14 October 2010

România sau Simfonia groazei



VAMPÍR, vampiri, s. m. 1. Specie de lilieci mari care trăiesc în America de Sud și în America Centrală și care se hrănesc cu sângele păsărilor și mamiferelor (surprinse în somn) (Phyllostoma spectrum). 2. Personaj din mitologia populară despre care se crede că suge sângele celor vii. ♦ Fig. Persoană care asuprește crunt pe cineva. 3. Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea curgând sânge. – Din fr. vampire, germ. Vampir.

TIPĂTESCU, puţin agitat, se plimbă cu „Răcnetul Carpaţilor" în mână; e în haine de odaie; PRISTANDA în picioare, mai spre uşă, stă rezemat în sabie

TIPĂTESCU (terminând de citit o frază din jurnal) : „...Ruşine pentru oraşul nostru să tremure în faţa unui om!... Ruşine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat) Eu vampir, 'ai?... Caraghioz!

PRISTANDA (asemenea) : Curat caraghioz!... Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bambir... ce-i aia, bampir?

TIPĂTESCU: Unul... unul care suge sângele poporului... Eu sug sângele poporului!...

PRISTANDA: Dumneata sugi sângele poporului!... Aoleu!

TIPĂTESCU: Mişel!

PRISTANDA: Curat mişel!

TIPĂTESCU: Murdar!

PRISTANDA: Curat murdar!


România este ţara vampirilor. În cinematografie, "vampirul şef" are numele de Nosferatu.

Wikipedia:
Nosferatu – Simfonia groazei (titlu original: în germană Nosferatu – Eine Symphonie des Grauens) este un film mut german în cinci acte, produs în anul 1922 sub regia lui Friedrich Wilhelm Murnau. Filmul este o adaptare neautorizată a romanului „Dracula” scris de irlandezul Bram Stoker (1847-1912). De asemenea, este unul dintre cele mai cunoscute filme expresioniste germane.

Povestea este una în ramă, filmul începând cu un cronicar care povestește declanșarea ciumei în orașul Wisborg din anul 1838: vânzătorul de case Knock primește o scrisoare misterioasă de la contele Orlok prin care acesta ar dori să cumpere o casă în Wisborg. Knock, entuziasmat de scrisoare, îl trimite pe angajatul său, tânărul Hutter, în Transilvania pentru a încheia afacerea direct cu contele. Soția lui Hutter, Ellen, este îngrijorată, dar acesta nu își face griji. O lasă pe Ellen în grija prietenului său, Harding și pornește la drum.

Ajungând în Transilvania, Hutter se oprește pentru o noapte la un han, unde, la menționarea numelui Orlok, sătenii reacționează îngroziți. Ca avertizare, tânărul primește o carte despre "Vampiri", pe care o ia în batjocură. A doua zi, o căruță îl duce prin pădurea înfricoșătoare, dar căruțașului îi e frică să-și continue drumul. Hutter va fi luat după aceea de o trăsură a contelui și dus direct la castel. Contele Orlok îl primește rece pe vizitator. În timpul cinei, tânărul se taie din greșeală la deget. La vederea sângelui, Orlok nu se poate abține și încearcă să-i sugă sângele. Dar vampirul se stăpânește și îl poftește pe Hutter la culcare. Dimineața, acesta se trezește cu urme ciudate la gât și îi scrie o scrisore soției sale. Seara, contele vede imaginea lui Ellen în medalion și se hotărăște să cumpere conacul din Wisborg, care se află vis-a-vis de casa lui Hutter. A doua noapte, Vampirul se apropie de Hutter, pentru a-i suge sângele, dar printr-un act straniu de telepatie, strigătele în somn a lui Ellen îl fac pe Orlok să se retragă. După aceasta, Ellen va suferi de somnambulism în fiecare noapte. Într-o seară, Hutter îl vede pe conte cum încarcă sicrie cu pământ într-o căruță și pornește cu aceasta spre port. Încărcătura macabră e pusă într-un vas cu destinația Wisborg. Între timp, Hutter evadează din castel și se grăbește spre casă. Pe vapor, contele omoară tot echipajul, așa că vasul ajunge gol în Wisborg.

Knock a fost între timp internat în azilul de nebuni, unde acuma se bucură de sosirea "stăpânului". Hutter a reușit să revină la Ellen, dar e prea târziu: vampirul a ajuns înaintea sa și a răspândit ciuma în oraș mulțumită șobolanilor din sicrie. În Wisborg se instalează panica, iar Knock este luat drept vinovat, odată cu evadarea sa din azil. În "Cartea Vampyrilor", Ellen află cum poate să îl omoare pe Orlok. Îl tentează pe vampir în camera ei după ce îl trimite pe Hutter după un doctor și urmează instrucțiunile din carte: se sacrifică, făcăndu-l pe vampir să piardă toată noaptea sugându-i sângele, uitând de răsărit. Când se face lumină însă, razele soarelui îl transformă pe conte în cenușă și epidemia încetează.






Acum, trebuie să spun, că exagerez. Dar şi ei exagerează... mult mai mult ca mine. Şi de aceea îmi este teamă că exagerarea mea de astăzi nu va mai fi deloc exagerare mâine.

Vreau o Comisie Parlamentară care să cerceteze activitatea politică din ultimii 20 de ani, pentru a se identifica vinovăţia şi pentru a-i afla pe cei care se fac vinovaţi de starea jalnică a României de astăzi. Este singura cale de a ne curăţa.


Cine în acest moment nu luptă pentru aflarea adevărului, este trădător şi vinovat.

4 comments:

nimrod said...

Biblio,

Dacă am ajuns unde am ajuns nu e de la cineva anume ci de la sistemul de valori,de tip asiatic, bazat pe şmecherie şi nu pe inteligenţă. De aia au fost alungaţi nemţii şi evreii şi sunt luaţi în braţe ţiganii. Primii generau un contrast înfiorător în raport cu majoritatea. Ăştia din urmă provoacă parcă la prea mulţi o fascinaţie lipsită de discernământ. În atari condiţii cred că în forul lor interior maghiarii se simt răzbunaţi...

Bibliotecaru said...

Cu "şmecheria" pot fi de acord, cu etnicitatea nu pot fi de acord.

nimrod said...

Biblio,

Poate sunt prea subiectiv, dar oraşul meu a fost înfiinţat de saşi şi emancipat de armeni, evrei şi greci. Mai mult,în oraş sunt două gropi comune "etnice" cu 500 de victime, care mă fac să fiu şi mai subiectiv...

Bibliotecaru said...

Păi tocmai de aia. În momentul când oamenii încep să preia caracteristici "ale rasei", într-un fel sau altul lucrurile încep să se denatureze.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.