30 November 2010

12. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România


Nu ştiu de ce, dar nimeni nu pare să vadă cum ar trebui să funcţioneze mecanismul democratic.

Subiectul mi-a revenit în minte ieri.

Un tânăr (din păcate nu i-am reţinut numele), la Realitatea TV, a spus ceva foarte interesant, ceva ce uităm deseori. Domnia sa a spus că nu există “nu avem bani”, toate cele ce le face guvernul sunt expresia unei (unor) politici. Domnul cel tânăr mi-a adus aminte că aceste “facilităţi” (şi subliniez ghilimele) pentru tinerele mame sunt o politică de încurajare a evoluţiei demografice. Practic statul îşi doreşte mai mulţi copii şi sprijină tinerele mame să aibă copii. Retragerea sau micşorarea acestui sprijin înseamnă că politica pentru natalitate nu mai este prioritară. Şi a mai zis ceva acel tânăr, politica înseamnă să stabileşti o prioritate, nu pot fi toate domeniile prioritare.

Din păcate, astăzi politica transmite un mesaj simplu… “Dorim simpatia tuturor pentru ca, atunci când vine momentul, toţi să ne voteze.”
Lucrul cel mai bun pe care politica ar trebui să-l facă este să stabilească una sau două priorităţi în defavoarea celorlalte dimensiuni bugetare. Poporul ar putea să ia o hotărâre relativ la ceea ce se politica ar trebui să facă cu puţinii bani pe care îi avem.

Cum ar trebui să fie?
De exemplu, partidul X îşi afirmă politica prioritară cea a securităţii. În acest caz el ar trebui să vorbească în campania electorală de o nouă lege a securităţii naţionale, despre scutul anti-rachetă, despre achiziţionarea de avioane de luptă şi alte maşini de luptă, despre nevoia măririi salariilor militarilor, mărirea efectivelor serviciilor secrete... Cine consideră că acest capitol este prioritar pentru România, votează acest partid asumându-şi faptul că un vot pentru acest partid înseamnă mai puţin la celelalte sectoare, precum agricultura, educaţia, sănătatea, protecţia socială... După exprimarea votului va fi evident că partidul X primeşte x% voturi, ceea ce s-ar traduce că x% dintre români vor ca politica României să aibă concentrată atenţia pe securitatea naţională. La nivelul întregului parlament, toate dimensiunile guvernării să determină prin stabilirea ponderii de prioritate. Astfel se exprimă voinţa politică a poporului. Desigur, partidul X îşi va respecta prioritatea sa, cea a securităţii naţionale, astfel încât voinţa poporului se va traduce în voinţă partidului.

Când toate partidele afirmă că toate domeniile sunt prioritare, votul, şi momentul electoral, nu mai are nimic de-a face cu democraţia, adică transformarea voinţei politice a poporului în voinţă politică a partidelor.

VOTEAZĂ
PROIECTE


VOTÂND PARTIDE,
VOTÂND PERSOANE
CARISMATICE,
VOTÂND
DEMAGOGIA,
ÎNCURAJAŢI
PROMISIUNILE
DEŞARTE,
ÎNCURAJAŢI
NON-DEMOCRAŢIA.

Vezi şi:

11. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

10. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

9. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

8. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

7. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

6. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

5. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

4. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

3. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

2. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

1. Am nevoie de 10 milioane de români pentru a reforma România

6 comments:

karina said...

La multi ani, Romane!

Bibliotecaru said...

La mulţi ani!

Adi said...

Sunt cel mai genital!

Bibliotecaru said...

@ Adi
Felicitări!

N.G. said...

Inca astazi proiectele nu intereseaza pe nimeni.Cand oamenii vor trai bine sau cel putin decent,atunci vor deveni interesati de proiecte.Din pacate...

Bibliotecaru said...

@ N.G.
Cum să nu? Priviţi în jur la ce dezbateri sunt în societate de fiecare dată când se anunţă la TV câte o modificare legislativă.

Să vă dau un exemplu.
Politica observă o dezechilibrare a bugetului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Politica trebuie să legifereze o modificare a situaţiei prezente pentru a echilibra acest buget. Desigur, există două căi, sporirea veniturilor bugetare sau micşorarea cheltuielilor bugetare.

Ce trebuie să facă politica? Fiecare trebuie să identifice soluţia care îi pare cea mai nimerită pentru echilibrarea bugetară, trebuie să facă şi o simulare care să-i garanteze că soluţia lucrează dacă se implementează şi, în final, trebuie să vorbească cetăţeanului, în campania electorală, despre soluţia propusă, astfel încât cetăţeanul, prin vot, să aleagă dintre soluţiile tuturor politicienilor. Se va obţine un vot exprimat care exprimă X% o soluţie, Y% o altă soluţie, Z% o a treia soluţie... şi aşa mai departe.

Astfel o parte dintre cetăţeni vor dori să crească acel procent perceput din salariu, alţii vor dori mărirea bazei de impozitare, alţii vor dori coplata serviciilor medicale, alţi vor dori scăderea calităţii actului medical prin micşorarea salariilor date medicilor (adică medicii buni pleacă în străinătate şi rămân în România cei mai puţin pregătiţi), închiderea spitalelor, penuria de medicamente şi consumabile, aparate care nu sunt în sfera modernităţii, necesitatea unor operaţii în străinătate... ş.a

Prin acest mijloc democratic Parlamentul va vota o lege care este în concordanţă cu ceea ce doreşte poporul, adică acele procente despre care vorbeam mai sus se transpun, din voinţa politică a poporului român în voinţă parlamentară.

Cum se întâmplă lucrurile astăzi, nedemocratic. Politica observă o problemă, dar nu spune nimeni în Campania Electorală că vor trebui sacrificii din partea populaţiei pentru a o rezolva. Domniile lor, politicienii, vin şi spun că simpla lor alegere va aduce competenţa necesară de a rezolva tot ce este nefuncţional. Sacrificiile vin, neştiute, după alegeri. Iată că poporul se aşteaptă să fie totul bine, doar şi-a ales candidaţii care le-au promis asta, dar se trezesc că vine premierul şi le trânteşte o "soluţie" care implică toate cheile de echilibrare a bugetul Casei Naţionale. Cetăţeanul ce gândeşte? Nu am votat eu pe domnul aceasta care mi-a spus că totul va fi bine? De ce-mi taie el acum din serviciile medicale, de ce mă pune să plătesc în plus faţă de ieri şi încă mai îmi ia şi contribuţii mai mari?

Domnul Boc ne spune că nu sunt alte soluţii, că oricine vine la putere trebuie să parcurgă aceleaşi etape. Are perfectă dreptate, numai că aceste etape nu sunt alegerea domnul Boc, domnul Antonescu sau domnului Ponta, ci alegerea Poporului Român. Soluţiile trebuiesc validate de popor.

Sacrificiile pe care trebuie să le facă poporul român trebuiesc cunoscute înainte de exprimarea votului, nu după... Altfel nu putem vorbi despre democraţie ci despre sclavie.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.