03 October 2010

Mus Răpus, Shōgun Mogul şi Mânia România




Asumaţi-aş şi n-am cui
Spune azi Guvernului.

Poartă-n spate ţara mea
Monştri hâzi de catifea.

Sunt pierduţi în labirint
Fac concină-n Olimp,
Pentru doar un fiorint,
Izolaţi perfect în blimp.


Ce este? Nu vă plac versurile mele? Nu sunt perfecte? Eu de versuri vorbesc aici sau despre maturitate politică? Cum de am lăsat România pe mâna acestor copii de grădiniţă, secţia grupa mijlocie...

Mihai Rădulescu TVR 1: Sunteţi prim-ministru, dar sunteţi şi preşedintele PD-L şi, PD-L, iată, ne-a surprins, astăzi, cu un atac pe două voci – a dumneavoastră, preşedintele partidului, şi a deputatului Sever Voinescu, la adresa mogulilor. De ce aţi adoptat şi dumneavoastră această temă şi de ce acum?

Emil Boc: N-am spus decât lucruri pe care şi eu şi colegii mei le-am mai spus în decursul timpului şi nu am constatat decât că aceleaşi tipare revin în permanenţă, în privinţa fie a suspendării preşedintelui, fie a încercării mogulilor de a împiedica justiţia să ajungă la ei, sau dorinţa lor de a pune mâna pe resursele României. Iar eu am spus un lucru care mi s-a părut şi mi se pare de bun-simţ. Am văzut că nu a fost reluată în jurnalele de ştiri, nici ale Realităţii, nici ale celeilalte, Antena 3, afirmaţia pe care am făcut-o cu privire la moralitate. Adică, spuneam aşa – şi e bine ca românii să ştie acest lucru -: AVAS-ul, autoritatea statului român care privatizează ceea ce are în portofoliu, în loc să trimită banii pe care îi obţine din privatizare, din vânzarea a ceea ce are statul român, la bugetul de stat, să plătim salarii şi pensii, acei bani se duc pentru a plăti despăgubiţii de la Fondul Naţional de Investiţii. Am afirmat, ca să fiu bine înţeles: până în acest moment, AVAS-ul a plătit 400 de milioane de RON, deci aproximativ 100 de milioane de euro, şi mai sunt încă 82 de milioane de RON de plătit, bani care, în mod normal, trebuiau să fie la bugetul de stat pentru plata salariilor, pensiilor sau pentru infrastructură. Şi am spus: e moral, ca Realitatea TV, de exemplu, să nu facă această precizare şi, împreună cu domnul Vântu, care… împreună au fost implicaţi, justiţia va spune în ce măsură. Nu dau verdicte, dar este moral, pe de-o parte, în fiecare zi, să plângi pe umerii acelora care n-au bani – şi este adevărată situaţia, multe dintre cazurile prezentate, fiindcă trăim vremuri dificile – iar, în acelaşi timp, tu să ştii că un scandal FNI, de la începutul anilor 90, pune contribuabilul român, astăzi, să fie privat de 400 de milioane de RON?!

Mihai Rădulescu: Nu ştiu dacă s-a spus sau nu s-a spus asta pe posturile pe care le-aţi menţionat.

Emil Boc: Au dat declaraţia, dar nu a mai fost reluată.

Mihai Rădulescu: Nu vrem să dăm un drept la replică, aici. Le puteţi cere dumneavoastră un drept la replică, acolo.

Emil Boc: Nu, eu nu cer. Eu doar spun lucruri certe, mă bazez pe lucruri cu care mă informez în Guvern şi constat că aş avea nevoie de mai multe resurse de la bugetul de stat, dar văd că ele, din nefericire, trebuie să fie plătite în altă parte – pentru FNI şi…

Mihai Rădulescu: Deci acesta este motivul pentru care această temă a devenit prioritară şi pentru dumneavoastră, în acest moment: faptul că ne confruntăm cu o criză, că se vorbeşte de salarii, din câte înţeleg, şi că nu sunt resurse.

Emil Boc: Am vrut să arăt acest lucru, mai ales că se mai pregăteşte încă o sentinţă judecătorească, cu 300 de milioane de euro, aproximativ, pe care statul român trebuie să-i achite fie prin CEC, fie prin CNVM tot păgubiţilor de la FNI; şi atunci, pe bună dreptate am pus întrebarea aceea, legată de moralitate – dacă Vântu şi Realitatea ar trebui să ţină cont de aceste lucruri şi să le cunoască. Pe partea politică, am spus că această discuţie, reluată şi preluată în continuare cu privire la suspendarea şefului statului, induce, atât în mediul de afaceri, cât şi mediul internaţional, un element de instabilitate care nu este benefic deloc ţării. Adică, interesele unor politicieni şi ale unor moguli, pe de-o parte, şi interesele ţării, pe de altă parte, din punctul meu de vedere sunt profund dezechilibrate şi ar trebui să ne uităm la ceea ce înseamnă interesul naţional.

Mihai Rădulescu: Dar, dacă îi creditaţi pe aceşti moguli, cum îi denumiţi, cu asemenea demersuri, înseamnă că îi creditaţi cu o anumită putere, că aceşti moguli, în opinia dumneavoastră, sunt foarte puternici. Or, aici vine întrebarea mea: nu cumva e de vină şi statul, poate şi partidele, poate şi dumneavoastră, pentru faptul că mogulii, cum îi denumiţi şi dumneavoastră astăzi, după ce i-a numit astfel şi preşedintele Traian Băsescu, sunt atât de puternici?

Emil Boc: Statul român îşi apără interesele prin autorităţile pe care le are. Eu nu am dreptul să intervin şi să dau ordin nici unei autorităţi a statului. Ele trebuie să-şi facă fiecare datoria. Nu pot, însă, să nu constat aceste tentative, iar astfel lucruri s-au mai întâmplat şi în trecut şi se pare că nimeni nu a învăţat din lecţiile istoriei. Problemele, repet, le-am spus, noi mergem mai departe, pentru că problemele ţării sunt în momentul de faţă dificile, momentul greu nu a trecut, dar în acelaşi timp vreau să ştiţi că vrem să construim şi construim pe o fundaţie solidă ceea ce construim în momentul de faţă şi asta este important.

Mihai Rădulescu: Vreau să ajungem şi la această construcţie. Dar apropo de moguli, ca să epuizăm subiectul acesta, şi de problemele ţării, până una-alta constat, nu pot să nu observ că unul dintre moguli, chiar dacă nenumit astăzi direct, dar numit altădată, v-a cam păcălit. E vorba de Dinu Patriciu şi de Rompetrol care, iată, nu dă banii pe care îi datora statului. De ce nu aţi făcut până acum şi ce faceţi acum?

Emil Boc: Facem tot ceea ce statul român poate şi am dat mandat foarte clar şi expres atât Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cât şi Ministerului Finanţelor, să atace în instanţă această decizie a Rompetrol.

Mihai Rădulescu: Pe ce bază, domnule prim-ministru?

Emil Boc: Pentru că ei trebuiau să ne plătească banii.

Mihai Rădulescu: În baza cărei legi? – pentru că am văzut aici…

Emil Boc: În baza unei ordonanţe din 2003 a Guvernului Năstase. Şi am văzut că, astăzi, cineva spunea că eu, în calitate de membru al Comisiei juridice…

Mihai Rădulescu: Că aţi girat-o şi dumneavoastră.

Emil Boc: Nici poveste. Eu nu am votat o asemenea ordonanţă. Ea a fost emisă…

Mihai Rădulescu: În schimb, a fost promulgată de preşedintele Băsescu.

Emil Boc: Păi, după ce este aprobată de Parlament nu mai ai ce să faci. Ea a fost adoptată de Guvernul Năstase în 2003, asta este realitatea, printr-o ordonanţă în care le-a dat această opţiune. Punctul meu de vedere este că Rompetrol trebuia să plătească toţi banii; din această prespectivă, cred că ceea ce a făcut Rompetrol este în afara legii şi îi vom acţiona în instanţă pentru recuperarea banilor.

Mihai Rădulescu: Am înţeles. Ideea este… Rămân totuşi la acest subiect, fiindcă este destul de sensibil. Câtă vreme legea de care vorbeaţi, ordonanţa, a fost aprobată, a fost promulgată, a devenit lege şi modificările permit practic convertirea în acţiuni a datoriilor neplătite, care este, cum să spun eu, reproşul legal, pe care îl faceţi Rompetrolului? Cu ce vă bazaţi acţiunea în instanţă?

Emil Boc: Reproşul legal este că ei aveau obligaţia să plătească întreaga datorie pe care o aveau, până la 30 septembrie. Procedura aleasă de ei de a converti în acţiuni, după părerea noastră…

Mihai Rădulescu: Nu e prevăzută de ordonanţă?

Emil Boc: Ne vom duce în instanţă şi, în ultimă instanţă, acolo se va tranşa definitiv. Eu trebuie să apăr interesele statului român şi o voi face, în consecinţă.

Mihai Rădulescu: Speraţi să veţi avea câştig de cauză, pentru că, altfel, această acţiune în instanţă, destul de costisitoare – înţeleg, pentru că recurgeţi la o casă de avocatură puternică – nu va face decât să irosească încă o dată banii contribuabililor, dacă nu sunteţi siguri de un câştig în instanţă.

Emil Boc: Eu ştiu că statul român trebuie să încaseze peste 500 de milioane …

Mihai Rădulescu: Jumătate de miliard de euro.

Emil Boc:… de euro de la Rompetrol. Au plătit, am înţeles, doar foarte, foarte puţin – 50 de milioane sau ceva de genul acesta, restul au preferat să convertească în acţiuni. Punctul meu de vedere este că Rompetrol trebuie să plătească întreaga datorie.

Mihai Rădulescu: Bun. Haideţi sa vedem, să vorbim şi despre construcţia despre care începuserăţi să vorbiţi ceva mai devreme. Am văzut astăzi că firmele au scăpat, cel puţin începând de astăzi, de impozitul minim, dar în loc de, să spun, manifestaţii de entuziasm, am văzut temeri ale patronilor cu privire la introducerea, de la anul, a impozitului forfetar. Cum răspundeţi acestor temeri?

Emil Boc: Miercuri, în şedinţa de guvern, am luat trei decizii importante pentru sprijinirea mediului de afaceri. Prima este cea care vizează eliminarea impozitului minim de la 1 octombrie. În ceea ce priveşte viitoarea formă de impozitare ţintită a unor domenii cu grad ridicat de evaziune fiscală, ministrul finanţelor are mandat să pregătească un act normativ, care se va aplica de la 1 ianuarie. Cum va arăta, va şti ministrul finanţelor, după ce va discuta cu mediul de afaceri şi cu cei în cauză, adică nu generalizăm, ci…

Mihai Rădulescu: Deci impozitul forfetar doar pe anumite domenii

Emil Boc: Nu ştiu exact cum va arăta…

Mihai Rădulescu: Dar care sunt domeniile? Asta…

Emil Boc: Toată lumea vorbeşte de restaurante, de pensiuni, că sunt domeniile cu gradul cel mai ridicat de evaziune fiscală. Ei le vor identifica şi acolo se va aplica ţintit o formă sau alta de impozitare ţintită şi punctuală. Am luat, de asemenea, o măsură foarte importantă, a doua, ca firmele care investesc minim 5 milioane de euro şi creează 50 de locuri de muncă să beneficieze din partea statului de ajutor reprezentând 50% din valoarea investiţiei. Asta înseamnă că încurajăm firmele să creeze locuri de muncă şi să aducă bani în România. În al treilea rând, printr-un mecanism pe care l-am adoptat în modificarea Codului de Procedură Fiscală, din nou firmele au fost sprijinite, fie prin scăderea valorii dobânzilor, fie prin compensarea de drept, fie prin interzicerea executării silite, când are bani de primit de la stat, adică tocmai pentru a sprijini firmele în continuare. Iar miercuri mai avem un act normativ pentru sprijinirea tinerilor întreprinzători până în 35 de ani. Dorim să-i încurajăm să pornească o afacere.

Mihai Rădulescu: Cum?

Emil Boc: Şi, pentru a porni o afacere, primesc sprijin din partea statului, sub forma unor garanţii de stat, pentru a putea lua credit de la bancă, să pornească afacerea – pentru că e greu să ia credit de la bancă, pentru că, dacă îţi dă statul garanţie, vei lua. Şi doi, prin ajutor de stat, concret, reprezentând o valoare din planul de afaceri pe care îl ai, până la 10.000 de euro, pe care îi poţi primi de baza planului de afaceri acceptat de către o unitate finanţatoare, să-ţi dezvolţi propria afacere. Şi, nu în ultimul rând, pentru o parte din angajaţi, nu vei plăti contribuţiile de asigurări sociale. Vrem să fructificăm această posibilitate a tinerilor, existentă, de a dezvolta afaceri. Indiferent că trăiesc la sat sau la oraş, le vom da această posibilitate, tinerilor, să-şi utilizeze capacitatea de a dezvolta business, de a dezvolta relaţii comerciale.

Mihai Rădulescu: Ştiţi ce observ eu, domnule prim-ministru? Din ceea ce vorbiţi acum, o schimbare de, eu ştiu, de strategie, poate în concordanţă cu ceea ce spunea FMI, deunăzi, nu mai vorbiţi atât de tăieri salariale şi de tăieri în sectorul bugetar, şi vorbiţi de măsuri de relansare economică. Iată că FMI a notat aici o luare de poziţie interesantă: a insistat pentru reducerea deficitului, după ce a insistat pentru reducerea deficitului pe orice cale, acum, spune că măsurile de austeritate pot afecta creşterea economică şi pot urca rata şomajului din România. Ce să înţelegem? Înţelegeţi ca şi noi, ca ceilalţi români, că, domnule, gata, ajunge cu cheltuielile, poate aţi tăiat prea mult şi că acum e nevoie de măsuri de relansare economică?

Emil Boc: Eu spun două lucruri, de la începutul mandatului: România nu mai poate să consume mai mult decât produce. Dacă nu ne facem noi ordine în ţară, nu ne va face nimeni şi ne vom scufunda economic. Suntem într-o situaţie, exact ca şi un bolnav. Criza asta economică e exact ca şi situaţia unei boli pe care o are un om: prima dată, trebuie să ştii că o ai; în al doilea rând, trebuie să intervii, să faci operaţia şi s-o duci până la capăt. Noi am făcut lucrurile necesare, în momentul de faţă, pentru a corecta acel lucru, care nu funcţionează în România. A face pasul înapoi ar însemna să ducem economia României în metastază. De aceea, eu înţeleg greul pe care îl au oamenii, pentru că provin din mediu şi universitar, şi ca primar – cunosc diverse situaţii…

Mihai Rădulescu: Din mediul bugetar…

Emil Boc: Din mediul bugetar, de la ţară – cunosc cum trăiesc oamenii şi acolo – şi ştiu că o duc greu. Dar vreau să ştie că măsurile pe care le facem şi le luăm sunt pentru a însănătoşi economia românească: să putem avea salarii şi pensii care să poată fi plătite, nu să avem situaţia din 2008, din 2009, când s-au promis lucruri care n-aveau acoperire. Acum vrem că croim statul român, să fim siguri că ceea ce promitem se poate plăti pe termen mediu şi lung şi nu mai există abuzurile care au existat în trecut. Asta este marea problemă a statului român. Şi de asta o să discutăm cu toate sindicatele, cu toţi partenerii sociali să vadă exact resursele financiare pe care ţara le are. Eu nu cred că România trebuie să mai meargă pe calea de a se împrumuta fără să aibă acoperire în productivitate, în producţie, în locuri de muncă, în investiţii. Pentru că astea sunt singurele care ne aduc creştere economică.

Mihai Rădulescu: Încercăm să revenim şi la problemele micro, probleme oamenilor…

Emil Boc: Sigur.

Mihai Rădulescu: Deci, înţeleg că accentul, totuşi, se deplasează către probleme de investiţii şi nu mai aveţi atât în vizor aceste reduceri drastice. S-a făcut treaba, ca să spun aşa, în sectorul bugetar. Mai ales că FMI, după câte am auzit, a fost o poziţie publică, permite, cumva, de la anul, din 2011, creşteri în sectorul bugetar , cu până la 14%, în condiţiile în care recuperaţi arieratele. Deci, care e filosofia? Este o schimbare de filosofie, în acest moment?

Emil Boc: Nu poţi să împarţi la infinit sărăcia. Trebuie să produci ceva înainte, ca să împarţi. Asta e o regulă fundamentală…

Mihai Rădulescu: Asta tot spune…

Emil Boc: Noi ne-am asumat acest lucru. Ne-am asumat lucrul de a spune, în România, cum arată ţara, cum arată bugetele, am luat măsuri nepopulare, dar, pentru sănătatea ţării şi a binelui celor 22 de milioane de români – chiar dacă, pentru unii, măsurile acestea sunt extrem de dificile – şi, prin creştere economică, repet, bazată pe productivitate – şi uitaţi-vă că unele semne bune au început să apară: exporturile au crescut, dar nu se aude nicăieri, producţia industrială a crescut – nu se aude nicăieri, productivitatea muncii a crescut – nu se aude nicăieri, şomajul este cu mult sub media europeană, iar dacă n-am fi menţinut cota unică, dacă n-am fi dat ajutor firmelor care angajează şomeri, dacă n-am fi luat măsura prin care sprijineam şomajul tehnic, astăzi treceam cu şomajul peste 10%. Noi am făcut acestea tocmai pentru a sprijini, pe de o parte, oamenii, mediul de afaceri să poată produce în continuare, şi accentul pe investiţii şi fonduri europene.

Mihai Rădulescu: Dar aţi vorbit numai de măsuri. Eu ştiu, n-aţi pomenit şi măsura aceasta a impozitului minim, care nu a dat rezultatele scontate. Cel puţin, am văzut calcule făcute de IMM-uri, prin care se dovedea că statul a pierdut mai mult decât a încasat, prin…

Emil Boc: Aici, n-aş fi de acord cu dumneavoastră, în totalitate. Eu cred că a fost o măsură…

Mihai Rădulescu: Nu, nu e vorba de calculul meu.

Emil Boc: … o măsură, care, la timpul ei, şi-a produs efectele, de a elimina de pe piaţă acele firme care se ocupau numai cu şmecherii, adică cu partea aceea de stare în stare de pasivitate şi de a folosi la tranzacţii fictive. Şi atunci, ele au fost puse în poziţia să opteze – rămân în activitate sau nu rămân în activitate – şi 80% din firmele care au dispărut, au dispărut pe baza acestui criteriu: că erau unii în activitate şi au fost nevoite să opteze pentru altă soluţie.

Mihai Rădulescu: Deci, dumneavoastră susţineţi că statul nu a pierdut bani.

Emil Boc: Deci, în acel moment, acel impozit şi-a produs efectul dorit. Acum, trecem într-o altă etapă, şi îl ţintim. Repet, mecanismul impozitării doar acolo unde avem domenii cu grad ridicat de fiscalitate. Pentru 2011, din acest punct de vedere, că toată lumea ne întreabă ce se întâmplă, vrem să facem un buget care să aibă acoperire în resursele pe care ţara le are, iar banii care vor trebui să vină pentru finanţarea deficitului – şi va fi un deficit de 4,4%- să fie orientaţi spre locuri de muncă şi investiţii, că numai acelea ne vor da nouă şansa să creştem, iar legile pe care le facem în ţara asta, să fie orientate spre încurajarea muncii şi eliminarea şmecherilor şi a nemuncii. Asta este filosofia de la care pornim. Salariul minim va creşte în 2011; se va recupera o parte din diminuarea salarială, cu 25%, care a avut loc anul acesta. Aceste lucruri, cu siguranţă, se vor întâmpla. Acum, ne aflăm în faza finală a negocierilor cu partenerii sociali – sindicate, patronate – şi în forma finală a elaborării legii salarizării pentru 2011. De aceea, datele finale o să le comunicăm după finalizarea negocierilor şi după discuţia din coaliţie, dar aceste lucruri sunt certe. Salariul minim va creşte, se va recupera o bună parte din banii pierduţi în 2010, la salarizarea bugetarilor, dar trebuie să înţelegem că putem da doar atât cât ţara îşi poate permite. Cu populisme, am spus-o şi la Parlament, nu se iese din criză, ci se adânceşte criza economică în care suntem. De aia, vreau să le spun tuturor că aşa gândim evoluţia ţării. În privinţa pensiilor, noua lege a pensiilor nu diminuează pensiile. În 2011 vor fi îngheţate pensiile, dar nu este avută în vedere diminuarea lor. Să se ştie acest lucru, foarte clar şi răspicat.

Mihai Rădulescu: Deci, cum ar fi, pe scurt, prognoza pentru 2011, în viziunea şefului Guvernului: pensiile îngheţate, salariile vor creşte…

Emil Boc: Salariile… să fim corecţi! Se va recupera o parte importantă din pierderea salarială a anului 2010, asta vroiam să vă spun, ca să nu ne acuze cineva că vorbim de creştere, când vorbim de o revenire de la diminuarea cu 25%. Asta este realitatea şi trebuie să o spunem ca atare.

Mihai Rădulescu: Schimbă cu ceva aceste, eu ştiu, certitudini ale dumneavoastră, faptul că FMI aprecia că în 2011 s-ar putea să nu ieşim din recesiune economică?

Emil Boc: Nu. Toate analizele FMI-ului, ale Comisiei Europene, ale Băncii Mondiale arată că România, în 2011, va avea o creştere economică între 1,5 şi 2%. Dacă facem ceea ce trebuie, însă; dacă ne întoarcem în populism gen PSD, PNL, care doar partea aceasta o văd – de a da – pentru că asta au ştiut să facă tot timpul, şi să nu se gândească la ţară şi la economie şi la viitorul acestei ţări, ne adâncim în mlaştină.

Mihai Rădulescu: Bun, haideţi să revenim la…!

Emil Boc: Dacă rămânem coerenţi cu ce facem, există şanse reale, categorice, ca România să meargă pe creştere economică şi să avem, repet, salarii, pensii plătite sustenabil, şi locuri de muncă, în această ţară.

Mihai Rădulescu: Am înţeles. Nu vreau să revenim, din nou, la zona politică. Vreau să vă întreb, apropo de ce aţi spus ” că dacă facem ce trebuie…” . Ce faceţi în privinţa unui aspect extrem de important- gradul de colectare la buget, pentru că aici este, poate, o problemă mai mare şi, eu ştiu, cu un randament, un beneficiu mai mare decât tăierile din sectorul bugetar.

Emil Boc: Deci, combaterea evaziunii fiscale este una dintre priorităţile majore, alături de atragerea fondurilor europene pentru Guvernul României. Aici, însă, lucrăm cu români; asta este realitatea şi până nu se schimbă mentalitatea în integralitate şi aici la încasări avem unele probleme. Eu am dat dispoziţii foarte radicale şi clare pe ceea ce înseamnă combaterea evaziunii fiscale. Vreau să vedem acum rezultatele, pentru că am modificat legea în privinţa evaziunii fiscale şi vreau să văd acum dacă rezultatele îşi fac apariţia în creşteri efective la bugetul de stat.

Mihai Rădulescu: Suntem curioşi şi noi care va fi viziunea. Sper că, într-adevăr, nu ceva similar cu haideţi să tăiem cât mai mult sau să luăm de la cât mai mulţi, cât într-adevăr aceste lucruri pe care le spuneţi. Daţi-mi aici, spuneţi-mi că nu e adevărat că şi de la zilieri vreţi să luaţi impozit 16%, de la cei care muncesc cu ziua.

Emil Boc: Nu. Este vorba de un proiect de lege, care înseamnă lărgirea bazei de impozitare, astfel încât cei care prestează o activitate lucrativă trebuie să contribuie şi ei la stat cu un anumit impozit. Dacă toţi din această ţară vom lucra la negru, să nu cereţi pensii şi salarii, distinşi colegi. Pentru că, dacă vom avea o asemenea dorinţă: toţi să lucram, dar să nu plătim impozite şi taxe, atunci să nu cerem nici asistenţă socială, nici sănătate, nici educaţie, nici salarii, nici pensii. Într-un stat de drept, oriunde, cine prestează o muncă trebuie să plătească un impozit, mai mare sau mai mic.

Mihai Rădulescu: Unele probleme şi-au găsit răspunsul, altele nu, poate mai avem ocazia. Vă mulţumesc pentru prezenţă!

Emil Boc: Şi eu vă mulţumesc pentru invitaţie!

(sursa: http://realpolitic.ro/boc-la-tvr-statul-roman-nu-vrea-actiuni-vom-da-in-judecata-rompetrol-pentru-recuperarea-banilor.html#comment-3084)

4 comments:

nimrod said...

Tocmai am aflat că norvegienii au în fondul lor de pensii peste o sută de mii de euro de căciulă, un vis, aşa cum ei înşişi recunosc. Mr. Boc scapă, cred, printre degete, ocazia de a-l încărca pe Dinu Patriciu cu oarece responsabilitate (şi, la rigoare, ruşine,n-aşa?), fiindcă ar fi avut ocazia să pună acţiuni petroliere în fondul de pensii numai că aşa-i românu' nici măcar parizerul divizionar nu-l poate mânca decât tot odată.
Mai e şi banda asta perforată cu mogulu' Vântu. Am avut şi eu nişte bani la FNI. Puţini, nu m-am "încurcat", vorba unui amic bancher. Când m-am dus să-i scot au râs toţi: Cum, bă, când toată lumea se împrumută de la bănci să pună la FNI tu îi scoţi?! Dacă îmi amintesc bine (într-o zi o să mă uit în carnet) dobânda era 143%. De fitze.Ştiţi ce cred eu? Că pentru ginerică ăsta (he, he, credeaţi că am uitat?)încălţat ca Till Eulenspiegel, dar fără spiritul acestuia e mult prea mult o ţară ca a noastră...

Bibliotecaru said...

A spus pe la ştiri că sentinţa în cazul FNI este atât de mare încât trebuiesc 1000 de euro numai copierea ei la xerox. Cum nu poţi ridica banii fără această "bagatelă", mulţi probabil vor renunţa. :D

Neinfectat De Comunism said...

o sole mio, stai fronte a teeee...o sole mio...e greu sa traiesti pe dictatura asta de dreapta, adversarii politici zac in puscarii, bloggerii sunt arestati pe capete, nimeni nu poate sa il injure pe marinelul nebun...da aveti dreptate, pe cand o nou revolutie? micul titulescu se intreaba deja ce veti face dupa ce il omorati pe basescu...pai sa il ingropati macar crestineste asa cum i-a ingropata si iliescu pe ceasuesti...

la mine pe blog Chucky Idiotzescu ne explica de ce chiuleste dn Parlamentul Hotzilor Romani!!!

Bibliotecaru said...

@ Neinfectat De Comunism
România, în acest moment, nu are nici un partid de dreapta... Nu are de unde să fie o dictatură de dreapta. Poate de centru. Recapitulaţi secţiunea cu doctrina... :D

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.