Premierul din nou cu zâmbetul pe buze

---

Virilul premier necunoscut!... ar trebui să fie un monument închinat politicianului amator ajuns şef. Norii se despart în două pentru a face loc, precum Marea Roşie acum multă vreme, numai că acum marea este un abur portocaliu de cer în apus, şi face loc noului trend al istoriei româneşti...

Dar tot înnourată române România.

NU MAI VĂD NIMIC!

Alexandru Andrieş - Tu Dacă Poţi

Am obosit deja!

Emil Boc la "Interviurile Europa FM"

Realizator: Buna seara. Începem la o oră neobişnuită, pentru că şi invitatul din această seară este unul cu totul special. Domnul prim-ministru Emil Boc şi-a făcut timp, şi probabil că nici nu banuim cât de mare a fost efortul, cât de încărcată e agenda şi multe grijile cuiva care conduce guvernul, mai ales în timpuri care nu sunt foarte pozitive, să vină să stea de vorbă cu ascultătorii Europa FM. Vreau să vă mulţumesc, domnule prim-ministru, ca aţi făcut acest efort.
Emil Boc: Buna seara, domnule profesor. Buna seara Europa FM. Este o onoare pentru mine să fiu invitat la postul dvs. de radio.
Realizator: Ca să intrăm direct în subiect mi-am propus să vorbim despre trei lucruri, pentru că ele sunt nu numai pe agenda guvernului, dar şi, cred eu, aşa cum se spune cu o formulă care a devenit aproape clasică, pe agenda cetăţeanului şi le vom aborda oarecum în ordinea importanţei. Sigur, foarte însemnată este chestiunea legii educaţiei pentru generaţiile viitoare, pentru cei care lucrează în sistemul de educaţie şi o să începm cu ea, pentru că ne aflăm în această situaţie de oarecare confuzie pentru un public mai larg. Există o decizie a Curţii Constituţionale, dar şi o motivare a Curţii Constituţionale, unii citesc decizia, dvs. citiţi motivarea şi avem o situaţie de continuare a conflictului de competenţe constituţionale. Guvernul, dacă nu greşesc, a decis să meargă în continuare pe asumarea răspunderii, în timp ce multe voci din Parlament insistă că acest lucru se poate. A doua temă, ca să punem meniul în faţa ascultătorilor de la început - sigur cu libertatea de a tratata orice subiect doriţi, domnule prim-ministru, orice aţi spune, îmi închipui, este important pentru cetăţeni - care

cred că îi doare foarte mult pe cei care ne ascultă, chestiunea salarizării, şi aici suntem la o răscruce, nu prea înţelegem încotro vom merge. Vă mai asumaţi răspunderea pe Legea unitară a salarizări, sau vor exista alte tipuri de proceduri pentru fixarea salariilor în anul care urmează. În sfârsit, pentru că Legea bugetului este iminentă, care sunt proiectele? Ce putem citi în Legea Bugetului? Ce ne aşteaptă, dincolo de vieţile private afectate sau nu de tăierile salariale pentru societate în ansamblu ei? Deci să începem, cu voia dvs, domnule prim-ministru, chestiunea Curţii Constituţionale. Aţi primit răspuns la întrebarea suplimentară pe care aţi adresat-o Curţii?
Emil Boc: Răspunsul Curţii s-a amânat pentru miercurea viitoare, potrivit deciziei de astăzi a Curţii. Aş vrea să fac această poveste lungă, mai scurtă, pentru că, fiind o chestiune uneori de strictă specialitate juridică, poate plictisi pe unii care nu sunt avizaţi. În esenţă, Constituţia dă dreptul guvernului să-şi asume răspunderea pe un proiect de lege şi a decis guvernul să-şi asume pe Legea educaţiei naţionale. Fac precizarea că articolul 114 din Constituţia României este inspirat din articolul 49, alineatul 3 din Constituţia Franţei, care dă dreptul guvernului să decidă o procedură accelerată, rapidă, de adoptare a unei legi, dar în schimb pune în joc existenţa sa. Cu alte cuvinte, daca moţiunea de cenzură e adoptată, guvernul pleacă acasă şi proiectul nu este promovat. Daca este respinsă moţiunea sau nu se depune, proiectul merge mai departe. Acum care este obiectul disputei? Noi apreciem că o procedură începută şi aflată în faza finală nu mai poate fi oprită. Spun asta în contextul în care decizia Curţii Constituţionale trebuie respectată şi voi respecta toate deciziile Curţii Constituţionale. Acea decizie a spus, prin altele, două lucruri importante: că există un conflict juridic între Parlament şi guvern în asumarea răspunderii pe Legea educaţiei, dar în al doilea rând spune că guvernul poate continua procedura, Curtea neputând obliga guvernul să renunţe la asumarea răspunderii. Eu sunt de acord cu punctul de vedere al Curţii Constituţionale care a avut în analiză datele din data de 19 octombrie când a fost sesizată de către Mircea Geoană, preşedintele Senatului şi atunci Curtea a analizat şi a spus: "Este un conflict juridic, pentru că nu vă înţelegeţi Parlamentul cu guvernul cum să promovaţi această lege. Guvernul vrea, prin asumare, Parlamentul vrea prin dezbatere în Senat". Din acel moment, 19 octombrie, când Curtea a constatat existenţa conflictului, pe bună dreptate, au mai intervenit patru elemente noi şi subliniez patru, care practic au stins acest conflict juridic de natură Constituţională pe sesizarea domnului Mircea Geoană. Şi care sunt aceste elemente noi, după data de 19 octombrie când Curtea s-a pronunţat şi a spus: există conflict şi autorităţile să-l soluţioneze. Unu: în 28 octombrie, în birourile permanente, înainte de începerea şedinţei plenului celor două camere, cu majoritate de voturi, birourile permanente au decis continuarea procedurii de asumare, deşi ştiau că fusese declanşat un conflict, au convenit, lasă conflictul deoparte şi merg mai departe - birourile permanente.
Doi: în aceeaşi zi, în plenul reunit al celor doua Camere, Senat şi Camera Deputaţilor, cu 336 de voturi "pentru" şi cu 3 voturi "împotrivă" plenul Parlamentului a hotărât, procedura merge mai departe. În al treilea rând, în temeiul articolului 114 din Constituţie, premierul României, în plenul celor două Camere a pronunţat asumarea răspunderii, moment juridic care, practic, consfinţeşte procedura asumării. În al patrulea rând - în 29 octombrie, a doua zi, /opoziţia/ reacţionează cu moţiune de cenzură exact potrivit Constituţiei şi articolului 114 din Constituţie. Deci, cu alte cuvinte, a existat un conflict, aşa cum a spus Curtea, numai că el, prin acceptarea Parlamentului, de derulare a procedurii, s-a rezolvat, şi atunci am spus că nedezbaterea moţiunii, în acest moment, de către Parlament, reprezintă un lucru contrar Constituţiei. De aceea, procedura trebuie să meargă mai departe.
Realizator: Da. Eu, care sunt în general un partizan al procedurilor, mi se pare ca nu poate exista societate democratică fără proceduri foarte clare.
Emil Boc: Păi, democraţia este un ansamblu al procedurilor. Asta şi este.
Realizator: Exact. Sincer, deşi pe fond nu sunt de acord cu faptul ca aţi introdus prin asumare o lege care era deja dezbătută în Parlament, constat acum că într-adevăr aţi văzut o breşă procedurală şi încercaţi, ceea ce este absolut legitim în politica democratică, să o exploataţi până la capăt. Într-adevăr, probabil că dacă opoziţia nu ar fi depus moţiune, dacă birourile permanente s-ar fi opus prezentării asumării răspunderii, aţi fi fost într-o situaţie mult mai dificilă decât sunteţi acum. Acum, înţeleg că exploataţi la maximum această, să spun, cecitate procedurală a opoziţiei.
Emil Boc: Este adevărat, dar la mijloc este şi Legea educaţiei pe care o consider vitală pentru reformarea sistemului educaţional românesc. Atât pe învăţământul preuniversitar, cât şi pe învăţământul universitar, eu consider că aduce modificări substanţiale şi benefice. De la învăţământul preuniversitar doar două elemente: învăţământul centrat pe competenţe şi nu învăţământ centrat pe memorare şi reproducere de informaţii. Asta înseamnă că, la şcoală, copiii noştri vor învăţa din programe mult mai aerisite, numărul de ore va fi redus în învăţământul preuniversitar, se va institui programul "şcoală după şcoală" şi va da posibilitate părintelui să aibă copilul în ciclul educaţional şi să se întoarcă acasă cu temele făcute. Nu în ultimul rând, o mai mare decizie, lăsată la nivelul şcolii şi al colectivităţilor locale, cu privire la ce să înveţe copiii noştri. 20% din învăţământul gimnazial, din curricula din învăţământul gimnazial, se decide la nivelul şcolii, de către comunitatea locală, de către părinţi şi profesori, 30% la nivelul învăţământului liceal. Asta înseamnă că, dacă eu, la Cluj, cunosc un caz particular, avem Nokia sau altceva foarte important, pun un număr important de discipline în plus faţă de curricula obligatorie, pentru a pregăti forţa de muncă în domeniul tehnologiei avansate. Poate, în altă parte, turismul este mai bine valorificat. Pun accent pe nişte discipline care să aibă legătură cu piaţa muncii şi oamenii să poată să-şi găsească un loc de muncă după studii. Doar câteva elemente care ţin de şcoală, iar pentru asta trebuie pregătiţi profesorii, trebuie pregătite manualele în întregime ca să se schimbe modul de a face educaţie în România. Haideţi să nu mai intrăm în detalii.
Realizator: Haideţi să discutam pe fond... pentru că toată istoria aceasta din ultimele săptămâni cu Legea educaţiei nu s-a desfăşurat, de fapt, pe fond, ci numai pe formă.
Emil Boc: Din nefericire, nu s-a desfăşurat pe fond şi s-au spus şi multe lucruri care nu au acoperire în textul legii. S-a spus, de exemplu, că această lege ar avantaja UDMR, pentru că copiii minorităţilor naţionale ar avea avantaje speciale, pentru a primi cazare gratuită şi masă în internate, dacă stau la 20 de kilometri mai mult de locul de domiciliu. Vreau să ştiţi că acelaşi articol este valabil şi pentru copiii români, de oriunde din această ţară, şi care asigură o egalitate de tratament. Deci, nu este o prevedere făcută special pentru o comunitate. Recunosc că sunt mândru că România are minorităţi naţionale, şi avem un tezaur extraordinar pe care îl valorificăm, şi din experienţa reciprocă putem să învăţăm cu toţii şi să mergem înainte, şi eu cred în valoarea multiculturală pe care educaţia o poate avea într-un stat de drept, dar nu sunt de acord cu a cădea în segregaţionism, aşa cum încearcă unii să o facă.
Realizator: Da. Nu, eu nu am acest tip de suspiciuni. Ce m-a nedumerit pe mine, făcând aşa un soi de echilibru între formă şi fond, este faptul că, din câte ştiu, universitar fiind, există o anumită intenţie clar exprimată de ministrul educaţiei cu privire la intrarea în vigoare a legii începând cu acest an universitar şi şcolar, în general, 2010 - 2011, şi cum legea oricum va intra de la anul, 2011-2012, graba este puţin de neînţeles. Adică, dacă toată această istorie, pe care o comentăm acum, s-ar fi întâmplat în mai - iunie, aş fi înţeles urgentă, pentru septembrie. Acum, urgenţa, nu prea îmi este, cel puţin mie, evidentă.
Emil Boc: Domnule profesor, aveţi perfectă dreptate, la prima vedere aşa pare. Până am intrat şi eu în bucătaria internă, aşa am crezut. De ce totuşi este nevoie de adoptarea ei prin procedura asumării - şi să nu aşteptăm, cum s-a aşteptat până acum, şase luni de zile, de la momentul în care a fost sesizată Camera superioară, Senatul României. Pentru ca noi am adoptat-o în 17 martie, la Iaşi, în aprilie a intrat în dezbatere în Camera Deputatilor, în mai s-a dus la Senat, şi de atunci este în Senatul României, fără să fie adoptată. Vorbeam despre noile programe de învăţământ. Vorbeam despre învăţarea centrată pe competenţe, vorbeam despre faptul că se descentralizează învăţământul preuniversitar. Vorbeam de faptul că trebuie pregătiţi profesorii. Ori, vreau să ştiţi că legea aceasta a educaţiei naţionale presupune, în aplicarea ei, adoptarea unui număr important de hotărâri de guvern pentru ca ea să fie aplicabilă de la 1 septembrie.
Realizator: Deci vă luaţi acest timp pentru a emite hotărâri de guvern.
Emil Boc: Domnule profesor, trebuie să se facă o nouă curriculă, o nouă programă de învăţământ pentru ceea ce vor învăţa copiii noştri, fundamentată pe cu totul altceva. Profesorii trebuie pregătiţi în concordanţă cu noua curriculă şi cu noua programă, ca să ştie ce să le predea elevilor. Evaluarea se schimbă radical. O evaluare pluridisciplinară, de la o evaluare acum centrată din nou pe reproducere de informaţii, evaluarea se schimbă într-o manieră radicală. Manualele noi trebuie adoptate şi create în concordanţă cu noua Lege a educaţiei naţionale. Degeaba avem legea în februarie-martie anul viitor, pentru că nu mai ai timpul necesar să poţi să aplici, de anul viitor, legea.
Realizator: Deci, dacă înţeleg bine, din punctul dvs. de vedere, al guvernului, legea e necesară acum pentru a constitui un soclu pentru măsuri succesive care vor face eficienţă şi imediată aplicarea ei în septembrie viitor.
Emil Boc: Nu în ultimul rând, un argument legat şi de buget - pentru că bugetele se alcătuiesc din timp, pentru că altfel dacă nu este făcută din timp - nu se pot aplica în consecinţă. Şi a fost elementul decisiv, văzând că de şase luni de zile, practic, nu s-a întâmplat nimic deosebit la Senat, şi există această dorinţă de a tergiversa, din nefericire, acolo. Neavând majoritate în comisia de specialitate, chiar dacă avem preşedintele comisiei, neavând majoritate, nu poţi să impui promovarea unei legi în ritmul pe care ţi l-ai dori.
Realizator: Dar, ce faceţi? V-aţi asumat totuşi un risc şi cu asta aş vrea să trecem la chestiunea salarizării.
Emil Boc: Sunt convins ca aşteaptă foarte mulţi informaţiile.
Realizator: Exact. Dar, totuşi, simt nevoia să vă întreb, de ce v-aţi asumat acest risc, pentru că am auzit pe unul din liderii opoziţiei spunând foarte clar că oricum în 2012, dacă e să credem sondajele, cel puţin aşa cum arată acum, ei vor veni la putere, vor înlocui legea.
Emil Boc: Socoteala de acasă cu cea din târg e diferită. Să nu-şi facă mari iluzii opoziţia, pentru ca...
Realizator: Cu alte cuvinte, nu era totuşi preferabil o lege atât de importantă, adoptată prin consens, care să nu suporte schimbări în funcţie de cicluri electorale, nu? Fie şi numai din ambiţie, dacă se schimbă majoritatea mâine, poimâine, peste un an, peste cinci, s-ar putea să.... nouă majoritate să dorească să schimbe această lege, numai pentru că a păstrat gustul amar din aceste luni.
Emil Boc: La prima vedere aveţi din nou perfectă dreptate, pentru că din nou apare o divergenţă de opinie între putere şi opoziţie. Noi nu am dorit să provocăm o divergenţă pe marginea Legii educaţiei naţionale, ci am clădit Legea educaţiei naţionale ca şi construcţie pe Pactul naţional pentru educaţie.
Realizator: Care a fost semnat de toată lumea.
Emil Boc: Vreau să ştiţi că acel pact a fost semnat de toate partidele politice, iar legea este croită pe acel pact. Din nefericire, opoziţia de astăzi face pasul lateral de Pactul naţional pentru educaţie şi nu mai rămâne soluţia Pactului. Nu mai rămâne opoziţia în soluţiile oferite de Pactul naţional pentru educaţie, soluţii care sunt regăsite în legea pe care o promovăm. Ei sunt interesaţi doar de conservarea status quo-ului existent, adică a situaţiei actuale fără să se schimbe nimic. Asta este de fapt dimensiunea reformei propuse de opoziţie în domeniul Legii educaţiei naţionale, în timp ce noi am spus: haideţi să punem în aplicare ce am semnat în cadrul Pactului naţional pentru educaţie. Aceasta este diferenţa majoră între putere şi opoziţie astăzi şi noi vom sta oricând cu legea în faţă să le arătăm tuturor că ea vine în aplicarea Pactului naţional pentru educaţie.
Realizator: Acestea fiind spuse, haideţi să vorbim despre salarizare. Cel puţin 1,3 milioane de cetăţeni, nu sunt toţi ascultătorii noştri, din păcate...
Emil Boc: 1,316 milioane să spunem astăzi…
Realizator: Nu sunt toţi ascultătorii nostri, din păcate, sunt interesaţi unde stăm, care este situaţia în acest moment, domnule prim-ministru?
Emil Boc: Eu spun că am intrat în linie dreaptă în vederea finalizării Legii salarizării personalului bugetar plătit din fonduri publice în România. Vreau de la început să fac următoarea precizare: avem de-a face cu două legi care vizează salarizarea personalului bugetar.
Pe de o parte este vorba de legea cadru a salarizării personalului plătit din fonduri publice, care este echivalentul legii de anul trecut, adoptată de către guvern, lege îmbunătăţită împreună cu expertiza Băncii Mondiale şi cu participarea sindicatelor şi patronatelor. Acea lege, repet, a fost şi anul trecut adoptată, acum se perfecţionează şi prinde o nouă formă. Prin această lege cadru ce se întâmpla? Aşa cum a fost şi anul trecut, o ierarhizare a profesiilor în România, de la 1 la 15 - anul trecut era de la 1 la 12 -, şi fiecare categorie ştie exact care este coeficientul şi plasarea într-o grilă ordonată, făcută de către experţi dupa recunoaşterea importanţei muncii, a valorii, a expertizei de specialitate, a cunoştinţelor pentru fiecare profesie din România. Un lucru titanic, greu de făcut. De ce credeţi că 20 de ani nu s-a făcut acest lucru? Nimeni nu a avut curajul să stea la masă cu toate categoriile profesionale şi să încerce să le ordoneze, pentru că, evident, fiecare spune: eu vreau sa fiu cel mai bine plătit. Dar am impus nişte criterii obiective, astfel încât această lege să fie realizată. Şi această lege ne spune, legea-cadru, care este plafonul maximal în grilă pe care o persoană îl poate atinge dacă este medic sau profesor sau ce o fi, judecător, şi spune: ai coeficientul 7 sau 7,5. Asta ce înseamnă? Pornind cu coeficientul de bază, de la indicatorul de bază, care acum este 600 de lei, înmulţit, să spunem, cu 7, dacă eşti pe grilă la poziţia nr 7, e 4.200. Acesta este nivelul maximal unde tu poţi să ajungi când legea se aplică în integralitatea ei. Necazul este că noi nu avem suficienţi bani să aplicăm de la început grila în integralitatea ei. Şi anul trecut legea era preconizată să se aplice până în 2015 gradual, când se va ajunge la aplicarea integrală a legii. Până în 2015, în fiecare an se vine suplimentar cu o lege de aplicare în concret, când se spune: anul acesta, în 2011, avem atâţia bani şi dăm fiecărei categorii profesionale, conform poziţiei din grila pe care o are, un anumit procent, astfel încât în anii următori, în funcţie şi de creşterea economică, să se ajungă să se implementeze toată valoarea grilei conferite de lege. Altfel spus, să dăm exemplul acela cu cel care este la poziţia 7 în grila: se porneşte de la indicatorul de referinţă 1, care e 600, nu este salariul minim, să nu se confunde, salariul minim este altceva. În grila de salarizare, indicatorul de referinţă 1 e 600, înmulţit cu 7 este 42. Nu va putea primi din start 42 de milioane de lei vechi sau 4.200 lei noi pentru că economia, din nefericire, azi nu ne permite să ajungem la acest nivel, dar orizontul de aşteptare este ca până în 2015 fiecare să ajungă la nivelul maxim din grilă, pe care îl are.

Emil Boc: .... Şi anul acesta noi vom spune: în 2011, din suma aceasta se poate da atât, dar conform, repet, anvelopei salariale pe care o avem. Şi să răspund unei întrebări, ambele legi se aplica începând cu 2011, doar ca în maniera graduală, în funcţie de resursele financiare ale statului.
Realizator: Dar spuneţi-mi, sigur are sens ce spuneţi? Este foarte raţional, dar în acelaşi timp, ceea ce mă nelinişteşte puţin este că aţi vorbit de enormul efort depus - şi el este neîndoielnic - de experţi guvernamentali, de experţi din societatea civilă, patronate, sindicate, Banca Mondială, pentru a crea legea cadru.
Emil Boc: Pentru a ierarhiza aceste profesii în România.
Realizator: Exact. Dar acelaşi efort, practic, timp de patru sau cinci ani, va trebui repetat în fiecare an. Există resursa umană pentru asta, ca în fiecare an să spui: nu va primi 4.200 de lei anul acesta judecătorul sau profesorul sau medicul, va primi 3.600 de lei, că atât permite bugetul.
Emil Boc: Domnule profesor, odată ce am făcut grila...
Realizator: O face computerul.
Emil Boc: Computerul vine şi mai spune: în fiecare an, în funcţie de resursele bugetare ale ţării şi de mersul economiei, mai poate să crească salariul cu atât, până se ajunge la nivelul maxim din grilă. Deci, este foarte importantă legea cadru, pentru că ne arată exact cum arată o profesie, ne arată...
Realizator: Ne arată o ţintă.
Emil Boc: Ne arată o evoluţie pe termen scurt, mediu şi lung a fiecărei profesii, unde este plasată şi care este orizontul de creştere pentru fiecare. Să ştiţi că vremurile sunt grele peste tot în lume - şi aici vreau să fac un apel la raţionalitate şi la înţelegere pentru toţi cei care ne ascultă şi pentru toţi românii. Este greu în Europa, este greu în lume, este încă greu şi în România, pentru că în momentul de faţă avem o prognoza pentru 2011 de 1,5%-2% creştere economică. Deci, trebuie să ne întindem atât cât ne este plapuma şi să nu promitem mai mult decât putem. Asta s-a făcut în trecut, din nefericire şi am ajuns unde am ajuns, şi datorită acelui fapt. Eu vreau să fiu raţional şi cu un optimism prudent şi ceea ce spunem că se poate face să se facă şi să nu vindem iluzii, aşa cum s-au vândut în anii trecuţi, când s-au promis şi s-au realizat, pe ici, pe colo, măriri de salarii şi pensii fără acoperire în activitatea economică. Acum, pentru 2011 avem câteva cifre fixe. Anvelopa salarială de 39 de miliarde lei. Asta se aplică la 1.290.000 de bugetari.
Realizator: Deci, încă 26.000 de bugetari...
Emil Boc: Nu. Aici iaraşi vreau să spun că greşit în opinia publică s-a indus că ar mai trebui să emitem noi acte normative, să mai demitem în plus 26.000 de salariaţi. Vreau să ştiţi că, încă, începând din luna iunie, iulie şi august actele normative au fost emise astfel încât la sfârşitul anului să avem 1.290.000 de bugetari. Acum doar sunt în derulare procedurile. Şi vă spun cum stă situaţia: în luna august, în 31 august, am avut, dacă nu greşesc, 1.340.000 de bugetari - dacă nu greşesc, sper să nu greşesc. Ce pot să vă spun cert, că în 30 septembrie aveam înregistraţi oficial 1.316.000 de bugetari, ca urmare a aplicării procedurilor de disponibilizare începute încă în lunile iunie, iulie, august, proceduri legale prevăzute de Codul Muncii şi de legile în vigoare. Dacă aceste proceduri se duc până la capăt, vă asigur că în decembrie avem 1.290.000 de bugetari şi procesul continuă şi în anul viitor, pentru că unele proceduri se vor sfârşi...
Realizator: Continuă? Asta vroiam să vă întreb.
Emil Boc: Continuă, în ce sens? Că unele proceduri începute ...
Realizator: Deci, în 31 decembrie 2011 câţi bugetari vor fi?
Emil Boc: Nu. Vom vedea. Ce pot să vă spun, acum, cert este un lucru: pe baza procedurilor începute în 2010, vom avea în 31 decembrie 2010, un număr de 1.290.000 de bugetari. Tot pe baza aceloraşi proceduri începute în 2010, unele proceduri vor continua şi în 2011, pentru că termenele de preavize prevăzute de Codul Muncii ne duc în anul 2011.
Realizator: Şi nu puteţi da o estimare a populaţiei afectate ? Câti angajaţi din sectorul public?
Emil Boc: În 2011, politica de bază este aceea a disponibilizărilor naturale. Adica ce înseamna asta?
Realizator: Pensionări?
Emil Boc: Pensionare, intervenţie prin acordul părtilor sa înceteze contractul de muncă, plecare în străinătate sau nu ştiu ce alt element şi aceste disponibilizări naturale, practic, ne vor conduce la următoarea soluţie legală: unul din şapte posturi se va ocupa. Deci, practic, se disponibilizează şapte posturi prin aceste mecanisme naturale, prin aceste mecanisme menţionate: pensionări, încetarea muncii prin acordul părţilor sau alte mecanisme legale. Pleacă şapte, se angajează o singura persoană. Prin asta se va diminua în continuare personalul bugetar în România, astfel încât să ajungă la limite rezonabile.
Realizator: Care ar fi aceste limite rezonabile?
Emil Boc: Standardele cost-beneficiu se vor face în continuare în sistemul bugetar din România, dar vreau să ştiţi că până în momentul de faţă, dacă procesul reuşeşte în decembrie, am coborât de la 1.397.000 de bugetari, cât am avut în 31 decembrie 2008, la 1.290.000 de bugetari în 31 decembrie 2010. Deci, peste 100.000 de bugetari care au făcut parte din procesul de restructurare a statului şi care au fost redirecţionaţi spre sfera privată, susţinută poate de către guvern în aceste condiţii grele, pentru a absorbi forţa care vine din sectorul bugetar. Deci, este un efort extraordinar, pe care guvernul, nu din plăcere, dar din necesitate a trebuit să-l facă pentru ca noi, ca ţară, să putem să rezistăm şi să mergem mai departe.
Realizator: Nu, dar hai să facem un mic efort de imaginaţie, cu voia dumneavoastră, domnule prim-ministru. Îmi închipui că aveţi modelări extrem de rafinate făcute la guvern. Dacă ar fi să aveţi o baghetă magică, aşa, ca zâna din poveste, să nu sufere nimeni, deci toată lumea să fie fericită, să se ducă într-un sector privat, care este în plina creştere, cam cum aţi dimensiona pe aceste modelări sectorul public în raport cu angajaţii? Care vi se pare, potrivit analizelor pe care le aveţi, că ar fi cifra ideală? Cam câţi cetăţeni ar trebui să lucreze în sănătate, administraţie, educaţie, justiţie, poliţie, armata...?
Emil Boc: Eu aş fi prudent, aici, să trag concluzii radicale.
Realizator: Nu o concluzie, aşa, o cifră de modelare abstractă.
Emil Boc: Pentru că nimeni... Pot să vă spun doar că această ajustare de 100.000 de bugetari făcută în doi ani de zile, readuce România pe drumul aproape corect al sectorului bugetar. Atenţie, prin sector bugetar nu înţeleg şi personalul din regiile autonome şi companiile naţionale, care face obiectul unui alt proces de restructurare.
Realizator: Da, aţi făcut această distincţie şi am reţinut.
Emil Boc: Aici, vorbim de ce înseamnă medici, profesori, judecători, politişti, armată, administraţie publică, asistenţă socială. Aceştia intra în 1.290.000 de bugetari şi mai menţionez faptul că....
Mai menţionez faptul că, din 2007, România nu mai are serviciu militar obligatoriu, iar 140.000 de oameni au intrat în sistem datorită faptului că trebuiau să fie angajaţi în armată cu contract de muncă şi intră în sistemul bugetarilor. Înainte era serviciul militar obligatoriu şi această masă de oameni nu făcea parte din sectorul bugetar. Deci, trebuie să avem grijă ca acest sistem să fie funcţional, iar eu spun că partea dificilă a restructurării aparatului bugetar se apropie de sfârşit. Se apropie de sfârşit, pentru că 100.000 reprezintă acel necesar.
Realizator: Este aproape ideal, nu este chiar ideal, dar este aproape ce trebuia.
Emil Boc: Pentru că mai sunt lucruri care pot fi continuate şi ajustate în sectorul bugetar. Nu spun că /s-a integrat/.
Realizator: Dar nu la înălţimea de 100.000.
Emil Boc: Nu la dimensiunea aceasta. Am spus că principalul element este cel al ajustărilor naturale în sistem, pentru ca România să rămână cu un stat funcţional şi decent.
Realizator: Da, dar vedeţi că ajustările naturale sunt predictibile numai în raport cu pensionările, care pot fi văzute dinainte.
Emil Boc: Dar şi faptul că angajezi doar unul din şapte - care urmează.
Realizator: Dar în acelaşi timp, cei care pleacă în străinătate sau decid din proprie voinţă să renunţe la contract, aici nu putem prezice câţi vor fi.
Emil Boc: Nu putem prezice, dar prognozele ne arată că având această politică, în principal în 2011, ne asigură cadrul pentru o restructurare decentă a aparatului bugetar. Greul, repet, a fost acesta, al celor 100.000 de bugetari din anii 2009-2010.
Realizator: Revenim la legea-cadru. Ea va fi trecută prin asumare? Cum vă gândiţi în acest moment?
Emil Boc: Coaliţia va lua decizia finala cu privire la modalitatea de promovare. Avem două alternative: promovarea prin Parlament, în procedură obişnuită, prin ambele Camere, care probabil ne-ar scoate dincolo de calendarul din acest an pe care îl avem atât cu organismele internaţionale, cât şi cu România, cu românii, de a avea o lege a bugetului de stat sau un calendar accelerat al asumării răspunderii, cu riscul de a cădea guvernul. Întotdeauna când îţi asumi răspunderea, riscul complementar este căderea guvernului. Eu, personal, nu am nicio reţinere să optez pentru calea asumării răspunderii şi a pune în joc mandatul guvernului, pentru ca aceste legi necesare României să fie promovate.
Realizator: Deci, va fi propunerea dumneavoastră în coaliţie.
Emil Boc: Pentru că fără această lege nu avem legea bugetului de stat. Cu legea bugetului de stat nu sunt proiectele de investiţie derulate în 2011 la nivel naţional şi local. Eu voi merge cu această propunere în coaliţie şi sperăm ca, în perioada imediat următoare, să putem lua această decizie în maniera finală. De principiu, am discutat, dar urmează să luăm şi decizia finală.
Realizator: Când va fi? Luni?
Emil Boc: Probabil saptamâna viitoare va fi. Spun asta, pentru că noi, în guvern, am creionat o formă finală atât a legii-cadru, cât şi a legii salarizării pentru 2011. Aceste legi astăzi sunt în analiză atât cu partenerii sociali interni, cât şi cu partenerii externi, respectiv Comisia Europeană, FMI şi Banca Mondială şi trebuie să parcurgă procedura din Consiliul Economic şi Social, astfel încât să fie promovate în formă finală la Parlament. Am spus că în privinţa salariului minim, el va creşte cel puţin cu rata inflaţiei. Evident că noi avem şi cifre concrete, dar, din eleganţă pentru partenerii cu care negociez în acest moment, nu pot să anunţ nişte lucruri atâta vreme cât ele sunt în negociere. Pot să confirm sau să infirm unele cifre anunţate de către diverşi analişti sau de către diverşi colegi.
Realizator: 670 este oficioasă...?
Emil Boc: Eu voi spune un singur lucru, când îmi voi asuma şi aceea va fi cifra finala, care nu se mai mişcă cu nimic.
Realizator: Săptămâna viitoare?
Emil Boc: Cu siguranţă, săptămâna viitoare. Deci, o creştere a salariului minim cu rata inflaţiei, cel puţin, şi, de asemenea, o recuperare importantă a banilor pierduţi prin diminuarea cu 25% se va realiza în 2011.
Realizator: Cât de importantă?
Emil Boc: O recuperare importantă, cât poate ţara oferi în momentul de faţă, pe baza creşterii economice pe care o are.
Realizator: Şi aici sunt 12%, 15%, 16%? Nici aici nu vreţi să spuneţi...
Emil Boc: Nu va infirm nici una, nici alta. Este în analiză o variantă, inclusiv printre cele menţionate de dumneavoastră, dar, repet, când am încheiat negocierile finale, voi spune: asta este şi asta merge mai departe. Deci, există o recuperare importantă din banii pierduţi şi atât cât poate România, vom oferi, pentru că, dacă vindem iluzii, ducem România în prăpastie. Dacă dăm mai mult decât putem, atunci vom face altceva decât să adâncim criza şi nu să ieşim din recesiune. Din recesiune nu se iese cu populisme şi cu promisiuni deşarte. Din recesiune se iese cu politici coerente, ferme, care pot fi aplicate, care au susţinere financiară şi care ne duc în creştere economică şi nu ne duc în dezastru, aşa cum ne propune opoziţia. Dacă am aplica planul opoziţiei, ar trebui să mergem la un deficit bugetar de peste 11% în 2011. Or, noi putem sta în maximum 4,4%.
Realizator: Aveţi o ţintă clară de deficit.
Emil Boc: Pentru că nimeni nu ne mai dă bani, nimeni nu ne mai împrumută.
Realizator: Cu dumneavoastră timpul trece foarte repede. Mai avem două minute. Ce vroiam să vă întreb, domnule prim-ministru - nu despre iluzii, ci despre proiecte. Două minute este prea puţin să ne spuneţi multe, dar un proiect major, la ce vă gândiţi, ca un mare proiect de investiţie, realist, fezabil, care, să spun aşa, să fie vizibil, pentru cetăţeni, în anul 2011?
Emil Boc: Aş vrea să mai fac doar o simpla precizare, să nu se înţeleagă greşit, prin politica salarială pe care o avem pentru 2011. Când am spus că mizăm în ajustarea personalului bugetar pe ajustarea naturală, am avut în vedere, aşa cum am spus, pensionările, modalităţile amiabile de încetare a contractului colectiv. Dacă este sa vorbim de plecări în străinătate, am în vedere doar acele plecări la studii, când cineva pleacă să-şi continue studiile şi se suspendă contractul pe o perioada de timp, în comun acord, nu este vorba de a invita pe români să plece în străinătate sau în altă formulă...
Realizator: Nu, nu. Clar. Nici eu nu cred că au înţeles ascultătorii noştri. Era foarte clar.
Emil Boc: Am vrut să precizez acest lucru. 2011 este anul major al fondurilor europene. Asta este marea provocare a României, iar dacă vorbim de fonduri europene, provocarea majoră o reprezintă infrastructura, iar dacă vorbim de infrastructură, provocarea majoră o reprezintă autostrăzile.
Realizator: Deci, marele proiect este autostrada. Care din /.../?
Emil Boc: Provocarea majoră o reprezintă susţinerea financiară de la buget a cofinanţării proiectelor europene în materie de autostrăzi. Pentru 2011, vreau să ştiţi că în proiecţia guvernului se află autostrada Deva - Orăştie, care se află în proces de licitaţie, Nădlac - Arad, Timişoara - Lugoj, Lugoj - Deva şi Orăştie - Sibiu, 288 de kilometri de autostradă, care intră in licitaţie şi care trebuie să fie finanţaţi din fonduri europene şi din cofinanţare de la bugetul naţional. De asemenea, în execuţie, spre finalizare anul viitor şi în anii următori, varianta ocolire Arad, Arad-Timişoara, Bucureşti-Ploieşti, Cernavodă-Constanţa, varianta de ocolire Constanţa şi lucrări la Autostrada Transilvania. Sunt lucrări în derulare, care merg mai departe şi asigură calitatea.
Realizator: Infrastrura ar fi principala ţintă a /.../ .
Emil Boc: Deci asta dezvoltă România şi reprezintă cheia pentru locuri de muncă şi pentru mai mulţi bani la bugetul de stat. Spun asta, în condiţiile în care noi, în doi ani de zile, am făcut o medie de 58 de kilometri de autostrada pe an. Dau exemplu ca să mă înţelegeţi: 54 de kilometri din Autostrada Transilvania, 14 kilometri din centura ocolitoare a Ploieştiului cu regim de autostradă, 14 kilometri la Timişora în regim de autostradă, centura Sibiului pe coridorul IV, 14,7 kilometri în regim de autostradă care s-au făcut. Terminam 20 de kilometri în regim de autostradă, de la Chitila la Voluntari, în Bucureşti. Dacă adunăm toţi aceşti kilometri care s-au realizat, veţi vedea că sunt 116 kilometri de autostradă în doi ani de zile, o medie de 58 de kilometri pe an. Dacă România după revoluţie ar fi făcut în fiecare an 58 de kilometri, vă daţi seama că aveam aproape 1.200 de kilometri numai după revoluţie. Or, România astăzi are cu totul 304 km de autostradă. Asta spune, ca realitate, ce s-a făcut, ce se face în momentul de faţă şi ce putem face în continuare. Şi am spus, reprezintă prioritatea majoră. În al doilea rând, vom propune Parlamentului un proiect pentru dezvoltarea a 10.000 de kilometri de drumuri judeţene şi locale, un proiect extrem de important pentru modernizarea infrastructurii rurale. Asta înseamnă că drumurile judeţene vor fi conexate cu cele din spaţiul rural, pentru a-l face atractiv, în continuare, pe cel care trăieşte în mediul rural, să aibă aceleaşi condiţii sau să apropie de condiţiile pe care le are în altă parte.
Realizator: Cu regretul că timpul trece atât de repede cu dumneavoastră, vreau să vă mulţumesc că aţi acceptat să staţi de vorbă cu mine la |"Interviurile Europei FM".
Emil Boc: Şi eu vă mulţumesc pentru invitaţie. Vă mulţumesc foarte mult. O seara bună tuturor. Buna seara, Europa FM!
(sursa: http://pdlsenat.ro/presa-comunicate/participarea-primului-ministru-emil-boc-la-interviurile-europa-fm-la-postul-de-radio-europa-fm)

O iubire ciudată între politician, politică şi alegător... Şi zâmbetul, zâmbetul acesta care ucide copii, pensionari, viitorul...

Alexandru Andries - Cu toate averile