Un discurs ca acum 100 de ani

---

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Domnule preşedinte,
Aţi rămas acelaşi ardelean exact şi acelaşi fin diplomat. Şi, mai presus decât acestea, aţi rămas un senator atent la nuanţe şi foarte profund la principii. (Aplauze)
Mi-a plăcut şi trebuie să apreciez şi astăzi că dumneavoastră, când secondaţi preşedinţia şedinţei, ţineţi la nota de distincţie şi la înţelepciunea Senatului, înţelepciune consacrată, probată astăzi.
Vreau să le mulţumesc colegilor că mi-au dat satisfacţie, în ziua aceasta deosebită pentru mine, când au luat o decizie pentru a pune valoarea la locul ei, iar votul pentru preşedintele Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a fost un vot al înţelepciunii, al echilibrului, al bunului mers, al atitudinii constructive, într-un cuvânt, al Senatului României. (Aplauze)
Domnule preşedinte,
O temă sensibilă, o temă importantă, o temă mult discutată şi extrem de complicată. Complicată pentru că, pe parcursul deciziei parlamentare, am avut de-a face cu eşecuri în decizii, cu o şubrezire a autorităţii morale a Parlamentului României. Gândiţi-vă dumneavoastră la imaginea aceea – 80 nu fac 180 – când votul fraudulos prin care a trecut această lege a adus o pată pe obrazul tuturor, inclusiv pe obrazul senatorilor, care au trimis această lege prin adoptare tacită.
Iată de ce găsesc justificat, întemeiat, corect şi necesar că în plenul Senatului, astăzi, colegi de valoare, oameni cu experienţă juridică, toţi laolaltă, doresc să repare această ruşine.
L-am auzit aici pe iscusitul jurist şi valorosul senator Frunda cum vorbea de principii, cum căuta în noianul de prevederi acea logică juridică, dacă e bine să ne pronunţăm într-un fel sau altul, dacă este bine să analizăm o parte sau întregul, dacă este bine să ascultăm vocea votului sau vocea poporului. Şi atunci, în mintea celui care vorbeşte, a încolţit ideea că trebuie să le respectăm pe toate şi în primul rând populaţia, pe cei pe care astăzi, într-un fel sau altul, îi punem într-un tipar al deciziei ca viitorul nostru, al tuturor, să aibă o dimensiune a realităţii şi a posibilităţilor pe care le are ţara şi a nevoilor personale pe care le are fiecare.
Iată de ce mă îndrept cu rugămintea spre colegii care au spus că, şi aşa, legea ajunge la Camera Deputaţilor; un coleg valoros, un prieten (aplauze), dar care greşeşte (aplauze).
Greşeşte pentru că o trimite acolo unde nu sunteţi siguri ce rezultat va fi, pentru că dă nu de un preşedinte de şedinţă ca dumneavoastră sau de un preşedinte al Camerei ca Mircea Geoană, dă de un preşedinte al Camerei Deputaţilor care, prin înălţimea fizică şi posibilitatea de penetrare, este în stare să transmită – (Aplauze) – ceea ce naţiunea nu are nevoie.
Este inadmisibil ca în Senat să nu discutăm de aceste greşeli şi să evităm ca acestea să se mai repete. Este o posibilitate pe care ne-a dat-o şi preşedintele ţării, căruia trebuie să-i mulţumim că a trimis legea în Parlamentul României, acolo unde dictează decizia oamenilor pentru oameni. Am apreciat, cum, de altminteri, am apreciat la preşedinte că anumite decizii sunt toxice în Parlamentul României. În Senat nu există aşa ceva.
Vreau să vă informez şi pe dumneavoastră şi pe preşedintele României că niciodată în Senatul României nu s-a putut observa, la nicio şedinţă, o trecere în orb a unei legi, de aceea pentru a păstra simţul realităţii şi valoarea Camerei, de reflecţie în actul decizional,
mi-am îngăduit şi, spuneam, mi-a încolţit această idee de-a veni şi susţine principii. Şi acum, să lucrăm pe aceste principii.

La art. 146, domnule preşedinte de şedinţă, se prevede foarte clar ce se întâmplă când Preşedintele României, cum a făcut-o acum, nu a promulgat legea şi a trimis-o la reexaminare.
La alin. (2) al acestui articol se spune foarte clar: „Reexaminarea legii pe baza cererii Preşedintelui României se face cu respectarea procedurilor legislative”.
Care sunt acestea? Vine în Parlament, Senatul o stabileşte ca ordine la comisia care a lucrat-o, comisia de specialitate, iar în comisii ştim cu toţii că se fac amendamente, în comisii ştim cu toţii că se fac propuneri, în comisii ştim cu toţii că aceste amendamente se
supun la vot şi se realizează un raport, fie el favorabil sau nu, dar obligatoriu cu anexă de amendamente respinse sau admise, pentru că aşa spune procedura, iar noi nu trebuie să o încălcăm, mai cu seamă că suntem , încă o dată spun, într-un loc unde decizia ne-a
aparţinut în cunoştinţă de cauză, iar întâmplarea nu a avut loc şi nici acum nu trebuie să aibă loc întâmplarea.

Iată de ce găsesc cuvenit să parcurgem etapele, inclusiv în plen, Spunea un colegă senator, o distinsă doamnă, că, în momentul în care pui pragul la o anumită vârstă, trebuie să te gândeşti şi la perioada de cotizare. Altfel spus, când schimbi o piesă de la un motor, trebuie să te gândeşti cum funcţionează el, şi atunci, nu cumva această piesă determină schimbarea altora? Pe principiul logicii simple, răspunsul este da. Şi atunci, domnule preşedinte de şedinţă, cred că este necesar să lucrăm în Senatul României, să analizăm fiecare dintre propunerile pe care le-a făcut, în cunoştinţă de cauză, un senator pentru binele lui, ca să justifice poziţia de senator, şi pentru binele celor care cer acest lucru.
Nu cred că trebuie să fim nici surzi, nici muţi, surzi, să nu auzim ce spune poporul şi muţi, să nu putem vorbi atunci când dreptul ne este dat. De aceea suntem în Senatul României, şi de aceea trebuie să acţionăm pe baza principiilor, regulilor şi a Regulamentului Senatului.
Tristeţea din privirea domnului Traian-Constantin Igaş trebuie să dispară, tristeţea…, dânsul este un coleg valoros şi eu vreau să-i mulţumesc pentru gestul care l-a făcut astăzi, felicitând un senator din opoziţie, când ceasul timpului a arătat ceva. Ei, iată că a venit şi ceasul Legii pensiilor – (Aplauze. Sala se amuză.) – şi trebuie s-o judecăm cu atenţie, răbdare şi să luăm decizii pe măsura conştiinţei noastre, pentru că, domnule preşedinte, vreau să apăr colegii de la PD-L, vreau să-i apăr pentru că dumnealor sunt sub tir permanent, din toate părţile. Eu îi cunosc bine, sunt oameni valoroşi, gândesc tot ca noi, nu se pot exprima însă! (Aplauze. Sala se amuză.) Să le dăm această posibilitate să o facă astăzi, în Senatul României! Vă mulţumesc.

http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=26&leg=2004&cam=1