12 October 2009

N-a ţinut


Nu am exact textul care a ajuns la CCR. Dacă fac rost, îl adaug.

Ce s-a lăsat să se înţeleagă la TV:

Din LEGEA Nr.47/1992[*] privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, am reţinut.
Art.10. – (1) Curtea Constituţională poate fi sesizată în cazurile expres prevăzute de art.146 din Constituţie, republicată, sau de legea sa organică

Din Constituţie am reţinut:
ARTICOLUL 146
Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;

Şi acum, care ar fi conflictul?
Tot din Constituţie…
ARTICOLUL 113 – Motiunea de cenzura
(4) Daca motiunea de cenzura a fost respinsa, deputatii si senatorii care au semnat-o nu mai pot initia, in aceeasi sesiune, o noua motiune de cenzura, cu exceptia cazului in care Guvernul isi angajeaza raspunderea potrivit articolului 114.

Discuţia este deci în jurul motivului precedentelor moţiuni de cenzură dacă au fost potrivite articolului 114 sau nu. Eu cel puţin aşa am înţeles toată tărăşenia. Bănuiesc că se poate verifica cu uşurinţă, pentru că, în cazul în care o moţiune este depusă “potrivit articolului 114″, trebuie să aibă specificat acest lucru în preambulul ei. Cred că este singurul lucru pe care trebuia să-l verifice CCR.

Ei bine CCR ignoră "conflictul" între părerea Guvernului şi a Parlamentului şi nu face referire la semnătura de iniţiere a moţiunii, ci direct la moţiune, unde evident că judecătorii CCR nu ar avea nici o treabă.

12 octombrie 2009

COMUNICAT DE PRESĂ

În şedinţa din data de 12 octombrie 2009 Curtea Constituţională a examinat sesizarea grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat - Liberal pentru constatarea neconstituţionalităţii moţiunii de cenzură cu titlul "11 împotriva României" iniţiată de 123 de deputaţi şi senatori ai grupurilor parlamentare ale PNL, UDMR şi PSD + PC.

În urma deliberării, Curtea Constituţională a constatat următoarele:

1. Atribuţiile Curţii Constituţionale sunt prevăzute în art.146 din Constituţia României şi în art. 11 din Legea nr.47/1992, după cum urmează:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;
e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;
g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;
i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;
j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;
k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;
l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.

2. Competenţa Curţii Constituţionale este reglementată limitativ, Curtea nefiind abilitată să îndeplinească alte atribuţii decât cele stabilite prin Constituţie şi prin legea sa de organizare şi funcţionare. Controlul constituţionalităţii moţiunilor de cenzură nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale.

3. Prevederile art. 146 lit.c) din Constituţie şi ale art. 11 lit.c) şi art. 27 - 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, invocate de autorii sesizării de neconstituţionalitate în susţinerea sesizării, nu justifică exercitarea de către Curtea Constituţională a controlului constituţionalităţii moţiunilor de cenzură, deoarece textele menţionate se referă explicit la controlul asupra regulamentelor Parlamentului şi nu asupra actelor juridice de aplicare a acestora.

Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă sesizarea.

Decizia este definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

BIROUL DE PRESĂ AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

(sursa: http://www.ccr.ro/default.aspx?page=press/2009/12octombrie)

15 comments:

ion adrian said...

Motiunea era constitutionala fiind cea initiata de un grup de parlamentari (25%) care insa nu mai pot repeta gestul indiferent de tema motiunii in respectiva sesiune. Desigur ca alt grup de 25% poate, adica la limita intr-o sesiune ar putea fi depuse maxim patru astfel de motiuni initiate de parlamentari. Motiuni in replica adica ca raspuns la o asumare se pot cat cuprinde adica cate asumari ar face guvernul.
Asa dar CC constata cele de mai sus si spunea :Motiunea este constitutionala.
Dar nu fogind de raspundere s-a desistat practic lasand un capitol important de actiuni parlamentare la discretia oricarei majoritati parlamentare nocive sau nu s-ar forma deci un pas sptre o dictatura parlamentara. Adica si-a impartit capacitatea de dictat pe care oricum CC o are cu parlamentul care macar e responsabil o data la 4 ani CC fiind practic iresponsabila ca Majestatea sa monarhul constitutional.
Din nou spun ca imi este jena ca sunt cetatean al acestei tari.

Bibliotecaru said...

@ Ion Adrian
A fost o manevră a CCR.
Motivul a fost banal, precedenta moţiune de cenzură nu a fost formulată pe articolul 114 ci pe 113 din Constituţie.
Guvernul PDL-PSD a hotarat:"Decat munca fara rost, mai bine putin si prost", 17-09-2009.
Cea de a doua, tot pe articolul 113, nici nu mai avea cum să fie pe 114.
11 împotriva României, 06-10-2009.

Ambele moţiuni sunt iniţiate de deputaţi şi senatori PNL şi UDMR.

Judecătorii CCR însă s-au făcut că nu observă că este vorba despre iniţiere, caz în care existau elementele constitutive necesare exprimării unei păreri, şi au zis că nu au competenţa necesară să se exprime despre conţinutul moţiuni.

Eu cel puţin aşa am înţeles. Poate greşesc, nu am văzut scrisoarea către CCR.

ion adrian said...

Nu ai inteles exact.
Asadar articolele la care te referi tu sunt 113 si 114 care sunt:

ARTICOLUL 113: Moţiunea de cenzură


(1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
(2) Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii.
(3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere.
(4) Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit articolului 114.

ARTICOLUL 114: Angajarea răspunderii Guvernului


(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 113.
(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
(4) În cazul în care Preşedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în şedinţa comună a celor două Camere.

Biblio, te rog sa observi ca art 113 este cel care se refera la procedura depunerii unei motiuni de cenzura fara sa precizeze pana la al (4) nimic despre ce anume declanseaza actiunea iar despre consecintele adoptarii scrie art 110(2). Aici in al (4) scrie ce se intampla daca este respinsa adica fie nu se mai poate depune inca una de aceiasi parlamentari, fie se mai poate daca motiunea depusa si respinsa a fost rezultatul aplicarii art 114 adica a fost provocata de o asumare de raspundere. Atrag atentia ca art 114 este cel care descie asumarea raspunderii si ce se poate intampla adica fie motiune fie nu, fie cu motiune votata fie respinsa, iar acum ma repet in art 113(4) se specifica ca motiunile in urma asumarii nu sunt in niciun fel restrictionate, adica ce ti-am spus eu in prima postare.
2. Rezulta clar ca orice motiune se bazeaza pe art 113 si de aceea au fost depuse in baza lui si fara invocarea lui 114 care nu era neaparat necesar, desi prima era in consecinta situatiei create la art 114 ceea ce rezulta din textul ei.
Si chiar daca la prima trebuiau sa invoce si art 114 neinvocarea nu este decat eventual o eroare materiala fara consecinte.
E clar acum?
In rest e clar ca desi trebuind sa fie lasata sa se voteze CCR a facut asta intr-un mod lash de javre juridice ce demult eu spun ca sunt.
In Romania nu exista azi 9 oameni de integritatea necesara la CCR.

Bibliotecaru said...

@ Ion Adrian
Eu încerc să spun că PD-L a avut dreptate şi domnia voastră mă contraziceţi? :D

V-am dat nişte link-uri spre documentele originale de depunere a celor două moţiuni.

Este surprinzător cum vorbiţi despre eroarea materială fără consecinţă... Dimpotrivă, o astfel de eroare are foarte mare consecinţă. Specificarea acolo a articolului 114, care însemna practic că se depune o moţiune ca urmare a angajării răspunderii şi nu este o moţiune pur şi simplă, adică fără articolul 114, era esenţială. Aşa cum este formulată cererea, moţiunea respectivă nu are nici cea mai mică treabă că angajarea răspunderii, indiferent ce se specifică în textul moţiunii.
Conform legii, acea moţiune nu a avut legătură cu angajarea răspunderii pentru cererea în preambul nu avea exprimat respectivul articol din Constituţie şi nici în textul preambulul cererii nu se specifică că ar fi înaintată ca răspuns la angajarea răspunderii.

ion adrian said...

Dragule, esti dogmatic si nu intelegi ca eu nu urmaresc decat adevarul indiferent de unde vine el.
Bine ca nu ai facut dreptul ca omorai grastuit oameni.

Bibliotecaru said...

@ Ion Adrian
Deci domnia voastră faceţi orice afirmaţie, oricare ar fi ea, în numele aflării adevărului, în acelaşi timp eu sunt dogmatic şi "dăunător" pentru că vorbesc pe obiect şi la obiect?
Şi eu încerc să aflu adevărul, încerc să găsesc înţelesul, încerc să găsesc şi să reconstruiesc o normalitate pe care nu am apucat încă să o trăiesc, o ştiu doar din istorie şi filosofie. Mai încerc să fac asta fără a mă lăsa influenţat de cineva şi de altceva decât raţiunea. Nu în ultimul rând, efortul meu este personal, nu influenţează pe nimeni, nu strică viaţa nimănui şi tocmai acesta este unul dintre motivele pentru care am stat deoparte. Ceea ce fac însă politicienii, fiecare gest eronat, reprezintă moartea multor oameni.

ion adrian said...

Bine dragule,
Fiecare covinsi si de buna credinta credem ca suntem in adevar.
Cred ca daca am sta fata in fata poate am reusi sa ne convingem unul pe celalalt daca iubim adevarul si suntem de buna credintza. Dar sa lasam asta caci lucrurile evolueaza periculos si simt nevoia sa ma consult cu dl Mangu.
1.Poti sa-mi spui cum sa-l gasesc?
2. Esti de acord sa ne intalnim in oras saptamana viitoare, sa ne cunostem si direct?

Bibliotecaru said...

@ Ion Adrian
1. Nu ştiu
2. Nu

:)
Nu, Preşedintele nu poate dizolva parlamentul. În plus, numărătoarea "picărilor de premier" nu se raportează, numărătoarea reîncepe cu noul mandat, chiar dacă câştigă Traian Băsescu alegerile...
Bănuiesc că acest lucru vă interesa.

ion adrian said...

Nu altceva ma interesa.
Cred ca daca vine alt presedinte o face el de doua ori si mai mult iar daca ramane Basescu nu e clar poate ca nu i se cosidera dar poate ca i se cosidera continuitatea. Cum structrura parlamentului nu se schimba si el este in mod continuu in functie cred ca ar fi o chestie dogmatica sa nu accepti acesta continuitate de facto dar tu esti procustian si te inteleg . Oricum solutia nu e data in Constitutie este de inerpretare eu ti-am spus de ce interpretez altfel decat tine dar recunosc ca ambele interpretari sunt argumentabile ceea ce tu in dogmatismul inchistat in care te-ai blocat nu cred ca accepti adica esti convins ca numai a ta poate fi retinuta.

ion adrian said...

Erata: Nu, altceva ma interesa.

Bibliotecaru said...

Este evident că schimbarea mandatului prezidenţial resetează acţiunea prezidenţială, după cum au exista parlamentari cărora li s-a ridicat imunitatea şi, la realegerea lor, imunitatea a revenit. Nu am să le dau ideea, dar parlamentarii ar putea şi ei să lanseze procedura de suspendare a preşedintelui acoperind perioada, care dacă preşedintele este reales, se va şterge cu buretele.

Am ajuns de râsul universului cosmic.

ion adrian said...

Nu e chiar evident, este discutabil, dar vezi, tu esti o persoana care nu ai indoieli.:)
Astfel poti fi fericit si numai ceilalti poarta vina. :)

ion adrian said...

PS Exemplul cu ridicarea imunitatii si apoi reacordarea, nu este strict similar in logica stricta bivalenta.
Dar s-o lasam balta ca o sa se discute in viitor daca va fi cazul.
Oricum nr de picari de guvern nu e limitativ pot fi si mai mult de doua.
Asadar Basescu poate sa ne tina in propuneri de noi PM pana la alegeri :) si i-am si dat ideea .

Bibliotecaru said...

Da, pot fi mai multe propuneri, Constituţia nu spune că după două propuneri "irosite" de către Parlament preşedintele este obligat să dizolve parlamentul, poate face acest lucru numai dacă consideră că este necesar.

Este evident că al doilea mandat de preşedinte este diferit de primul şi este evident pentru că noul preşedinte depune un jurământ, chiar dacă în calitate de vechi preşedinte depusese deja acelaşi jurământ. Jurământul este piatra de hotar care reprezintă începerea exercitării mandatului, a unui nou mandat.

ion adrian said...

Biblio,
Si daca este cum spui nu are importanta, adica are ca rezulta ca aia mor de frica ca sunt dizolvati si voteaza tot ce vrea Basescu si guvernul sau si atunci care-i problema. Iar daca vine altul nici nu se pune problema sa-i trimita pe 322(254) acasa.

Nu cred insa ca problema este juramantul presedintelui ci faptul ca dupa doua picari de guvern presedintele poate dizolva deci nu se spune care presedinte sau in ce mandat. A cazut de doua ori guvernul, parlamentul neschimbandu-se orice presedinte il poate dizolva,caci si institutia prezidentiala nu e discontinua chiar daca se schimba presedintele si cu atat mai mult daca nu se schimba.
Dar iarasi spun ca nu suntem nici tu nici eu ai mai di granda specialisti in drept constitutional si asta este o problema pe muchie de cutit asa ca s-o lasam balta. Nici unul nu are cu certitudine absoluta dreptate dar fiecare crede ca are. Nu avem argumente peste ce am dat deja si astea se pare ca nu ne conving nici pe unul si nici pe celalalt.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.