07 October 2009

Ce nu m-a convins...


Urmăream un clip (nu ştiu dacă este cel oficial) despre MIRCEA GEOANĂ - PREŞEDINTE... La un moment dat, impulsionat şi de muzica dramatică de film SF (cumva între Războiul Stelelor şi Alien), vedeam o asemănare tulburătoare între domnul Geoană din film şi imaginea de campanie a domnului Obama. Am zâmbit interior şi m-am întrebat... "Mai rămâne să-l vopsească şi în negru...". Nu mi-am terminat bine gândul când l-am văzut pe domnul Geoană într-o fotografie alb-negru pe care scria, cu litere de o şchioapă, INTELIGENT. Mi-au luat aproape vorba din gură şi l-au făcut şi negru.



Am spus în titlu că nu m-a convins clipul... Sigur, el este bine făcut, profesionist, după studii de impact serioase, şi, sunt convins, că reţeta este verificată. Domnul Geoană însă nu prea se potrivea la final, acolo unde textul sublinia LIDER. Sărutările cu domnii Ion Iliescu şi Adrian Năstase nu par ale unui lider, ci ale unui subaltern. PSD-ul a ales în 2004 schimbarea conducerii, membrii de partid i-au înlocuit pe Ion Iliescu şi Adrian Năstase cu Mircea Geoană şi Titus Corlăţean. Domnul Corlăţean, după o scurtă aureolă, a dispărut din avanscena politicii româneşti trecând în eşalonul 2, influenţa domniei sale a fost preluată treptat de către domnul Vanghelie. Domnul Mircea Geoană însă a rămas preşedinte, fără a reuşi însă să câştige statutul de lider "de facto" preluându-l de la vechii conducători PSD, nici măcar după mai mult de 4 ani. Desigur, asta nu-l va împiedica în funcţia prezidenţială, dar trebuie să spun că pare jucată în clip.

Personal cred că domnul Mircea Geoană are atuul diplomaţiei, care în cadrul funcţiei prezidenţiale este un punct forte (cel mai important chiar). Din păcate domnia sa pare să neglijeze în campania electorală tocmai această calitate a domniei sale, candidatul Mircea Geoană mergând tot pe linia preşedintelui-premier. Părerea mea este că în această perioadă ar trebui să delege domnului Năstase dintre prerogativele funcţiei de preşedinte PSD, şi mă refer la prerogativele în care este necesar răspunsul la problema politicii interne a României, domnul Geoană urmând a interveni mai ales pe problemele de politică externă (căci, nimeni nu poate tăgădui, şi aceste probleme sunt cu duiumul şi, din păcate, neglijate de toată lumea, inclusiv de preşedintele în funcţie, la fel de preocupat de a fi premier).

9 comments:

Radu Tanasescu said...

Ce-mi plac filmuletele astea facute de pusti care folosesc coloane sonore din jocurile pe care le joaca sau din filmele care i-au impresionat :)

nimrod said...

Chestia asta cu "presedintele-premier" e o dilema din care candidatii romani la presedintie din pacate nu pot iesi fiindca ar fi curata sinucidere sa-i vorbesti cuiva care asteapta sa-i intinzi o sacosa cu faina si ulei si sa-i promiti servici si butelie, despre programe de politica externa.
Romanul de rand e jos, domnilor, tare jos, nu pentru ca l-au tinut vremurile pe loc ci fiindca asa ii este lui mai bine si mai putin consumator de efort... Pentru el nu s-a incheiat nici macar prima zi din deceniile lui Brucan. De aia a trecut pana si Bangladesh-ul pe langa noi...

LuMassa said...

Biblio, eu vreau sa dispara, nastase, geoana... le-a trecut vremea. Nu de ei avem nevoie. Cum ii mai suporti, nimic nu e real din ceea ce doresc ei sa para, cum le cazi in plasa?

Bibliotecaru said...

@ LuMassa
Din păcate politicienii nu sunt după cum vreau eu, altfel România ar fi astăzi o ţară care străluceşte, superioară occidentului spre care privim cu jind, chiar dacă nu tot atât de bogată.

Din păcate, marea dezamăgire a revoluţiei, este că s-a dovedit că noua clasă politică este total inferioară structurilor de partid provenite din PCR care, de bine de rău, atunci când învăţau materialismul dialectic la învăţământul de partid, învăţau şi principiile de bază ale capitalismului, ca să ştie ce să combată. Astăzi, învăţământul politic, de orice fel, a dispărut, abordarea politică a problemelor economice, ramura macroeconomiei, studiul sistemelor instituţionale, nu mai reprezintă o preocupare a partidelor politice. Foarte rar când pregătirea postliceală se potriveşte un pic cu funcţia politică ocupată.

Politicienii care au intrat în partidele politice după revoluţie, astăzi nu ştiu mai nimic despre politică, sunt cu toţii angrenaţi într-un război murdar pe care domnii politicieni îl confundă cu politica. Priviţi emisiunile de dezbatere politică. Parlamentari, guvernanţi, "specialişti", discută problemele economiei precum cei de pe stradă, ca nişte oameni obişnuiţi. Cei care ne conduc nu se mai înţeles nici măcar pe noţiunile de bază relative la doctrinele politice, politici economice, principii de drept, sau măcar bunul-simţ comun. Nu ştiu dacă observaţi, dar fiecare are un vocabular propriu, o interpretare proprie a legii, fiecare citeşte şi înţelege altfel Constituţia, reglementele camerelor, legile... fiecare pare să-şi schimbe interpretările după înţeles, discursul se schimbă după cum bate vântul...

Stimată doamnă,
Mi-am dorit schimbarea la revoluţie, am fost nemulţumit că în 1992 foştii comunişti se instalaseră la conducerea ţării ocupând întregul sistem de comandă a ţării. Treptat însă am observat că pe noii veniţi în politică nu i-a mai învăţat nimeni abc-ul politic, nici abc-ul economic, nici abc-ul juridic, erau oameni de pe stradă ce serveau liderul de partid... Cei mai mulţi s-au trezit pe o funcţie pentru că au slugărit pe lângă un lider influent în partid în cel mai curat stil pupincurist.

Stimată doamnă, vă spun sincer, mi-e frică astăzi că cei vechi vor pleca, mi-e frică că cei noi nu vor mai avea nici un fel de ştiinţă, nu vor cunoaşte ce să facă, nu vor mai avea pe lângă ei nici măcar specialişti, pentru că se grăbesc să numească în organigramă absolut tot în mod politic, începând cu consilierii.

Bibliotecaru said...

(continuare)
Eu nu aş vrea să dispară Năstase, Geoană sau oricine altcineva, aş vrea să apară în schimb acei oameni cu o treaptă mai sus, personalităţi spre care să privim cu toţii cu respect, oameni pregătiţi, oameni eleganţi, oameni cu comportament elevat, deasupra lucrurilor mărunte, deasupra jocurilor de culise, deasupra dorinţei de putere.
Când domnul Geoană a venit la conducerea PSD, m-am bucurat crezând că politica va renaşte într-o generaţie ruptă de trecut. S-a dovedit însă că Mircea Geoană a însemnat scindarea PSD, a însemnat indecizie, slăbiciune, război...
Când Petre Roman a fost înlocuit de Traian Băsescu de la cârma PD m-am bucurat crezând că politica va renaşte într-o generaţie mai pragmatică, mai apropiată de occidentalism. S-a dovedit însă că Train Băsescu a copleşit prin personalitatea sa întreg partidul subjugând identitatea şi individualitatea membrilor PD.
M-am bucurat, şi nu prea, când Theodor Stolojan a fost păcălit pentru a pleca de la şefia PNL. M-am bucurat pentru că domnul Tăriceanu părea atunci o soluţie elegantă, ruptă din vechea "şcoală" a politicii, nu m-am bucurat pentru că domnul Stolojan era un punct de stabilitate financiară în condiţiile unui guvern liberal moderat. S-a dovedit că puterea porcăieşte şi pe cei eleganţi... acum domnul Antonescu este o nouă speranţă de mai bine politic, dar încă nu văd nici o schimbare în bine.

M-am bucurat când a apărut conceptul unei Guvernări PDL-PSD pentru că am crezut că va urma o guvernare care nu va mai ţine seama de războiul politic, aşa ar fi fost logic... s-a dovedit că realitatea a fost exact pe dos şi războiul a fost şi este total.

Vedeţi dumneavoastră, viaţa mi-a demonstrat că nu prin radierea trecutului se aduce un bine prezentului.

Experienţa de viaţă pe care am acumulat-o în urma interesului pe care îl acord vieţii politice, ca fenomen, fără partizanat (eu cel puţin aşa încerc) de 20 de ani de "democraţie", îmi recomandă să susţin astăzi nu atât dispariţia unor personaje din viaţa publică, ci mai ales "şcolarizarea" unor noi personaje care să devină mai bune decât vechile personaje şi schimbarea să se facă prin competenţă şi eficacitate.

Bibliotecaru said...

@ Radu Tanasescu
Doamne ce aş vrea să fiu şi eu un astfel de puşti cu onorarii de milioane de euro. :D

Bibliotecaru said...

@ nimrod
Omul ia făina şi uleiul dar votează pe cine ştie el. Poate că o schimbare de atitudine nu ar fi corect receptată de o anumită parte a populaţiei, dar sunt convins că ar fi excelent primită de cealaltă parte a populaţiei. Cred că singura şansă de a câştiga printre nehotărâţi, aşa cum sunt şi eu, şi de a aduce suplimentar oameni la vot, este mesajul de normalitate şi împotrivirea faţă de un război politic.

nimrod said...

@Biblio,

A."Cealalta parte a populatiei" e ocupata sa asigure salariile bugetarilor, carora, asa cum declara astazi o grevista pe sticla, un salariu de doua mii de lei pe luna li se pare "de mizerie".

B. Din lista de fosti prim-ministri l-ati omis exact pe cel care eu consider ca a fost de departe cel mai bun: Nicolae Vacaroiu, singurul "executiv" cu reale cunostinte de macroeconomie si cu o considerabila tarie de caracter, dar dominat din pacate de mania temporizarii...

Bibliotecaru said...

@ nimrod
Da, România a avut câţiva premieri mai inspiraţi şi care chiar înţelegeau despre ce este vorba în propoziţie. Eu nu vorbeam însă de premieri, ci de preşedinţi de partid. Dacă ţara a mai avut nişte premieri normali, preşedinţi de partid buni sau măcar normali nu prea a avut de loc.

"Salariul de mizerie" din păcate este o realitate. Motivul? Românii trăiesc astăzi mult mai bine decât produc, salariile prea mari sunt o problemă obiectivă şi sunt consecinţa unei economii umflate artificial pe seama viitorului României. Din păcate, deşi este evident că nu mai putem consuma banii pe care nu-i producem şi este la fel de evident că economia umflată nu mai rezistă şi ar trebui să ajungem iar la salarii de 50-100 de dolari (adică foame şi mizerie timp de cel puţin 20 de ani de zile), nimeni nu vrea însă să renunţe la salariul umflat. Rezultatul nu poate fi decât acumularea datoriilor şi mărirea perioadei de sclavagism ce va urma.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.