31 August 2010

Programul PNL. 3. Energia


NOTĂ: PROGRAMUL A FOST RETRAS DIN SPAŢIUL INTERNET FĂRĂ SĂ SE ANUNŢE DE CE. Ceea ce urmează trebuie citit cu o oarecare rezervă până ce PNL lămureşte care este problema.

Spune-ţi părerea

3. ENERGIA
Energia reprezintă unul dintre cele mai sensibile domenii de reglementare ale Uniunii Europene păstrând încă puternice accente naţionale ceea ce nu a permis crearea unei pieţe comune în adevăratul sens al cuvântului. Această realitate este explicabilă prin aceea că mai mult de 54% din consumul de energie al statelor membre este importat din afara comunităţii (cca. 45% din importurile de petrol provin din Orientul Mijlociu şi cca. 40% din cele de gaze din Rusia). În acest context, UE nu are suficiente argumente pentru a influenţa piaţa mondială a resurselor şi s-a repliat prin schimbarea accentului de pe stimularea laturii ofertei (unde promovează politici care să răspundă necesităţii de reducere a emisiilor atât prin utilizarea resurselor regenerabile cât şi prin creşterea eficienţei energetice) spre cea a cererii (unde promovează politici fiscale pentru a schimba comportamentul consumatorilor).

Iată de ce, în anul 2007, Comisia Europeană a propus statelor membre o nouă politică europeană în domeniul energiei, ale cărei obiective să fie sustenabilitatea, competitivitatea şi siguranţa în alimentarea cu resurse. In anul 2008, în urma aprobării pachetului Energie şi Schimbări Climatice, UE şi-a propus să devină lider în ceea ce priveşte schimbările climatice. O nouă economie care să respecte mediul este o oportunitate economică majoră pentru Europa. Valoarea globală a sectorului energiei cu nivel scăzut de carbon s-ar putea ridica la 3000 de miliarde de dolari pe an la nivel mondial până în 2050 şi ar putea oferi locuri de muncă la peste 25 de milioane de persoane. Numai piaţa mondială a carbonului, ale cărei baze au fost puse de Sistemul UE de comercializare a emisiilor, valorează deja astăzi 20 de miliarde de euro pe an şi până în 2030 ar putea să aibă o valoare de douăzeci de ori mai mare (Barroso). Aceste previziuni vor fi efective dacă obiectivul celor „de trei ori 20%” va fi atins până în anul 2020 (reducerea cu 20% a volumului de gaze cu efect de seră, creşterea cu 20% a ponderii energiilor regenerabile în balanţa energetică a statelor membre şi creşterea cu 20% a eficienţei energetice.

În ceea ce priveşte România, se poate spune că ţara noastră este bogată în resurse energetice sărace, ale căror costuri de exploatare sunt ridicate.Evolutia sistemului energetic national din ultima perioada este ingrijoratoare. Astfel, principalele resurse de energie primară, în trimestrul I 2010, au totalizat 8403,8 mii tone echivalent petrol (tep), în scădere cu 64,4 mii tep faţă de trimestrul I 2009. Producţia internă a însumat 5822,8 mii tep, în scădere cu 4,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, iar importul a fost de 2581,0 mii tep, în creştere cu 8,2%. Resursele de energie electrică, în trimestrul I 2010, au fost de 15781,9 milioane kwh, în scădere cu 556,6 milioane kWh (-3,4%) faţă de perioada corespunzătoare a anului 2009. Scăderea resurselor de energie electrică s-a datorat, în principal, scăderii producţiei cu 522,8 milioane kWh (-3,3%). Producţia din termocentrale a fost de 8247,6 milioane kWh, în scădere cu 718,8 milioane kWh (-8,0%). Producţia din hidrocentrale a fost de 4331,7 milioane kWh în creştere cu 339,6 milioane kWh (+8,5%), iar cea din centrale nuclearoelectrice a fost de 2917,0 milioane kWh, în scădere cu 143,3 milioane kWh (-4,7%).

Consumul final de energie electrică în trimestrul I 2010, a fost de 13268,5 milioane kWh, cu 3,0% mai mare faţă de perioada corespunzătoare a anului 2009; iluminatul public a înregistrat o scădere cu 3,8%, iar consumul populaţiei a crescut cu 1,2%. Exportul de energie electrică a scăzut în trimestrul I 2010 faţă de trimestrul I 2009 cu 1048,1 milioane kWh (-77,6%).

Tendinţa recentă este de creştere a dependenţei de importurile de resurse energetice primare de la 36% la 41% între anii 2005 şi 2009. Costurile importurilor de hidrocarburi au fost în anul 2009 de cca. 4,8 miliarde de dolari. Necesarul previzionat fiind de cca. 42% importuri de petrol şi gaze naturale şi 30% importuri de cărbune. In cazul in care Compania Nationala a Huilei nu va mai fi subventionata, ponderea importurilor de huila energetica va creste la 100%. In prezent, productia de energie electrica a României se bazează în proporţie de 53,2% pe termocentrale clasice urmate de cca. 28% hidrocentrale si respectiv 18,8% centrale nucleare.

Din punct de vedere al eficienţei energetice în ţara noastră se tolerează pierderi globale de cca. 30-35% din producţie fără a se lua în considerare faptul că, fără costuri deosebite, potenţialul de economisire a energiei ar putea fi de cca. 27% din consumul final. În sectorul de producţie randamentul total aferent grupurilor termoenergetice este cu cca. 15-20% mai reduse decât cele din statele UE.

În contextul de mai sus, este clar că, dacă până acum politicile energetice şi-au permis o anumită marjă de eroare, având în vedere inerţia sistemului energetic de 4-20 de ani între decizie şi efect, astăzi politicile publice în domeniu trebuie să fie jalonate pentru a se asigura continuitatea.

Partidul Naţional Liberal consideră că obiectivul central pentru politica energetică a României consta atit in siguranţa sistemului în ceea ce priveşte sustenabilitatea utilizării resurselor, competitivitatea producţiei si transportului, cat şi siguranţa furnizării resurselor energetice.

În ceea ce priveşte sustenabilitatea utilizării resurselor, principalele obiective sunt de continuare a activităţilor de cercetare/evaluare/dezvoltare a resurselor interne de purtatori de energie, punerea lor în valoare, încurajarea utilizării resurselor de energie regenerabilă şi creşterea eficienţei energetice.

1. Asigurarea continuităţii în activitatea de evaluare/dezvoltare/exploatare a resurselor interne de purtatori de energie:
In domeniul combustibililor solizi trebuie reglementate situaţiile referitoare la utilitatea publică a rezervelor (în cazul lignitului) şi reorganizarea sectorului de huilă; reevaluarea eficienţei exploatării combustibilului nuclear în condiţiile actualelor tehnologii; elaborarea şi promovarea cadrului de reglementări privind restructurarea financiară, reorganizarea în vederea viabilizării şi privatizării, reorganizarea societăţilor miniere nerentabile, reglementarea drepturilor şi obligaţiilor autorităţilor publice locale faţă de care societăţile miniere au obligaţii.

Se va avea de asemenea în vedere reglementarea unitara a sectorului prin infiintarea Autoritatii Nationale in Domeniul Minier si finalizarea legislatiei specifice acestuia (actualizarea legii minelor si a strategiei de dezvoltare a acestei ramuri energetice).

Stimularea punerii in exploatare de noi perimetre pentru hidrocarburi şi/sau incurajarea reabilitarii zăcămintelor de gaze naturale şi ţiţei (trecerea acolo unde este posibil la recuperarea secundara), în scopul creşterii cantităţilor exploatate din producţia internă şi limitarea dependenţei de import; se vor promova noi investiţii în dezvoltarea, reabilitarea şi respectiv finalizarea dispecerizarii retelelor de gaze naturale si în creşterea capacităţii de înmagazinare a acestora.

2. Promovarea măsurilor pentru creşterea eficienţei energetice: punerea în practică a Planului de acţiune în domeniul eficienţei energetice (2008) în scopul realizării unei economii de 13,5% echivalent consum final (faţă de media anilor 2001-2005) până în anul 2016. Trebuie ţinut seama de faptul că la nivelul UE potenţialul de reducere a consumului este de cca. 1,5%/an (cca. 27% în sectorul rezidenţial şi 30% pentru spaţiile de birouri, 25% pentru industria prelucrătoare şi 26% în transporturi toate echivalent din consumul final); intensificarea programelor de creştere a eficienţei energetice a clădirilor; etichetarea energetică pe scară largă a produselor.

3. Accelerarea aplicării strategiei cu privire la utilizarea resurselor regenerabile de energie care să conţină atât viziunea asupra utilizării resurselor cât şi modalitatea de a dezvolta o nouă piaţă a produselor/serviciilor care folosesc resursele regenerabile.
– România trebuie sa crească ponderea energiei produse din surse regenerabile de energie la 24% in 2020; Creşterea procentului de utilizare a biocombustibilului fără a genera impact negativ asupra echilibrului culturilor agricole; stimularea introducerii instalaţiilor de conversie a energiei curate în procesele industriale, domeniul rezidenţial, infrastructura construită, etc.

4. Concentrarea structurilor instituţionale cu rol de proiectare a politicilor publice în domeniul energiei şi definitivarea cadrului legislativ în scopul integrării în toate strategiile sectoriale a indicatorilor de intensitate energetică. Această structură va acorda atenţie domeniilor energetic propriu-zis, transporturilor, sectorului rezidenţial şi agriculturii. Definitivarea cadrului legislativ în domeniul energiei cu accent pe aprobarea strategiei industriei miniere; promulgarea Legii minelor şi a normelor de aplicare precum şi a legislaţiei în domeniul închiderii minelor; clarificarea problematicii redevenţelor în domeniul concesiunilor.

5. Intensificarea cercetării şi investiţiilor în domeniul producţiei şi utilizării energiei hidrogenului în special pentru aplicaţiile aferente producţiei de energie şi transportului durabil dar şi pentru aplicaţii hibride în care pentru producerea hidrogenului se utilizează resursele regenerabile de energie.
În ceea ce priveşte creşterea competitivităţii în domeniul sistemelor de energie PNL consideră că, simultan cu deschiderea pieţei de energie, trebuie avut în vedere întărirea rolului de reglementator al statului precum şi trecerea la privatizare prin intermediul pieţei de capital.

6. Concurenţa reală înseamnă egalitate de şanse pentru toţi participanţii la piaţă indiferent de tipul de energie, indiferent de talia operatorilor şi indiferent de perioada lor de activitate pe piaţă. Acţiunile viitoare vor trebui să ţină cont şi de planul de acţiune în zece puncte elaborate de Uniunea Europeana, care vizează printre altele: utilizarea mai bună a pieţei interne de energie, facilitarea întrajutorării între statele membre în caz de criză energetică, îmbunătăţirea mecanismului de comercializare a permiselor de emisii de gaze cu efect de seră, etc.

7. Continuarea deschiderii şi dezvoltării pieţelor de energie:

15. a pieţei gazelor naturale unde se urmăreşte creşterea ponderii segmentului concurenţial (între furnizori şi consumatorii eligibili) şi limitarea segmentului reglementat (contractele cadru) prin dezvoltarea concurenţei la nivelul furnizorilor de gaze; şi consolidarea poziţiei autorităţii de reglementare în utilizarea tarifelor (tip „plafon”); diversificarea surselor de import;
16. a pieţei energiei electrice unde se urmăreşte întărirea poziţiei operatorului comercial al pieţei de energie electrică (OPCOM) cu două obiective: pentru diversificarea produselor acestei burse de la comerţul prin contracte „en-gross”, la o piaţă pe termen scurt (ex. prin utilizarea celor patru noi platforme de tranzacţionare:
Piaţa pentru ziua următoare, Piaţa de echilibrare, Piaţa centralizată a contractelor bilaterale şi Piaţa centralizată a certificatelor verzi) şi pentru consolidarea infrastructurii în scopul promovării unei burse a energiei electrice pentru zona Europei Centrale si de Est, la Bucureşti.
8. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi creşterea competitivităţii operatorilor din domeniul energiei pentru piaţa emisiilor. Romania trebuie sa isi reduca emisiile de CO2 pina in 2020 cu aproximativ 25% fata de 1989. In acest scop, se va urmări clarificarea regimului contabil şi fiscal al certificatelor de emisii de GES şi a tranzacţiilor cu aceste certificate, stabilirea mecanismelor de finanţare pentru investiţii în retehnologizare industrială şi îmbunătăţirea calităţii mediului, introducerea unor taxe pentru produse similare importate din statele care nu
participă la EU ETS, evaluarea potenţialului de stocare a emisiilor de CO2 din România.

9. Accelerarea procesului de executare a auditurilor energetice riguroase la consumatorii industriali, la clădirile publice şi rezidenţiale, audituri certificate de organismele abilitate, urmate de măsuri recomandate şi implementate de reducere a pierderilor energetice ;

10. Promovarea Cartei Consumatorului în scopul consolidării drepturilor consumatorilor privind furnizarea gazelor, energiei termice şi a curentului electric, inclusiv contractele, informarea, preţurile, soluţionarea litigiilor şi protecţia împotriva practicilor comerciale neloiale. Scopul este acela ca toţi consumatorii să poată lua decizii avizate în alegerea furnizorilor atunci când îşi vor exercita drepturile pe pieţele deschise competiţiei în sectorul gazelor şi al electricităţii.
În ceea ce priveşte siguranţa furnizării resurselor energetice, PNL consideră că este necesară menţinerea unui echilibru între importul de resurse energetice primare şi utilizarea raţională si eficientă a rezervelor naţionale pe baze economice şi comerciale.

11. Diversificarea surselor de energie în scopul reducerii dependenţei României faţă de importurile de resurse energetice iar în cazul gazului natural, reducerea dependenţei de un furnizor unic şi diversificarea surselor de aprovizionare; creşterea gradului de interconectare a sistemelor naţionale de transport electroenergetic si de gaze naturale cu cele ale celorlalte ţări europene;

12. Folosirea optimă a poziţiei ţării pe lanţul de alimentare: sursă – tranzit – stocare mai ales în ceea ce priveşte susţinerea si promovarea tuturor proiectelor de tranzit cu produse energetice a teritoriului naţional – Nabuco, South Stream; creşterea nivelului de adecvare a reţelei de transport prin conductă (smart grid) în scopul diversificării şi consolidării relaţiilor de colaborare cu ţările producătoare de hidrocarburi precum şi cu cele de tranzit;

13. In vederea asigurarii sigurantei energetice, statul va păstra pachetul de control asupra unor unităţi de producere a energiei electrice, totalizând o putere instalată suficientă pentru a putea asigura siguranţa energetică. Se va analiza integrarea acestor producători cu societăţi de distribuţie aflate inca în proprietatea statului, rezultând companii puternice la nivel regional. In domeniul producerii de energie electrică va urma un proces de restructurare şi înnoire a capacităţilor energetice prin reabilitarea unităţilor existente viabile, închiderea unităţilor neviabile şi construcţia de noi unităţi de producere. Efortul investiţional va fi susţinut în principal prin privatizare şi investiţii private.

30 August 2010

Politica Contrelor, Disperarea Românilor


Selectionerul Razvan Lucescu a luat o decizie surprinzatoare duminica seara, convocandu-l la nationala pe Cosmin Contra, care tocmai anuntase ca se retrage din fotbal.

Nu, nu despre fotbal vreau să vorbesc. Vreau să vorbesc despre denaturarea sensului politic.
Am scris pe un blog (http://sorinaplacinta.ro/2010/08/22/drumul-lung-spre-cimitirul-vesel/#comment-2166) un scurt comentariu despre politică şi politicianism. Spuneam cam aşa:

29/08/2010 la 18:30 neamtzu
au inceput ploile si acum poate incepe si reabilitarea drumului DN2N. Tipic romanesc. Este normal sa pui asfaltul in gropi pline cu apa daca vrei ca firma constructoare sa castige si la primavara un ban. RUSINE, RUSINE, RUSINE. CLASA POLITICA MERITA IMPUSCATA, in frunte cu coana Lucica de la drumuri.
@ neamtzu
Am o întrebare grea…

Cum credeţi că s-a ajuns la stadiul “CLASA POLITICA MERITA IMPUSCATA” fără a ajunge încă la un stadiu mai cuminte, anume “să trimitem clasa politică acasă”.

@Bibliotecaru,
am si eu o intrebare grea…
Si dupa aceea,ce facem?Ori ca-i impuscam,ori ca-i trimitem acasa…

@ ingineru’sef

Destul de simplu, imaginăm o lume care să nu aibă politică. Credeţi că dacă toţi politicienii ar fi înlocuiţi cu specialişti, oameni care se pregătesc pentru a ocupa un anumit loc, ţara va merge mai rău?

Eu şi văd o clădire cât Politehnica pe care să scrie… Înalta Academie de Ştiinţe Guvernamentale, învăţământ de foarte lungă durată. Ce este politica altceva decât ştiinţa guvernării? Necazul este că astăzi politica nu mai are nimic de-a face cu ştiinţa guvernării, oamenii înţeleg prin politică o pălăvrăgeală ieftină. Avem în politică şi oameni serioşi, care se pregătesc, care îşi văd de treaba la care sunt puşi… Ei însă nu prea există în viaţa politică, de acolo irumpe mai ales cel care ştie fi mai vehement, mai “usturător”, mai mincinos, mai carismatic, mai convingător…

Personal cred că pe aceşti falşi politicieni i-a luat în cătarea puştii colegul nostru neamtzu. Ei bine, dacă înţelesul cuvântul politician a fost falsificat şi a ajuns la stadiul “sunt politician pentru că fac parte dintr-un partid”, poate că e timpul să renunţăm la politică şi la politicianismul ieftin pentru a reveni la starea naturală…

De ani de zile rog politicienii să înfiinţeze o academie care să formeze oameni politici, adică pe cei care ştiu guverna. România nu mai are astăzi specialişti în macroeconomie sau alte ştiinţe “macro”, aşa cum s-ar cere la guvernare, pentru că nu există nici o universitate care să facă trecerea de la ceea ce ai învăţat la ASE, sau altă facultate cu specific economic, spre nivel macro. România este condusă, în consecinţă, mai mult ca o firmă, Bugetul de Stat este văzut ca un bilanţ contabil de SRL, reacţiile de tip “n-avem bani, dăm oamenii afară şi scădem salariile” sunt tot de tip SRL…

Asta ar trebui să ne pună pe gânduri, ultimii specialişti în macroeconomie au fost pregătiţi de şcoala de partid a comunismului.

De ani de zile mă rog de clasa politică să despartă structura de putere a partidului şi cariera politică din interiorul partidului, de cariera şi funcţiile în afara partidului. Nu numai că nu e normal ca cineva să conducă şi în afară şi în înăuntrul partidelor, dar este şi nesănătos. Tradiţional premierul este ales din rândul şefilor de partid. Este cel puţin improbabil ca cineva care a ajuns în fruntea partidului şi ocupă funcţia de preşedinte de partid să aibă cunoştinţele necesare pentru a fi premier… şi invers. Tradiţional miniştrii sunt aleşi dintre deputaţi şi senatori. Este improbabil ca cineva care se pricepe la meseria de parlamentar, adică să facă legi, să se priceapă şi la meseria de macro-manager, cum e cea de ministru. Dar chiar dacă se pricepe, să spunem prin absurd, nu se poate să nu aibă de suferit sau funcţia de ministru sau funcţia de parlamentar, pentru că nu poate fi ubicuu.

În sfârşit, după revoluţie, când alegerea preşedintelui a fost posibilă şi nu mai votam “iubitul conducător”, aveam nevoie de alegerea unui om care:
- era apolitic
- se pricepea la externe, diplomaţie
- era un bun negociator şi mediator
- se pricepea la armată
- se pricepea la Constituţie

Nici unul dintre cei trei preşedinţi ai României pe care i-am avut în cei 20 de ani nu poseda măcar una din cele 5 calităţi de mai sus. Păi ce mai contează alegerea dacă suntem puşi să nominalizăm prin vot, în mod sistematic, pe cei de care nu avem nevoie în postul respectiv?

Vă pune pe gânduri cele ce le-am spus?

Cine nu a ascultat un discurs care nu are nici o legătură cu guvernarea României, deci nu este un discurs politic, nu rămâne decât să fie unul politicianist?

http://www.pnl.ro/Public/art/5694/Crin-Antonescu-PNL-nu-va-guverna-cu-PD-un-partid-guvernat-de-clientelism-corup-ie-abuz-i-incompeten.html

Crin Antonescu: PNL nu va guverna cu PD, un partid guvernat de clientelism, corupţie, abuz şi incompetenţă
27/8/2010
Crin Antonescu: PNL nu va guverna cu PD, un partid guvernat de clientelism, corupţie, abuz şi incompetenţă

Preşedintele Partidului Naţional Liberal, Crin Antonescu, a reiterat, vineri, faptul că formaţiunea pe care o conduce nu poartă negocieri cu Partidul Democrat Liberal în vederea unei guvernări comune. Mai mult, liderul PNL a respins categoric ideea unei viitoare cooperări cu partidul aflat astăzi la putere.

"Nu s-au desfăşurat, nu se desfăşoară şi nu se pune problema să se ducă tratative între Partidul Naţional Liberal şi PDL în vederea unei guvernări comune. Partidul Democrat Liberal, preşedintele Traian Băsescu şi Guvernul Boc - Udrea sunt integral responsabili de situaţia în care a ajuns astăzi România, din punct de vedere economic, social, instituţional şi în bună măsură din punct de vedere moral. Partidul Naţional Liberal, aşa cum s-a pronunţat foarte ferm, imediat după alegerile prezidenţiale de anul trecut, nu are nici cel mai mic element de încredere şi nici cea mai mică intenţie pentru a coopera cu Partidul Democrat", a afirmat Crin Antonescu la finalul şedinţei Biroului Politic Central al PNL.

Liderul liberal a subliniat că PNL nu se va putea asocia cu PD, partidul care a guvernat şi guvernează după reguli precum clientelismul, coruţia, abuzul şi incompetenţa.

"Toate zonele de dezvoltare ale societăţii au fost grav afectate de acţiunea sau non-acţiunea guvernamentală. Aşa cum am spus de la începutul anului 2009 încă, cu participarea atunci a Partidului Social Democrat, România a regresat, a fost dusă în haos şi astăzi nemulţumirea faţă de această guvernare este deplină, la toate categoriile sociale. (...) Orice încercare de a induce în opinia publică ideea că există o parte bună sau o parte mai puţin rea a PD, că există un ferment de reformă în interiorul acestui partid nu poate fi credibilă pentru noi atâta vreme cât avem de-a face cu un partid care se comportă ca un partid stat, un partid condus direct, nemijlocit şi în permanenţă de către Traian Băsescu şi acoliţii săi şi, ca atare, dacă Partidul Naţional Liberal a rezistat tentaţiei guvernării în decembrie 2009 nu are nici cel mai mic motiv să fie atras acum într-o asemenea aventură", a declarat preşedintele PNL.

Crin Antonescu a reafirmat faptul că înlăturarea Guvernului Boc şi a unui guvern PDL este o necesitate pentru societatea românească şi o chestiune de interes naţional şi de aceea Partidul Naţional Liberal va acţiona, prin mijloacele parlamentare în primul rând, în acest sens. Liderul PNL a atras atenţia că orice zi cu Guvernul Boc sau cu un guvern asemănător dominat de acelaşi centru de interese şi de aceiaşi poli de putere şi influenţă ai PD agravează situaţia României.

"Dacă partidele pot aştepta, chiar rentabil din punct de vedere electoral, erodarea acestui guvern, prăbuşirea sa electorală, România nu mai poate aştepta, disperarea a căpătat forme maxime. Este de datoria noastră, ca partid de opoziţie, să facem tot ce ne stă în putinţă spre a oferi cetăţenilor români o altă guvernare cât mai repede cu putinţă. Noi suntem dispuşi să acţionăm parlamentar pentru înlăturarea Guvernului Boc, dar pentru ca această acţiune să fie una solidă, serioasă şi care să deschidă într-adevăr perspectiva unei bune guvernări României, ea trebuie să fie precedată de discuţii, de pregătiri, de găsirea, împreună cu alţi politicieni din opoziţie şi cu oameni politici aflaţi la putere sau partide aflate în coaliţia de guvernare, care să ne ofere varianta de continuare, varianta de acţiune a doua zi după eventuala cădere a Guvernului Boc. (...) Obligaţia noastră faţă de cetăţenii României nu este doar de a înlătura Guvernul Boc pentru ca Traian Băsescu să încerce alte experimente cu acelaşi nucleu, cu aceeaşi clică, cu aceeaşi clientelă şi cu aceleaşi mijloace, ci datoria noastră până la capăt este să oferim o alternativă viabilă ", a mai spus Crin Antonescu.

În ceea ce priveşte intrarea la guvernare a PSD doar în condiţiile în care social-democraţii ar urma să deţină funcţia de premier, preşedintele PNL şi-a exprimat convingerea că principala problemă este găsirea elementele comune ale unui program de guvernare care să răspundă nevoilor cetăţenilor, imediat după căderea Guvernului Boc, dar a precizat, totodată, că PNL nu susţine o formulă în care premierul să aparţină PSD.



http://www.ziarulnational.com/stiri/Economie/1282752365-Privi-i-domnule-Boc-E-iluzie-sau-Haos-

Mihai Şeitan: Un atac nejustificat al presei
În legătură cu haosul creat de depunerea declaraţiilor, ministrul Muncii, Mihai Şeitan, a declarat că „S-a speriat lumea că o să plătească amenzi. (…) Nu sînt mai mult de 30-40 de persoane la coadă”. „S-a născut în presă un atac nejustificat de haos în aceste plăţi. (…) O astfel de sperietură nu e deloc în favoarea sistemului sau a oamenilor”.

Boc despre cozi: O iluzie

Răspunzînd unei întrebări legate de faptul că 500.000 de beneficiari de drepturi de autor sînt în postura de a se prezenta lunar la ghişee cu declaraţii pentru a plăti taxe, premierul Emil Boc a declarat: “Nu am această informaţie. Am auzit-o azi spusă doar ca dată şi ca supoziţie. Eu nu am cunoştinţă despre aşa ceva. Atîta vreme cît situaţia nu există, este doar o afirmaţie… Oamenii stau la cozi, dar nu pentru situaţia pe care mi-o invocaţi…”.


http://www.psd.ro/newsroom.php?newi_id=3782

Conferinţa de presă susţinută de Lia Olguţa Vasilescu, purtătorul de cuvânt al departamentelor PSD, şi Victor Socaciu, deputat PSD - 26.08.2010
Postat la 2010-08-27

Lia Olguţa Vasilescu: Astăzi, la şedinţa departamentelor, am discutat mai multe teme. Pentru dumneavoastră nu am selectat decât trei – una priveşte deblocarea posturilor din sistemul sanitar, cea de-a doua situaţia din justiţie după modificarea Legii 47/1992 prin Ordonanţa de Urgenţă care a trecut marţi prin Senatul României şi care se referă la atacul la Curtea Constituţională şi, desigur, Ordonanţa de Urgenţă privind Drepturile de Autor, despre care îl voi invita pe domnul Victor Socaciu de la Departamentul de Cultură să vorbească.

După cum ştiţi, ministrul Cseke Attila a cerut deblocarea a 5000 de posturi din sistemul sanitar, însă prim-ministrul Emil Boc a anunţat că va debloca numai 1000. Dorim să atragem atenţia că angajaţii din sănătate nu sunt bugetari, deci nu se susţine ideea că legal se deblochează unul din şapte posturi. Ei sunt plătiţi de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, din contribuţia noastră, a tuturor, tocmai pentru a avea servicii sanitare de calitate. Nu înţelegem nici reacţia domnului ministru, care nu se prevalează deloc de acest lucru, în condiţiile în care în sistemul sanitar avem deja foarte multe probleme cu numărul de medici şi asistente la mia de locuitori, mult sub normative. Avem probleme, de asemenea, cu numărul de medici pe anumite specialităţi pe mia de locuitori şi cu numărul de medici repartizaţi la nivel teritorial la mia de locuitori. Sunt îngrijorătoare şi studiile şi sondajele pe care ni le-au arătat astăzi colegii noştri de la Departamentul de Sănătate şi din care reiese faptul că niciun medic nu vrea să lucreze în sistemul sanitar în mediul rural! Sigur că vom avea în viitor o foarte mare problemă, mai ales cu exodul tinerilor medici în afara graniţelor.

Nu am putut să nu remarcăm, citind comunicatele date de Ministerul Sănătăţii din ultimul an, care sunt preocupările principale ale ministerului – dacă este cald afară, ne spune să bem mai multă apă rece şi să ne aşezăm la umbră, să nu ne tatuăm cu henna neagră, să nu ne expunem la radiaţiile ultraviolete ş.a.m.d. Cam astea sunt preocupările principale ale Ministerului Sănătăţii, din păcate, deşi situaţia din sistemul sanitar este extraordinar de gravă!

Cerem imperativ Guvernului Boc să deblocheze posturile din sistemul sanitar şi întrebăm câte tragedii mai trebuie să se întâmple zilnic în România din cauza absenţei personalului de specialitate, a lipsei medicamentelor, a condiţiilor precare din spitale pentru ca domnul Boc şi domnul Cseke să înţeleagă că este nevoie de finanţare în sistem.

A doua temă se referă la situaţia care se va crea în justiţie ca urmare a aprobării, marţi, a Ordonanţei de Urgenţă care modifică Legea 47/1992 a Curţii Constituţionale, a Codului de Procedură Civilă şi a Codului de Procedură Penală. S-a eliminat prevederea potrivit căreia completul de judecată, sesizat cu excepţie de neconstituţionalitate ce are legătură cu cauza, era obligat să suspende judecata acelei cauze până la pronunţarea Curţii Constituţionale. Având în vedere principiul neretroactivităţii, hotărârile intrate în puterea lucrului judecat până la data publicării în „Monitorul Oficial” a deciziei CCR nu vor putea fi desfiinţate, având în vedere că până la data publicării în „Monitorul Oficial” textele erau considerate constituţionale. Se poate întâmpla ca cineva să fie condamnat definitiv, în baza unei legi care va fi declarată ulterior neconstituţională, şi această persoană să nu mai poată cere nici măcar revizuirea sentinţei, lucru care, desigur, este destul de grav şi care ne va menţine în topul statelor care pierd procese la CEDO.

Pentru al treilea subiect îl invit alături de dumneavoastră pe domnul Victor Socaciu să vorbească despre drepturile de autor.

Victor Socaciu: Bună ziua tuturor! Aş vrea, mai întâi de toate, să mă refer la ceea ce s-a întâmplat, fireşte, în ultimele zile, atât la casele de pensii, la administraţiile financiare, la casele de muncă, legat de cozile impresionante, din cauza bulibăşelii create de normele de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului privind impozitele pe contractele pe drepturi de autor.

Privim tot acest lucru pe două paliere: unul de fond, fireşte, şi altul pe procedură. Haideţi să începem cu cel de fond!

Atunci când un contribuabil se duce să îşi plătească un impozit aşteaptă, firesc, să primească din partea statului un serviciu. Există în interiorul Ordonanţei o prevedere prin care cei care plătesc impozitele pe drept de autor plătesc şi un impozit pe şomaj. În cazul în care un creator are o perioadă în care nu creează nimic, statul nu îi oferă un ajutor de şomaj pentru perioada respectivă – într-o pauză de creaţie, să spunem. Aşadar, el plăteşte un impozit absolut inutil! Există în Legea Copyright-ului, Legea Dreptului de Autor, o prevedere prin care autorul primeşte după moartea sa – de fapt moştenitorii autorului – timp de 50 de ani drepturile cuvenite de autor. Or, legea nu prevede ca în acest caz moştenitorii să nu mai plătească din aceste drepturi asigurările de sănătate, şomajul, pensia este absolut ridicol! O Ordonanţă făcută pe genunchi, cum, de altfel, ne-a obişnuit Guvernul Boc de la instalare şi până acum, cum niciun alt guvern nu s-a priceput!

Sunt câteva lucruri şi de procedură, iar aici voi extrage poate pentru toţi cei care ne ascultă atât aroganţa, cât şi nepriceperea ori incompetenţa acestui guvern. Faptul că domnul ministru al Muncii, domnul Şeitan, a spus la un moment dat că va da el o circulară prin care n-o să mai fie amendaţi cei care acum nu au putut să îşi depună declaraţiile deschide calea unui arbitrariu extrem de periculos. De fapt, ce înseamnă asta? Că legea nu poate fi respectată pentru că o circulară dată de guvern eludează o prevedere legală, un articol de lege – asta se poate traduce prin tot felul de abuzuri care, de fapt, se deschid o dată cu această apreciere a unui ministru, a unui guvern dintr-o ţară europeană. Este absolut periculos!

Mai putem vorbi despre ceea ce domnul ministru al Finanţelor, domnul Sebastian Vlădescu, a ridicat vizavi de evaziunea fiscală pe care o fac ziariştii, ceea ce din două puncte de vedere trebuie combătut. În ce sens? O dată, în întreaga lume ziariştii, cei care scriu, cei care influenţează opinia publică, cei care vin cu idei care ajută şi luminează societatea, sunt plătiţi pe drepturi de autor. Faptul că în România se încalcă legea de către anumite instituţii şi sunt plătiţi pe drepturi de autor şoferi sau femei de serviciu nu îi priveşte pe cei care sunt ziarişti şi care scriu corect şi care creează în spaţiul presei româneşti. Pur şi simplu, aceste instituţii trebuie trase la răspundere pentru încălcările de legislaţie.

Aş mai adăuga că aceşti domni care ne conduc nu văd cozile – sau, dacă le văd, ne aşteptăm să spună că ele sunt trucate de cine ştie ce pixeli se află în spatele acestor imagini. Încă o dată relev că avem de-a face cu un abuz, cu o tendinţă de umilire a presei româneşti, a oamenilor care lucrează în presă, dar nu numai a lor: a intelectualilor din România, a tuturor celor care reprezintă valori şi care au dreptul să primească beneficii din partea societăţii pentru activităţile lor în domeniul proprietăţii intelectuale. Din acest punct de vedere, încă o dată, putem vorbi despre un Guvern incapabil să gestioneze România, incapabil să gestioneze problemele României şi vă readucem aminte că trebuie neapărat – mă refer acum la toţi cei care pot să facă ceva pentru România – să facem ceva împreună pentru a scăpa de acest Guvern, de această putere abuzivă şi autoritară.

Întrebare: Domnule Socaciu, voiam să vă întreb, mai mult în calitate de compozitor – sunteţi dispus să staţi la cozile acestea să vă completaţi zeci de formulare privind drepturile de autor?

Victor Socaciu: Eu am lăsat să îmi gestioneze, printr-un contract de gestiune, drepturile mele de autor Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Asociaţia de Drepturi de Autor, aşa cum este denumirea instituţiei. Această instituţie nu mă plăteşte repetitiv, la trei-patru-cinci luni sau poate chiar anual. Am să văd şi eu care este procedura în cazul meu, să văd dacă trebuie să mă duc să declar aceste lucruri, sau instituţia o va face în locul meu. Cred că asta este soluţia, de fapt: cei care sunt sub contract cu o instituţie trebuie să fie reprezentaţi de această instituţie – înţelegem că este criză, că e nevoie de bani, e ok, dar nu ne umili! Instituţia poate foarte bine, aşa cum a plătit până acum 10%, să plătească şi 16,5% către conturile respective, şomaj, sănătate, pensii. Nu este nevoie să pui o armată nu numai de creatori, de elite româneşti ş.a.m.d., ci este vorba şi despre cei din PFA-uri, căci şi ei sunt afectaţi de aceste reglementări absolut abuzive. Eu însă, repet, nu m-aş duce în niciun caz în fiecare lună să îmi declar câştigurile pe drepturi de autor! Este înjositor, este umilitor şi cred – acum este o chestiune absolut personală – că voit a fost făcută această Hotărâre de Guvern, împotriva unor oameni care sunt neascultători, este vorba despre cei din presă, împotriva unor intelectuali care nu mai pot să vadă în PDL şi în Traian Băsescu salvarea României, ci dimpotrivă – eşecul României din ultimii şase ani!

Vă mulţumesc!

Biroul de Presă al PSD

27 august 2010

OK! Situaţia este cunoscută. Partidele politice se încăpăţânează se fie politicianiste, oricâte semnale ar primi de la români şi de la istorie. Ce este de făcut? Există o modalitate de a convinge clasa politică că politicianismul trebuie să moară, să se retragă cei incompetenţi şi să facă un pas în faţă cei care sunt dispuşi să-şi însuşească cunoştinţele guvernării? Putem impune partidelor politică să renunţe la golăneala discursurilor manipulatoare, maliţioase, belicoase, tendenţioase, mincinoase...? România nu numai că a pierdut 20 de ani de "democraţie", dar a pierdut şi alţi zeci de ani de stat totalitar. Impasul nostru nu se numeşte Traian Băsescu, Emil Boc sau mai ştiu şi eu ce nume de politician, impasul derivă dintr-un sistem care lucrează exclusiv pentru beneficiile clasei politice. Soluţia nu este "altcineva", ci modificarea conştiinţei generale a românilor astfel încât să desfiinţăm clasa politică (politica nu ar trebui să aibă interese proprii pentru a exercita condiţiile de clasă socială) şi a restabili normalitatea democratică, adică poporul alege nu "feţele" care conduc societatea, ci ce anume trebuie să facă politicienii ajunşi la puterea statului. Prin acest mod simplu şi banal statul nu va mai fi un opresor al cetăţenilor ci, cum este şi firesc, un context al concentrării forţelor sociale.

Avem nevoie de un sistem de educaţie a politicienilor, avem nevoie de un sistem de educaţie a cetăţenilor. În acest moment nu avem nici politicieni reali, nu avem nici cetăţeni reali... toţi românii trăiesc în fraudă arogându-şi calităţi pe care nu sunt pregătiţi să le susţină. Pe de o parte cetăţeanul nu votează ce trebuie şi din motivele care trebuie, pe de altă parte nici candidaţii nu sunt, nici pe departe, ceea ce ar trebui să fie. Democraţia este altfel desfiinţată în realitate, oricât de mult ar fi cântată în discursuri politice.

Vă aştept cu soluţii... Personal speranţa mea a murit de foarte mult timp.

http://wersmusic.files.wordpress.com/2009/03/sam_roberts__love_at_the_end_of_the_world.jpg

(sursa: http://wersmusic.wordpress.com/2009/03/24/wers-top-5-of-32409/)


Semnul Marilor Vijelii


Este din ce în ce mai evident că se pregăteşte debarcarea domnului Boc. Domnul Cristian Preda mai scoate o cărămidă din fundaţia construcţiei actualului premier. Această atitudine a membrilor PDL mă face să cred că domnul Boc va fi "mazilit" de năframa neagră a preşedintelui Traian Băsescu încă în acest an.

Ion M. Ioniţă: Asta a scăzut şi presiunea din interiorul partidului, unde aveau loc dezbateri interne destul de aprinse?

Nu cred. Presiunea în partid e la acelaşi nivel ca şi în ianuarie, în februarie, în iunie. În partid există nemulţumiri care nu depind nici de 1 septembrie, nici de remaniere. E vorba, pe de o parte, de o chestiune de ordin general, de relaţia între Guvern şi grupurile parlamentare şi, respectiv, Guvern şi elitele locale ale partidului. Altă chestiune, foarte delicată, e legată de bugete, de situaţia bugetelor locale în special, care este dezastruoasă. Aici, după istoria nefericită cu micul ajutor de urgenţă, nervozitatea din teritoriu a sporit în loc să scadă.

(...)

O.N.: Ar scădea şansele moţiunii de cenzură?

La noi, moţiunea n-are valoarea pe care o are, să zicem, în Germania. Acolo, moţiunea de cenzură este constructivă, în sensul că atunci când conteşti prim-ministrul în funcţie, propui şi înlocuitorul, alternativa.

I.M.I.: Dar cum să te duci cu înlocuitorul când înlocuitorul este pus de preşedinte?!

Păi da, asta este... Noi avem un instrument care în acest moment nu ne-ajută deloc. De ce? Pentru că avem, pe de o parte, această influenţă determinantă a şefului statului în alegerea prim-ministrului. Şi eu cred că greşesc cei care contestă constituţionalitatea acestui gest. Preşedintele e, conform Constituţiei, în această situaţie. Pe de altă parte, vedem că, neavând o cale prin care să stimulăm crearea unei majorităţi alternative, se ajunge într-un blocaj.

(...)

O.N.: Dar aceasta înseamnă schimbarea politicii guvernamentale, pentru că până acum s-a mers numai pe austeritate.

Să fim serioşi, influenţa pe care a avut-o până acum doctrina economică în actul de guvernare al PDL a fost minimă. Guvernul a făcut politică determinată, în mod decisiv, de politica Băncii Naţionale şi de o expertiză tehnocratică, cumva accesibilă tuturor, gândirea FMI. Nu vreau să spun că sunt de acord cu cei care spun că n-avem nevoie de FMI. Pentru o ţară ca România, a spune „NU FMI" înseamnă a te decredibiliza.

(...)

I.M.I.: Dar există în PDL resurse pentru o asemenea schimbare?

Am văzut voci care zic: „N-a fost niciodată atât de rău". Nu mai vorbesc de comparaţia dezastruoasă pentru noi între această guvernare şi guvernarea Năstase. Ni se pune deja eticheta: „E ca pe vremea lui Năstase". Ceea ce în vremea lui Adrian Năstase însemna „e ca pe vremea lui Ceauşescu". Din păcate, există acum voci în Guvern care sunt la fel de arogante ca pe vremea lui Adrian Năstase.

Mihai Şeitan, care ne spune ce ne spune. Şi, hai s-o spun şi pe asta: chiar Emil Boc, în momentul în care a spus: „Unde aţi văzut cozi?" E aceeaşi aroganţă ca la Adrian Năstase. Îmi pare rău s-o spun. Nu poţi convinge cu asta, nu poţi ! E o iluzie.

(articolul complet pe http://www.adevarul.ro/interviurile_2_plus_1/Cristian_Preda-europarlamentar_PDL-_-Boc_a_ajuns_la_fel_de_arogant_ca_Nastase_0_325767679.html)

România este un Trabant căruia guvernanţii îi fac o reclamă de Mecedes


Programul PNL. 2. ECONOMIA ŞI MEDIUL DE AFACERI


NOTĂ: PROGRAMUL A FOST RETRAS DIN SPAŢIUL INTERNET FĂRĂ SĂ SE ANUNŢE DE CE. Ceea ce urmează trebuie citit cu o oarecare rezervă până ce PNL lămureşte care este problema.

Spune-ţi părerea

2. ECONOMIA ŞI MEDIUL DE AFACERI
România are nevoie de o nouă politică industrială construită pe principiile de funcţionare ale Pieţei Interne şi orientată către dezvoltarea serviciilor şi creşterea competitivităţii. Obiectivele unei politici industriale eficiente sunt: creşterea ponderii serviciilor în PIB, continuarea privatizării în domenii de interes bugetar, diversificarea serviciilor şi promovarea noilor produse şi servicii pentru mediu şi surse regenerabile de energie, continuarea şi consolidarea procesului de liberalizare a serviciilor financiare şi nefinanciare, întărirea instituţiilor care furnizează servicii pentru piaţă şi creşterea calităţii reglementărilor, finanţarea continuă a cercetării în general şi promovarea celei private în special, evaluarea competitivităţii ramurilor industriale şi promovarea industriilor intense în tehnologie, inovative şi noi precum şi utilizarea efectului pozitiv al comerţului în procesul de modernizare economică.

Promovarea IMM trebuie făcută plecând de la imperativul stabilităţii legislative, reducerea poverii administrative, înlăturarea discriminării pe criterii de talie şi chiar promovarea unei legislaţii orizontale favorabile, îmbunătăţirea accesului la finanţare şi utilizarea eficientă a pârghiilor ajutorului de stat precum şi a fondurilor structurale şi de coeziune. Este nevoie de întărirea legăturii dintre piaţa muncii şi sistemul de învăţământ, promovarea antreprenoriatului la toate nivelele de educaţie, învăţarea continuă în contextul înţelegerii corecte a diviziunii europene a muncii. Politica industrială a României trebuie să devină un instrument complex care să furnizeze pârghiile de acces a IMM pe Piaţa Internă şi în contextul în care libera circulaţie a cetăţenilor români la nivelul UE este restricţionată în ceea ce priveşte accesul la muncă pentru următorii, maxim, patru ani. Din acest punct de vedere următorii ani sunt importanţi pentru a transpune în legislaţia naţională directiva privind serviciile precum şi pentru a generaliza bunele practici în ceea ce priveşte practica lobbing-ului şi protecţia consumatorilor. România trebuie să se racordeze mai eficient la procesul de elaborare a reglementărilor UE bazate pe cele cinci libertăţi fundamentale de circulaţie. Realizarea economică cea mai importantă a ultimilor 16 de ani de funcţionare a Uniunii Europene este, fără îndoială, instituirea Pieţei Interne. Eliminarea barierelor comerciale şi deschiderea economiilor a permis ca din ce în ce mai multe companii să concureze liber cu efect pozitiv asupra consumatorilor. În prezent, noua abordare a Comisiei Europene în acest domeniu constă în trecerea de la “construirea” Pieţei Interne prin armonizarea legislativă (care a prevalat în anii anteriori) la focalizarea pe rezultate şi beneficii directe pentru operatori şi consumatori şi pe eficienţa economică. Din punct de vedere al procesului de liberalizare, Piaţa Internă reprezintă cel mai relevant şi dinamic cadru de acţiune în interiorul UE. Pe de altă parte, Piaţa Internă este unul dintre cei mai importanţi piloni ai Strategiei Lisabona pentru creştere şi ocupare. Pentru România şi ca pentru oricare dintre statele membre al UE dezvoltarea pieţei interne este calea către consolidarea companiilor şi în special a firmelor mici şi mijlocii, protejarea consumatorilor, îndepărtarea barierelor transfrontaliere din calea serviciilor, reducerea costurilor printr-o mai bună reglementare, scăderea poverii administrative, promovarea tehnologiei digitale, sprijinirea inovării, colaborarea instituţională pentru informare etc. În prezent, România nu este un actor reprezentativ în ceea ce priveşte influenţarea iniţiativelor Pieţei Interne, cauza principală fiind lipsa de competitivitate a economiei. Mai mult, la o analiză sumară se observă că aproape la fiecare dintre obiectivele de mai sus, administraţia centrală a introdus măsuri contra-productive: s-a încălcat principiul continuităţii finanţării pentru cercetare şi inovare, protecţia consumatorului nu are şi un actor neguvernamental semnificativ, povara administrativă pentru firmele mici nu scade ci dimpotrivă evoluează permanent, legislaţia achiziţiilor publice discriminează firmele mici pe criteriu de talie etc. În ciuda statutului de economie de piaţă funcţională şi a aderării la UE, economia României este încă departe de principiile pieţei libere şi ale dezvoltării economice sănătoase. Şi aceasta şi pentru că economia românească aproape că este construită în jurul bugetului statului. În viziunea PNL, dezvoltarea economică sănătoasă înseamnă construirea unui sector privat puternic, autonom în raport de puterile politice, capabil să genereze prosperitate şi să dinamizeze inclusiv reformele din sfera sectorului public. PNL consideră că pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri din România trebuie promovate simultan obiective specifice Pieţei Interne şi pentru promovarea IMM în contextul dialogului cu consumatorii şi autorităţile publice.

Pentru creşterea competitivităţii mediului de afaceri din România sunt necesare:
1. Înlăturarea sarcinilor administrative inutile suportate ce către IMM şi scăderea birocraţiei (cu cel puţin 20%) prin implementarea Strategiei pentru o mai bună reglementare; simplificarea procedurilor pentru accesarea fondurilor publice; predictibilitatea modificărilor legislative cu efect asupra funcţionării IMM (Codul fiscal, Codul muncii); clarificarea legislaţiei cu privire la parteneriatul public-privat; simplificarea şi compatibilizarea sistemelor electronice de raportare ale IMM cu cele de evidenţă ale autorităţilor prin generalizarea semnăturii electronice, asigurarea transparenţei deciziilor executivului prin implicarea Camerelor de Comerţ; amendarea legislaţiei cu privire la achiziţiile publice în scopul reducerii termenelor atât la atribuire cât, mai ales, în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiilor;
2. Promovarea legislaţiei orizontale de sprijin dedicat pentru IMM prin modificarea (flexibilizarea) definiţiei IMM în scopul acordării de sprijin companiilor aflate dincolo de pragul superior al clasificării; clarificarea modului de acordare a ajutoarelor de stat pe categorii de activităţi (formare, ocuparea locurilor de muncă, cercetare/dezvoltare, ajutoare regionale, şi, eventual, noi categorii de ajutoare) pentru a elimina obligaţia de raportare; o legislaţiei favorabilă IMM în materia TVA (simplificarea procedurilor cu privire la facturarea TVA, reducerea TVA pentru tranzacţii la nivel local, asigurarea plăţii pentru servicii punctuale efectuate de către IMM pentru a reduce riscurile de întrerupere a activităţii acestora); instituirea unui tratament egal între agenţii economici şi stat (aplicarea principiului reciprocităţii); accelerarea intrării pe piaţă şi simplificarea ieşirii de pe piaţă a IMM;
3. Îmbunătăţirea accesului IMM la Piaţa Internă prin creşterea informării cu privire la oportunităţile comerciale din piaţa unică; sprijinirea asocierilor de IMM cu scopul autoprotejare faţă de practicile neloiale, produsele contrafăcute sau de calitate neverificată din surse extracomunitare; participarea IMM la elaborarea de standarde şi revizuirea acestora; promovarea Sistemului informatic pentru Piaţa Internă; promovarea utilizării sistemului SOLVIT de cooperare administrativă pentru eliminarea discriminărilor la accesul pe pieţele naţionale; pregătirea mijloacelor pentru a beneficia de a cincea libertate de circulaţie, cea a cercetării;
4. Îmbunătăţirea accesului IMM la finanţare, prin capitalizarea Fondului de Garantare pentru IMM şi înfiinţarea unui microfond pentru microîntreprinderi şi asociaţii familiale; facilitarea accesului la capitalul de risc (ex. pentru inovare) şi microcredite; extinderea locului acordat IMM în principalele programe de finanţare europeană; stimularea finanţării IMM în mediul rural;
5. Implementarea Documentului de politici Europene „Small Business Act” la toate nivelurile administratiei din România prin adoptarea propunerilor legislative europene in domeniu: regulament general de exceptare pe categorii în ceea ce priveşte ajutoarele de stat ( RGEC ); Directiva privind procentele reduse de TVA; Directiva privind plăţile întârziate; Regulamentul privind statutul de societate privată europeană (SPE); Propunerea privind facturarea TVA; Măsuri pentru a sprijini cifra de afaceri şi a împiedica epuizarea capitalului de rulaj al IMM; implementarea principiului „Think small first” în elaborarea tuturor actelor normative – ca mod de protejare a intereselor IMM; simplificarea procedurilor administrative pentru IMM, prin introducerea de birouri unice „one stop shop”; crearea unor condiţii favorabile înfiinţării şi dezvoltării IMM; sprijinirea dezvoltării capacităţii competitive a IMM; adaptarea sistemului fiscal pentru a înlesni accesul facil şi transparent al IMM la surse de finanţare; sprijinirea dezvoltării capacităţii tehnologice a IMM prin facilitatea accesului la programe de cercetare şi inovare prin fonduri naţionale; utilizarea instituţiilor şi a resurselor statului pentru a sprijini accesul IMM pe pieţele externe; încurajarea culturii antreprenoriale; acoperirea din resurse guvernamentale a costurilor de şcolarizare a întreprinzătorilor care preiau un IMM aflat în dificultate; derularea de programe pentru atragerea tinerilor spre decizia de a deveni întreprinzători; sprijinirea iniţiativelor Comisiei Europene destinate să ajute IMM-urile să inteleaga mai bine politicile, programele şi schemele de finanţare oferite pe plan european;
6. Intensificarea consultării şi al dialogului cu partenerii IMM.
7. Promovarea spiritului antreprenorial şi pregătirea resursei umane sunt obiective care urmăresc scăderea aversiunii la risc a potenţialilor întreprinzători prin actvităţi de promovare pe diferite paliere a iniţiativei private inclusiv a autoangajării; în cazul falimentului antreprenorii trebuie să beneficieze de reducerea timpului pentru reluarea unei alte activităţi (prin scăderea duratei procedurilor de insolvenţă) şi evitarea discriminării negative a acelora al căror faliment nu creează suspiciuni asupra cauzelor; pregătirea resursei umane reprezintă o prioritate mai ales în ceea ce priveşte implicarea reprezentanţilor IMM în proiectarea politicilor publice în domeniul educaţiei;
8. Promovarea industriilor creative (IC) având în vedere ponderea personalului implicat în acest tip de activităţii de cca. 200.000 de lucrători precum şi creşterea ponderii lor în PIB (cca. 5,55% la nivelul anului 2005) de la consultanţa şi furnizarea de software până la publicitate sau editare de cărţi; în acest context sprijinirea acestor industrii bazate pe copyright va urmări creşterea productivităţii activităţilor specifice ceea ce va duce la competitivitate internă şi mai ales externă; Un alt palier esenţial pentru promovarea unei activităţii economice competitive îl reprezintă politica industrială. Deşi nu este un domeniu de competenţă exclusivă şi nici partajată al CE, totuşi, executivul european a preluat responsabilitatea de a evalua competitivitatea sectorială a unui număr de 27 ramuri industriale. Astfel, dacă în anul 2005 CE avertiza asupra neglijării, la nivelul statelor membre, a domeniului ingineriei mecanice, pentru anul 2008 s-au propus două iniţiative pentru promovarea industriei electrotehnice şi celei alimentare. Pentru România nici unul dintre documentele de politică industrială elaborate până în prezent nu a fost construit unitar şi nici monitorizat în principal din cauza multitudinii de instituţii cu competenţe în acest domeniu dar şi din cauza eroii de a considera că o politică industrială înseamnă cu necesitate intervenţia statului pe piaţă. PNL consideră că România are nevoie de o nouă Politică industrială pentru care obiectivul central este creşterea competitivităţii economiei româneşti. Pentru ca economia României să treacă de la stadiul actual de economie complementară cu economiile statelor membre ale UE la stadiul de economie competitivă cu acestea este nevoie ca obiectivele politicii industriale să fie susţinute de politici liberale şi să se pună în practică printr-un mix de măsuri verticale şi orizontale:
9. Asigurarea finanţării continue pentru activitatea de cercetare, dezvoltare şi inovare astfel încât ponderea cheltuielilor să ajungă la echivalentul a 3% PIB din care cel puţin 1% din surse publice; creşterea controlului asupra modului de alocare a resurselor şi a rezultatelor cercetării susţinută din bani publici; simplificarea accesului companiilor la surse de finanţare pentru cercetare şi introducerea unor facilităţi pentru firmele inovative inclusiv instituirea unui fond cu capital de risc;
10. Creşterea ponderii serviciilor în PIB, prin externalizarea activităţilor pe care statul le furnizează astăzi; continuarea liberalizării serviciilor financiare; deschiderea pieţei pentru serviciile poştale; sprijinirea pieţei serviciilor industriale; diversificarea şi îmbunătăţirea cadrului pentru desfăşurarea serviciilor (transpunerea Directivei Serviciilor) în scopul simplificării accesului pe piaţă a cât mai multor firme inclusiv pentru activităţile transfrontaliere;
11. Creşterea ponderii proiectelor orientate către creşterea competitivităţii în programele cu finanţare internă şi comunitară, în special pe axa dezvoltării regionale (care trebuie privită ca având impact economic şi mai puţin edilitar); creşterea ponderii finanţării pentru producţia de bunuri şi servicii noi (surse regenerabile de energie, servicii pentru mediu); sprijinirea programelor de pregătire continuă şi specializare precum şi a mobilităţii;
12. Întărirea instituţiilor care furnizează servicii pieţei şi creşterea calităţii reglementărilor. Asigurarea bunei funcţionări a Registrului Comerţului, Consiliului Concurenţei, Oficiului naţional pentru invenţii şi mărci, Institutului naţional de standardizare şi metrologie etc.; specializarea activităţii tribunalelor (sfera comercială, muncă); reducerea poverii administrative asupra firmelor (cu accent pe IMM), prin creşterea calităţii fundamentării reglementărilor (impactul economic, social şi de mediu); creşterea calităţii mediului de afaceri;
13. Sprijinirea industriilor intensive în tehnologie şi a investiţiilor intangibile, generalizarea procedurilor electronice în activitatea economică precum şi în relaţiile dintre agenţii economici şi puterea publică (acceptarea semnăturii electronice, generalizarea sistemelor de raportare prin Internet etc.); sprijinirea activităţilor de comerţ exterior cu efect asupra transferului de tehnologie;
14. Evaluarea anuală a competitivităţii ramurilor industriale relevante şi iniţierea de măsuri orizontale pentru creşterea competitivităţii acestora, prin crearea unui Grup la nivel înalt pentru probleme de competitivitate, energie şi mediu; promovarea de noi programe de cercetare în domenii care prezintă potenţial tehnologic, valoare adăugată ridicată sau resurse interne (industria alimentară); îmbunătăţirea cadrului calificărilor pentru noile tipuri de produse şi servicii; sprijinirea firmelor inovative precum şi concentrarea acestora; promovarea serviciilor de cercetare independentă. Este necesară participarea României la grupurile de lucru sectoriale create la nivelul CE (pentru industria farmaceutică, electrotehnică, inginerie mecanică, industrie alimentară, tehnologia informaţiei şi comunicaţii, industria chimică şi apărare, programul spaţial european, ştiinţele vieţii şi biotehnologii modă şi design) şi pregătirea din timp a modalităţilor de răspuns la provocările ridicate de evoluţia acestor domenii. Pe acelaşi model, România trebuie să îşi dezvolte dialogul şi pentru alte industrii cu impact (ex. industria textilă sau construcţiile);
15. Asigurarea continuităţii politicilor de privatizare şi introducerea pe piaţa de capital a participaţiilor statului din companiile aflate în portofoliul AVAS. Politica industrială trebuie privită în strânsă legătură cu sectorul serviciilor, în contextul diviziunii europene a muncii care se manifestă tot mai mult şi luând în considerare nevoia de a păstra şi dezvolta o infrastructură industrială despre care UE vorbeşte tot mai mult în context global.

29 August 2010

Rapid Eye Movements


That's great, it starts with an earthquake, birds and snakes, an aeroplane -
Lenny Bruce is not afraid. Eye of a hurricane, listen to yourself churn -
world serves its own needs, regardless of your own needs. Feed it up a knock,
speed, grunt no, strength no. Ladder structure clatter with fear of height,
down height. Wire in a fire, represent the seven games in a government for
hire and a combat site. Left her, wasn't coming in a hurry with the furies
breathing down your neck. Team by team reporters baffled, trump, tethered
crop. Look at that low plane! Fine then. Uh oh, overflow, population,
common group, but it'll do. Save yourself, serve yourself. World serves its
own needs, listen to your heart bleed. Tell me with the rapture and the
reverent in the right - right. You vitriolic, patriotic, slam, fight, bright
light, feeling pretty psyched.

It's the end of the world as we know it.
It's the end of the world as we know it.
It's the end of the world as we know it and I feel fine.

Six o'clock - TV hour. Don't get caught in foreign tower. Slash and burn,
return, listen to yourself churn. Lock him in uniform and book burning,
blood letting. Every motive escalate. Automotive incinerate. Light a candle,
light a motive. Step down, step down. Watch a heel crush, crush. Uh oh,
this means no fear - cavalier. Renegade and steer clear! A tournament,
a tournament, a tournament of lies. Offer me solutions, offer me alternatives
and I decline.

It's the end of the world as we know it.
It's the end of the world as we know it.
It's the end of the world as we know it and I feel fine.

The other night I tripped a nice continental drift divide. Mount St. Edelite.
Leonard Bernstein. Leonid Breshnev, Lenny Bruce and Lester Bangs.
Birthday party, cheesecake, jelly bean, boom! You symbiotic, patriotic,
slam, but neck, right? Right.

It's the end of the world as we know it.
It's the end of the world as we know it.
It's the end of the world as we know it and I feel fine...fine...

(It's time I had some time alone)




Programul PNL. 1. FISCALITATEA ŞI BUGETUL


NOTĂ: PROGRAMUL A FOST RETRAS DIN SPAŢIUL INTERNET FĂRĂ SĂ SE ANUNŢE DE CE. Ceea ce urmează trebuie citit cu o oarecare rezervă până ce PNL lămureşte care este problema.

Spune-ţi părerea


1. FISCALITATEA ŞI BUGETUL

Strategia fiscal bugetară trebuie să ţină seama de constrângerile ce decurg din manifestarea crizei economice dar, în acelaşi timp, ea nu trebuie să sacrifice obiectivele pe termen mediu şi lung ale economiei româneşti. În perioada imediat următoare este necesară creşterea veniturilor bugetare. Dar opinia potrivit căreia principalul obiectiv trebuie să devină maximizarea cu orice preţ a veniturilor bugetare este dăunătoare.

Fiscalitatea trebuie să se subsumeze principalului obiectiv şi anume, dezvoltarea economică. Viziunea fiscală trebuie să fie calitativă, să stimuleze iniţiativa şi să răsplătească spiritul antreprenorial.

Politica fiscală trebuie să fie stabilă şi flexibilă. Stabilitatea politicii fiscale nu înseamnă neapărat stabilitatea impozitelor, ci înseamnă păstrarea aceleiaşi tendinţe în ceea ce priveşte politica fiscală.

Statul liberal se însoţeşte cu o politică de reducere şi de simplificare a fiscalităţii. Pentru a fi asigurată această tendinţă, politica fiscală trebuie să fie însoţită de un set cuprinzător de politici după cum urmează: arhitectura instituţională trebuie să tindă către statul minimal, conformarea voluntară trebuie să crească, ponderea economiei fiscalizate trebuie să sporească în dauna economiei naturale şi a economiei subterane, fluxurile financiare precum şi administrarea lor trebuie integral informatizate, eficienţa politicilor publice trebuie să se amelioreze.

Politica fiscală trebuie să funcţioneze în serviciul producătorilor de impozite şi nu în serviciul culegătorilor de impozite.

Politica bugetară este, cu siguranţă, rezultatul voinţei politice, dar este şi consecinţa eficienţei politicii fiscale.

Obiectivele politicii bugetare trebuie orientate către câteva scopuri precise, urmărite în evoluţie, de la an la an. Cel dintâi obiectiv este legat de reducerea, ca pondere în PIB, a cheltuielilor legate de funcţionarea administraţiei centrale, atât în ceea ce priveşte bunurile şi serviciile, cât şi în ce priveşte cheltuielile de personal. Această acţiune trebuie să se desfăşoare cu o preocupare constantă pentru îmbunătăţirea performanţei guvernării, ceea ce presupune auditarea prealabilă şi pe parcurs a procesului de redimensionare a administraţiei centrale. Cel de-al doilea obiectiv se referă la transparenţa şi simplificarea procedurilor care pun în contact interesul public cu cel privat, cu deosebire în ce priveşte achiziţiile şi licitaţiile publice. Interferenţa dintre interesul public şi cel privat este principala zonă de proliferare a corupţiei de aceea ea trebuie bine delimitată şi sever reglementată, optând pentru formule transparente, care apără cât mai bine interesul public şi aşează în acelaşi timp, pe poziţii de egalitate de şanse pe toţi posibilii parteneri din zona privată. Cel de-al treilea obiectiv se referă la disciplinarea şi permanenta urmărire a cheltuielilor publice. Menţinerea plafoanelor de cheltuieli, înlăturarea asimetriilor între începutul şi sfârşitul perioadei, realizarea, până la modificarea Constituţiei, a proiecţiilor orientative multianuale, cu deosebire în ceea ce priveşte investiţiile, standardizarea costurilor pentru diferiţi ordonatori de credite bugetare, sunt doar câteva astfel de măsuri. Şi, cu siguranţă, pentru a menţine rolul activ al bugetului, trebuie asumat principiul potrivit căruia, atunci când exerciţiul bugetar se încheie cu deficit, el nu poate fi mai mare decât volumul cheltuielilor de capital, astfel încât deficitul bugetar să fie dedicat în exclusivitate investiţiilor.

Strategia fiscal-bugetară prezentată în cele ce urmează se întinde pe perioada 2011 – 2016, cu obiective asumate atât pe termen scurt (2011-2012), cat si pe termen mediu si lung (2013-2016). Ea este mai mult decât o strategie bugetar-fiscală. Este răspunsul nostru la chestiuni ce ţin nu doar de consolidarea finanţelor ţării, dar mai ales de stimularea mediului economic, pornind de la ideea că aceste două obiective se susţin reciproc.

Obiectivele strategiei fiscal bugetare:

Obiective pe termen scurt (2011-2012):
a. Stoparea declinului economic şi reluarea creşterii economice, astfel încât în anul 2012, potenţialul economic al României, exprimat prin evoluţia reală a Produsului Intern Brut, să-l depăşească pe cel al anului 2008;
b. Crearea unui cadru favorabil mediului economic;
c. Reforma fiscală:
- reducerea generală a impozitării, în special a impozitării directe, concomitent cu lărgirea bazei de impozitare;
- simplificarea sistemului de taxe;
- creşterea colectării veniturilor bugetare;
- reducerea evaziunii fiscale;

d. Crearea a 200.000 locuri de muncă noi în 2011-2012;
e. Consolidarea fiscală, astfel încât deficitul bugetar să coboare la 3% din PIB, in 2012;
f. Reforma bugetului public:
- redimensionarea rolului statului prin restructurarea administraţiei publice;
- restructurarea cheltuielilor bugetare în acord cu obiectivele politicilor macroeconomice;
- eliminarea risipei şi creşterea eficienţei în alocarea fondurilor;

g. Bugetarea multianuală şi prioritizarea investiţiilor publice la nivel naţional;
h. Eficientizarea sistemului de management şi control pentru absorbţia rapidă a fondurilor europene;
i. Investiţii străine directe (ISD) la nivelul a 12-14 mld euro;
j. Management coerent al datoriei publice, astfel încât ponderea acesteia în PIB să fie sub 35%, în anul 2012 (faţă de 34,6% în iunie 2010);

Obiective pe termen mediu şi lung (2013-2016)
a. Stabilitate macroeconomică şi reluarea sustenabilă a creşterii economice, cu o medie anuală de 4,5-5%;
b. Dublarea, practic, a PIB/locuitor (nominal) în 2016, respectiv 10 mii euro/locuitor, fata de 5,5 mii euro în 2009;
c. Creşterea ocupării, astfel încât numărul salariaţilor din economie să depăşească 5 milioane, fata de 4,2 milioane în prezent, ceea ce presupune coborârea ratei şomajului sub 5%, comparativ cu nivelul anului 2008;
d. Investiţii străine directe (ISD) la nivelul a 35 mld euro;
e. Creşterea exporturilor româneşti şi implicit a competitivităţii;
f. Absorbţia fondurilor europene alocate României, respectiv 34 mld euro, până la sfârşitul anului 2013;
g. Menţinerea deficitului de cont curent la un nivel de până la 10% din PIB, cu o acoperire de cel putin 60% în investiţii străine directe;
h. Creşterea veniturilor bugetare fiscale, astfel încât ponderea acestora în PIB să ajungă la nivelul mediei UE, respectiv 38%, în 2016;
i. Creşterea conformării voluntare la plata veniturilor bugetare, concomitent cu reducerea evaziunii fiscale – adică totalul sarcinii fiscale onorate de către contribuabili la timp şi potrivit legii – la peste 90%;
j. Aderarea la zona euro, aşadar îndeplinirea criteriilor privind convergenţa nominală, la 1 ianuarie 2016.
k. Reforma sistemului de pensii şi de sănătate

Aceste ţinte în planul politicilor financiare şi fiscal-bugetare vor trebui însoţite de ameliorarea indicatorilor nivelului de trai şi de o reducere a deficitelor structurale ale României, ceea ce presupune o continuă preocupare spre îndeplinirea criteriilor de convergenţă reală.

Aceasta presupune corelarea strategiei fiscal-bugetare cu celelalte politici publice prezentate în prezentul program. Strategia fiscal-bugetară are în această privinţă un dublu rol: pe de o parte asigură susţinerea financiară a celorlalte politici publice, iar pe de altă parte realizează evaluarea indicatorilor de eficienţă politicilor respective, asigurând o formă de control atât ex-ante dar, mai ales, ex-post.

În viziunea PNL reforma fiscală înseamnă impozite mai mici, impozite pentru o reală prosperitate a cetăţenilor români şi planificare şi stabilitate legislativă pentru mediul de afaceri

Astăzi, necesitatea implementării unei reforme fiscale, în cel mai scurt timp, este evidentă pentru orice specialist, iar PNL şi-a asumat răspunderea faţă de mediul privat de a promova şi susţine adoptarea unui nou set de măsuri fiscale care să asigure atât un mediu stimulativ şi nediscriminatoriu, cât şi îmbunătăţirea transparenţei, stabilităţii şi predictibilităţii politicii fiscale.

Mediul de afaceri din România are nevoie de libertate economică şi fiscalitate prietenoasă pentru întreprinzători şi forţa de muncă, pentru angajator şi angajaţi. Filosofia finanţelor publice este, în prezent, în flagrantă contradicţie cu principiile dezvoltării economice sănătoase. România are nevoie de schimbarea fundamentală a filosofiei fiscale. În loc să acoperim găurile bugetare prin impozite tot mai mari, trebuie stimulată activitatea celor care sunt performanţi şi asteaptă de la stat un semnal pozitiv.

Problema realizării veniturilor bugetului nu se rezolvă fiscalizând suplimentar contribuabilii, ci îmbunătăţind administrarea şi colectarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor reglementate de actualele legi fiscale, concomitent cu reducerea semnificativa a evaziunii fiscale.

Totodată consolidarea bazei de impozitare şi a modului de aşezare a impozitelor şi taxelor au rolul de a transforma România într-un mediu atractiv din punct de vedere fiscal, care să ducă la asigurarea resurselor necesare dezvoltării economice, la creşterea investiţiilor, precum şi la menţinerea şi crearea de noi locuri de muncă. Obiectivul poate fi atins prin adoptarea unui set de măsuri de relaxare fiscală dar şi a unor măsuri de simplificare şi îmbunătăţire a capacităţii administrativ fiscale.

Opţiunea noastră este îndreptată, în principal, pe reducerea generală a impozitării, în special a impozitării directe, concomitent cu lărgirea bazei de impozitare.

Atingerea obiectivelor de mai sus ar putea să permită îndeplinirea simultană a două opţiuni de politică fiscal-bugetară: pe de o parte creşterea potenţialului de dezvoltare a României (dublarea PIB-ului în 2016, faţă de anul 2010, similar perioadei 20052008) şi implicit creşterea veniturilor bugetare la 40% (media UE) în 2016, ca pondere în PIB, iar pe de altă parte, reducerea fiscalităţii şi simplificarea sistemului fiscal.

Partidul Naţional Liberal îşi menţine opţiunea pentru cota unică de impozitare, care a asigurat suportul fiscal al creşterii economice din perioada 2005 – 2008 şi a permis creşterea veniturilor bugetare ca pondere în PIB. În ce priveşte impozitarea veniturilor, ea va fi nuanţată prin introducerea unor sisteme de deductibilităţi care să protejeze categoriile de salariaţi cu venituri mai mici dar să încurajeze, în acelaşi timp, un comportament fiscal corect din partea contribuabililor.

Tot mai frecvent auzim în ultima vreme vocile unor adepţi, cu viziune de stânga (PSD), ai introducerii cotelor progresive de impozit pe venit, voci care încearcă să demonstreze că acest sistem este, în condiţiile actuale, echitabil şi adecvat pentru România. Toţi cei care susţin introducerea impozitului progresiv invocă, drept argument hotărâtor, nivelul scăzut de colectare în PIB la impozitul pe venit.

În mod greşit însă, aceştia fac referire la date nereprezentative, neţinând cont nici de valorile indicatorilor macroeconomici din perioada 2000-2004, respectiv 20042008, nici de alţi factori importanţi macroeconomici care au în vedere contextul economic în care se află România şi fiecare dintre ţările vecine precum şi celelalte state membre ale U.E.

Astfel, aceştia ar trebui să ia în calcul, în analiză, şi factori precum: produsul intern brut, nivelul colectării tuturor veniturilor bugetare, volumul investiţiilor străine directe, numărul locurilor de muncă nou create, puterea de cumpărare a populaţiei, salariul minim pe economie, salariul mediu pe economie, etc.

Un element important, omis însă de cei care doresc eliminarea cotei unice, este reprezentat de faptul că, odată cu introducerea cotei unice, în perioada 2005-2008, nivelul veniturilor bugetare a crescut semnificativ, de la an la an, atât ca pondere în PIB – ajungând la 32,8% la sfârşitul anului 2008, faţă de 30% în anul 2004- cât şi în sume absolute (dublarea veniturilor bugetare -177,3 mld. lei în 2008, faţă de 74 mld. lei în 2004), în condiţiile reducerii semnificative a nivelului general al impozitarii. Veniturile bugetare din impozitul pe venit au fost în anul 2007 mai mari decât dublul veniturilor din această sursă, încasate în anul 2004; iar cele din impozitul pe profit au fost în anul 2007 cu 62,8% mai mari decât cele din 2004, în condiţiile in care impozitul pe profit s-a redus de la 25% la 16%.

Datorită creşterii economice, veniturile bugetului general consolidat pentru 2008 (177,3 mld. lei) au fost apropiate de nivelul întregului PIB al României din anul 2003(189,1mld.lei). Cota unică reprezintă sistemul de impozitare adecvat României pentru perioada actuală de dezvoltare a ţării în care se doreşte recuperarea decalajelor şi obţinerea unui grad de convergenţă reală cu ţările membre UE.

Cota unică va atrage în continuare investiţii străine şi ne va menţine gradul de competitivitate în grupul ţărilor emergente din CEE, va atrage, pe viitor, cetăţeni ai altor state europene să-şi stabilească rezidenţa fiscală în România şi să plătească taxe pe veniturile lor globale în România pentru a beneficia de un regim favorabil de impozitare.

Mai mult decat atât, trebuie avut în vedere că, în contextul economic global actual, când fiecare ţară doreşte să îşi menţină/să crească nivelul de competitivitate în scopul atragerii de cât mai multe investiţii străine şi de scoatere la suprafaţă a veniturilor din economia subterană, un sistem având cote de impunere progresive nu poate susţine aceste obiective, schimbarea cotei unice cu impozit progresiv arătând pe lângă o instabilitate a sistemului fiscal şi o împovărare a contribuabililor, motiv care ar duce la plecarea din ţară a companiilor care s-au stabilit în România atrase de beneficiile cotei unice de 16%.

Impactul pe termen mediu şi lung, în cazul concentrării poverii fiscale asupra celor care creează valoare, va rezulta într-un exod al profesioniştilor. Asta în contextul în care valoarea şi retenţia capitalului uman este o preocupare atât de importantă în întreaga lume. Este evident că un asemenea exod va afecta competitivitatea României pe pieţele internaţionale, iar lipsa de competitivitate ne poate condamna la subdezvoltare pe termen lung.

Criza financiară globală a relevat mari probleme de sustenabilitate ale modelului social European actual. Europa a pierdut mult în competitivitate în raport cu alte grupuri de ţări sau state din lume în competiţia globală. În timp, modelul social european a fost abuzat din motive populiste şi politicianiste, efectele nu au făcut decât să sporească îngrijorarea specialiştilor în legatură cu problemele grave de îmbătrânire demografică şi implicit de asigurare a forţei de muncă dar şi de susţinere a sistemelor de pensii cu care se va confrunta Comunitatea în viitor.

La începutul anilor ’90, ţările din CEE visau să aibă o creştere economică la nivelul ţărilor din Asia de Sud Est şi o protecţie socială la nivelul Scandinaviei. Aceasta a fost o iluzie amară.

Declinul economiei româneşti din ultima perioadă nu poate fi pus în totalitate pe seama crizei financiare globale, în condiţiile în care măsurile fiscale luate în anii 2009-2010, nu au făcut decât să accentueze slăbiciunile unui sistem, şi aşa zdruncinat de efectele respectivei crize.

În goana disperată după venituri la bugetul de stat, măsurile de creştere a fiscalităţii adoptate de guvernul PDL-PSD in 2009 si apoi PDL in 2010, respectiv creşterea contribuţiilor sociale cu 3,8 %, devansarea creşterii nivelului cotelor accizelor, introducerea impozitului minim, cresterea TVA cu 5 pp, de la 19% la 24% nu au avut rolul de a stopa declinul economic, ci, dimpotrivă, au dus la decapitalizarea şi falimentarea a peste 200.000 de IMM-uri, scăderea veniturilor populaţiei, reducerea consumului şi, totodată, au amplificat efectele crizei economico – financiare în România.

Pe lângă componenta anticriză, obiectivul strategic al reformei fiscale vizează, în acelaşi timp, transformarea României într-un mediu atractiv din punct de vedere fiscal şi al prosperităţii în Uniunea Europeană.

Aceasta este singura cale prin care putem accelera acumularea de capital, creşterea investiţiilor, crearea de noi locuri de muncă şi ridicarea nivelului de viaţă al românilor.

Considerăm că aceste obiective pot fi atinse prin adoptarea atât a unui set de măsuri de relaxare fiscală şi consolidare a bazei de impozitare, dar şi a unor măsuri de simplificare şi îmbunătăţire a capacităţii administrativ fiscale.

În ceea ce priveşte politica fiscală, ea se va derula în strânsă legatură cu administrarea fiscală.

1.1 Relaxare şi simplificare fiscală, pentru atragerea investiţiilor străine şi crearea locurilor de muncă

Obiectivul principal urmărit este reducerea generala a impozitării, în special a impozitării directe, concomitent cu lărgirea bazei de impozitare prin:

1. Menţinerea cotei unice de 16% pentru impozitarea veniturilor şi profitului şi introducerea unor sisteme de deductibilităţi pentru: primele plătite catre fondurile de pensii, asigurări private de sănătate, cheltuieli efectuate cu studiile profesionale, cheltuieli cu asigurarea locuinţei, reabilitare termică a locuintei, cheltuieli cu dobânzile platite pentru credite ipotecare contractate pentru o singură locuinţă, etc, care să protejeze categoriile de salariaţi cu venituri mai mici dar să încurajeze, în acelasi timp, un comportament fiscal corect în partea contribuabililor; reducerea cotei unice până la 10%.
2. Reducerea contribuţiilor de asigurari sociale (în prezent printre cele mai ridicate din UE) cu 10 puncte procentuale, pentru a diminua costurile de personal şi a recâştiga competitivitatea cu ţările din zona UE în atragerea investiţiilor străine directe.
3. Reducerea integrală a cotelor de contribuţii sociale pentru întreaga perioadă a anilor 2010-2011, pentru angajatorii care creează locuri de muncă şi angajează persoane aflate de peste trei luni în şomaj. În anul 2012 reducerea cotelor de contribuţii sociale se va situa la un nivel de 50%;
4. Scutirea totală de la plata impozitului pe profitul reinvestit (în prezent prevederile codului fiscal nu fac decât să amâne plata impozitului pe profitul reinvestit)
5. Scutirea de impozitare a dividendelor care vor fi reinvestite sub forma majorării capitalului social la societăţile unde sunt acţionari, sau participarea la capitalul social al altor societăţi comerciale şi care conduc la crearea de noi locuri de muncă.
6. Abrogarea, începând cu 1 octombrie 2010, a impozitului minim. Introducerea impozitului minim nu numai că nu a fost o măsură de combatere a evaziunii fiscale, aşa cum a fundamentat Guvernul PDL-PSD decizia, ci, dimpotrivă, a pus în pericol atât activitatea economică a contribuabililor mici şi mijlocii (fie împingându-i pe cei ce asigură aceste venituri spre faliment-peste 200.000 de firme numai în 2009 – fie încurajând noi forme de evaziune şi evitarea plăţii impozitelor şi taxelor), cât şi periclitarea şi realizarea celorlalte venituri bugetare.
7. Reintroducerea, începând cu 1 octombrie 2010, a impozitului de 3% asupra cifrei de afaceri pentru IMM-uri. Această măsură va contribui la sporirea potenţialului de creştere economică a clasei mici şi mijlocii, precum şi la simplificarea sistemului fiscal pentru această categorie de contribuabili.
8. Revenirea asupra majorării cotei standard TVA readucând-o la nivelul iniţial de 19% pentru a menţine competitivitatea economiei româneşti în UE.
9. Reducerea TVA pentru construcţiile şi tranzacţiile de locuinţe noi la 5%, pentru stimularea industriei construcţiilor şi a pieţei imobiliare.
10. Plafonarea contribuţiilor sociale pentru profesiile liberale la nivelul a 5 salarii medii brute pe economie. Asimilarea veniturilor profesiilor liberale cu cele salariale în privinţa contribuţiilor sociale în cazul în care nu va exista o plafonare a acestor contribuţii, va fi percepută ca un abuz asupra noţiunii de solidaritate şi va periclita încrederea acestei categorii de specialişti în contractul social, deşi în cea mai mare parte aceşti contribuabili au propriile sisteme de asigurare socială. Facilitarea şi susţinerea unui mediu propice pentru iniţiativă antreprenorială, necesitatea dezvoltării spiritului antreprenorial este o direcţie asumată de către Comunitatea Europeană. România şi-a asumat această răspundere nu numai prin preluarea unor măsuri pentru profesiile liberale în programul său de convergenţă, dar şi prin faptul că a permis încă de la începutul anilor ‘90 prin crearea unui cadru legislativ pentru diferitele categorii de liber profesionişti, adoptarea de către aceştia a formei de exercitare a profesiei în mod independent. A pune acum semnul egal între veniturile acestora şi cele salariale ar reprezenta practic o penalizare a celor care produc valoare şi constituie capitalul uman pe care se bazează dezvoltarea ţării în competiţia cu celelalte ţări din CEE. Se observă, din păcate în România ultimilor 2 ani, un fenomen de “demonizare” a categoriei profesiilor liberale. Această categorie împreună cu categoria angajaţilor de nivel managerial reprezintă în esenţă categoria specialiştilor, a celor care au atins un nivel ridicat de dezvoltare personală, dar şi financiară, bazat exclusiv pe forţe şi merite proprii, ei sunt aşa numiţii “bogaţi cinstiţi”, esenţiali în dezvoltarea ţării. Această categorie de mijloc nou formată va fi o potenţială victimă a schimbării sistemului de fiscalitate prin revenirea la cotele progresive şi concentrarea impozitării marginale pe veniturile lor, precum şi pe mărirea aberantă a contribuţiilor de asigurări sociale. Impactul pe termen mediu şi lung – în cazul concentrării poverii fiscale asupra celor care creeaza valoare – va rezulta într-un exod al profesioniştilor. Asta în contextul în care valoarea şi retenţia capitalului uman este o preocupare atât de importantă în întreaga lume.
11. Reaşezarea redeventelor şi taxelor de concesiune, ceea ce ar putea dubla veniturile statutui din aceste surse;

1.2. Îmbunătăţirea colectării veniturilor statului:

Obiectivul principal urmărit este creşterea veniturilor bugetare, astfel încât ponderea acestora în PIB să ajungă la nivelul de 38%, în 2016 prin:
12. Introducerea unor bonificaţii de 5% din valoarea obligaţiilor fiscale pentru contribuabilii care îşi plătesc impozitele şi taxele înainte de termen;
13. Reducerea majorărilor de întârziere la plata obligaţiilor fiscale către Bugetul General Consolidat la 0,02% pe zi, concomitent cu dublarea sanctiunilor (contravenţionale, penale şi penalităţilor) prevăzute de actuala legislaţie pentru evaziune fiscală şi contrabandă;
14. Consolidarea capacităţii operaţionale şi administrative a sistemelor IT şi de comunicaţii pentru toate structurile centrale şi teritoriale ale ANAF (administrare fiscală, vamă, garda financiară);
15. Modernizarea şi simplificarea procedurilor de declarare şi plată a obligaţiilor fiscale, cu precădere pe cale electronică;
16. Creşterea calităţii actului de inspecţie fiscală, prin elaborarea unor ghiduri de inspecţie fiscală, care să reglementeze interpretarea şi aplicarea unitară a legislaţiei fiscale; creşterea ponderii controalelor de documentare la sediul unităţii fiscale, în detrimentul controalelor la sediul contribuabililor, mai ales la cei cu un grad nesemnificativ de risc fiscal.
17. Reforma structurilor de control operativ şi inspecţie fiscală din subordinea ANAF (inspecţie fiscală, garda financiară, antifraudă şi supraveghere vamală), eliminând suprapunerile în verificarea contribuabililor precum şi interpretarea şi aplicarea diferită a legislaţiei fiscale: Efectuarea inspecţiilor fiscale, pe baza analizei de risc a activităţii contribuabililor, concentrarea acestora să fie direcţionată către contribuabilii care prezintă un risc ridicat de evaziune fiscală, faţă de situaţia actuală când selectarea contribuabililor se face arbitrar; Eliminarea controalelor repetate, de către toate structurile cu atribuţii de control, la acelaşi agent economic, cu excepţia celor care prezintă risc ridicat de evaziune fiscală. Verificările fiscale de fond se vor efectua la 2 ani de la încheierea primului exerciţiu fiscal, sau de la data ultimei verificări de fond. Desfiinţarea tuturor structurilor de control operativ, atât la nivel central, cât şi cele teritoriale din subordinea ANAF(Garda Financiară, Direcţia de Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale, etc) şi înfiinţarea unei singure structuri, cu rol operativ, de luptă împotriva fraudei fiscale la nivel central şi regional. Această structură va fi organizată în conformitate cu structuri similare din ţările membre ale UE care înregistrează cele mai scăzute niveluri ale evaziunii fiscale, precum Marea Britanie, Olanda, Germania, Franţa. Rolul acestei structuri va fi în principal de combatere a fraudei fiscale, lupta împotriva spălării banilor şi implicit de îmbunătăţire a conformării la plată a contribuabililor.
18. Utilizarea brigăzilor multilaterale de control din statele UE în ceea ce priveşte tranzactiile intracomunitare cu bunuri si servicii;
19. Utilizarea unor echipe internaţionale, specializate în control vamal în zonele de risc de la frontiera Romaniei cu ţări nemembre ale Uniunii Europene;
20. Adoptarea legislaţiei care să stimuleze utilizarea tranzacţiilor electronice şi reducerea semnificativă a operaţiunilor cu numerar, măsura ce va avea ca efect imediat creşterea veniturilor impozabile ale contribuabililor.

1.3. Alte măsuri financiare şi de simplificare legislativă

Obiectivele principale urmărite sunt: adoptarea monedei EURO în România la 1 ianuarie 2016; simplificarea drastică a legislaţiei economice şi asigurarea stabilitătii acesteia; condiţii mai bune de finanţare, legislative, administrative şi de susţinere a mediului de afaceri, în special IMM-uri, pentru crearea de locuri de muncă, care să absoarbă forţa de muncă disponibilizată în sectorul bugetar.
21. Elaborarea unui nou act normativ privind colectarea unificată a impozitului pe salarii şi a contribuţiilor sociale (CAS, CASS, şomaj, fond de risc) şi implementarea Declaraţiei Unice;
Principiile care stau la baza acestui act normativ sunt urmatoarele: Armonizarea şi unificarea legislaţiei existente, într-o singură lege, care acoperă toate aspectele privind colectarea unificată a impozitului pe salarii şi a contribuţiilor sociale; Armonizarea şi stabilirea bazei de contribuţie, pe o definiţie unică a veniturilor, pentru calculul contribuţiilor sociale; Implementarea Declaraţiei Unice pentru impozitul pe salarii şi contribuţiile sociale şi care poate fiutilizată de toate instituţiile implicate (ANAF, CNPAS, CNAS si ANOFM); crearea unei declaraţii simplificate şi integrate; colectarea unică a informaţiilor pentru toate instituţiile implicate; depunerea DECLARAŢIEI UNICE şi plata obligaţiilor cuprinse în aceasta se vor face de către contribuabili numai către o singura instituţie, respectiv ANAF; circuitul informaţional va fi sub formă electronică, iar declaraţiile pe hârtie vor fi utilizate în mod excepţional; colectarea, stocarea şi comunicarea informaţiilor către casele de asigurări sociale se vor realiza de către ANAF, pe cale electronică;
22. Adoptarea Legii Holding-ului pentru a permite înfiinţarea de societăţi corporative, eliminând impozitarea în cascadă a dividendelor şi a permite compensarea profitului/pierederii în cadrul unui grup.
23. Crearea unui fond imobiliar prin contribuţia în natură a dezvoltatorilor si/sau a băncilor(cu active sau imprumuturi), pe baza unei evaluări unitare făcută de către evaluatorul ales al fondului. Astfel, cele mai multe dintre proiectele întrerupte ar putea continua având impact pozitiv asupra evaluărilor, cererii, sectorului de constructii, etc.
24. Stimularea creării locurilor de muncă în zone defavorizate, şi stimularea dezvoltării clusterelor de competitivitate prin acordarea de stimulente fiscale la plata impozitului pe profit şi contribuţiilor sociale;
25. Acordarea de stimulente fiscale pentru dezvoltarea parcurilor industriale şi tehnologice şi finanţării proiectelor de cercetare;
26. Liberalizarea pieţei financiar-bancare, pentru a stimula circulaţia capitalului. Aceasta presupune liberalizarea sistemului de reglementare pentru a permite apariţia de noi instituţii financiare, nonbancare;
27. Dezvoltarea pietei de capital prin listarea Fondului Proprietatea, precum şi prin listarea şi vânzarea acţiunilor (inclusiv cele minoritare) deţinute de stat la societăţi (companii) comerciale şi naţionale;
28. Creşterea capitalizării Fondului de Garantare pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii pentru a acorda garanţii IMM-urilor pentru asigurarea fondurilor financiare cu diferite destinaţii, cum ar fi: pentru export, pentru cofinantarea proiectelor cu finanţare europeană, pentru diverse obictive de investiţii etc.
29. Promovarea unui sistem de stimulente pentru export (asigurarea exportului, acordarea de credite cu dobândă bonificată etc.) de către EXIMBANK;
30. Fixarea adoptării monedei EURO în România la 01 ianuarie 2016 ca obiectiv prioritar al politicii monetare;
31. Revizuirea legislaţiei primare privind sistemul de asigurări, în scopul simplificării şi îmbunătăţirii acesteia, dar şi transpunerii Directivei 2009/138/EC privind noul regim de solvabilitate pentru companiile de asigurări.
32. Simplificarea şi stabilitate legislativă pentru mediul de afaceri: republicarea şi simplificarea legislaţiei reglementată prin Codul fiscal şi Codul de Procedură Fiscală În România, guvernanţii şi administraţia acţionează astăzi mai mult ca oricând ca adversari ai întreprinzătorilor. Introducerea impozitului forfetar este elocventă. Ca efect al acestei măsuri, firmele fie s-au reorganizat, pentru a evita plata unei taxe mai mari, fie au falimentat. Procedurile numeroase cărora trebuie să le facă faţă cei care doresc să îşi deschidă o afacere în ţara noastră vorbesc de la sine despre piedicile puse mediului de afaceri. În plus, pentru orice modificare legislativă care vizează mediul economic, fundamentarea acesteia pe analize şi studii de impact cu previziuni ale efectelor pe termen mediu şi lung, este absolut necesară. Pagubele pe care le generează instabilitatea legislativă mediului de afaceri sunt egalate doar de extinderea birocraţiei. Cele mai importante acte normative care reglementează activitatea antreprenorială sunt unele dintre cele mai afectate de sarabanda schimbărilor de legislaţie (Codul fiscal, Codul de Procedura Fiscala, Codul Muncii,etc). Toate aceste capricii legislative au fost decontate din buzunarele întreprinzătorilor şi oamenilor obişnuiţi. Iată de ce schimbarea de viziune economică pe care o susţine PNL înseamnă simplificarea drastică a legislaţiei economice şi, bineînţeles, stabilitatea acesteia. Principiul nostru este “Reguli simple pentru o lume complexă”. Reducerea poverii fiscale asupra mediului de afaceri şi a forţei de muncă va contribui ca România să devină competitivă atât pe piaţa mondială, cât şi din punct de vedere al politicii fiscale. PNL consideră că este necesară instituirea unui parteneriat fiscal cu mediul de afaceri, cu toată gama de contribuabili. Aceasta înseamnă că anumite măsuri de stimulare de natură fiscală vor fi rezultatul acţiunii conjugate a bunei guvernări dar şi a ameliorării comportamentului fiscal al contribuabililor. Într-o anumită măsură, scăderea veniturilor bugetare s-a datorat deteriorării conformării voluntare, adică a disponibilităţii contribuabililor de a plăti taxele şi impozitele, aceştia preferând, adesea, să se refugieze în zona arieratelor bugetare sau a evaziunii fiscale. Conformarea voluntară a scăzut de la cca 83% în 2008 până la cca 73% în prezent. Prin măsurile deja anunţate mai sus, precum şi prin aplicarea politicilor de încurajare a investiţiilor publice şi private, conformarea voluntară se poate îmbunătăţi, ajungând până la peste 90%.

1.4. Reforma bugetului public; restructurarea cheltuielilor publice – stoparea risipei banilor publici prin proiecte şi măsuri populiste

Orice reformă trebuie să înceapă cu reforma statului. În viziunea liberală, reforma statului înseamnă reformarea principalelor sisteme publice. Aceasta reformă nu se face prin reducerea mecanică, nediferenţiată a cheltuielilor publice, ci prin redimensionarea rolului statului şi restructurare bugetară. Statul nu trebuie să se implice în calitate de jucător în activitatea economică. Rolul său trebuie să fie doar cel de arbitru al relaţiilor dintre agenţii economici, de a facilita manifestarea liberei concurenţe pe piaţă şi să împiedice şi să sancţioneze acţiunile neconforme cu interesul public şi instituţiile economiei de piaţă. În ultimul an şi jumătate am asistat la repetarea până la obsesie a temei privind reducerea cheltuielilor. Câtă vreme acest lucru se face fără o viziune corelată privind redimensionarea rolului statului, nu va fi altceva decât o campanie populistă şi ineficientă de demascare a unor abuzuri punctuale, de exagerare sau chiar de inventare a altora, numai şi numai pentru a da cetăţenilor sentimentul că cineva se preocupa de modul în care banii lor sunt cheltuiţi. Care este efectul unei astfel de campanii se observă prea bine în rezultatele bugetare ale anului 2009, şi semestrului I 2010, cele mai dezastruoase din ultimii douăzeci de ani. Eficienţa în cheltuirea banului public înseamnă reducerea aparatului birocratic, începând cu desfiinţarea unor ministere, reducerea bugetelor centrale. În ultimii 20 de ani, nici un guvern nu a avut curajul sau interesul de a da bătalia cu uriaşa birocraţie de stat, care a crescut mereu, hrănită din bugetul ţării, în defavoarea economiei, a educaţiei, a sănătăţii, a celor care aveau şi au cu adevarat nevoie de sprijin. Astăzi bătălia nu mai poate fi evitată şi, oricât ar fi de dură, trebuie să o câştigăm. În ciuda statutului de economie de piaţă funcţională şi a aderării la UE, economia României este încă departe de principiile pieţei libere şi ale dezvoltării economice sănătoase. În prezent, existenţa economiei româneşti este construită în jurul bugetului statului. Avem o economie asistată şi asaltată de recomandări nesuţinute de argumente din partea conducerii statului, o economie în care cea mai mare gaură neagră a ineficienţei şi risipei este chiar bugetul statului. Iată de ce trebuie răsplătită munca, eficienţa acesteia, şi să stopată risipa banilor publici cu proiecte şi măsuri populiste .

1.5. Reducerea aparatului birocratic.
Obiectiv principal urmărit este transformarea statului birocratic, clientelar, costisitor şi ineficient într-un stat suplu, eficient şi drept, prin descentralizare, debirocratizare şi dereglementare.

33. Restructurarea administraţiei publice centrale la dimensiunile unei birocratii strict necesare unei economii de piata corect reglementata prin: Reducerea numărului de ministere în funcţie de tipul politicilor publice pe care le realizează. Guvernul trebuie restructurat masiv fără însă a-i reduce capacitatea de elaborare politicilor publice şi monitorizare a rezultatelor acestora;
Reducerea, în continuare, a numărului de agenţii care trebuie să urmărească, pe de o parte, tipul de activitate pe care o prestează (autorizare, reglementare, control etc.), iar, pe de altă parte, să respecte principiul autonomiei funcţionale sau independenţei, şi evitarea conflictului de interese; Unificarea caselor naţionale de asigurări de sănătate (Casa Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, Casa Naţională de Sănătate a Ministerului Transporturilor şi CNAS); Reorganizarea stucturilor teritoriale din subordinea ministerelor şi agenţiilor guvernamentale la nivel regional; Reducerea aparatului prefecturilor la care se vor păstra în principal atribuţii în domeniul controlului de legalitate.
34. Restructurarea administraţiei publice locale prin: Generalizarea standardelor de costuri şi de personal pe baza unor criterii de performanţă şi mărimea unităţii administrativ – teritoriale; Desfiinţarea structurilor deconcentrate în majoritatea domeniilor. Astfel, inspectoratele şi direcţiile judeţene din domeniile educaţiei, sănătăţii, culturii, agriculturii etc. vor fi desfiinţate şi atribuţiile lor vor fi transferate autorităţilor locale; Utilizarea fondului de rulment al autorităţilor publice locale numai pentru investiţii ( măsura temporară 2010 – 2011).

1.6.Reducerea cheltuielilor bugetare şi stoparea risipei, prin ajustarea unor capitole de cheltuieli: Obiectivul principal urmărit este stoparea risipei banilor publici cu proiecte şi măsuri populiste al căror caracter este gradul scăzut de utilitate publică.
35. Bugetul statului trebuie orientat spre priorităţi de politici publice transparente, în interesul contribuabililor şi nu spre clientela politicienilor;
36. Elaborarea de bugete multianuale care definesc priorităţile proiectelor de investiţii publice a caror finanţare este multianuală;
37. Cheltuielile trebuie ţinute mult mai bine sub control, inclusiv printr-o reglementare care să asigure transparenţa utilizării banilor în lucrările publice, pe toată durata derulării acestora (de la atribuire şi până la finalizare);
38. Introducerea standardelor de cost si calitate si a normativelor de personal in domeniul public si privat al statului;
39. Reducerea cu 50% a cheltuielilor prevăzute în legea bugetară cu: Achiziţii de imobile, dotări independente; Elaborarea studiilor de prefezabilitate şi de fezabilitate;

- Deplăsări, detăşări, transferuri;

40. Reducerea cu 25% a cheltuielilor prevăzute în bugetul de stat cu bunuri şi servicii (protocol, carburanţi, poştă, telecomunicaţii);
41. Instituirea prin lege a obligativităţii realizării de către autoritaţile publice locale de investiţii, în primul rând în domenii prioritare (alimentare cu apă, tratarea apelor uzate, canalizare, transport, sănătate şi educaţie); orice altă investiţie va fi aprobată numai după finalizarea celor din domeniile menţionate (mai ales în situaţiile în care acestea reprezintă angajamente ale României faţă de UE);
42. Instituirea obligativităţii ca instituţiile publice centrale şi locale să elaboreze proiectele de investiţii cu respectarea cerinţelor aplicabile proiectelor finanţate din fondurile europene, cuprinzând în finanţarea acestora, în mod obligatoriu, şi o cotă parte de finanţare europeană;
43. Asigurarea unui proces de licitatii transparent prin constituirea unui organism guvernamental pentru achiziţii publice, în scopul realizării achiziţiilor pentru toate instituţiile publice centrale si toate structurile din subordine sau în coordonare, în condiţii de eficienţă si economicitate, măsură ce va avea ca efect reducerea cu cca 30% a cheltuielilor la nivelului bugetului consolidat;
44. Plata prin card a pensiilor în mediul urban, pentru reducerea cheltuielilor poştale;
45. Modificarea cadrului legislativ referitor la achiziţiile publice în ceea ce priveşte: Introducerea posibilităţii de semnare a contractelor de achiziţii publice odată cu decizia autorităţii contractante de atribuire a contractelor (după expirarea termenului legal de contestare şi soluţionarea acestora de către autoritatea contractantă); Înfiinţarea, în cadrul Curţilor de Apel, a unor complete de judecată specializate în domeniul achiziţiilor publice, sprijinite de un corp de experţi acreditaţi în domeniul achiziţiilor publice; instituirea unui sistem de amenzi aplicabile autorităţilor contractante în cazul în care decizia acestora se invalidează de către instanţă; Stabilirea şi impunerea unui algoritm de eliminare a preţurilor neobişnuit de scăzute/mari în vederea eliminării ofertelor sub/supraevaluate; Definirea clară a modului în care se pot modifica contractele de achiziţii.

1.7. Redimensionarea rolului statului prin reducerea atribuţiilor sale şi transferarea acestora către mediul privat prin:
46. Scoaterea din sfera de cuprindere bugetară a unor instituţii de autorizare şi certificare, cu păstrarea acestora sub controlul autorităţilor de reglementare;
47. Crearea Camerelor agricole şi transferarea atribuţiilor specifice ale statului către acestea;
48. Stimularea privatizării în domenii precum educaţia, sănătatea, cercetarea;
49. Vânzarea participaţiilor minoritare ale statului deţinute de toate agenţiile, oficiile şi alte instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale.
50. Utilizarea pe scara larga a parteneriatului public-privat (PPP).
51. Înfiinţarea unei autorităţi de management, care urmează să asigure realizarea proiectelor majore la nivel naţional din domeniul infrastructurii, energetic, etc.
52. Restructurarea (privatizarea) companiilor şi societăţilor naţionale care înregistrează pierderi, precum şi a agenţiilor aşa zise “autofinanţate” aflate în proprietatea sau în autoritatea statului. Acestea sunt cele mai mari consumatoare de bani publici, proveniţi din taxe care nu se constituie în venituri la buget, dar în acelaşi timp înregistrează cele mai mari restanţe la plata obligaţiilor bugetare, în special a contribuţiilor sociale.
53. Reforma sistemului de pensii si de sănatate presupune: Renunţarea la principiul “solidărităţii între generaţii”, devenit nefuncţionabil la scară europeană şi înlocuirea acestuia cu principiul “beneficierii de sumele economisite de-a lungul vieţii”; Asigurarea pensiei prin redistribuire va fi înlocuită prin asigurarea pensiei prin acumulare. Este singura soluţie care poate da echitate şi sustenabilitate sistemului, care îl poate feri de arbitrariu şi poate, în acelaşi timp, să ofere şansa unor pensii decente. Aceasta înseamnă că fiecare persoană devine titulară a contribuţiilor sale, acestea nu mai sunt utilizate de stat în cadrul bugetului de asigurări sociale, ci sunt acumulate în contul de asigurat al persoanei respective. Sistemul stabilit pentru pensii va fi aplicat şi în ceea ce priveşte politicile în domeniul sănătăţii. În mod corespunzator, bugetul urmează să asigure un pachet minim de servicii medicale de urgenţă, restul urmând să fie achitat de firmele de asigurări de sănătate, în baza şi în limita contului de asigurări al fiecărei persoane. Contribuţia angajatorului se face venit la bugetul Ministerului Sănătăţii, care repartizează, în baza unor criterii unitare, fondurile aferente pachetului minimal de sănătăte. Restul serviciilor medicale sunt achitate de către firmele de asigurări pentru serviciile medicale executate de unităţile medicale. În acest fel, Casa de asigurari de sănătăte dispare, cu tot aparatul birocratic aferent. Fondurile de pensii si de sănătăte fiind de natură contributivă voluntară, sau prin efectul legii, vor fi reconstruite ca fonduri în întregime independente de bugetul de stat şi aflate în gestiunea unor instituţii de tip financiar, independente de puterea politică. Acest mod de derulare a politicilor publice, pe lângă cele doua consecinţe de o uriaşă importanţă, anume a) scoaterea sistemului de pensii de sub incidenţa arbitrariului politic şi pe cel de sănătate de riscul risipei şi a marii corupţii precum si b) asigurarea de resurse interne pentru finanţarea investiţiilor şi a deficitelor, are şi rolul de a scoate la iveală munca la negru.

Măsuri pentru combaterea întârzierii efectuării plăţilor în economie, inclusiv în relaţiile contractuale cu autorităţile publice Obiectiv principal urmărit este achitarea obligaţiilor în termen de maxim 30 de zile de la data scadentei, de către toate instituţiile din administraţia centrală şi locală către furnizori. Iata masurile preconizate:
54. Accelerarea plăţilor publice datorate tuturor operatorilor economici, dar mai ales IMM-urilor – ca regulă generală – în termen de 30 de zile, conform angajamentului din cuprinsul “SmallBusiness Act” – SBAE şi modificărilor aduse de Comisia Europeană Directivei 2000/35/EC privind combaterea întârzierii la plata în tranzacţiile comerciale;
55. Autorităţile publice vor trebui să işi plătească facturile, ca regulă generală, în termen de 30 de zile – sau să achite o compensaţie forfetară echivalentă cu 5% din suma datorată, la care se va adauga dobânda; Operatorii economici vor avea dreptul de a pretinde atât plata dobânzii de întârziere, cât şi rambursarea costurilor de recuperare; Aceasta propunere vizează îmbunătăţirea fluxurilor de numerar ale operatorilor economici, care sunt deosebit de importante într-o perioadă de recesiune economică.
56. Eficientizarea (externalizarea) sistemului de management şi control pentru creşterea absorbţiei fondurilor europene, prin: Externalizarea unor funcţii atribuite în prezent administraţiei publice centrale, în baza prevederilor actelor normative europene (ex:administrarea cererilor de propuneri lansate in cadrul programelor operationale, funcţia de plată); Asigurarea transferului de fonduri în mod direct, de la nivel central către contractori, evitând astfel un circuit financiar prelungit; Acordarea avansului pentru IMM-uri şi autorităti publice locale se va realiza fără obligaţia prezentării garanţiei de avans, dar cu obligaţia efectuării plăţilor din contul de avans doar pentru facturi aferente proiectului aprobat; Verificările cheltuielilor pentru proiectele publice se vor realiza după efectuarea integrală a plăţilor, asigurând astfel un rulaj ridicat al fondurilor publice; Fondurile europene se vor derula fie prin trezoreria statului, fie prin bănci comerciale (la dobânda de piaţă), şi nu prin Banca Naţională a României; Realizarea de analize economico-financiare pentru proiectele publice de investiţii şi acordarea contribuţiei bugetului de stat, în completare, în funcţie de capacitatea de cofinanţare a beneficiarului final; Posibilitatea acordării unui bonus financiar (creşterea contribuţiei publice naţionale) pentru situaţiile în care proiectele europene sunt finalizate în avans faţă de termenele contractuale. Dacă măsurile pe termen scurt se axează îndeosebi asupra politicii fiscal-bugetare şi vizează stoparea declinului economic şi atenuarea dezechilibrelor ivite în anii 2009- 2010, masurile pe termen mediu si lung se adresează precumpănitor, prin intermediul politicii fiscale, mediului de afaceri, stimularii creşterii economice, menţinerea şi crearea de noi locuri de muncă, consolidarea fiscală şi bugetară şi, totodată, implicarea investiţiilor publice în acest concept. Aceste măsuri au drept scop o reacţie macro-economică anticiclică la criză, sunt măsuri ambiţioase care vor sprijini economia reală şi vor reda încrederea consumatorilor si operatorilor economici, prin încurajarea rapidă a cererii din partea sectorului privat şi sporirea încrederii consumatorilor, cum ar fi: Redresarea economică prin stimularea investiţiilor private în economie şi a consumului populaţiei; Reducerea costurilor cu forţa de muncă in vederea încurajarii producţiei şi ocupării forţei de muncă prin reducerea cotelor contribuţiilor sociale totale; Instituirea unui ajutor în stoparea pierderii locurilor de muncă dar şi un ajutor acordat persoanelor pentru a reveni rapid pe piaţa muncii şi a evita şomajul pe termen lung; Asigurarea unor facilităţi la plata taxelor şi impozitelor;

Lăsarea mai multor resurse în mâna pieţei, a consumatorilor şi a producătorilor, îmbunătăţind eficienţa economică; Reducerea corupţiei, pentru că reduce rolul statului în economie.

Prin aplicarea tuturor acestor măsuri România îşi poate relua “marşul forţat” demarat în anii 2005-2008 pentru a deveni una dintre primele zece puteri economice ale Uniunii Europene.
© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.