Programul PNL. 3. Energia

---

NOTĂ: PROGRAMUL A FOST RETRAS DIN SPAŢIUL INTERNET FĂRĂ SĂ SE ANUNŢE DE CE. Ceea ce urmează trebuie citit cu o oarecare rezervă până ce PNL lămureşte care este problema.

---

Spune-ţi părerea

3. ENERGIA
Energia reprezintă unul dintre cele mai sensibile domenii de reglementare ale Uniunii Europene păstrând încă puternice accente naţionale ceea ce nu a permis crearea unei pieţe comune în adevăratul sens al cuvântului. Această realitate este explicabilă prin aceea că mai mult de 54% din consumul de energie al statelor membre este importat din afara comunităţii (cca. 45% din importurile de petrol provin din Orientul Mijlociu şi cca. 40% din cele de gaze din Rusia). În acest context, UE nu are suficiente argumente pentru a influenţa piaţa mondială a resurselor şi s-a repliat prin schimbarea accentului de pe stimularea laturii ofertei (unde promovează politici care să răspundă necesităţii de reducere a emisiilor atât prin utilizarea resurselor regenerabile cât şi prin creşterea eficienţei energetice) spre cea a cererii (unde promovează politici fiscale pentru a schimba comportamentul consumatorilor).

Iată de ce, în anul 2007, Comisia Europeană a propus statelor membre o nouă politică europeană în domeniul energiei, ale cărei obiective să fie sustenabilitatea, competitivitatea şi siguranţa în alimentarea cu resurse. In anul 2008, în urma aprobării pachetului Energie şi Schimbări Climatice, UE şi-a propus să devină lider în ceea ce priveşte schimbările climatice. O nouă economie care să respecte mediul este o oportunitate economică majoră pentru Europa. Valoarea globală a sectorului energiei cu nivel scăzut de carbon s-ar putea ridica la 3000 de miliarde de dolari pe an la nivel mondial până în 2050 şi ar putea oferi locuri de muncă la peste 25 de milioane de persoane. Numai piaţa mondială a carbonului, ale cărei baze au fost puse de Sistemul UE de comercializare a emisiilor, valorează deja astăzi 20 de miliarde de euro pe an şi până în 2030 ar putea să aibă o valoare de douăzeci de ori mai mare (Barroso). Aceste previziuni vor fi efective dacă obiectivul celor „de trei ori 20%” va fi atins până în anul 2020 (reducerea cu 20% a volumului de gaze cu efect de seră, creşterea cu 20% a ponderii energiilor regenerabile în balanţa energetică a statelor membre şi creşterea cu 20% a eficienţei energetice.

În ceea ce priveşte România, se poate spune că ţara noastră este bogată în resurse energetice sărace, ale căror costuri de exploatare sunt ridicate.Evolutia sistemului energetic national din ultima perioada este ingrijoratoare. Astfel, principalele resurse de energie primară, în trimestrul I 2010, au totalizat 8403,8 mii tone echivalent petrol (tep), în scădere cu 64,4 mii tep faţă de trimestrul I 2009. Producţia internă a însumat 5822,8 mii tep, în scădere cu 4,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, iar importul a fost de 2581,0 mii tep, în creştere cu 8,2%. Resursele de energie electrică, în trimestrul I 2010, au fost de 15781,9 milioane kwh, în scădere cu 556,6 milioane kWh (-3,4%) faţă de perioada corespunzătoare a anului 2009. Scăderea resurselor de energie electrică s-a datorat, în principal, scăderii producţiei cu 522,8 milioane kWh (-3,3%). Producţia din termocentrale a fost de 8247,6 milioane kWh, în scădere cu 718,8 milioane kWh (-8,0%). Producţia din hidrocentrale a fost de 4331,7 milioane kWh în creştere cu 339,6 milioane kWh (+8,5%), iar cea din centrale nuclearoelectrice a fost de 2917,0 milioane kWh, în scădere cu 143,3 milioane kWh (-4,7%).

Consumul final de energie electrică în trimestrul I 2010, a fost de 13268,5 milioane kWh, cu 3,0% mai mare faţă de perioada corespunzătoare a anului 2009; iluminatul public a înregistrat o scădere cu 3,8%, iar consumul populaţiei a crescut cu 1,2%. Exportul de energie electrică a scăzut în trimestrul I 2010 faţă de trimestrul I 2009 cu 1048,1 milioane kWh (-77,6%).

Tendinţa recentă este de creştere a dependenţei de importurile de resurse energetice primare de la 36% la 41% între anii 2005 şi 2009. Costurile importurilor de hidrocarburi au fost în anul 2009 de cca. 4,8 miliarde de dolari. Necesarul previzionat fiind de cca. 42% importuri de petrol şi gaze naturale şi 30% importuri de cărbune. In cazul in care Compania Nationala a Huilei nu va mai fi subventionata, ponderea importurilor de huila energetica va creste la 100%. In prezent, productia de energie electrica a României se bazează în proporţie de 53,2% pe termocentrale clasice urmate de cca. 28% hidrocentrale si respectiv 18,8% centrale nucleare.

Din punct de vedere al eficienţei energetice în ţara noastră se tolerează pierderi globale de cca. 30-35% din producţie fără a se lua în considerare faptul că, fără costuri deosebite, potenţialul de economisire a energiei ar putea fi de cca. 27% din consumul final. În sectorul de producţie randamentul total aferent grupurilor termoenergetice este cu cca. 15-20% mai reduse decât cele din statele UE.

În contextul de mai sus, este clar că, dacă până acum politicile energetice şi-au permis o anumită marjă de eroare, având în vedere inerţia sistemului energetic de 4-20 de ani între decizie şi efect, astăzi politicile publice în domeniu trebuie să fie jalonate pentru a se asigura continuitatea.

Partidul Naţional Liberal consideră că obiectivul central pentru politica energetică a României consta atit in siguranţa sistemului în ceea ce priveşte sustenabilitatea utilizării resurselor, competitivitatea producţiei si transportului, cat şi siguranţa furnizării resurselor energetice.

În ceea ce priveşte sustenabilitatea utilizării resurselor, principalele obiective sunt de continuare a activităţilor de cercetare/evaluare/dezvoltare a resurselor interne de purtatori de energie, punerea lor în valoare, încurajarea utilizării resurselor de energie regenerabilă şi creşterea eficienţei energetice.

1. Asigurarea continuităţii în activitatea de evaluare/dezvoltare/exploatare a resurselor interne de purtatori de energie:
In domeniul combustibililor solizi trebuie reglementate situaţiile referitoare la utilitatea publică a rezervelor (în cazul lignitului) şi reorganizarea sectorului de huilă; reevaluarea eficienţei exploatării combustibilului nuclear în condiţiile actualelor tehnologii; elaborarea şi promovarea cadrului de reglementări privind restructurarea financiară, reorganizarea în vederea viabilizării şi privatizării, reorganizarea societăţilor miniere nerentabile, reglementarea drepturilor şi obligaţiilor autorităţilor publice locale faţă de care societăţile miniere au obligaţii.

Se va avea de asemenea în vedere reglementarea unitara a sectorului prin infiintarea Autoritatii Nationale in Domeniul Minier si finalizarea legislatiei specifice acestuia (actualizarea legii minelor si a strategiei de dezvoltare a acestei ramuri energetice).

Stimularea punerii in exploatare de noi perimetre pentru hidrocarburi şi/sau incurajarea reabilitarii zăcămintelor de gaze naturale şi ţiţei (trecerea acolo unde este posibil la recuperarea secundara), în scopul creşterii cantităţilor exploatate din producţia internă şi limitarea dependenţei de import; se vor promova noi investiţii în dezvoltarea, reabilitarea şi respectiv finalizarea dispecerizarii retelelor de gaze naturale si în creşterea capacităţii de înmagazinare a acestora.

2. Promovarea măsurilor pentru creşterea eficienţei energetice: punerea în practică a Planului de acţiune în domeniul eficienţei energetice (2008) în scopul realizării unei economii de 13,5% echivalent consum final (faţă de media anilor 2001-2005) până în anul 2016. Trebuie ţinut seama de faptul că la nivelul UE potenţialul de reducere a consumului este de cca. 1,5%/an (cca. 27% în sectorul rezidenţial şi 30% pentru spaţiile de birouri, 25% pentru industria prelucrătoare şi 26% în transporturi toate echivalent din consumul final); intensificarea programelor de creştere a eficienţei energetice a clădirilor; etichetarea energetică pe scară largă a produselor.

3. Accelerarea aplicării strategiei cu privire la utilizarea resurselor regenerabile de energie care să conţină atât viziunea asupra utilizării resurselor cât şi modalitatea de a dezvolta o nouă piaţă a produselor/serviciilor care folosesc resursele regenerabile.
– România trebuie sa crească ponderea energiei produse din surse regenerabile de energie la 24% in 2020; Creşterea procentului de utilizare a biocombustibilului fără a genera impact negativ asupra echilibrului culturilor agricole; stimularea introducerii instalaţiilor de conversie a energiei curate în procesele industriale, domeniul rezidenţial, infrastructura construită, etc.

4. Concentrarea structurilor instituţionale cu rol de proiectare a politicilor publice în domeniul energiei şi definitivarea cadrului legislativ în scopul integrării în toate strategiile sectoriale a indicatorilor de intensitate energetică. Această structură va acorda atenţie domeniilor energetic propriu-zis, transporturilor, sectorului rezidenţial şi agriculturii. Definitivarea cadrului legislativ în domeniul energiei cu accent pe aprobarea strategiei industriei miniere; promulgarea Legii minelor şi a normelor de aplicare precum şi a legislaţiei în domeniul închiderii minelor; clarificarea problematicii redevenţelor în domeniul concesiunilor.

5. Intensificarea cercetării şi investiţiilor în domeniul producţiei şi utilizării energiei hidrogenului în special pentru aplicaţiile aferente producţiei de energie şi transportului durabil dar şi pentru aplicaţii hibride în care pentru producerea hidrogenului se utilizează resursele regenerabile de energie.
În ceea ce priveşte creşterea competitivităţii în domeniul sistemelor de energie PNL consideră că, simultan cu deschiderea pieţei de energie, trebuie avut în vedere întărirea rolului de reglementator al statului precum şi trecerea la privatizare prin intermediul pieţei de capital.

6. Concurenţa reală înseamnă egalitate de şanse pentru toţi participanţii la piaţă indiferent de tipul de energie, indiferent de talia operatorilor şi indiferent de perioada lor de activitate pe piaţă. Acţiunile viitoare vor trebui să ţină cont şi de planul de acţiune în zece puncte elaborate de Uniunea Europeana, care vizează printre altele: utilizarea mai bună a pieţei interne de energie, facilitarea întrajutorării între statele membre în caz de criză energetică, îmbunătăţirea mecanismului de comercializare a permiselor de emisii de gaze cu efect de seră, etc.

7. Continuarea deschiderii şi dezvoltării pieţelor de energie:

15. a pieţei gazelor naturale unde se urmăreşte creşterea ponderii segmentului concurenţial (între furnizori şi consumatorii eligibili) şi limitarea segmentului reglementat (contractele cadru) prin dezvoltarea concurenţei la nivelul furnizorilor de gaze; şi consolidarea poziţiei autorităţii de reglementare în utilizarea tarifelor (tip „plafon”); diversificarea surselor de import;
16. a pieţei energiei electrice unde se urmăreşte întărirea poziţiei operatorului comercial al pieţei de energie electrică (OPCOM) cu două obiective: pentru diversificarea produselor acestei burse de la comerţul prin contracte „en-gross”, la o piaţă pe termen scurt (ex. prin utilizarea celor patru noi platforme de tranzacţionare:
Piaţa pentru ziua următoare, Piaţa de echilibrare, Piaţa centralizată a contractelor bilaterale şi Piaţa centralizată a certificatelor verzi) şi pentru consolidarea infrastructurii în scopul promovării unei burse a energiei electrice pentru zona Europei Centrale si de Est, la Bucureşti.

8. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi creşterea competitivităţii operatorilor din domeniul energiei pentru piaţa emisiilor. Romania trebuie sa isi reduca emisiile de CO2 pina in 2020 cu aproximativ 25% fata de 1989. In acest scop, se va urmări clarificarea regimului contabil şi fiscal al certificatelor de emisii de GES şi a tranzacţiilor cu aceste certificate, stabilirea mecanismelor de finanţare pentru investiţii în retehnologizare industrială şi îmbunătăţirea calităţii mediului, introducerea unor taxe pentru produse similare importate din statele care nu
participă la EU ETS, evaluarea potenţialului de stocare a emisiilor de CO2 din România.

9. Accelerarea procesului de executare a auditurilor energetice riguroase la consumatorii industriali, la clădirile publice şi rezidenţiale, audituri certificate de organismele abilitate, urmate de măsuri recomandate şi implementate de reducere a pierderilor energetice ;

10. Promovarea Cartei Consumatorului în scopul consolidării drepturilor consumatorilor privind furnizarea gazelor, energiei termice şi a curentului electric, inclusiv contractele, informarea, preţurile, soluţionarea litigiilor şi protecţia împotriva practicilor comerciale neloiale. Scopul este acela ca toţi consumatorii să poată lua decizii avizate în alegerea furnizorilor atunci când îşi vor exercita drepturile pe pieţele deschise competiţiei în sectorul gazelor şi al electricităţii.
În ceea ce priveşte siguranţa furnizării resurselor energetice, PNL consideră că este necesară menţinerea unui echilibru între importul de resurse energetice primare şi utilizarea raţională si eficientă a rezervelor naţionale pe baze economice şi comerciale.

11. Diversificarea surselor de energie în scopul reducerii dependenţei României faţă de importurile de resurse energetice iar în cazul gazului natural, reducerea dependenţei de un furnizor unic şi diversificarea surselor de aprovizionare; creşterea gradului de interconectare a sistemelor naţionale de transport electroenergetic si de gaze naturale cu cele ale celorlalte ţări europene;

12. Folosirea optimă a poziţiei ţării pe lanţul de alimentare: sursă – tranzit – stocare mai ales în ceea ce priveşte susţinerea si promovarea tuturor proiectelor de tranzit cu produse energetice a teritoriului naţional – Nabuco, South Stream; creşterea nivelului de adecvare a reţelei de transport prin conductă (smart grid) în scopul diversificării şi consolidării relaţiilor de colaborare cu ţările producătoare de hidrocarburi precum şi cu cele de tranzit;

13. In vederea asigurarii sigurantei energetice, statul va păstra pachetul de control asupra unor unităţi de producere a energiei electrice, totalizând o putere instalată suficientă pentru a putea asigura siguranţa energetică. Se va analiza integrarea acestor producători cu societăţi de distribuţie aflate inca în proprietatea statului, rezultând companii puternice la nivel regional. In domeniul producerii de energie electrică va urma un proces de restructurare şi înnoire a capacităţilor energetice prin reabilitarea unităţilor existente viabile, închiderea unităţilor neviabile şi construcţia de noi unităţi de producere. Efortul investiţional va fi susţinut în principal prin privatizare şi investiţii private.