14 June 2009

Dacă Guvernul României a ajuns să fie informat de Preşedinte... Unde am ajuns?!?!










(sursa: Realitatea TV)
La început am sesizat că soluţia domnului preşedinte pentru eliminarea turismului electoral semănă foarte mult cu o soluţie pe care am identificat-o eu acum ceva timp şi despre care spusesem că este imposibil de aplicat, mai întâi pentru că nu peste tot există o legătură internet, apoi pentru că nu sunt destule PC-uri.

Bibliotecaru spune:

...
Sigur că da, dacă fiecare secţie de votare ar avea un terminal în care să introducă live pe fiecare votant, atunci ar fi mult mai simplu. Dar aşa ceva nu se poate în România.



După ce am căutat peste tot stonograma cuvântării prezidenţiale, pentru a face o analiză pe text... am ajuns şi la stenograma declaraţiei premierului de după şedinţă:

Reporter: Cum intenţionaţi să puneţi în practică sugestiile şi rugăminţile făcute de preşedintele Traian Băsescu?

Emil Boc: Dacă-mi spuneţi la ce vă referiţi.

Reporter: La toate sugestiile, la salarii, spre exemplu, la rectificare, la calculatoare.

Emil Boc: Aceste observaţii au fost discutate cu membrii Guvernului şi când va fi cazul, vor fi discutate.
(sursa: http://www.guv.ro/briefing-sustinut-la-finalul-sedintei-de-guvern-de-primul-ministru-emil-boc__l1a105634.html)
AHA! Deci aşa...

15 comments:

Cathy said...

Este pur si simplu jenant. Acum ajung sa ma intreb unde este Tariceanu, macar el nu-l primea pe presedinte la sedintele de guvern. Si ma mai intreb ce rost are Boc in fruntea guvernului... Si ma mai intreb inca ce tara este aceasta in care cetateanul, societatea civila, partidele politice sunt pur si simplu sfidate cu nerusinare de un singur om si nici unul dintre cei enumerati mai sus nu spune nimic... Ce fel de natura are romanul daca fiinta lui profunda nu se revolta? Chiar suntem in genunchi cu totii? Chiar toti am plecat capul sau l-am intors a nepasare?

Bibliotecaru said...

În discuţia despre acest eveniment la Realitatea TV am aflat alte două situaţii paradoxale.

1. Un domn PNL-ist din Teleorman observa că preşedintele Traian Băsescu a exprimat la acel "discurs" tocmai criticile pe care le exprima PNL "de-atâta timp". Din partea unui preşedinte instituţional echidistant politic, exprimarea unor critici reliefate în timp de un partid care nu se află la guvernare... este un lucru absolut normal. Mi se pare însă anormal din partea PNL să se plângă că preşedintele le-a preluat critica. Eu cred că ar trebui să se bucure, nu-i aşa? Ar trebui să se bucure mai ales dacă acea critică a lor este spre binele poporului şi nu un banal circ electoral.

2. Un domn de la PD-L, nu ştiu cine este, a anunţat "o noutate absolută", anume că acel candidat care va fi susţinut de PD-L va fi şi câştigător.

Probabil că înţeleg eu prost politica şi astfel de lucruri sunt normale şi nu "hiperbolante", aşa cum le văd eu. Pe de altă parte, dacă percepţia mea este chiar atât de greşită, mă gândesc să stau în ziua votului acasă, nu de alta, dar să nu care-cumva să alterez voinţa suverană a poporului care înţelege şi vrea asemenea realităţi, asemenea preşedinţi, premieri, lideri ai României, oameni prin care statul român se exprimă şi-şi exercită puterea instituţională.

Bibliotecaru said...

Toată lumea a investit după revoluţie în clasa politică. Oamenii de afaceri au intrat în partide pentru a se pune la adăpost împotriva forţelor statului român care le verifică corectitudinea afacerilor...
Este timpul ca societatea românească să investească în mai multe poluri de putere civică pentru a le creştere puterea şi reprezentarea. Este timpul ca societatea să colaboreze în vederea limitării puterii politice.

Alpert said...

"Îl văzu pe Omi ridicându-şi chimonoul şi scoţându-şi penisul de sub fâşia de pânză care-i înconjura şoldurile. Se aşteptase ca bărbatul să urineze pe faţa lui, dar Omi n-o făcu. Urină pe spatele lui. În numele Domnului, jură Blackthorne în sinea sa, am să-mi amintesc ziua asta şi, cumva, undeva, Omi va plăti." James Clavell -Shogun

Uneori unor obiceiuri asiatice ,cum ar fi mentalitatea de shogun bazata pe vasalitate si dominatie totala, trebuie sa li se raspunda prin obiceiuri asiatice. Altfel cel in cauza nu intelege metode "mai moi"...

Maximmouse said...

Stimate Bibliotecarul!:)


Sa colaboreze, dar nu astia care reprezinta acum societatea civila romaneasca...astia de acuma , ne-au adus aici, prin sloganurile antipolitice, ei facand insa cu spor , pe dindos politica lor...


Iata, cum se opintesc pedlebeii sa scoata psd de la guvernare...:) au pus toate tunurile in functiune...vii la vorba mea ca pana urma intrarea psd la guv a fost o miscare inteligenta..:)?


Maxi!:)

ozzy osbourne said...

Am ajuns acolo unde ne este locul; pe zi ce trece cred tot mai mult ca romanii sunt sado-maso, altfel nu-mi pot explica; intre noi fie vorba, era o duminica anosta, "deranjata" doar de ceva cazuri noi de N1H1:) S spsrut Basel si le-a dat paine la toti - emisiuni, dezbateri, blogareala la maxim. Ce ne-am face fara el?:)

Maximmouse said...

Stimate Bibliotecarul!


Prietene , unde esti?Fii atent la ceva interesant;

citeste invers evil?de ce oare? si de asemenea de exemplu card.Ce parere ai?

Maxi!:)

Maximmouse said...

@Ozzy!

... si totusi eu sunt un ...dreamer...:) Eu cred ca o sa fie bine pana la urma, epoca asimetricului are valoare didactica...o meritam ca popor!


Maxi!:)

Bibliotecaru said...

Din păcate toată lumea îşi gândeşte reacţia tot "politic".

Încerc de atâta timp să-mi apăr dreptul meu de cetăţean de a fi condus de oameni de bun simţ şi competenţi. De fiecare dată când cer ceva cuiva aflat pe un post politic, cineva se gândeşte că aş fi plătit de opozanţi ca să comentez negativ. Politica pare a nu mai fi în stare să gândească că cetăţeanul îşi apără drepturile, s-a dezobişnuit ca un cetăţean să-şi mai apere drepturile. Pentru politicieni nu mai există cetăţeni, există un fel de turneu de şah care se rezumă la jocul între partidele politice, politicienii gândesc în sistemul "ce spun ei, ce spunem noi, ce fac ei, ce facem noi, ce promit ei, ce promitem noi..." Nimeni nu mai este astăzi dispus să facă ce trebuie cu adevărat, chiar dacă populaţia se lasă păcălită de alţii la vot.

Încerc să-mi aduc clasa politică la un alt nivel de cunoştinţă superioară, vreau ca ei să fie mai buni ca noi cei care stăm pe margine, dar ei se cred superiori fără a fi, nu iau în seamă nimic din ceea ce le perturbă concentrarea, sunt pregătiţi şi pentru o prezenţă la vot de 5%... pe ei nu-i interesează cetăţeanul, ci doar câştigul de pe urma alegerilor.

Nenorocirea este atunci când societatea civilă gândeşte şi ea tot în termeni politici, când funcţionează tot în regim de anormalitate.

Preşedintele spunea că sunt prea mulţi filosofi şi prea puţini "meseriaşi". Eu aş spune că, dimpotrivă, sunt prea puţini filosofi şi prea mulţi meseriaşi urechişti, amatori. Cu toţi ar trebui să ne gândim la rostul fiecărui lucru, rostul fiecăruia dintre noi, la relaţiile dintre orice şi orice... Dacă astfel de elemente nu sunt bine definite, ele alunecă ca sens până ce denaturarea este perfectă. Am constatat că astăzi politica nu mai este legată de filosofie, partidele nu mai au nici o treabă cu doctrina, candidatul nu mai are treabă cu funcţia, alesul cu alegerea.

Motivul meu de îngrijorare nu este neapărat legat de faptul că oameni slabi, nepregătiţi, fără valenţe de om superior au ajuns să ne conducă, ci că aceşti oameni au cum să intre în partide, apoi să urce, treaptă cu treaptă sau din două în două trepte. Dacă partidele s-ar proteja de intruşi "şmecheraşi", nu ar mai avea cum să ajungă sus, nu ar mai avea cum să ajungă în vârfurile instituţiilor româneşti. De aceea cred că piedica cea mare este nu atât calitatea tulburător de minimală a politicii şi societăţii civile, ci lipsa mecanismelor de reacţie, de autoapărare.

Acum ceva decenii un ministru era un om foarte important, acum când vezi un ministru îţi vine de foarte multe ori să-i dai o smetie peste ochi... undeva pe parcurs s-a produs ceva, o greşeală inadmisibilă care a fost trecută cu vederea, acoperită, muşamalizată, atât de bine încât s-a transformat în sistem. Acolo, în cea mai mică organizaţie de partid simţul doctrinar, al onoarei şi al datoriei trebuie să treacă dincolo de ori raţiuni personale. Ei trebuie să controleze partidul şi nu partidul pe ei.

Societatea civilă trebuie să renunţe la pasiunea care face din cetăţean suporter. Dacă societatea civilă şi sindicatele nu vor înţelege că trebuie să vină nu cu huo, nu cu jos, nu cu hai cutare... ci cu soluţii, nu am făcut nimic.

Din discursul preşedintelui şi al domnului Boc, am rămas cu impresia că această ţară este de fapt condusă de ce a mai rămas din specialiştii de prin ministere. Ce merge prost reprezintă absurditatea gândită, inovată de miniştri. Şi noi nu putem face nimic, pentru că nu mai suntem suverani în ţara asta.

Cu EVIL revin, mi s-a încălzit procesorul...

Bibliotecaru said...

Evil-Live este o discuţie veche. Mergând spre originile celor două cuvinte nu cred însă că se poate spune că LIVE (provenit din alunecarea de la alive) s-a format ca inversul lui EVIL (cu o origine în timp mult mai îndepărtată).

Pe de altă parte, viaţa nu poate exista decât în conceptul dualist general care guvernează lumea: fiinţă, nefiinţă, viaţă, moarte, lumină, întuneric, constrângere, libertate...

Cathy said...

Nu ma pot abtine sa nu comentez, desi nu e acum momentul. Perfect de acord ca nu avem destui filosofi in cetate. Si mai de acord ca societatea civila gandeste politic. De aici concluzia: nu exista societate civila in Romania.
Ieri o prietena mi-a multumit ca i-am oferit un ajutor nesperat, pe cand inca nu ne cunosteam aproape deloc, ca i-am intins o mana cand toti cunoscutii i-au intors spatele. I-am explicat ca nu am facut nimic extraordinar, ca asta este de fapt normalitatea: sa recunosti valoarea si sa ii intinzi o mana. Si atunci m-am surprins pe mine minunandu-ma in ce mizerie traim cu totii, cum incet-incet meschinaria, josnicia, egoismul, invidia, "micimea" umana au inceput sa fie percepute in modul cel mai firesc drept normale, iar lucrurile absolut simple, cum ar fi sa-ti ajuti aproapele (in cazul de fata era vorba despre un loc de munca) ajung sa fie privite ca extraordinare. Iata cum politicienii actuali promoveaza oameni croiti dupa chipul si asemanarea lor iar societatea civila intretine aceasta stare de lucruri ca fiind absolut normala. Contrar celor gandite, traite si spuse de noi, Bibliotecarule, norma a devenit ceea ce au creat ei. Tu, poate si eu, altii ca noi, suntem exceptiile si vom sfarsi exilati din cetate. Regret enorm concluzia aceasta, am fost o optimista credeam eu incurabila, acum constat ca incep sa ma vindec, fara voia mea, dar ma vindec. Mai multe peste vreo luna, cand se preconizeaza o vacanta prelungita :) ;)!

Cathy said...

Stiu ca o vei considera o provocare, de aceea si comentez, desi voi fi capabila sa o dezvolt mai tarziu, dar, Bibliotecarule, de ce viata nu poate exista decat in conceptul dualist general care guverneaza lumea? Doar pentru ca noi suntem obisnuiti (educati) sa gandim dualist? Si doar pentru ca ne este mai comod sa gandim mai degraba asa decat altfel? Viata nu exista pentru ca o gandim noi, prin urmare nu cumva procedam reductionist cand ii impunem sa fie asa cum o gandim noi?... Mai multe in vacanta :)!

Bibliotecaru said...

@ Cathy

Voi începe cu sfârşitul. Una din problemele fundamentale ale filosofiei este ce anume crează omul, adică unde încetează omul să fie un animal cu acele caracteristici generale prin care noi înţelegem animalul comun şi se transformă în fiinţa superioară, animal plus ceva.

Răspunsul este în faţa noastră de mii şi mii de ani, ni se repetă acest răspuns cu obstinaţie în toate doctrinele religioase ale lumii. Dacă reducem actul creaţiei la înţelegerea abstractă a realităţii, atunci este evident că lumea a fost creată de disociarea realităţii în dualism.
O spune schema întuneric/lumină, materie/non-materie, pilda pomului cunoaşterii prin disocierea bine/rău... Pe de altă parte avem şi dragonul împărţit în două părţi antagonice masculin/feminin, yin/yang...

Revenind la politică... "Politicienii formatori de opinie", cei care apar nesfârşit pe la TV şi semnalizează că le ştiu pe toate şi au întotdeauna dreptate, au picioare de lut, se bazează chiar pe lucrul ce le conferă vulnerabilitate, instabilitate, fragilitate.

La început politica a fost doctrinară, iar doctrina a reieşit ca o clonă incompletă a curentelor filosofice cu aplicare, în special, spre sociologie şi economie. Faptul că undeva exista o filosofie completă care inducea strategia politică, făcea politica coerentă şi, foarte important, îi ofera politicii o ţintă spre care mergea întreaga societate. Toate marile curente politice ale începutului de secol XX au un tip de societate numit normalitate. Politicile de astăzi sunt vulnerabile tocmai pentru că sunt depolitizate. Nu mai există o filosofie care să dea coerenţă, nu mai există o ţintă... partidul şi politica s-a transformat în situaţia dictatorului care gândeşte în termeni de "statul sunt eu, politica este ceea ce gândesc, partidul este format din oamenii care mi se subordonează". Dictatorul nu mai este însă un personaj normal ci unul multicefal, un Ceauşescu rupt în Băseşti, Geoane, Antoneşti, Tudori... Trăim într-o dictatură a vârfurilor politice fără măcar să beneficiem de ceea ce este benefic la o dictatură, anume rapiditatea deciziei. În timp ce democraţia captează părerea diversă pentru a obţine, prin dezbatere, un optim, multicefalul declanşează o multi-cefalee populară, pentru că fiecare dintre punctele de putere doreşte să se impună şi nu să se alăture unui efort general. Tocmai acest lucru cumplit într-o democraţie, chiar şi în una şchioapă ca a noastră, reprezintă glezna casabilă care poate răsturna colosul, pentru că primul partid care va fi altfel, adică doctrinar, un partid care să reprezinte interesele unei anumite clase socio-profesionale, cu valenţele democratice interne, cu o doctrină bine pusă la punct, serios, elegant, principial, competent, non-belicos... acesta va răsturna întreaga clică multicefală provocând adevărata reformă a politicii româneşti.

Maximmouse said...

Stimate Bibliotecarul,

Am citit postarile tale si ma gandesc...de 2 zile ma gandesc...N-am gasit raspuns valabil la toate problemele pe care le ridici, este foarte greu...

Totusi, remarc cu bucurie ca ai inceput sa gandesti politic pozitiv, putin idealist, ca si mine , dar pozitiv...poate este o nadejde pentru politica romaneasca, fie si numai faptul ca admiti acest lucru ,este bun !:)

Maxi!


Inca ma gandesc...:)

Bibliotecaru said...

Astăzi am văzut la Realitatea TV "punerea sub acuzare" a ministrului sportului şi tineretului...
Din stilul celor care au participat la emisiune mi-am dat seama că Imperiul Băsescu începe să cadă. Următoarele luni vor surprinde multă lume...

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.