Democraţia este o formă de guvernământ prin care puterea guvernării derivă din caracterul suveran al poporul, fie în mod direct, prin referendum, fie prin reprezentanţi aleşi de către popor, adică reprezentativ.
În România avem alegeri şi suveranitatea de manifestă prin reprezentanţi. Este foarte important de înţeles că această delegare a suveranităţii poporului nu reprezintă alegerea unui om căruia îi dai puterea să facă ce vrea el, în numele celor care l-au votat. Constituţia face referire la cest lucru în mod direct.
ARTICOLUL 1 - Statul roman
(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.
(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.
ARTICOLUL 2 - Suveranitatea
(1) Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.
(2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.
Democraţia constituţională (sau liberală) implică alegeri libere şi corecte, pe de o parte, şi proces politic competiţional, pe de altă parte.
Ce înseamnă acest lucru?
Cum anume se închide actul democratic?
Pe perioada campaniei electorale, fiecare dintre candidaţi îşi prezintă programul activităţii viitoare. De exemplu, în cazul alegerilor parlamentare, candidaţii pentru Parlamentul României ar trebui să prezinte electoratului iniţiativele legislative pe care doreşte să le propună şi să le susţină pe perioada celor patru ani de mandat. Pe perioada campaniei electorale au loc dezbateri între candidaţi, urmând o construcţie de principiu, asupra iniţiativelor legislative care definesc linia politică. Iată, astăzi România discută despre legea salarizării unitare, despre legea pensiilor, despre legea educaţiei... fără ca aceste iniţiative să fie prezentate cetăţenilor români pe perioada campaniei electorale. Nici unul dintre partide, care acum au păreri diferite, nu au prezentat cetăţenilor care este opinia lor şi ce versiune vor propune dacă vor fi aleşi. Cetăţenii ar trebui să voteze candidaţii care au cele mai bune iniţiative, fiecare din punctul său de vedere. Pentru acest deziderat, alegătorul trebuie să vadă aceste iniţiative în mod efectiv, să întrebe ce nu înţelege, să se intereseze şi să le cântărească pentru a vedea care îi sunt cele mai favorabile. Ajuns în parlament, parlamentarul nu are altceva de făcut decât să depună iniţiativa propusă pe perioada campaniei electorale şi apoi să o susţină în Parlament. Nu se pune problema de a nu putea să-ţi susţii promisiunile electorale. Orice ce condiţii ar fi, un parlamentar poate depune o iniţiativă legislativă şi poate participa la comisii, la şedinţele de plen, pentru a-şi susţine iniţiativa. Desigur, depunerea unei iniţiative şi susţinerea ei de către un parlamentar nu înseamnă şi o lege promulgată. Iată aici intervine procesul politic competitiv. Fiecare dintre parlametnari va susţine o lege funcţie de poziţia sa din perioada campaniei electorale. Va avea loc o negociere politică (şi înţelegerea se face între toţi parlamentarii şi nu pe global, pe grupuri politice). Iată că atunci când legea a trecut prin parlament, ea va reprezenta indirect, reprezentativ, părerea cetăţenilor exprimată prin vot. Cât timp însă nu există iniţiative legislative exprimate în campania electorală, nu putem vorbi despre democraţie. Atunci când se votează carisma, stilul de a vorbi, sau pur şi simplu criteriul definitoriu este că ai încredere într-un anumit om, nu putem vorbi despre democraţie, pentru că cel ales nu primeşte şi un mandat relativ la ceea ce vrea să facă în parlament, nu este ales pentru dorinţa lui de a face ceva, rămânând la latitudinea lui ce va susţine în parlament şi ceea ce nu va susţine. Atunci când nu se votează proiectul ci omul, suveranitatea practic este cedată de cetăţean fără luptă.
ALEGE
PROIECTUL,
PROIECTUL,
NU OMUL
SAU PARTIDUL!
SAU PARTIDUL!
Vezi şi:
8 comments:
bine , dom'le ...
Ce frumos "sună" pe hîrtie! Realitatea o vedem cu toţii, de 20 de ani încoace.
La îndemnul "alege proiectul, nu omul sau partidul" am o obiecţie mică. Proiectul arată bine pe hîrtie, cum am mai zis, dar e (sau va fi) pus în practică de un om, care face parte dintr-o echipă sau partid. Dacă omu-i de proastă calitate, poţi vota proiectul cu inima împăcată?
Banzai!
Păi despre asta vorbesc şi eu, despre faptul că avem nevoie de o schimbare a mentalităţii fiecăruia dintre noi, fie guvernanţi, fie guvernaţi. Când ne vom schimba cu toţii mentalitatea, vor fi şi alte partide şi alţi membrii de partid, vor fi şi alţi alegători, nu vor mai fi promovaţi oamenii de proastă calitate... Eu cel puţin sper că nenorocirea nu poate exista la infinit.
Si eu caut...ne facem partid?
Nu partid. Orice organizaţie eşuează în interese de lider. Eu propun o soluţie de reconstruire a societăţii civile, a opiniei publice, a conştiinţei naţionale, şi toate la un loc să lupte împotriva organizaţiilor.
Biblio,
Dacă se ajunge la alegeri anticipate, recte se dizolvă parlamentul, băieţii ăştia care, după cum s-a văzut, nici să execute o comandă simplă nu sunt în stare, se vor vărsa în societatea civilă ca cianurile, poluând-o cu interesul disperat de a ajunge iar în Dealul Spirii, fiindcă printre oamenii obişnuiţi e mai greu... Am râs de m-am tăvălit. Cred că după vot, mogulul de la Cotroceni a avut un moment de disperare...
Frica mea este că votul nu se va schimba cu nimic şi calitatea politică în parlament nu va creşte. Tocmai de aceea cred că este nevoie de o campanie de trezire a poporului la realitate. Oamenii ar trebui să voteze mai mult satisfacerea propriilor nevoi decât o simpatie politică. Nu ştiu de ce, dar privesc împrejur, pe blogurile politice şi pe bloguri în general şi... sunt cam singur. Iată de ce îmi este greu să cred că, oricâte gafe şi "aroganţe" (vorba politicianului Gigi Becali) ar face politicienii, cetăţenii vor merge pe acelaşi drum de a vota în defavoarea lor, nu proiectul cel mai bun, nu omul cel mai pregătit, ci partidul din spatele liderului politic. Marele adevăr, tristul adevăr, este că această campanie efectivă a momentul electoral, nici nu contează. Tot ce contează este schimbul de "înjurături" şi de "acuzaţii".
Tocmai ce am trecut prin atacul stenogramelor menit să facă o diferenţă, precum a făcut şi vizita domnului Geoană în preajma domnului Vântu în preziua înfruntării finale. Părerea mea este că acest atac media, cu siguranţă menit să ducă guvernul Boc dincolo de moţiunea de cenzură, nu produce însă efectele dorite pentru că este o reciclare a ceva vechi. De data asta sindicatele, poliţiştii, pensionarii... nu mai acţionează la îndemnul PSD şi PNL, ei sunt porniţi împotriva întregii clase politice, cu vârful în punctul de concurenţă Emil Boc. Ei sunt deja împotriva PSD şi PNL, scandalul stenogramelor nu vor încetini atacurile la PDL.
Părerea mea.
Post a Comment