27 December 2009

Totalitarism, fascism, dictatură


Cu cât se scurge mai mult istoria peste noi, cu atât sunt mai multe semne că poporul român este încorsetat de tiranie cu legături mai puternice decât raţiunea.

Acum câteva clipe mă gândeam cine au fost preşedinţii de partid în anii de început ai deceniului '90. Mi-a fost destul de greu să identific polii de putere pentru acea perioadă. Mi-am adus aminte foarte multe nume de figuri politice importante, dar mi-a fost imposibil să localizez structurile de forţă din partide. În acest moment am o pseudo-confirmare a construcţiei partidelor din ziua de astăzi, partidele-lider.

Sigur, istoria recentă devine treptat istoria lucrurilor trecute... ne este destul de greu să privim dinamismul activităţii politice astfel încât să percepem corect o evoluţie dat fiind că... dat fiind că trecutul se uită foarte repede.

Mi-a fost imposibil să-mi aduc aminte cine a fost preşedintele FSN în 1990. Am căutat deci pe "goagăl" pe wikipedia:

Frontul Salvării Naţionale

Ce să vezi? Pe acest site spune că...
În aprilie 1990, la prima conferinţă naţională a Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu a fost ales preşedinte.
Păi Ion Iliescu nu era preşedintele României, nu ar fi fost incompatibilă calitatea de preşedinte al republicii cu cea de preşedinte de partid? Constituţia s-a făurit în 1991 şi acolo era articolul de incompatibilitate între funcţia de preşedinte al României şi cea de membru de partid. (Articolul 84, alin. 1 În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.) Nu-mi este foarte clar cine a fost preşedinte până în martie 1992 pentru a rezerva această incompatibilitate, dar această pagină de web mi-a adus aminte ceva foarte, foarte interesant...

La 11 mai 1993 FSN şi-a schimbat numele în Partidul Democrat.

În timp ce FDSN s-au rupt din FSN pentru că nu au fost de acord cu alegerea domnului Petre Roman ca lider al partidului, Partidul Democrat este urmaşul de drept al FSN.

OK, de Petre Roman preşedinte la PD îmi aduc aminte, dar cine a fost preşedintele FDSN? Am mai dat un pic din degete şi am obţinut numele domnului Oliviu Gherman. Sigur, numele domniei sale îmi este cunoscut, dar nu mi-a rămas nici un moment în minte că a fost preşedintele FDSN, apoi PDSR, timp de patru ani.
Fişier:OliviuGherman.jpg
(sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Oliviu_Gherman)
Sigur, vă întrebaţi ce legătură are tot ce am spus că titlul?
Până în 1989 le-am avut pe toate. Politica se confunda cu statul, cetăţeanul era perfect subordonat statului şi politicii, socialismul avea tente naţionaliste (de aici şi apropierea de fascism)... despre dictatură ce să mai vorbim?
Revoluţia a adus cu ea nevoia de exprimare populară, nevoia de pluripartidism, nevoia de exprimare politică, nevoia de principii reale, nevoia unei structuri a valorii... nevoia unei democraţii autentice.
La numai câţiva ani de la revoluţie toate partidele politice au reînceput cultivarea statului politic şi a confuziei dintre lider şi ţelul partidului. Sistemul de schimbare a garniturii de slujitori ai partidului din toate structurile de comandă ale statului aduc iarăşi confuzia dintre stat şi partidul la putere... Sistemul format, dincolo de Constituţie, Putere/Opoziţie, un sistem care justifică comportamentul opoziţiei, dincolo de apărarea unor principii, în sistem anti-putere. Treptat se revine la sistemul de dinainte de 1989 cu diferenţa că acum sunt trei facţiuni care macină România în lupta lor pentru puterea obţinută de atingerea vârfului unei oligarhii politice.

Eu zic să ne reamintim rapid vremurile de dinainte de 1989 pentru că vor reveni în curând. Cu cât foametea şi deteriorarea nivelului de trai va acţiona mai brusc, cu atât poporul, dornic de stabilitate şi rezolvare a situaţiei vor recădea în capcana trioului totalitarism, fascism, dictatură.

Cu cât se scurge mai mult istoria peste noi, cu atât sunt mai multe semne că poporul român este încorsetat de tiranie cu legături mai puternice decât raţiunea.

9 comments:

alexandrumarin said...

Cred ca dupa '90, inafara derapajelor domnului Iliescu, care nici acum nu cred ca a priceput prea bine cum e cu democratia, Romania chiar a cunoscut un pic termenii de pluri-partidism, diferente de opinii si mai ales Opozitia si principalii reprezentanti ai ei au cucerit mereu Puterea la fiecare schimbare de presedinte. Astazi, insa, Romania a dat cu adevarat cea mai mare dovada de slabiciune, dupa ce a crezut ca trebuiesc daramati comunistii din Opozitie si a sustinut comunistii de la Putere, Traian Basescu - nomenclaturist, presedinte, Emil Boc- utecist, premier si exemplele pot continua.
Asa cum sustineti si dvs., trebuie sa luptam impotriva totalitarismului, caci altfel, putem sa asistam la moartea libertatilor...

Bibliotecaru said...

@ alexandrumarin
Vedeţi? Şi domniei voastre i s-a întipărit ca reflex percepţia politicii ca un sistem antagonist Putere vs. Opoziţie. Democraţia, pluripartidismul înseamnă colaborarea tuturor forţelor democratice în forma definită constituţional, în limitele definite constituţional, dar în nici un caz nu înseamnă definirea unui antagonism care să determine dorinţa de a ajunge la guvernare pentru sinele clasei politice.

Democraţia nu poate funcţiona decât dacă cetăţenii identifică corect nevoile lor şi apoi identifică corect forţa politică care îi poate ajuta şi satisface cât mai bine nevoia sa la nivel parlamentar. Cât timp clasa politică va câştiga alegerile prin înşelătorie, fie că vorbim despre înşelătoria ilegală a cumpărării voturilor, a măsluirii alegerilor, fie că vorbim despre înşelătoria legală, a campaniei mincinoase, cât timp scopul politic va fi diferit de dorinţa de serviciu social, de funcţie socială, democraţia rămâne o vorbă în vânt, o utopie, o mască pentru oligarhie.

nimrod said...

@Biblio,

Dumneavoastra spuneti:"...cât timp scopul politic va fi diferit de dorinţa de serviciu social, de funcţie socială, democraţia rămâne o vorbă în vânt, o utopie, o mască pentru oligarhie..."

Pai noi avem doua oligarhii. Una la Putere si una in Opozitie. Cea de la putere a ajuns unde a ajuns promitand vulgului ca-i va lua gatul celeilalte. Evident, nici vorba de serviciu social...
In acelasi timp, alunecarea Romaniei targovetite in dictatura e cu atat mai posibila cu cat nici vulgul nu se gandeste la vreun serviciu social ci doar la propria liniste si bunastare si doar prin sacrificarea caprei vecinului.Sper ca in cel mai scurt timp vulgul sa-si dea seama ca oligarh la oligarh nu-si omoara caprele si, in sfarsit, sa puna mana sa munceasca de-adevaratelea fiindca alegerile sunt rare si pungile cu atentii asisderea.

nimrod said...

Wow! Abia acum aflu ca presedintele Basescu a recunoscut ca l-ar fi impins pe baiatul ala. Super tare. Deci, ce i se permite lui Zeus... Asta dictatura de la mama ei! Devine chiar interesant!

Plin de Cuvinte said...

Adevarul trebuie reconstituit incepand cu rememorarea revolutiei prin memoria fiecaruia.
Eu am inceput cu propia realitate pe
http://plindecuvinte.blogspot.com/2009/12/rememorarea-revolutiei-romane.html

Bibliotecaru said...

@ nimrod
Păi tocmai dorinţa de putere, dorinţa de dominaţie, tocmai această împărţire a politicii între câştigători şi looseri, tocmai asta împinge societatea spre statul totalitar şi oligarhie şi dictatură...

Bibliotecaru said...

@ Plin de Cuvinte
Departe de mine gândul că revoluţia nu trebuie cunoscută în fiecare amănunt al ei, cu atât mai mult nu spun că nu ar trebui găsit adevărul şi că cei vinovaţi nu ar trebui să fie judecaţi. Dimpotrivă, şi au am scandat "să fie judecat pentru sângele vărsat!". Aici însă nu vorbim despre actul revoluţiei în sine, vorbim despre transformarea care ar fi trebuit să se producă în societate şi în fiecare cetăţean, ca element din societate, o dată ce revoluţia, ca act evolutiv legal şi instituţional, se încheia. Noi am început în 1989 o stare de tranziţie, numai că făceam tranziţia între cetăţeanul societăţii socialiste şi cetăţeanul societăţii capitaliste, FĂRĂ A RELEVA NIMENI diferenţa dintre o societate socialistă dictatorială şi o societate democratică reală. Astăzi trăim deci într-o societate capitalistă dar cu aceleaşi caracteristici ale dictaturii politice ca şi înainte de 1989. România nu s-a schimbat fundamental, s-a schimbat numai în înţelegerea economică a fenomenului social. Nu mai spune nimeni Impozit pe Circulaţia Mărfurilor ci spunem cu toţii Taxă pe Valoarea Adăugată, nu mai spunem beneficiu, spunem profit, nu mai spunem plus-valoare, spunem valoare adăugată... Am schimbat câteva principii economice, am schimbat nomenclatorul şi vocabularul, nu am schimbat însă mentalitatea românului. Nici mentalitatea şefului şi nici mentalitatea subordonatului nu s-a schimbat. Există aceiaşi delatori, aceiaşi securişti, telefoanele sunt ascultate, vorbitul particular înregistrat, aceiaşi societate despre care spunem, la nivel de amintire, că este reprobabilă funcţionează în continuare; Nimic nu s-a schimbat... doar vocabularul şi discursul liderilor care dau asigurări că totul e bine şi normal. Ei bine, NU ESTE NORMAL!

Darius said...

@Bibliotecaru
Mergand pe logica dumneavoastra as putea spune ca UDMR este singurul partid adevarat din Romania deoarece este singurul, dintre cele existente la ora actuala, care reprezinta cu adevarat interesele unei mase de oameni.

Bibliotecaru said...

Asta dacă UDMR este partid şi nu o uniune etnică, că-mi este puţin neclar. Dar da, UDMR este singura formaţiune care acţionează corect din punct de vedere al unui partid, am spus-o de multe ori. De altfel se şi vede că membrii UDMR ajunşi în poziţii ministeriale se chinuiesc să fie profesionişti pe acele posturi.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.