După 20 de ani, de Academia Română

---

Un document public esenţial, pe care vă recomand să vi-l salvaţi pe desktop pentru a fi foarte la îndemână.

Raportul social al ICCV – După 20 de ani: Opţiuni pentru România.

Ce am reţinut la prima răsfoire.
1. România a trecut printr-o bunăstare înşelătoare obţinută din venituri efemere.
2. România nu are un "stat prea mare" (vezi omul cel gras care îl ţine în spate pe cel slab), raportat la mărimea economiei, ci, dimpotrivă, este statul cel mai mic din Europa, la mare distanta de media statelor europene (1998-2009, ponderea veniturilor publice s-a aflat, în medie, la 32,8% din PIB, iar ponderea cheltuielilor la 36,1% din PIB). De doi ani reducem cheltuielile unui stat care are cel mai mic nivel de cheltuieli din Europa (relativ la PIB). Nu cheltuielile trebuie scăzute, ci trebuie crescută eficienţa colectării veniturilor în paralel cu eficienţa cheltuirii banilor.
3. România nu este un stat social. Ţările dezvoltate investesc peste 30% din PIB în sfera politicilor sociale, România învesteşte mai puţin de jumătate din media UE: 16,4%, sub toate tarile europene în tranziţie membre ale UE. Ca pondere din Buget, 36,5% fata de 55,9% media UE.
4. Contractul de asigurări este o parte a sistemului economic şi nu poate fi considerat un act „anti-economic”.
5. Poate ca susţinerea sistemului de pensii este economic prea dificilă pentru România. Datele arată o situaţie însă diferită. Efortul economic al României pentru acoperirea datoriilor contractuale fata de vârstnici, ca procent din PIB, era în 2007 cel mai mic din UE: 6,4% fata de media de 11,8%.
6. Învăţământul şi sănătatea au fost condamnate la un nivel de sărăcie, fiecare depăşind doar o singura data 4% din PIB, în timp ce celelalte ţări europene au cheltuieli aproape duble.
7. Deşi a crescut considerabil după anul 2000, salariul minim nu a atins nici în prezent nivelul din 1989.
8. Criza actuală a scos în evidenta responsabilitatea deficitului de politică economică. Este nevoie să regândim ce este economia românească şi care este relaţia dintre ea şi societatea românească.