Speranţă, Renaştere, Bunătate

---

Primul-ministru Emil Boc a adresat un mesaj de Crăciun românilor

Dragi români aflaţi în patrie,
Dragi români de pe alte meleaguri,
Dragi oaspeţi străini care aţi îndrăgit România,

Aş vrea foarte mult ca această sărbătoare de Crăciun, să fie un alt fel de Crăciun, în care să ne gândim nu doar la cei pe care îi iubim cunoscându-i, ci la toţi cei pe care nu-i cunoaştem, dar iubesc ce iubim şi noi, făcând parte astfel din marea familie a românilor, prin valorile comune.
Am avut cu toţii un an dificil şi poate că nu ne aşteaptă mai departe un drum dintre cele mai uşoare. Dar gândul generos că suntem o mai numeroasă echipă decât cea formată din apropiaţi ne poate mâna să fim fiecare mai bun decât credem şi decât ne-am obişnuit să fim. Să ne reamintim că suntem un popor puternic, optimist, credincios, prietenos şi hărăzit să nu-l doboare nimic. Să ne reamintim că fiecare dintre noi poate face lucruri nemaipomenite, pentru el însuşi şi pentru semeni.
Aceasta este dorinţa şi urarea mea: să fim optimişti, conştienţi de forţa noastră şi generoşi cu ceilalţi.
Un Crăciun cald, vesel şi frumos tuturor!
La mulţi ani!

Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

Data: 25.12.2009

(sursa: http://www.guv.ro/primul-ministru-emil-boc-a-adresat-un-mesaj-de-craciun-romanilor__l1a107516.html)

MESAJUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
cu prilejul sărbătorii Naşterii Domnului
(24 decembrie 2009)

Cu prilejul sărbătorii Naşterii Domnului, adresez tuturor românilor, din ţară şi de pretutindeni, calde urări de sănătate, pace şi bucurie. Fie ca lumina Crăciunului să ne însoţească pe toţi, în familie, alături de cei dragi, regăsind frumuseţea tradiţiilor noastre, şi să ne aducă încredere, generozitate şi puterea de a face binele.

Crăciun fericit!

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
TRAIAN BÃSESCU

Departamentul de Comunicare Publică

24 Decembrie 2009

(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=11779&_PRID=lazi)

Lucruri suplimentare

---

EU SÎNT UN HAOS

Eu sînt un haos de-ntuneric
Un biet smintit fără noroc.
Tu cîntă, glasul tău în noapte
E ca o jerbie de foc!

Frumoaso, viaţa mea amară
E lanţ de chinuri şi plînsori,
Tu rîzi, în trista mea sahară
Din rîsul tău vor creşte flori!

Pe cînd în inima mea arsă
Durerea-nfige dinţi de şarpe,
Blîndeţea, ochilor tăi varsă
Melancolia unei harpe!

Şi e destul ca rochia-ţi albă
Într-o alee să tresară,
Ca-n sufletu-mi de iarnă rece
Să crească flori de primăvară!

Oniricul democraţiei

---

Pe blogul domniei sale, http://cristianpreda.ro, domnul Cristian Preda, europarlamentar al României, ne aduce la cunoştinţă că în lume starea de libertate este o lume aflată într-o sângeroasă (http://cristianpreda.ro/2009/12/25/liu-xiaobo/comment-page-1/#comment-16657).

Liu Xiaobo

de cpreda

Condamnarea lui Liu Xiaobo este încă o dovadă că regimul chinez se teme de libertatea de expresie.
Disidentul chinez ar urma să stea 11 ani în închisoare pentru că a cerut democratizarea propriei sale țări.
Pedeapsa este o palmă dată demnității umane!

Ceea ce nu spune domnia sa este că democraţia nu este o caracteristică pe care o poţi ataşa prin definiţie. Democraţia este un parametru de stare, ca un barometru al puterii civice, ataşat unei societăţi. De aceea răspunsul meu a fost:

Bibliotecaru { 12.26.09 at 9:55 AM }

Nu cred că democraţia statului este problema în China. Să nu uităm că în China este Republica Populară, societatea este, în consecinţă doctrinar democratică (sper, cel puţin, că doctrina populară este democratică). Problema este că doctrina nu este acelaşi lucru cu realitatea. Cererea de democraţie nu este legată neapărat de valorile occidentale şi de înţelesul occidental al democraţiei, cererea de democraţie este legată de exprimarea drepturilor cetăţeneşti stipulate doctrinar în organizarea statului. Îmi amintesc că în cartea de istorie, acum mulţi ani când am făcut eu istoria, era o poză cu un protest muncitoresc cu banere pe care scria VREM GUVERN DEMOCRAT. Acelor muncitori li s-a îndeplinit visul şi România a avut primul Guvern cu adevărat democrat sub conducerea lui dr. Petru Groza. Ce a urmat însă nu a dus deloc la aplicarea principiilor democraţiei în România, ci la un stat puternic politicizat oligarhic, dictatorial, totalitar.

Reacţionăm global la “numele democraţiei”, fără să înţelegem că un sistem democrat nu înseamnă mare lucru dacă democraţia şi puterea democratică nu este exercitată de către popor, ci în nume propriu, dictatorial sau oligarhic.

Îşi mai aminteşte cineva ce însemna Frontul Naţional Democrat. După denumire FND ar suna ca şi cum ar fi un bastion de luptă împotriva tiraniei, în realitate FND era o coaliţie între PCR şi PSD, rupţi din alianţa cu PNL şi PNŢ, alianţă numită Blocului Naţional Democrat. Iată operaţiunea repetată, de data aceasta cu titulaturi schimbate, BND devine CFSN, FND devine FSN… PCR şi PSD devin… Vă mai las şi pe voi să completaţi locurile goale, PSD încă există.

Să fie oare o simplă coincidenţă a situaţiei? Mă îndoiesc. Istoria, atunci când o învăţăm fără să o înţelegem, are tendinţa de a se repeta.

Poate ar trebui să reînţelegem democraţia ca un popor care respiră la unison şi mai puţin ca pe o doctrină de partid. Atunci ne va fi mai uşor să facem diferenţele dintre lozinci şi realitate.

(sursa: http://usuarios.lycos.es/mundokalima/hidra.htm)

Liu Xiaobo