Domnul Funeriu are dreptate

---

Nu aşa "în general", ci în ceea ce priveşte cuvântul "inexactitudine". Aici se vede "valoarea" celor care comentează greşelile altora fără măcar să se uite în dicţionar.

EXACTITÚDINE s.f. (Liv.) Exactitate (Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986)

El figurează şi în DEX, şi în Dicţionarul de Sinonime, şi în Dicţionarul Ortografic... Sigur, este o preţiozitate venită pe cale franceză, dar nu este ceva de ruşine.

Compunerea cu...
IN- Element de compunere cu sens negativ şi privativ, formând substantive, adjective, verbe.
... este absolut permisă şi nimeni nu trebuie să ceară voie Academiei pentru a-l folosi.

Aş vrea să citez dintr-un articol, Cristian MOROIANU, Derivarea prin substituţie de afixe. Sufixe neologice:
Din punct de vedere semantic, sunt de observat mai multe situaţii: a) substantive abstracte obţinute din nume de agent: -ism î.l.d. -ist, -ent î.l.d. -enţă; b) substantive abstracte provenite din calităţi: -ism î.l.d. -ic, -ism î.l.d. -os, -itate î.l.d. -ic, -itate î.l.d. -al; c) nume de agent din substantive care denumesc activităţi, meserii, domenii ale ştiinţei: -ist î.l.d. -ică, -ist î.l.d. -ism, -ant/ent î.l.d. -anţă/enţă, -tor î.l.d. -iune, -tor î.l.d. -tură d) nume de agent obţinute din abstracte; e) nume de acţiune provenite din nume de stări, calităţi, activităţi concrete etc.: -iza î.l.d. -ic, -iza î.l.d. -ism, -ifica î.l.d. -ic; f) nume de calităţi provenit din abstracte, domenii de activitate: -ic î.l.d. -ism, -ic î.l.d. -ură, -ic î.l.d. -oză, -iv î.l.d. ie etc. Dacă în situaţiile amintite mai sus este de observat, prin derivare, schimbarea categoriei lexico-gramaticale, atunci când aceasta se menţine ne aflăm în prezenţa unei substituţii sufixale dublate, la nivel semantic, de o substituţie sinonimică. Astfel, anacronistic are acelaşi sens cu anacronic, neologistic este sinonim cu neologic, renacentin cu renascentist, exactiteţe cu exactitate şi cu exactitudine, lacedemonez cu lacedemonian etc. Opţiunea pentru crearea internă a acestor dublete sinonimice se explică, în primul rând, prin concurenţa numeroaselor împrumuturi cu forme analizabile şi cu acelaşi sens, pătrunse în română începând cu jumătatea secolului al XIX-lea: academic şi academician, ardoare şi ardenţă, concubinat şi concubinaj, demoniac şi demonic, dilatant şi dilatator, dimorfie şi dimorfism, diplomatic şi diplomat, distructiv şi distructor, dogmatic şi dogmatist, echipaj şi echipament, edematic şi edematos, edifiant şi edificator, excitator şi excitant, executant şi executor, feudalitate şi feudalism, legislativ şi legislator, locandist şi locandar, modificativ şi modificator, narcotism şi narcoză, nobilitate şi nobleţe, pauperism şi paupertate, pedanterie şi pedantism, persan şi persic, perversitate şi perversiune, prezbitism şi prezbiţie, rectificativ şi rectificator, senzualism şi senzualitate, tubular şi tubulos, vaccinal şi vaccinic, vaporaţie şi vaporizaţie, vascular şi vasculos etc.
În concluzie, derivarea prin substituţie de afixe şi, în mod particular, cea prin substituţie de sufixe sunt fenomene analogice care s-au manifestat şi se manifestă, deopotrivă, în limba veche şi în cea modernă, la nivel popular, argotic, familiar, ca şi la cel literar, contribuind la sistematizarea şi, în egală măsură, la diversificarea vocabularului românesc.

Cu alte cuvinte, chiar dacă nu ar fi fost "exactitudine" în dicţionar, tot ar fi fost normală şi corectă formarea lui.