 69. - (1) Termenul de depunere a raportului în cazul în care Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată, este de 14 zile şi este de 60 de zile in cazul în care Camera Deputaţilor este Cameră decizională.
Modificarea acestor termene poate fi aprobată de Biroul permanent de cel mult două ori, din propria iniţiativă sau la solicitarea scrisă a preşedintelui comisiei sesizate în fond”.
Care este motivul acestui val de animozitate şi, pe alocuri, neconstituţionalitate?
Cine se uită, din curiozitate, la componenţa Biroului Permanent, vede imediat că acesta are 13 membrii, după cum urmează:
1. 5xPDL
2. 4x(PSD+PC)
3. 3xPNL
4. 1xUDMR
Asta înseamnă 6x(PDL+UDMR) şi 7x(PSD+PC+PNL)... "Opoziţia" a spus că nu vor participa la şedinţele Biroului Permanent cât timp ele sunt prezidate de doamna Anastase. Asta înseamnă că în B.P. rămân numai 6 parlamentari care nu pot îndeplini condiţiile de cvorum (ar fi nevoie de 7 parlamentari)

Şi s-a terminat aici? Da de unde...

Diana Tusa A spus:
21 Noiembrie 2010 la 1:41 pm

bibliotecaru
dna roberta anastase :D saptamana trecuta si-au votat siguri programul camerei care nu includea si sesiunea de interpelari

Adică cum nu includea sesiunea de interpelări? Subiectul interpelări este, poate, cel mai bine stabilit de Constituţie şi Regulamentul Camerei...

Constiuţia spune aşa:

ARTICOLUL 112 - Intrebari, interpelari si motiuni simple
(1) Guvernul si fiecare dintre membrii sai au obligatia sa raspunda la intrebarile sau la interpelarile formulate de deputati sau de senatori, in conditiile prevazute de regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului.
(2) Camera Deputatilor sau Senatul poate adopta o motiune simpla prin care sa-si exprime pozitia cu privire la o problema de politica interna sau externa ori, dupa caz, cu privire la o problema ce a facut obiectul unei interpelari.

Regulamentul Camerei Deputaţilor spune aşa:

Art. 173.
(3) Ele se citesc în şedinţa publică din ziua de luni, consacrată întrebărilor, între orele 19,30-20,00, după care se prezintă preşedintelui Camerei spre a fi transmise primului-ministru.
Art. 174. - (1) Interpelările se înscriu, în ordinea prezentării, într-un registru special şi se afişează la sediul Camerei.
(2) Dezvoltarea interpelărilor are loc în şedinţa din ziua de luni, alternativ cu şedinţele consacrate întrebărilor. În ziua de luni, consacrată răspunsurilor la interpelări, dezvoltarea acestora se face între orele 18,30-19,30. Durata dezvoltării interpelării nu poate depăşi 5 minute.
(3) În şedinţa consacrată dezbaterii interpelărilor un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare. În cazul în care timpul consacrat interpelărilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta şi o a doua interpelare.
Art. 177. - (1) Din două în două săptămâni, în ziua de luni, consacrată răspunsurilor la interpelări, între orele 18,00-18,30, deputaţii îl pot interpela pe primul-ministru. Interpelările trebuie să vizeze politica Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe.
(2) Interpelările ce urmează să fie adresate primului-ministru se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor până în ziua de miercuri, ora 14,00, din săptămâna care precedă răspunsurile primului-ministru.
Art. 178. - Interpelările vor fi adresate în ordinea depunerii lor la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor. Fiecare interpelare se expune într-un interval de timp de cel mult 3 minute. Primul-ministru răspunde la interpelare în cel mult 5 minute. Autorul interpelării, după audierea răspunsului, poate interveni cu întrebări suplimentare şi cu comentarii, fără a depăşi două minute. Primul-ministru are la dispoziţie două minute pentru exercitarea dreptului la replică. După aceasta, în legătură cu interpelarea respectivă nu mai poate avea loc nici o altă intervenţie.

După cum vedeţi... se stabilesc nu numai zilele, dar şi orele. Cum să încalci regulamentul şi să nu pui secţiune de interpelări?
Am dedus repede că doamna Tuşa vorbea despre săptămâna 15-19 noiembrie 2010. Am mers, firesc, să văd programul de pe 15 noiembrie. Mai întâi aflu că Şedinţa Biroului permanent nu a avut loc din lipsa cvorumului. Asta înseamnă că 3. Programul de lucru al Camerei Deputaţilor este amânat.

Cu toate astea, în Programul de lucru al Camerei Deputaţilor săptămâna 15 - 21 noiembrie 2010 există Luni, 15 noiembrie, (18.00 - 19.30)Primirea de răspunsuri la interpelările adresate primului ministru şi membrilor Guvernului. Straniu!

Merg la stenograma şedinţei de plen...
Video in format Real Media Video in format Windows Media

Doamna Roberta Alma Anastase:

Invit secretarii la prezidiu.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 333 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 259, sunt absenţi 74, din care 9 participă la alte acţiuni parlamentare.

Video in format Real Media Video in format Windows Media

Pentru început, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: proiectul ordinii de zi pentru şedinţele în plen pentru zilele de luni, 15 şi marţi, 16 noiembrie 2010; proiectul programului de lucru pentru perioada 15 - 20 noiembrie 2010, lista rapoartelor depuse în perioada 8 - 15 noiembrie 2010 de comisiile permanente sesizate în fond; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale; sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I.


Merg să văd documentele depuse în caseta parlamentarului şiiiiiii... ce văd? Ordinea de zi pentru şedinţele din zilele 15.11.2010, 16.11.2010 este depusă în data de... 16.11.2010.
https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbbSg8XnrmQFqFyNqwB4nwIXJBfCpnMQounhnT9GtPs9aSDMBiD49gywcHLoWHJ_mdV93C848GSESBIf9WimwNly56gOpTaC-T4HK7UkhPuD5-qR2brZ3QXG0Mv8ILh2HdPHMlZVRqgJU/s640/Caseta%20electronica%20Ordinea%20de%20zi%2015%2011%202010.jpg
(Print Screen după site-ul camerei Deputaţilor, Prima pagina > e-Caseta > Documente depuse la casetă)
Poate nu m-am uitat eu cu atenţie, dar nu am văzut nicidecum pe ordinea de zi şi ceva despre interpelări.

Ei, dar încă absurdul nu ajunse la perfecţiune. Numai ce spune presă că...
Puterea a făcut knock-out opoziţia la Camera Deputaţilor: Biroul Permanent poate lua decizii şi în lipsă de cvorum. Pentru a elimina din joc PSD şi PNL, care condiţionau prezenţa la şedinţele forului de demisia Robertei Anastase, PDL şi-a mobilizat toţi deputaţii pentru a fi prezenţi la votul în plen. Mai mult, invocând defecţiuni ale sistemului de vot electronic, Anastase a propus apel nominal, iar opoziţia a părăsit sala.
(mai multe pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/knock-out-opozitiei-la-camera-deputatilor-biroul-permanent-poate-lua-decizii-si-fara-cvorum-91.html)

... că apare şi domnul Adrian Năstase şi zice şi domnia sa că...
"In conditiile in care PD-L si aliatii sai au hotarat ca Biroul Permanent poate functiona fara cvorum, vom avea doua Birouri Permanente, unul convocat de noi, altul de Putere. Nu mai putem avea o funcionare comuna a Puterii si Opozitiei", a spus deputatul PSD miercuri dimineata.
Nastase a facut aceasta declaratie dupa ce patru din deputatii Opozitiei au convocat propriul lor Birou Permanent, miercuri de la ora 9.00, iar presedintele Camerei, Roberta Anastase, a convocat un altul de la ora 10.00. In cele din urma, cei din Opozitie nu au mai venit la sedinta, dar Nastase a afirmat ca va continua sa faca aceste convocari.
"Vom avea doua Birouri Permanente din cauza faptului ca Puterea a luat decizii care nu respecta regulile firesti ale Parlamentului , au schimbat chiar si structura logistica, au inlocuit secretarii generali adjuncti", a mai spus fostul premier.

(mai multe pe http://www.ziare.com/politica/camera-deputatilor/nastase-vom-avea-doua-birouri-permanente-la-camera-deputatilor-1057724)

Atunci i-am condamnat pe toti la moarte
(sursa: http://www.imdb.com/media/rm3318521600/tt0126449)

23 November 2010

Scenariul invadării Irakului se întoarce în Coreea de Nord


Pasul 1: Acuzaţia de deţinere de arme nucleare

Robert Gates: "Coreea de Nord deţine arme nucleare"

Noua instalaţie nucleară nord-coreeană de îmbogăţire a uraniului îi dă acestei ţări potenţialul de a obţine mai multe arme nucleare, a avertizat ieri ministrul american al apărării, Robert Gates, citat de AFP.

Un om de ştiinţă american, Siegfried Hecker, a povestit că a vizitat în urmă cu o săptămână, în complexul nuclear de la Yongbyon, o uzină modernă de îmbogăţire a uraniului echipată cu cel puţin 1.000 de centrifuge.

"Opinia mea este că nord-coreenii au un program nuclear în derulare de mai mult timp. Cred că deţin arme nucleare", a declarat Robert Gates în Santa Cruz, Bolivia, unde participă la un summit al miniştrilor apărării din cele două Americi.

"Coreea de Nord a ignorat o serie de rezoluţii ale Consiliului de Securitate al ONU. Ei îşi continuă tentativele de a exporta arme. Faptul că au realizat aceste instalaţii este deci în mod clar un subiect de îngrijorare şi vine ca o adăugire a faptul că de multă vreme ei ignoră Naţiunile Unite. Pentru noi nu este o surpriză", a mai declarat Gates.

(mai multe: http://www.evz.ro/detalii/stiri/robert-gates-coreea-de-nord-detine-arme-nucleare-913181.html)

Pasul 1: Acuzaţia de atac asupra unui rival aflat în vecinătate


Cel puţin 200 de obuze de artilerie au lovit, marţi, insula sud-coreeană locuită Yeonpyeong şi au incendiat zeci de case. Un martor a declarat pentru un post sud-coreean de televiziune că 60-70 de case sunt în flăcări.

Phenianul a deschis focul la ora locală 14.34 (7.34 ora României), iar armata sud-coreeană a replicat cu 80 de runde de artilerie şi a ordonat decolarea unor avioane de luptă.

Preşedintele sud-coreean Lee Myung-Bak, care a convocat de urgenţă o reuniune a guvernului după incidentul armat de marţi cu Phenianul, a dat asigurări că administraţia sa ia măsuri pentru a evita ca un schimb de focuri să escaladeze într-un război, relatează CNN.

http://media.realitatea.ro/multimedia/image/201011/w460/coreea_43372400.jpg

(mai multe pe http://www.realitatea.net/coreea-de-nord-a-deschis-focul-asupra-unei-insule-sud-coreene_775109.html)

Urmează, probabil, decizia politică a NATO că statul Coreea de Nord nu mai poate fi lăsat aşa, trebui invadat, trebuie corelat cu terorismul, trebuie eliberat de teroarea totalitarismului... Şi militarii americani sunt deja acolo.

22 November 2010

Un discurs "juma-juma"


http://www.elenaudrea.ro/wp-content/gallery/elena-udrea-presedinte-pdl-bucuresti/eu_pdlbucuresti30.jpg
(sursa: http://www.elenaudrea.ro/consiliul-de-coordonare-al-pdl-bucuresti.html)

Am ascultat cu atenţie discursul doamnei Udrea şi am apreciat doar jumătate din el. Prima parte a discursului, cea cu "vreau să scăpăm Bucureştiul de Sorin Oprescu" şi cea cu "vreau să scăpăm România de PSD", sunt declaraţii radicale şi anti-democratice. Una este să ataci, politic, greşelile cuiva care ocupă postul de primar sau o anumită zonă a eşichierului politic, alta este să ai ca scop distrugerea totală a cuiva. De asemenea m-a deranjat foarte tare aplecarea spre trecut. Într-un moment în care PDL ar trebui să se vindece de prezenţa zdrobitoare a personalităţii autoritare a domnul Traian Băsescu, doamna Udrea vorbeşte despre o şi mai mare implementare a "băsescianismului" în interiorul PDL.

Cea de a doua parte a discursului am apreciat-o pozitiv. Începând de la nevoie de reformă reală a PDL începând cu schimbarea mentalităţii fiecărui membru de partid, trebuie să constat (cu oarecare satisfacţie), nu numai un discurs la obiect pentru o organizaţie de partid în momentul alegerilor, dar şi esenţa unui bun-simţ real.

http://pdlsenat.ro:

Ministrul democrat-liberal al Turismului, Elena Udrea, a fost aleasă preşedinte al organizaţiei de Bucureşti a PDL cu 979 de voturi, din 999 exprimate, la acest scrutin participând 1.070 de delegaţi.
De asemenea, comisia i-a validat pe cei doi vicepreşedinţi ai Organizaţiei Bucureşti - Costică Canacheu şi Sorina Plăcintă, precum şi pe secretarul general, Vasile Gherasim.
Nu în ultimul rând, au fost validaţi trezorierul - Horaţiu Ţica, preşedintele comisiei de statut etică şi litigii - Cristian Rădulescu şi preşedintele comisiei de control - Mircea Marinescu.
''Acum pot să spun: PDL Bucureşti are echipă, PDL Bucureşti are proiecte. PDL la Bucureşti îşi propune să câştige din acest moment toate alegerile în care va intra. Depinde numai de noi', a declarat Udrea, după ce a fost votată preşedinte al organizaţiei PDL din Capitală.
Elena Udrea a declarat duminică, la conferinţa alegerilor în care va fi confirmată ca lider al PDL din Capitală, că îşi doreşte ca democrat-liberalii 'să scape Bucureştiul de Sorin Oprescu' şi a susţinut că partidul său a greşit atunci când a lăsat oraşul 'pe mâna unui doctor care nu nimereşte niciodată diagnosticul'.
'Eu vreau să scăpăm Bucureştiul de Sorin Oprescu. Sorin Oprescu este cel mai slab primar al Capitalei din ultimii 20 de ani. (...) Am greşit că am lăsat Bucureştiul pe mâna unui doctor care nu nimereşte niciodată diagnosticul, pe mâna unui personaj care va rămâne în istorie pentru cele mai mari kitsch-uri dintr-o capitală europeană. Recorduri cu Moş Crăciuni, cel mai mare tort sau cel mai mare cârnat', a criticat Udrea.
Ea a mai susţinut că edilul-şef a trădat şi trădează în fiecare zi încrederea bucureştenilor 'cu fiecare cuvânt pe care îl spune sonor, dar lipsit de conţinut'.
O altă dorinţă exprimată de viitorul lider al PDL Bucureşti a fost aceea de 'scăpa România de PSD - partidul caracatiţă'. Udrea a susţinut că social-democraţii reprezintă 'cel mai mare obstacol în viitorul României' şi o 'frână' în calea modernizării, pledând în acest context pentru refacerea mişcării de dreapta din România.
'O dreaptă puternică este singura garanţie că România nu se mai întoarce în trecut la Ion Iliescu. Cât timp vom mai lăsa orgoliile să ne oprească în a reface dreapta românească? Trebuie să-l învingem pe Sorin Oprescu, trebuie să refacem unitatea forţelor politice de dreapta, trebuie să nu mai permitem PSD să blocheze România', a spus Udrea.
De asemenea, ministrul a declarat că PSD va mai face un pas către putere dacă România va avea şi anul viitor scădere economică, dar ascensiunea social-democraţilor va putea fi oprită dacă va fi depăşită criza economică.
'În spatele lui Victor Ponta stau Adrian Năstase şi Ion Iliescu. Ponta Victor este un soldat credincios care ascultă poruncile stăpânilor. În spatele lui Victor Ponta stă aceeaşi caracatiţă cu care PDL se luptă de atâţia ani', a mai afirmat Udrea.
(sursa: http://pdlsenat.ro/presa-comunicate/ministrul-democrat-liberal-al-turismului-elena-udrea-a-fost-aleas-pre-edinte-al-organiza-iei-bucure-ti-a-pdl)



Derapaje... fără număr:


Doar la final, opinia domnul Cristian Preda este una a raţiunii. Din păcate nu am auzit întreg discursul domnului Preda.

PS.
Soarele, din câte ţin eu minte, era semnul PNŢ-CD şi nu al PDL.

20 November 2010

Premierul din nou cu zâmbetul pe buze


Virilul premier necunoscut!... ar trebui să fie un monument închinat politicianului amator ajuns şef. Norii se despart în două pentru a face loc, precum Marea Roşie acum multă vreme, numai că acum marea este un abur portocaliu de cer în apus, şi face loc noului trend al istoriei româneşti...

Dar tot înnourată române România.

NU MAI VĂD NIMIC!

Alexandru Andrieş - Tu Dacă Poţi


Am obosit deja!


Realizator: Buna seara. Începem la o oră neobişnuită, pentru că şi invitatul din această seară este unul cu totul special. Domnul prim-ministru Emil Boc şi-a făcut timp, şi probabil că nici nu banuim cât de mare a fost efortul, cât de încărcată e agenda şi multe grijile cuiva care conduce guvernul, mai ales în timpuri care nu sunt foarte pozitive, să vină să stea de vorbă cu ascultătorii Europa FM. Vreau să vă mulţumesc, domnule prim-ministru, ca aţi făcut acest efort.
Emil Boc: Buna seara, domnule profesor. Buna seara Europa FM. Este o onoare pentru mine să fiu invitat la postul dvs. de radio.
Realizator: Ca să intrăm direct în subiect mi-am propus să vorbim despre trei lucruri, pentru că ele sunt nu numai pe agenda guvernului, dar şi, cred eu, aşa cum se spune cu o formulă care a devenit aproape clasică, pe agenda cetăţeanului şi le vom aborda oarecum în ordinea importanţei. Sigur, foarte însemnată este chestiunea legii educaţiei pentru generaţiile viitoare, pentru cei care lucrează în sistemul de educaţie şi o să începm cu ea, pentru că ne aflăm în această situaţie de oarecare confuzie pentru un public mai larg. Există o decizie a Curţii Constituţionale, dar şi o motivare a Curţii Constituţionale, unii citesc decizia, dvs. citiţi motivarea şi avem o situaţie de continuare a conflictului de competenţe constituţionale. Guvernul, dacă nu greşesc, a decis să meargă în continuare pe asumarea răspunderii, în timp ce multe voci din Parlament insistă că acest lucru se poate. A doua temă, ca să punem meniul în faţa ascultătorilor de la început - sigur cu libertatea de a tratata orice subiect doriţi, domnule prim-ministru, orice aţi spune, îmi închipui, este important pentru cetăţeni - care

cred că îi doare foarte mult pe cei care ne ascultă, chestiunea salarizării, şi aici suntem la o răscruce, nu prea înţelegem încotro vom merge. Vă mai asumaţi răspunderea pe Legea unitară a salarizări, sau vor exista alte tipuri de proceduri pentru fixarea salariilor în anul care urmează. În sfârsit, pentru că Legea bugetului este iminentă, care sunt proiectele? Ce putem citi în Legea Bugetului? Ce ne aşteaptă, dincolo de vieţile private afectate sau nu de tăierile salariale pentru societate în ansamblu ei? Deci să începem, cu voia dvs, domnule prim-ministru, chestiunea Curţii Constituţionale. Aţi primit răspuns la întrebarea suplimentară pe care aţi adresat-o Curţii?
Emil Boc: Răspunsul Curţii s-a amânat pentru miercurea viitoare, potrivit deciziei de astăzi a Curţii. Aş vrea să fac această poveste lungă, mai scurtă, pentru că, fiind o chestiune uneori de strictă specialitate juridică, poate plictisi pe unii care nu sunt avizaţi. În esenţă, Constituţia dă dreptul guvernului să-şi asume răspunderea pe un proiect de lege şi a decis guvernul să-şi asume pe Legea educaţiei naţionale. Fac precizarea că articolul 114 din Constituţia României este inspirat din articolul 49, alineatul 3 din Constituţia Franţei, care dă dreptul guvernului să decidă o procedură accelerată, rapidă, de adoptare a unei legi, dar în schimb pune în joc existenţa sa. Cu alte cuvinte, daca moţiunea de cenzură e adoptată, guvernul pleacă acasă şi proiectul nu este promovat. Daca este respinsă moţiunea sau nu se depune, proiectul merge mai departe. Acum care este obiectul disputei? Noi apreciem că o procedură începută şi aflată în faza finală nu mai poate fi oprită. Spun asta în contextul în care decizia Curţii Constituţionale trebuie respectată şi voi respecta toate deciziile Curţii Constituţionale. Acea decizie a spus, prin altele, două lucruri importante: că există un conflict juridic între Parlament şi guvern în asumarea răspunderii pe Legea educaţiei, dar în al doilea rând spune că guvernul poate continua procedura, Curtea neputând obliga guvernul să renunţe la asumarea răspunderii. Eu sunt de acord cu punctul de vedere al Curţii Constituţionale care a avut în analiză datele din data de 19 octombrie când a fost sesizată de către Mircea Geoană, preşedintele Senatului şi atunci Curtea a analizat şi a spus: "Este un conflict juridic, pentru că nu vă înţelegeţi Parlamentul cu guvernul cum să promovaţi această lege. Guvernul vrea, prin asumare, Parlamentul vrea prin dezbatere în Senat". Din acel moment, 19 octombrie, când Curtea a constatat existenţa conflictului, pe bună dreptate, au mai intervenit patru elemente noi şi subliniez patru, care practic au stins acest conflict juridic de natură Constituţională pe sesizarea domnului Mircea Geoană. Şi care sunt aceste elemente noi, după data de 19 octombrie când Curtea s-a pronunţat şi a spus: există conflict şi autorităţile să-l soluţioneze. Unu: în 28 octombrie, în birourile permanente, înainte de începerea şedinţei plenului celor două camere, cu majoritate de voturi, birourile permanente au decis continuarea procedurii de asumare, deşi ştiau că fusese declanşat un conflict, au convenit, lasă conflictul deoparte şi merg mai departe - birourile permanente.
Doi: în aceeaşi zi, în plenul reunit al celor doua Camere, Senat şi Camera Deputaţilor, cu 336 de voturi "pentru" şi cu 3 voturi "împotrivă" plenul Parlamentului a hotărât, procedura merge mai departe. În al treilea rând, în temeiul articolului 114 din Constituţie, premierul României, în plenul celor două Camere a pronunţat asumarea răspunderii, moment juridic care, practic, consfinţeşte procedura asumării. În al patrulea rând - în 29 octombrie, a doua zi, /opoziţia/ reacţionează cu moţiune de cenzură exact potrivit Constituţiei şi articolului 114 din Constituţie. Deci, cu alte cuvinte, a existat un conflict, aşa cum a spus Curtea, numai că el, prin acceptarea Parlamentului, de derulare a procedurii, s-a rezolvat, şi atunci am spus că nedezbaterea moţiunii, în acest moment, de către Parlament, reprezintă un lucru contrar Constituţiei. De aceea, procedura trebuie să meargă mai departe.
Realizator: Da. Eu, care sunt în general un partizan al procedurilor, mi se pare ca nu poate exista societate democratică fără proceduri foarte clare.
Emil Boc: Păi, democraţia este un ansamblu al procedurilor. Asta şi este.
Realizator: Exact. Sincer, deşi pe fond nu sunt de acord cu faptul ca aţi introdus prin asumare o lege care era deja dezbătută în Parlament, constat acum că într-adevăr aţi văzut o breşă procedurală şi încercaţi, ceea ce este absolut legitim în politica democratică, să o exploataţi până la capăt. Într-adevăr, probabil că dacă opoziţia nu ar fi depus moţiune, dacă birourile permanente s-ar fi opus prezentării asumării răspunderii, aţi fi fost într-o situaţie mult mai dificilă decât sunteţi acum. Acum, înţeleg că exploataţi la maximum această, să spun, cecitate procedurală a opoziţiei.
Emil Boc: Este adevărat, dar la mijloc este şi Legea educaţiei pe care o consider vitală pentru reformarea sistemului educaţional românesc. Atât pe învăţământul preuniversitar, cât şi pe învăţământul universitar, eu consider că aduce modificări substanţiale şi benefice. De la învăţământul preuniversitar doar două elemente: învăţământul centrat pe competenţe şi nu învăţământ centrat pe memorare şi reproducere de informaţii. Asta înseamnă că, la şcoală, copiii noştri vor învăţa din programe mult mai aerisite, numărul de ore va fi redus în învăţământul preuniversitar, se va institui programul "şcoală după şcoală" şi va da posibilitate părintelui să aibă copilul în ciclul educaţional şi să se întoarcă acasă cu temele făcute. Nu în ultimul rând, o mai mare decizie, lăsată la nivelul şcolii şi al colectivităţilor locale, cu privire la ce să înveţe copiii noştri. 20% din învăţământul gimnazial, din curricula din învăţământul gimnazial, se decide la nivelul şcolii, de către comunitatea locală, de către părinţi şi profesori, 30% la nivelul învăţământului liceal. Asta înseamnă că, dacă eu, la Cluj, cunosc un caz particular, avem Nokia sau altceva foarte important, pun un număr important de discipline în plus faţă de curricula obligatorie, pentru a pregăti forţa de muncă în domeniul tehnologiei avansate. Poate, în altă parte, turismul este mai bine valorificat. Pun accent pe nişte discipline care să aibă legătură cu piaţa muncii şi oamenii să poată să-şi găsească un loc de muncă după studii. Doar câteva elemente care ţin de şcoală, iar pentru asta trebuie pregătiţi profesorii, trebuie pregătite manualele în întregime ca să se schimbe modul de a face educaţie în România. Haideţi să nu mai intrăm în detalii.
Realizator: Haideţi să discutam pe fond... pentru că toată istoria aceasta din ultimele săptămâni cu Legea educaţiei nu s-a desfăşurat, de fapt, pe fond, ci numai pe formă.
Emil Boc: Din nefericire, nu s-a desfăşurat pe fond şi s-au spus şi multe lucruri care nu au acoperire în textul legii. S-a spus, de exemplu, că această lege ar avantaja UDMR, pentru că copiii minorităţilor naţionale ar avea avantaje speciale, pentru a primi cazare gratuită şi masă în internate, dacă stau la 20 de kilometri mai mult de locul de domiciliu. Vreau să ştiţi că acelaşi articol este valabil şi pentru copiii români, de oriunde din această ţară, şi care asigură o egalitate de tratament. Deci, nu este o prevedere făcută special pentru o comunitate. Recunosc că sunt mândru că România are minorităţi naţionale, şi avem un tezaur extraordinar pe care îl valorificăm, şi din experienţa reciprocă putem să învăţăm cu toţii şi să mergem înainte, şi eu cred în valoarea multiculturală pe care educaţia o poate avea într-un stat de drept, dar nu sunt de acord cu a cădea în segregaţionism, aşa cum încearcă unii să o facă.
Realizator: Da. Nu, eu nu am acest tip de suspiciuni. Ce m-a nedumerit pe mine, făcând aşa un soi de echilibru între formă şi fond, este faptul că, din câte ştiu, universitar fiind, există o anumită intenţie clar exprimată de ministrul educaţiei cu privire la intrarea în vigoare a legii începând cu acest an universitar şi şcolar, în general, 2010 - 2011, şi cum legea oricum va intra de la anul, 2011-2012, graba este puţin de neînţeles. Adică, dacă toată această istorie, pe care o comentăm acum, s-ar fi întâmplat în mai - iunie, aş fi înţeles urgentă, pentru septembrie. Acum, urgenţa, nu prea îmi este, cel puţin mie, evidentă.
Emil Boc: Domnule profesor, aveţi perfectă dreptate, la prima vedere aşa pare. Până am intrat şi eu în bucătaria internă, aşa am crezut. De ce totuşi este nevoie de adoptarea ei prin procedura asumării - şi să nu aşteptăm, cum s-a aşteptat până acum, şase luni de zile, de la momentul în care a fost sesizată Camera superioară, Senatul României. Pentru ca noi am adoptat-o în 17 martie, la Iaşi, în aprilie a intrat în dezbatere în Camera Deputatilor, în mai s-a dus la Senat, şi de atunci este în Senatul României, fără să fie adoptată. Vorbeam despre noile programe de învăţământ. Vorbeam despre învăţarea centrată pe competenţe, vorbeam despre faptul că se descentralizează învăţământul preuniversitar. Vorbeam de faptul că trebuie pregătiţi profesorii. Ori, vreau să ştiţi că legea aceasta a educaţiei naţionale presupune, în aplicarea ei, adoptarea unui număr important de hotărâri de guvern pentru ca ea să fie aplicabilă de la 1 septembrie.
Realizator: Deci vă luaţi acest timp pentru a emite hotărâri de guvern.
Emil Boc: Domnule profesor, trebuie să se facă o nouă curriculă, o nouă programă de învăţământ pentru ceea ce vor învăţa copiii noştri, fundamentată pe cu totul altceva. Profesorii trebuie pregătiţi în concordanţă cu noua curriculă şi cu noua programă, ca să ştie ce să le predea elevilor. Evaluarea se schimbă radical. O evaluare pluridisciplinară, de la o evaluare acum centrată din nou pe reproducere de informaţii, evaluarea se schimbă într-o manieră radicală. Manualele noi trebuie adoptate şi create în concordanţă cu noua Lege a educaţiei naţionale. Degeaba avem legea în februarie-martie anul viitor, pentru că nu mai ai timpul necesar să poţi să aplici, de anul viitor, legea.
Realizator: Deci, dacă înţeleg bine, din punctul dvs. de vedere, al guvernului, legea e necesară acum pentru a constitui un soclu pentru măsuri succesive care vor face eficienţă şi imediată aplicarea ei în septembrie viitor.
Emil Boc: Nu în ultimul rând, un argument legat şi de buget - pentru că bugetele se alcătuiesc din timp, pentru că altfel dacă nu este făcută din timp - nu se pot aplica în consecinţă. Şi a fost elementul decisiv, văzând că de şase luni de zile, practic, nu s-a întâmplat nimic deosebit la Senat, şi există această dorinţă de a tergiversa, din nefericire, acolo. Neavând majoritate în comisia de specialitate, chiar dacă avem preşedintele comisiei, neavând majoritate, nu poţi să impui promovarea unei legi în ritmul pe care ţi l-ai dori.
Realizator: Dar, ce faceţi? V-aţi asumat totuşi un risc şi cu asta aş vrea să trecem la chestiunea salarizării.
Emil Boc: Sunt convins ca aşteaptă foarte mulţi informaţiile.
Realizator: Exact. Dar, totuşi, simt nevoia să vă întreb, de ce v-aţi asumat acest risc, pentru că am auzit pe unul din liderii opoziţiei spunând foarte clar că oricum în 2012, dacă e să credem sondajele, cel puţin aşa cum arată acum, ei vor veni la putere, vor înlocui legea.
Emil Boc: Socoteala de acasă cu cea din târg e diferită. Să nu-şi facă mari iluzii opoziţia, pentru ca...
Realizator: Cu alte cuvinte, nu era totuşi preferabil o lege atât de importantă, adoptată prin consens, care să nu suporte schimbări în funcţie de cicluri electorale, nu? Fie şi numai din ambiţie, dacă se schimbă majoritatea mâine, poimâine, peste un an, peste cinci, s-ar putea să.... nouă majoritate să dorească să schimbe această lege, numai pentru că a păstrat gustul amar din aceste luni.
Emil Boc: La prima vedere aveţi din nou perfectă dreptate, pentru că din nou apare o divergenţă de opinie între putere şi opoziţie. Noi nu am dorit să provocăm o divergenţă pe marginea Legii educaţiei naţionale, ci am clădit Legea educaţiei naţionale ca şi construcţie pe Pactul naţional pentru educaţie.
Realizator: Care a fost semnat de toată lumea.
Emil Boc: Vreau să ştiţi că acel pact a fost semnat de toate partidele politice, iar legea este croită pe acel pact. Din nefericire, opoziţia de astăzi face pasul lateral de Pactul naţional pentru educaţie şi nu mai rămâne soluţia Pactului. Nu mai rămâne opoziţia în soluţiile oferite de Pactul naţional pentru educaţie, soluţii care sunt regăsite în legea pe care o promovăm. Ei sunt interesaţi doar de conservarea status quo-ului existent, adică a situaţiei actuale fără să se schimbe nimic. Asta este de fapt dimensiunea reformei propuse de opoziţie în domeniul Legii educaţiei naţionale, în timp ce noi am spus: haideţi să punem în aplicare ce am semnat în cadrul Pactului naţional pentru educaţie. Aceasta este diferenţa majoră între putere şi opoziţie astăzi şi noi vom sta oricând cu legea în faţă să le arătăm tuturor că ea vine în aplicarea Pactului naţional pentru educaţie.
Realizator: Acestea fiind spuse, haideţi să vorbim despre salarizare. Cel puţin 1,3 milioane de cetăţeni, nu sunt toţi ascultătorii noştri, din păcate...
Emil Boc: 1,316 milioane să spunem astăzi…
Realizator: Nu sunt toţi ascultătorii nostri, din păcate, sunt interesaţi unde stăm, care este situaţia în acest moment, domnule prim-ministru?
Emil Boc: Eu spun că am intrat în linie dreaptă în vederea finalizării Legii salarizării personalului bugetar plătit din fonduri publice în România. Vreau de la început să fac următoarea precizare: avem de-a face cu două legi care vizează salarizarea personalului bugetar.
Pe de o parte este vorba de legea cadru a salarizării personalului plătit din fonduri publice, care este echivalentul legii de anul trecut, adoptată de către guvern, lege îmbunătăţită împreună cu expertiza Băncii Mondiale şi cu participarea sindicatelor şi patronatelor. Acea lege, repet, a fost şi anul trecut adoptată, acum se perfecţionează şi prinde o nouă formă. Prin această lege cadru ce se întâmpla? Aşa cum a fost şi anul trecut, o ierarhizare a profesiilor în România, de la 1 la 15 - anul trecut era de la 1 la 12 -, şi fiecare categorie ştie exact care este coeficientul şi plasarea într-o grilă ordonată, făcută de către experţi dupa recunoaşterea importanţei muncii, a valorii, a expertizei de specialitate, a cunoştinţelor pentru fiecare profesie din România. Un lucru titanic, greu de făcut. De ce credeţi că 20 de ani nu s-a făcut acest lucru? Nimeni nu a avut curajul să stea la masă cu toate categoriile profesionale şi să încerce să le ordoneze, pentru că, evident, fiecare spune: eu vreau sa fiu cel mai bine plătit. Dar am impus nişte criterii obiective, astfel încât această lege să fie realizată. Şi această lege ne spune, legea-cadru, care este plafonul maximal în grilă pe care o persoană îl poate atinge dacă este medic sau profesor sau ce o fi, judecător, şi spune: ai coeficientul 7 sau 7,5. Asta ce înseamnă? Pornind cu coeficientul de bază, de la indicatorul de bază, care acum este 600 de lei, înmulţit, să spunem, cu 7, dacă eşti pe grilă la poziţia nr 7, e 4.200. Acesta este nivelul maximal unde tu poţi să ajungi când legea se aplică în integralitatea ei. Necazul este că noi nu avem suficienţi bani să aplicăm de la început grila în integralitatea ei. Şi anul trecut legea era preconizată să se aplice până în 2015 gradual, când se va ajunge la aplicarea integrală a legii. Până în 2015, în fiecare an se vine suplimentar cu o lege de aplicare în concret, când se spune: anul acesta, în 2011, avem atâţia bani şi dăm fiecărei categorii profesionale, conform poziţiei din grila pe care o are, un anumit procent, astfel încât în anii următori, în funcţie şi de creşterea economică, să se ajungă să se implementeze toată valoarea grilei conferite de lege. Altfel spus, să dăm exemplul acela cu cel care este la poziţia 7 în grila: se porneşte de la indicatorul de referinţă 1, care e 600, nu este salariul minim, să nu se confunde, salariul minim este altceva. În grila de salarizare, indicatorul de referinţă 1 e 600, înmulţit cu 7 este 42. Nu va putea primi din start 42 de milioane de lei vechi sau 4.200 lei noi pentru că economia, din nefericire, azi nu ne permite să ajungem la acest nivel, dar orizontul de aşteptare este ca până în 2015 fiecare să ajungă la nivelul maxim din grilă, pe care îl are.

Emil Boc: .... Şi anul acesta noi vom spune: în 2011, din suma aceasta se poate da atât, dar conform, repet, anvelopei salariale pe care o avem. Şi să răspund unei întrebări, ambele legi se aplica începând cu 2011, doar ca în maniera graduală, în funcţie de resursele financiare ale statului.
Realizator: Dar spuneţi-mi, sigur are sens ce spuneţi? Este foarte raţional, dar în acelaşi timp, ceea ce mă nelinişteşte puţin este că aţi vorbit de enormul efort depus - şi el este neîndoielnic - de experţi guvernamentali, de experţi din societatea civilă, patronate, sindicate, Banca Mondială, pentru a crea legea cadru.
Emil Boc: Pentru a ierarhiza aceste profesii în România.
Realizator: Exact. Dar acelaşi efort, practic, timp de patru sau cinci ani, va trebui repetat în fiecare an. Există resursa umană pentru asta, ca în fiecare an să spui: nu va primi 4.200 de lei anul acesta judecătorul sau profesorul sau medicul, va primi 3.600 de lei, că atât permite bugetul.
Emil Boc: Domnule profesor, odată ce am făcut grila...
Realizator: O face computerul.
Emil Boc: Computerul vine şi mai spune: în fiecare an, în funcţie de resursele bugetare ale ţării şi de mersul economiei, mai poate să crească salariul cu atât, până se ajunge la nivelul maxim din grilă. Deci, este foarte importantă legea cadru, pentru că ne arată exact cum arată o profesie, ne arată...
Realizator: Ne arată o ţintă.
Emil Boc: Ne arată o evoluţie pe termen scurt, mediu şi lung a fiecărei profesii, unde este plasată şi care este orizontul de creştere pentru fiecare. Să ştiţi că vremurile sunt grele peste tot în lume - şi aici vreau să fac un apel la raţionalitate şi la înţelegere pentru toţi cei care ne ascultă şi pentru toţi românii. Este greu în Europa, este greu în lume, este încă greu şi în România, pentru că în momentul de faţă avem o prognoza pentru 2011 de 1,5%-2% creştere economică. Deci, trebuie să ne întindem atât cât ne este plapuma şi să nu promitem mai mult decât putem. Asta s-a făcut în trecut, din nefericire şi am ajuns unde am ajuns, şi datorită acelui fapt. Eu vreau să fiu raţional şi cu un optimism prudent şi ceea ce spunem că se poate face să se facă şi să nu vindem iluzii, aşa cum s-au vândut în anii trecuţi, când s-au promis şi s-au realizat, pe ici, pe colo, măriri de salarii şi pensii fără acoperire în activitatea economică. Acum, pentru 2011 avem câteva cifre fixe. Anvelopa salarială de 39 de miliarde lei. Asta se aplică la 1.290.000 de bugetari.
Realizator: Deci, încă 26.000 de bugetari...
Emil Boc: Nu. Aici iaraşi vreau să spun că greşit în opinia publică s-a indus că ar mai trebui să emitem noi acte normative, să mai demitem în plus 26.000 de salariaţi. Vreau să ştiţi că, încă, începând din luna iunie, iulie şi august actele normative au fost emise astfel încât la sfârşitul anului să avem 1.290.000 de bugetari. Acum doar sunt în derulare procedurile. Şi vă spun cum stă situaţia: în luna august, în 31 august, am avut, dacă nu greşesc, 1.340.000 de bugetari - dacă nu greşesc, sper să nu greşesc. Ce pot să vă spun cert, că în 30 septembrie aveam înregistraţi oficial 1.316.000 de bugetari, ca urmare a aplicării procedurilor de disponibilizare începute încă în lunile iunie, iulie, august, proceduri legale prevăzute de Codul Muncii şi de legile în vigoare. Dacă aceste proceduri se duc până la capăt, vă asigur că în decembrie avem 1.290.000 de bugetari şi procesul continuă şi în anul viitor, pentru că unele proceduri se vor sfârşi...
Realizator: Continuă? Asta vroiam să vă întreb.
Emil Boc: Continuă, în ce sens? Că unele proceduri începute ...
Realizator: Deci, în 31 decembrie 2011 câţi bugetari vor fi?
Emil Boc: Nu. Vom vedea. Ce pot să vă spun, acum, cert este un lucru: pe baza procedurilor începute în 2010, vom avea în 31 decembrie 2010, un număr de 1.290.000 de bugetari. Tot pe baza aceloraşi proceduri începute în 2010, unele proceduri vor continua şi în 2011, pentru că termenele de preavize prevăzute de Codul Muncii ne duc în anul 2011.
Realizator: Şi nu puteţi da o estimare a populaţiei afectate ? Câti angajaţi din sectorul public?
Emil Boc: În 2011, politica de bază este aceea a disponibilizărilor naturale. Adica ce înseamna asta?
Realizator: Pensionări?
Emil Boc: Pensionare, intervenţie prin acordul părtilor sa înceteze contractul de muncă, plecare în străinătate sau nu ştiu ce alt element şi aceste disponibilizări naturale, practic, ne vor conduce la următoarea soluţie legală: unul din şapte posturi se va ocupa. Deci, practic, se disponibilizează şapte posturi prin aceste mecanisme naturale, prin aceste mecanisme menţionate: pensionări, încetarea muncii prin acordul părţilor sau alte mecanisme legale. Pleacă şapte, se angajează o singura persoană. Prin asta se va diminua în continuare personalul bugetar în România, astfel încât să ajungă la limite rezonabile.
Realizator: Care ar fi aceste limite rezonabile?
Emil Boc: Standardele cost-beneficiu se vor face în continuare în sistemul bugetar din România, dar vreau să ştiţi că până în momentul de faţă, dacă procesul reuşeşte în decembrie, am coborât de la 1.397.000 de bugetari, cât am avut în 31 decembrie 2008, la 1.290.000 de bugetari în 31 decembrie 2010. Deci, peste 100.000 de bugetari care au făcut parte din procesul de restructurare a statului şi care au fost redirecţionaţi spre sfera privată, susţinută poate de către guvern în aceste condiţii grele, pentru a absorbi forţa care vine din sectorul bugetar. Deci, este un efort extraordinar, pe care guvernul, nu din plăcere, dar din necesitate a trebuit să-l facă pentru ca noi, ca ţară, să putem să rezistăm şi să mergem mai departe.
Realizator: Nu, dar hai să facem un mic efort de imaginaţie, cu voia dumneavoastră, domnule prim-ministru. Îmi închipui că aveţi modelări extrem de rafinate făcute la guvern. Dacă ar fi să aveţi o baghetă magică, aşa, ca zâna din poveste, să nu sufere nimeni, deci toată lumea să fie fericită, să se ducă într-un sector privat, care este în plina creştere, cam cum aţi dimensiona pe aceste modelări sectorul public în raport cu angajaţii? Care vi se pare, potrivit analizelor pe care le aveţi, că ar fi cifra ideală? Cam câţi cetăţeni ar trebui să lucreze în sănătate, administraţie, educaţie, justiţie, poliţie, armata...?
Emil Boc: Eu aş fi prudent, aici, să trag concluzii radicale.
Realizator: Nu o concluzie, aşa, o cifră de modelare abstractă.
Emil Boc: Pentru că nimeni... Pot să vă spun doar că această ajustare de 100.000 de bugetari făcută în doi ani de zile, readuce România pe drumul aproape corect al sectorului bugetar. Atenţie, prin sector bugetar nu înţeleg şi personalul din regiile autonome şi companiile naţionale, care face obiectul unui alt proces de restructurare.
Realizator: Da, aţi făcut această distincţie şi am reţinut.
Emil Boc: Aici, vorbim de ce înseamnă medici, profesori, judecători, politişti, armată, administraţie publică, asistenţă socială. Aceştia intra în 1.290.000 de bugetari şi mai menţionez faptul că....
Mai menţionez faptul că, din 2007, România nu mai are serviciu militar obligatoriu, iar 140.000 de oameni au intrat în sistem datorită faptului că trebuiau să fie angajaţi în armată cu contract de muncă şi intră în sistemul bugetarilor. Înainte era serviciul militar obligatoriu şi această masă de oameni nu făcea parte din sectorul bugetar. Deci, trebuie să avem grijă ca acest sistem să fie funcţional, iar eu spun că partea dificilă a restructurării aparatului bugetar se apropie de sfârşit. Se apropie de sfârşit, pentru că 100.000 reprezintă acel necesar.
Realizator: Este aproape ideal, nu este chiar ideal, dar este aproape ce trebuia.
Emil Boc: Pentru că mai sunt lucruri care pot fi continuate şi ajustate în sectorul bugetar. Nu spun că /s-a integrat/.
Realizator: Dar nu la înălţimea de 100.000.
Emil Boc: Nu la dimensiunea aceasta. Am spus că principalul element este cel al ajustărilor naturale în sistem, pentru ca România să rămână cu un stat funcţional şi decent.
Realizator: Da, dar vedeţi că ajustările naturale sunt predictibile numai în raport cu pensionările, care pot fi văzute dinainte.
Emil Boc: Dar şi faptul că angajezi doar unul din şapte - care urmează.
Realizator: Dar în acelaşi timp, cei care pleacă în străinătate sau decid din proprie voinţă să renunţe la contract, aici nu putem prezice câţi vor fi.
Emil Boc: Nu putem prezice, dar prognozele ne arată că având această politică, în principal în 2011, ne asigură cadrul pentru o restructurare decentă a aparatului bugetar. Greul, repet, a fost acesta, al celor 100.000 de bugetari din anii 2009-2010.
Realizator: Revenim la legea-cadru. Ea va fi trecută prin asumare? Cum vă gândiţi în acest moment?
Emil Boc: Coaliţia va lua decizia finala cu privire la modalitatea de promovare. Avem două alternative: promovarea prin Parlament, în procedură obişnuită, prin ambele Camere, care probabil ne-ar scoate dincolo de calendarul din acest an pe care îl avem atât cu organismele internaţionale, cât şi cu România, cu românii, de a avea o lege a bugetului de stat sau un calendar accelerat al asumării răspunderii, cu riscul de a cădea guvernul. Întotdeauna când îţi asumi răspunderea, riscul complementar este căderea guvernului. Eu, personal, nu am nicio reţinere să optez pentru calea asumării răspunderii şi a pune în joc mandatul guvernului, pentru ca aceste legi necesare României să fie promovate.
Realizator: Deci, va fi propunerea dumneavoastră în coaliţie.
Emil Boc: Pentru că fără această lege nu avem legea bugetului de stat. Cu legea bugetului de stat nu sunt proiectele de investiţie derulate în 2011 la nivel naţional şi local. Eu voi merge cu această propunere în coaliţie şi sperăm ca, în perioada imediat următoare, să putem lua această decizie în maniera finală. De principiu, am discutat, dar urmează să luăm şi decizia finală.
Realizator: Când va fi? Luni?
Emil Boc: Probabil saptamâna viitoare va fi. Spun asta, pentru că noi, în guvern, am creionat o formă finală atât a legii-cadru, cât şi a legii salarizării pentru 2011. Aceste legi astăzi sunt în analiză atât cu partenerii sociali interni, cât şi cu partenerii externi, respectiv Comisia Europeană, FMI şi Banca Mondială şi trebuie să parcurgă procedura din Consiliul Economic şi Social, astfel încât să fie promovate în formă finală la Parlament. Am spus că în privinţa salariului minim, el va creşte cel puţin cu rata inflaţiei. Evident că noi avem şi cifre concrete, dar, din eleganţă pentru partenerii cu care negociez în acest moment, nu pot să anunţ nişte lucruri atâta vreme cât ele sunt în negociere. Pot să confirm sau să infirm unele cifre anunţate de către diverşi analişti sau de către diverşi colegi.
Realizator: 670 este oficioasă...?
Emil Boc: Eu voi spune un singur lucru, când îmi voi asuma şi aceea va fi cifra finala, care nu se mai mişcă cu nimic.
Realizator: Săptămâna viitoare?
Emil Boc: Cu siguranţă, săptămâna viitoare. Deci, o creştere a salariului minim cu rata inflaţiei, cel puţin, şi, de asemenea, o recuperare importantă a banilor pierduţi prin diminuarea cu 25% se va realiza în 2011.
Realizator: Cât de importantă?
Emil Boc: O recuperare importantă, cât poate ţara oferi în momentul de faţă, pe baza creşterii economice pe care o are.
Realizator: Şi aici sunt 12%, 15%, 16%? Nici aici nu vreţi să spuneţi...
Emil Boc: Nu va infirm nici una, nici alta. Este în analiză o variantă, inclusiv printre cele menţionate de dumneavoastră, dar, repet, când am încheiat negocierile finale, voi spune: asta este şi asta merge mai departe. Deci, există o recuperare importantă din banii pierduţi şi atât cât poate România, vom oferi, pentru că, dacă vindem iluzii, ducem România în prăpastie. Dacă dăm mai mult decât putem, atunci vom face altceva decât să adâncim criza şi nu să ieşim din recesiune. Din recesiune nu se iese cu populisme şi cu promisiuni deşarte. Din recesiune se iese cu politici coerente, ferme, care pot fi aplicate, care au susţinere financiară şi care ne duc în creştere economică şi nu ne duc în dezastru, aşa cum ne propune opoziţia. Dacă am aplica planul opoziţiei, ar trebui să mergem la un deficit bugetar de peste 11% în 2011. Or, noi putem sta în maximum 4,4%.
Realizator: Aveţi o ţintă clară de deficit.
Emil Boc: Pentru că nimeni nu ne mai dă bani, nimeni nu ne mai împrumută.
Realizator: Cu dumneavoastră timpul trece foarte repede. Mai avem două minute. Ce vroiam să vă întreb, domnule prim-ministru - nu despre iluzii, ci despre proiecte. Două minute este prea puţin să ne spuneţi multe, dar un proiect major, la ce vă gândiţi, ca un mare proiect de investiţie, realist, fezabil, care, să spun aşa, să fie vizibil, pentru cetăţeni, în anul 2011?
Emil Boc: Aş vrea să mai fac doar o simpla precizare, să nu se înţeleagă greşit, prin politica salarială pe care o avem pentru 2011. Când am spus că mizăm în ajustarea personalului bugetar pe ajustarea naturală, am avut în vedere, aşa cum am spus, pensionările, modalităţile amiabile de încetare a contractului colectiv. Dacă este sa vorbim de plecări în străinătate, am în vedere doar acele plecări la studii, când cineva pleacă să-şi continue studiile şi se suspendă contractul pe o perioada de timp, în comun acord, nu este vorba de a invita pe români să plece în străinătate sau în altă formulă...
Realizator: Nu, nu. Clar. Nici eu nu cred că au înţeles ascultătorii noştri. Era foarte clar.
Emil Boc: Am vrut să precizez acest lucru. 2011 este anul major al fondurilor europene. Asta este marea provocare a României, iar dacă vorbim de fonduri europene, provocarea majoră o reprezintă infrastructura, iar dacă vorbim de infrastructură, provocarea majoră o reprezintă autostrăzile.
Realizator: Deci, marele proiect este autostrada. Care din /.../?
Emil Boc: Provocarea majoră o reprezintă susţinerea financiară de la buget a cofinanţării proiectelor europene în materie de autostrăzi. Pentru 2011, vreau să ştiţi că în proiecţia guvernului se află autostrada Deva - Orăştie, care se află în proces de licitaţie, Nădlac - Arad, Timişoara - Lugoj, Lugoj - Deva şi Orăştie - Sibiu, 288 de kilometri de autostradă, care intră in licitaţie şi care trebuie să fie finanţaţi din fonduri europene şi din cofinanţare de la bugetul naţional. De asemenea, în execuţie, spre finalizare anul viitor şi în anii următori, varianta ocolire Arad, Arad-Timişoara, Bucureşti-Ploieşti, Cernavodă-Constanţa, varianta de ocolire Constanţa şi lucrări la Autostrada Transilvania. Sunt lucrări în derulare, care merg mai departe şi asigură calitatea.
Realizator: Infrastrura ar fi principala ţintă a /.../ .
Emil Boc: Deci asta dezvoltă România şi reprezintă cheia pentru locuri de muncă şi pentru mai mulţi bani la bugetul de stat. Spun asta, în condiţiile în care noi, în doi ani de zile, am făcut o medie de 58 de kilometri de autostrada pe an. Dau exemplu ca să mă înţelegeţi: 54 de kilometri din Autostrada Transilvania, 14 kilometri din centura ocolitoare a Ploieştiului cu regim de autostradă, 14 kilometri la Timişora în regim de autostradă, centura Sibiului pe coridorul IV, 14,7 kilometri în regim de autostradă care s-au făcut. Terminam 20 de kilometri în regim de autostradă, de la Chitila la Voluntari, în Bucureşti. Dacă adunăm toţi aceşti kilometri care s-au realizat, veţi vedea că sunt 116 kilometri de autostradă în doi ani de zile, o medie de 58 de kilometri pe an. Dacă România după revoluţie ar fi făcut în fiecare an 58 de kilometri, vă daţi seama că aveam aproape 1.200 de kilometri numai după revoluţie. Or, România astăzi are cu totul 304 km de autostradă. Asta spune, ca realitate, ce s-a făcut, ce se face în momentul de faţă şi ce putem face în continuare. Şi am spus, reprezintă prioritatea majoră. În al doilea rând, vom propune Parlamentului un proiect pentru dezvoltarea a 10.000 de kilometri de drumuri judeţene şi locale, un proiect extrem de important pentru modernizarea infrastructurii rurale. Asta înseamnă că drumurile judeţene vor fi conexate cu cele din spaţiul rural, pentru a-l face atractiv, în continuare, pe cel care trăieşte în mediul rural, să aibă aceleaşi condiţii sau să apropie de condiţiile pe care le are în altă parte.
Realizator: Cu regretul că timpul trece atât de repede cu dumneavoastră, vreau să vă mulţumesc că aţi acceptat să staţi de vorbă cu mine la |"Interviurile Europei FM".
Emil Boc: Şi eu vă mulţumesc pentru invitaţie. Vă mulţumesc foarte mult. O seara bună tuturor. Buna seara, Europa FM!
(sursa: http://pdlsenat.ro/presa-comunicate/participarea-primului-ministru-emil-boc-la-interviurile-europa-fm-la-postul-de-radio-europa-fm)

O iubire ciudată între politician, politică şi alegător... Şi zâmbetul, zâmbetul acesta care ucide copii, pensionari, viitorul...

Alexandru Andries - Cu toate averile
© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.