Paul Grigoriu: Ne onorează astăzi cu prezenţa sa în această ediţie specială de o oră domnul Traian Băsescu, preşedintele României. Bună ziua, bine aţi venit!
Traian Băsescu: Bună ziua, bine v-am regăsit, pe dvs şi pe ascultătorii dvs.
Paul Grigoriu: Domnule preşedinte, Radiodifuziunea Română, la al cărei microfon vă aflaţi acum şi care v-a decernat o diplomă şi o medalie, împlineşte mâine 80 de ani. Poate ne-aţi ascultat, poate că nu ne ascultaţi şi acum, ci primiţi numai rapoarte de ascultare de la consilierii dvs. Ce gândiţi despre noi şi cât de sincer ne veţi ura "La mulţi ani"?
Traian Băsescu: Este foarte greu să gândeşti şi să exprimi în puţine cuvinte ce crezi despre Radio România; dar cred că lucrurile pot fi concentrate într-un singur cuvânt: recunoştinţă. Noi toţi românii trebuie să fim recunoscători postului Radio România pentru cei 80 de ani în care a fost în slujba noastră. Pe vremea când nu erau ziare aflam adevărurile de la Radio România, pe vremea când nu erau cărţi în şcoli ne educam prin Radio România, pe vremea când ne-a fost greu aşteptam cu speranţă informaţii şi veşti de la Radio România... Aş privi şi la realităţile mai recente - spre exemplu, cuvinte sau acţiuni extraordinare ale realităţilor noastre istorice. La Radio România s-a auzit: "Soldaţi români, vă ordon, treceţi Prutul!"...
Paul Grigoriu: E un lucru important, nu?
Traian Băsescu: La Radio România s-au auzit primele voci ale Revoluţiei.... Deci, pentru Radio România nu poţi avea decât recunoştinţă; şi atât.
Paul Grigoriu: În cu totul altă ordine de idei, după ce aţi promulgat Legea cu privire la majorarea salariilor profesorilor, aţi deschis - aşa susţine cel puţin presa - frontul "sănătate". Guvernul vorbeşte despre electoralism şi destabilizare economică în demersul dvs. Care este analiza pe care o faceţi?
Traian Băsescu: Una simplă. Ceea ce vorbesc înalţi demnitari ai guvernului s-a regăsit în analiza "Standard&Poor's". Practic, noi ne-am declasificat, ne-am coborât ratingul de ţară prin declaraţii la cel mai înalt nivel cu privire la nenorocire, la apocalipsă, ceea ce este o mare minciună. Şi vă pot spune că au fost agenţii de rating - sigur, nu vizau ratingul suveran -, cum ar fi "Moody's", care a spus: creşterea salariilor la profesori nu este element care să agraveze situaţia României. Şi aşa este, pentru că aici discutăm despre nişte chestiuni de opţiuni. Bugetul nu se face pe "hai să dăm la toată clientela, să aibă, să-i fie bine"; bugetul se face pe priorităţi naţionale. Vedem toţi deprecierea sistemului de educaţie în ultimii 20 de ani, vedem toţi deprecierea asistenţei medicale în România. Şi, dacă observaţi, în ultimii cinci ani deprecierea nu mai este generată de subfinanţare, ci este generată de plecarea specialiştilor din sistem, fie că e vorba de educaţie, fie că e vorba de sănătate. Chiar astăzi vedeam un spital de copii care a rămas fără asistente medicale pentru că au plecat în Europa. Lucrează, sunt mai bine plătite. A venit momentul în care să acţionăm extrem de ferm pe zona atractivităţii meseriei - de profesor, de educator, de institutor, de asistent medical, de medic. Altfel, vom ajunge la o situaţie inadmisibilă pentru populaţie. Dacă nu stimulăm oameni de calitate în sistemul de educaţie, va creşte numărul de suplinitori, şi copiii României sunt viitoarea forţă de muncă slab şi mediu calificată în toată Europa, inclusiv în România. Dacă nu privim cu atenţie la salarizarea medicilor şi a asistentelor medicale, de asemenea vom ajunge să avem un medic la 500.000 de oameni - pentru că au plecat numai anul acesta câteva mii de medici şi asistente în Europa. Deci, ce înseamnă asta? Este afectată fibra naţiunii: educaţia şi sănătatea sunt cele care fac dintr-o naţiune, alături de natalitate, o naţiune puternică sau o naţiune mediocră. În momentul de faţă, dacă noi nu luăm măsuri urgente, vom continua procesul de depreciere a calităţii acestei naţiuni. În loc să fie o naţiune educată, este o naţiune mediu educată sau needucată; în loc să fie o naţiune sănătoasă, va fi o naţiune bolnavă. Şi vă dau o cifră care este prinsă şi în raportul Comisiei prezidenţiale pe sănătate: anual, mor nejustificat de standardele medicale medii 60.000 de români. Deci, un orăşel, un oraş ca Giurgiu, îl pierdem anual datorită lipsei de performanţă a sistemului de sănătate. Nu mai vorbim de comparaţia cu educaţia. Deci, avem trei paliere: educaţie, sănătate, natalitate, care lovesc direct în fibra naţiunii, dacă nu se iau măsuri. Sigur, a da bani profesorilor, a da bani medicilor sau asistentelor medicale, să rămână aici şi să-şi continue munca în România, nu este ca un kilometru de stradă. Ai asfaltat un kilometru de stradă, iei voturi. Dai bani profesorilor şi sănătăţii, sau medicilor şi asistentelor medicale, se va vedea peste zece ani întorsătura pe care o ia calitatea educaţiei şi calitatea sănătăţii. Dar dacă n-o facem, suntem iresponsabili. Şi ce vă pot spune cu toată convingerea: a clama criza ca să nu finanţezi salarii pentru profesori, pentru medici, pentru asistente medicale, pentru învăţători şi pentru programe de creştere a natalităţii este o mare minciună. România nu scapă de problema educaţiei, a sănătăţii şi a natalităţii dacă suntem în criză. Numai că totul este să decizi că acestea sunt priorităţi. Şi dacă am decis că sunt priorităţi pentru că afectează perspectivele acestei naţiuni, atunci trebuie să le finanţăm. Sigur, o să-mi spuneţi: "Dar celelalte activităţi?"
Paul Grigoriu: Asta mă pregăteam să vă întreb...
Traian Băsescu: Că avem armata, avem interne, avem... Nu spune nimeni că nu dăm bani şi aici. Dar concentrăm resursa şi facem economie. Adică, avem 40 de agenţii. Câte le avem prin obligaţii asumate în raport cu UE? Cinci. Păi rămânem cu acele cinci agenţii. Ştiu foarte multe agenţii care nu ne sunt necesare. De ce trebuie să le facem? Avem un aparat birocratic care a ajuns să depăşească cu 30% numărul de personal anul acesta faţă de anul 2002. Am tot umflat birocraţia, care e şi toxică pentru viaţa de zi cu zi, prin excesele ei. De ce nu reducem birocraţia în România şi tot continuăm să creştem birocraţia? Păi uitaţi-vă la această realitate: avem un echilibru între cei care muncesc şi pensionari - 4,5 milioane la 4,5 milioane, sau undeva în această zonă. Păi, din cele 4,5 milioane care sunt trecute la persoane active, 1,5 milioane sunt funcţionari. Deci, altfel spus, 2-3 milioane de oameni care produc ţin cu veniturile lor 4,5 milioane de pensionari, plus 1,5 milioane de funcţionari publici. Păi cât să mai tragă şi cei 2-3 milioane care produc în ţara asta?! Or, e nevoie în producţie de oameni calificaţi. Refacerea sistemului administrativ al României, administraţie locală şi centrală, este un alt imperativ, o zonă căreia poţi săi reduci finanţarea, mărind salariile celor care rămân - atenţie: mărind salariile celor care rămân! - şi având bani să finanţezi în continuare priorităţile.V-aş mai spune un lucru... Îl spun la dvs... Este un lucru care va fi speculat, dar nu mă pot abţine să nu-l spun, pentru că merită spus.
Paul Grigoriu: Vă rog să nu vă abţineţi.
Traian Băsescu: În zona birocraţiei, suntem pe organizarea administrativă lăsată de Ceauşescu, din '68, când a casetat ţara în judeţe multe şi avem 42 de unităţi administrative de acest tip - cu tot cu Bucureştiul, Ilfovul... -, care au generat o birocraţie locală incredibilă. La ce Dumnezeu mai avem nevoie de această împărţire administrativă şi nu facem 4, 5, 9, maxim 12 unităţi administrative...?! Cu atât mai mult cu cât nici nu avem nevoie de modificări constituţionale pentru asta. Păstrăm numele, judeţ şi organizăm ţara pe şapte judeţe mari. Ia uitaţi-vă câtă birocraţie dispare...
Paul Grigoriu: Cine se opune la această reîmpărţire, reorganizare, regândire?
Traian Băsescu: În general, partidele. Partidele se opun din interese politice, şi a fost o rezistenţă şi la acest guvern, pentru că eu am avut ca obiectiv reîmpărţirea administrativă a ţării, dar a fost abandonat - descentralizare şi reîmpărţire administrativă. Sau, ca să nu ne ferim de cuvânt - pentru că nu trebuie să schimbăm sensul cuvintelor -, ca să nu spunem "autonomie" mai mare la administraţiile locale, de teamă că folosim acelaşi cuvânt cu UDMR, îi spunem "descentralizare". În realitate, vorbim de creşterea nivelului de autonomie locală, şi viziunea mea, fără nici un fel de echivoc, a fost: egală autonomie şi în judeţele cu populaţie majoritar maghiară, şi în judeţele cu populaţie majoritar română. Câtă autonomie la Odorheiu Secuiesc, tot atâta şi la Caracal; sau la Constanţa, sau la Oradea. Sau unde vrem noi. Dar avem nevoie de acest proces, care reduce şi birocraţia. Deci, în concluzie: aici sunt surse. Alţii or să spună: "Dar cu ce facem autostrăzi?" Păi, cei care au această nedumerire să privească la faptul că, din cele 32 de miliarde de euro pe care îi avem gratuit, nerambursabili, de la Uniunea Europeană nu am tras nici un leu pentru autostrăzi; nici un cent! Deci, avem bani pentru toate - şi pentru mediu, şi pentru autostrăzi, şi pentru căi ferate, şi pentru agricultură, pentru dezvoltarea rurală, care e fundamentală... Sunt bani. Problema este dacă ne stabilim cinstit priorităţile. Când eu spun să ne stabilim cinstit priorităţile mă refer la ce este în interesul celor 22 de milioane de români. Asta înseamnă o prioritate stabilită cinstit, onest. Ce este în interesul clientelei politice? Sigur că imediat apar contracţiile: trebuie să dau bani la Loganuri de 70 de milioane (70.000 de euro - n.r.), trebuie cu trei luni înainte de sfârşitul anului să arunc la clientela politică două miliarde de ron, deci 600 de milioane de euro date la administraţiile locale, ca să se întoarcă o bună parte în bani de campanie... Şi vă spun că aicieste un element de revoltă totală: să spui, ca guvern, "nu am bani pentru profesori", dar să dai 600 de milioane de euro la administraţiile locale este una dintre marile iresponsabilităţi - nu folosesc un cuvânt mai dur. Pentru că asigurarea banilor profesorilor pentru următoarele trei luni reprezintă o treime din aceşti bani. Măcar, dacă era mai puţin lacomă clientela politică, se puteau asigura banii fără probleme pentru profesori până la sfârşitul anului. Deci, cam aici suntem: bani sunt, pentru priorităţi. Am văzut tot soiul de ziarişti - scuzaţi-mă că iar vine vorba de ei - sau de...
Paul Grigoriu: Să nu ne atacaţi breasla, domnule preşedinte...
Traian Băsescu: Nu, că nu toţi.
Paul Grigoriu: "O anumită parte a presei", cum se spunea pe vremuri...
Paul Grigoriu: Dar am văzut o serie de ziarişti, oameni politici minţind cu neruşinare că inflaţia este dată de creşterea salariilor profesorilor. Păi deocamdată 1 - nu s-a dat niciun leu si 2 - vulnerabilitatea noastră pe inflaţie nu este generată de creşterea salariilor profesorilor, ci de dezechilibrele macroeconomice. Avem un deficit de cont curent mare, a cărui creştere s-a stopat, se pare, dar este mare, şi de aici ne vin presiunile extraordinare pe curs. În plus, mai avem necorelarea, uneori, a politicilor între Banca Naţională şi politica fiscală pe care o face guvernul. Acestea sunt motivele de inflaţie. Inflaţie s-ar face dacă peste cheltuielile adresate în principal clientelei s-ar mai adăuga şi salariile profesorilor. Dar eu spun foarte clar: tăiem cheltuielile pentru clientelă, deci ne menţinem în acelaşi nivel de cheltuieli, mărim salariile profesorilor, mărim salariile în sectorul sanitar - dar şi aici cu o foarte puternică observaţie: bani contra reformă. Adică domnii din educaţie nu pot spera să primească o creştere de salarii de 37% dar să nu li se ceară reformă. Şi acest lucru l-au înţeles. Sindicatele toate au semnat strategia de reformare a sistemului de educaţie, în care profesorii sunt evaluaţi anual, li se dau salarii funcţie de calitatea lor ca profesori, în care elevii sunt evaluaţi anual şi contribuie cu punctaj la creşterea sau scăderea salariului profesorului, în care în şcoli nu mai e consiliul de administraţie aşa cum e acum, ci o treime profesori din şcoală, o treime părinţi, o treime administraţie locală - pentru ca şcoala să lucreze în folosul administraţiei locale. Deci, discutăm de reforme - lucru valabil şi în sănătate. Nu mai facem spitalele loc de dormit pentru foarte mulţi, să stea câte zece zile până le vine rândul să-şi facă analizele; trecem pe proceduri de asistare medicală în ambulatoriu şi optimizăm sistemele. Deci, bani contra reformă - şi în educaţie, şi în sănătate.
Paul Grigoriu: Se anunţă un noiembrie foarte agitat din punct de vedere sindical - tocmai aţi pomenit de sindicate. V-aţi oferit să mediaţi. Credeţi că veţi reuşi?
Traian Băsescu: Nu ştiu dacă voi reuşi. Şi asta pentru că, probabil, există nişte decizii deja luate. Deci, nu spun public "voi reuşi". Voi încerca - cu certitudine acest lucru. Dar problema pe care eu o văd este că sindicatele riscă să fie antrenate în campanie. Pentru că este perioada de campanie, şi eu cred că se vor găsi oameni politici care să-i acuze ba pe unii, ba pe alţii că-s manipulaţi de partide. Sigur că disputele între reprezentanţii diverselor partide în campanie iarăşi vor fi axate pe acuzaţii: "Ba tu i-ai scos în stradă!", "ba tu i-ai scos în stradă!". De aceea, apelul meu de ieri, pe care îl întăresc şi acum, este să se aştepte până trece campania electorală; pentru că pentru profesori nu există nicio problemă. Sigur, există problema sfidării unei legi. OK, este o realitate, n-au decât s-o sancţioneze la vot; dar profesorii au legea. Or, după instalarea noului guvern, ordonanţa emisă de guvernul Tăriceanu va fi anulată. Am convingerea că în parlament va fi dificil să fie anulată. Dacă se reuşeşte... Deci mai au o supapă până înainte de instalarea noului guvern - este supapa parlamentului, care a votat în unanimitate această lege, deci cu certitudine, dacă se ia în regim de urgenţă ordonanţa guvernului, va fi invalidată în parlament. Şi atunci, unde...? Deci certitudinea există, legea este, este promulgată, este în "Monitorul Oficial", şi este doar o chestiune de săptămâni pentru ca ea să intre în vigoare. Păcat că n-a intrat acum. Eu mi-aş fi dorit ca profesorii să-şi vadă acest vis: să treacă debutanţii de la 700 de lei la 1.000 şi ceva de lei; profesorii cu vechime mare şi grad, de gradul I, care au - eu vorbesc de salarii nete, ca să nu fie confuzii - în mână 1.500 de lei, ar fi trecut la 2.200 de lei, deci ar fi fost o îmbunătăţire pentru ei, pe care o meritau. Unii dintre ei o meritau foarte bine, iar pentru alţii, care stau în afara sistemului de educaţie datorită salariilor proaste, ar fi fost o motivaţie să vină către educaţie. Pentru că fără profesori bine pregătiţi nu vom face mare lucru. De aceea revin la întrebarea dvs: cred că este o eroare a sindicatelor angajarea lor în luptă sindicală în această perioadă de campanie electorală oficială; este o eroare pentru că vor fi discreditaţi prin utilizarea lor de către oamenii politici. De aceea, rămân cu recomandarea, cu solicitarea, cu rugămintea să se gândească foarte bine, pentru că, de fapt, bat la porţi deschise; legea va intra în vigoare imediat ce se instalează noul guvern. Dacă ar renunţa la mişcările sindicale, s-ar preveni intrarea lor în jocul politic al campaniei. De aceea a fost rugămintea, pe care o reiterez acum, să renunţe la mişcări sindicale.
Paul Grigoriu: Domnule preşedinte, cu câteva zile înainte de plecarea sa din România, ambasadorul Statelor Unite spunea că rămânem o ţară de corupţi. Împărtăşiţi această părere?
Traian Băsescu: Cred că expresia ambasadorului este şi nemeritată, şi prea dură, şi eu n-o voi comenta mai mult decât rugându-l să privească în ţara dânsului la sistemul bancar. România a trecut prin această perioadă în anii '90 şi ne-a costat peste două miliarde de dolari, la vremea aceea, Bancorex-ul, Banca Agricolă, Bankcoop-ul... Dar în ţara dânsului este un dezastru în sistemul bancar, în care trezoreria Statelor Unite oficial pompează 700 de miliarde ca să acopere până la urmă lipsa de corectitudine a sistemului bancar. Pentru că dacă ar fi fost corect nu ajungea în situaţia în care mari bănci să fie ţinute cu injecţii din bani publici. Deci... Şi este o invitaţie pe care eu o fac oricărui politician străin care se gândeşte la corupţia din România - pe care nu o neg, atenţie! Dar lecţii nu prea ar trebui să mai primim, pentru că uitaţi-vă la cei care ne dau lecţii ce se întâmplă în ţările lor exact în zona în care cinstea trebuie să fie totală, zona în care se lucreazăcu banii. La noi nu-s atât de rafinaţi, la noi se vede mai repede - când cumperi un Logan cu 78.000 de euro, când dai la primării banii, când măreşti lui Gingirică, sau Ginică, ăla de la Autoritatea Euronautică...
Paul Grigoriu: A demisionat.
Traian Băsescu: Da; dacă nu-l striga presa rămânea şi acum un belfer al actualei guvernări.
Paul Grigoriu: Apropo de presă. Ce aveţi cu presa, domnule preşedinte?
Traian Băsescu: N-am nimic, mie mi-e simpatică.
Paul Grigoriu: Ne ironizaţi tot timpul. Ne certaţi, ne...
Traian Băsescu: Hai, domnul Grigoriu, dar eu nu-s clientul dvs? Atunci cum ar fi, eu să tac tot timpul?!
Paul Grigoriu: Eu nu reprezint toată presa, eu sunt "o anumită parte"...
Traian Băsescu: Nu, al dvs, al presei... Eu nu sunt subiectul favorit...?
Paul Grigoriu: Ba da, sunteţi.
Traian Băsescu: ...subiectul dvs favorit, de multe ori, de ironizare, de... Păi trebuie să fie un parteneriat şi aici.
Paul Grigoriu: Nici nu vă face rău faptul că vă ironizăm, nu?
Traian Băsescu: Nu, dar nici dvs nu vă face rău că mai spun şi eu din când în când câte ceva.
Paul Grigoriu: Să revenim la lucruri mai serioase. Domnule preşedinte, aseară a început campania electorală. Toate partidele şi-au numit prim-misteriabilii, nimeni nu s-a gândit - nimeni până acum, sau cel puţin eu nu ştiu - la scadenţa 2009. Nu aveţi adversari. Ce se întâmplă?
Traian Băsescu: Domnule Grigoriu, uneori eu reuşesc să fiu un adversar redutabil al lui Traian Băsescu. Are adversar Traian Băsescu, n-aveţi grijă! Problema este legată de autodesemnările ca prim-miniştri. Chiar văd câte unul dintre candidaţi - nu o să dau nume...
Paul Grigoriu: Sigur că da.
Traian Băsescu: ...vorbind chiar cu aroganţă de această calitate, şi eu vreau să-i informez pe români preventiv: nici când un partid obţine 51% persoana nu poate fi impusă preşedintelui, ci doar partidul. Deci, dacă un partid obţine 51%, acel partid este îndreptăţit, conform Constituţiei, să dea... deci are dreptul garantat să dea primul-ministru al guvernului. Dar când vine vorba de persoană, este o discuţie care trebuie făcută cu preşedintele şi acceptul preşedintelui, pentru că aşa-i clădită Constituţia, aşa-i scrisă. Când însă discutăm de situaţii ca cea din România, în care eu estimez că niciun partid nu va obţine 51%, libertatea preşedintelui este mult mai mare. Se consultă cu partidele şi, în urma consultării, decide, nominalizează primul-ministru; ceea ce nu înseamnă că parlamentul trebuie să-l valideze. Dar ori de câte ori s-ar repeta această figură, litera şi spiritul Constituţiei trebuie menţinute. Am înţeles că există o construcţie în care unele partide gândesc cam aşa: "N-are nimic, chiar dacă nu avem 51%, ne strângem noi după alegeri şi zicem: 31 şi cu 20 de la altul fac 51. Domnule preşedinte, de aici trebuie să puneţi primul-ministru. Ba, mai mult: vi-l spunem noi". Complet greşit. Când nu există niciun partid care obţine un vot direct de la alegători, 51%, preşedintele decide nominalizarea după ce consultă partidele. În aceste condiţii, opţiunile sunt deschise. Este posibil să nominalizez unul dintre cei trei, cum este foarte posibil să nu nominalizez pe niciunul dintre cei trei care s-au anunţat a fi viitori prim-miniştri ai Guvernului României. Pentru că este o chestiune de responsabilitate pe care o voi analiza. Deja am analizele mele; analizele vor merge continuu în perioada campaniei şi voi anunţa decizia la momentul legal de a o anunţa şi după ce parcurg toate procesele. Dar unii dintre cei care se văd prim-miniştri trebuie să ştie că sunt lucruri publice şi lucruri nepublice. Spre exemplu, niciodată nu va putea spera vreun om să devină prim-ministru, cât timp eu sunt preşedinte, dacă ştie că a participat la vreo discuţie cu oameni de afaceri în care s-a stabilit, în afara cadrului instituţional al acestei ţări, să se formeze marea companie energetică. Deci, dacă este vreunul dintre cei trei candidaţi care ştie că a participat la astfel de discuţii, împreună cu importanţi magnaţi, moguli - cum vrem să le spunem -, să-şi ia gândul de la posibilitatea de a deveni prim-ministru al României. Aşa cum trebuie să fim convinşi că nu voi accepta niciodată ca marile decizii, în ţară, să se ia în afara cadrului instituţional. Vă pot spune că, dincolo de acest exemplu cu compania naţională energetică, această companie a avut aviz negativ în CSAT. Guvernul a venit să propună formarea acestei companii în cadrul strategiei energetice, şi în CSAT nu a fost avizată formarea. Energia electrică este o chestiune de siguranţă naţională - capacitatea de a produce energie. Or, când tu muţi importanţa deciziei din instituţiile legale ale statului într-o lume care eu nu spun că nu trebuie să fie apropiată puterii, într-o lume a marilor oameni de afaceri din România... Sigur că ei trebuie sprijiniţi, trebuie ajutaţi, dar nu acolo se iau deciziile pe data de 6, iar pe 8 vine guvernul şi emite ordonanţă de urgenţă. Nu priviţi la un partid care era foarte vehement împotriva acestei companii şi, dintr-odată, s-a lăsat o linişte? Era un domn, Iancu, care ţipa foarte tare împotriva ei, era un preşedinte de partid care ţipa foarte tare şi ameninţa cu moţiuni de cenzură şi, dintr-odată, este liniştit. Păi oamenii ăştia trebuie să ştie că în lumea asta nu-s numai ei.
Paul Grigoriu: Toată lumea se întreabă, domnule preşedinte: ce-o să ne-aducă de fapt votul uninominal? Sunt foarte mulţi sceptici, ştiţi foarte bine! Dumneavoastră cum sunteţi?
Traian Băsescu: Sunt mai încrezător decât în varianta cu listele, deşi această soluţie, adoptată prin asumarea răspunderii guvernului, este departe de a fi cea care ar fi contribuit la o curăţare radicală a clasei politice. Eu am propus şi am organizat şi referendum pentru votul uninominal în două tururi. Or, din păcate, românii n-au venit la vot, în aşa fel încât să fie validat referendumul. Şi atunci, a rămas valabilă varianta care ocoleşte curăţarea consistentă a clasei politice. Este, totuşi, un pas înainte faţă de votul pe liste. Am convingerea că persoana propusă de partide în colegii va avea un impact foarte mare, echilibrat în raport cu impactul că vine dintr-un partid sau altul, pe care electoratul îl simpatizează sau nu. Deci, cred că va fi cam 50% influenţa partidului în votul pentru o persoană şi 50% calitatea persoanei. Iar din acest punct de vedere, am convingerea că românii, decât să voteze un politician asupra căruia au dubii, un politician controversat, vor da votul unui om tânăr - şi iată un câştig!
Paul Grigoriu: V-am mai întrebat o dată acest lucru. Trebuie să revin, pentru că suntem foarte aproape de scadenţă. La 4 noiembrie, americanii îşi vor alege un nou preşedinte. Cât de important va fi pentru România dacă va câştiga McCain sau Obama?
Traian Băsescu: Nu va fi nicio diferenţă din acest punct de vedere, pentru că politica globală a Statelor Unite nu se modifică odată cu schimbarea preşedinţilor. Nu-i chiar ca la noi! Un preşedinte care se instalează la Casa Albă vine pe un aparat care nu pleacă. Iar liniile de argumentaţie pentru o politică sau alta nu se schimbă funcţie de preşedinţi; ele rămân valabile şi interesele strategice ale Statelor Unite - spre exemplu, dacă ne referim la noi, pentru că e în legătură cu noi, interesele strategice ale Statelor Unite în regiunea Mării Negre şi în Asia Centrală nu se modifică. Nemodificându-se, iată că România rămâne acoperită de regiunea Mării Negre, cu prelungirea ei către Asia Centrală - zona Caucaz şi Asia Centrală. Deci, nu se modifică consistent politica Statelor Unite odată cu schimbarea preşedinţilor.
Paul Grigoriu: Apropo de Marea Neagră, astăzi este Ziua Internaţională a Mării Negre. De ce ţineţi atât de mult la acest concept? Că nu e o mare, e un concept.
Traian Băsescu: Da, este! A devenit un concept. La început, dacă vă aduceţi aminte, mă ironizau foarte mulţi când vorbeam de Marea Neagră. Şi la fel de bine mi-aduc aminte, în 2005, când am spus diplomaţilor români, la întâlnirea anuală cu ambasadorii: "Oameni buni, luaţi avioanele şi spre Est, nu numai spre Bruxelles, pentru că interesele pe termen mediu şi lung ale UE şi NATO acolo se fixează. Este noua regiune". Iată că acum Marea Neagră are un concept energetic, Marea Neagră are o sinergie a Mării Negre, care doreşte să stimuleze dezvoltările democratice, dar şi cele economice în regiunea Mării Negre şi chiar dincolo de ea, Marea Neagră a devenit subiect tratat în ultimul summit NATO, Marea Neagră a devenit subiect tratat de Consiliul European şi de Comisia Europeană. Deci lucrurile evoluează, şi eu am convingerea, pe de-o parte, că regiunea Mării Negre este plexul slab al Uniunii Europene; insecuritatea vine din această regiune, pentru europeni, fie că termenul de "insecuritate" îl adresăm evenimentelor de tip Georgia sau ameninţărilor asimetrice, de gen traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de armament; din această regiune vin. Or, nepunerea ei sub control amplifică riscurile pentru statele membre ale UE şi pentru fiecare cetăţean european. O să vă dau un exemplu: Afganistanul. Dacă privim pe hartă, vedem cât de dreaptă este linia din Afganistan, peste Marea Neagră, direct în Europa. Păi producţia de droguri a Afganistanului, de la începerea intervenţiei trupelor NATO în Afganistan şi până acum, a crescut de opt ori. Unde credeţi că se duc drogurile acestea? Pe pieţele sărace din India? În Africa? Nu! Vin pe pieţele bogate din Uniunea Europeană - din Statele Unite mai greu... Deci, ţinta este piaţa Uniunii Europene. V-am dat doar un exemplu.
Paul Grigoriu: Şi Marea Neagră, dacă ar fi ceea ce doriţi dumneavoastră, ar fi o barieră.
Traian Băsescu: Bine, securitatea... Ar fi o barieră. Deci, democratizată, securizată. Din toate punctele de vedere securizată.
Paul Grigoriu: Aveam ceva notat aici - sper să nu vă deranjeze. Şi dacă vă deranjază, tot vă spun...
Traian Băsescu: Domnule Grigoriu, de la dumneavoastră nu mă deranjază nimic.
Paul Grigoriu: "Băsescu şi băile de mulţime." Vă place chestiunea asta? O faceţi cu program sau intraţi în ea fiindcă aşa e datul?
Traian Băsescu: Îmi place! O fac cu plăcere. Mă simt bine între oameni. Dacă aş putea să aloc mai mult timp mersului în oraş, mersului în piaţă, mersului în Carrefour, mersului la evenimente unde sunt oameni mulţi, aş face-o. Vă mărturisesc că mă relaxează, îmi dă energie; şi pe de altă parte, de când m-am experimentat ca om politic, îmi dă şi ocazia să percep, chiar în acea fugară strângere de mână, mesaje de la oameni. Şi ele, când se repetă - că omul ţi le spune în două cuvinte, în trei cuvinte; şi să nu credeţi că spun întotdeauna lucruri plăcute. Dar cred că, pentru un politician, intratul între oameni este cel mai puternic senzor de a pricepe o abordare a lor. Fără ca aceste abordări să fie spuse în fraze lungi. Şi avantajul meu este că îmi place; îmi place între oameni. Mi-ar fi foarte greu... Ăsta e şi un cost pe care-l plătesc - chiar şi mersul într-un restaurant. Nu pentru că n-aş avea unde să mănânc sau unde să beau un pahar cu vin; nu pentru asta mă duc în restaurant, ci mă duc pentru că e lume. Nu am pasiunea de a servi masa într-un restaurant. Pot să mănânc acasă sau la Cotroceni foarte bine. Dar sunt oameni, şi mă simt bine între oameni. Pe mine, dacă vrei să mă pedepseşti, trebuie să mă pui să stau izolat.
Paul Grigoriu: Poate că vă ascultă inamicii...
Traian Băsescu: Da, dar n-au cum să mă ţină izolat.
Paul Grigoriu: Ţinem cont de Constituţie, domnule preşedinte: cât de dependent vă simţiţi, ca şef al statului, de parlament?
Traian Băsescu: Toţi suntem dependenţi de parlament, de implementarea proiectelor noastre, de calitatea legilor. Iar eu, care promulg legile, sunt dependent de foarte multe ori de parlament. Vă pot spune că, după părerea mea, sunt preşedintele care a trimis cele mai multe legi înapoi. La foarte multe s-a ţinut cont de observaţiile preşedintelui şi le-am identificat foarte uşor pe cele care reprezentau interesele unor grupuri din parlament, pentru că la acelea nu s-au acceptat niciodată observaţiile preşedintelui şi le-am primit înapoi exact aşa cum le-am trimis. Am semnat, deci, cu bună cunoştinţă, am promulgat, pentru că asta mă obligă Constituţia - nu pot trimite decât o dată o lege în Parlament -, legi care nu sunt de cea mai bună calitate. Dar asta subliniază că preşedintele este dependent de parlament. Foarte mulţi se uită pe lege şi spun: "A promulgat preşedintele prostia asta". Îşi aduce aminte sau nu-şi aduce aminte că eu am trimis-o o dată înapoi, asta e discutabil;dar rămâne semnătura mea pe o lege proastă. Şi aici este o dependenţă majoră a preşedintelui de parlament.
Paul Grigoriu: Domnule preşedinte, în pofida a ceea ce se spune despre dumneavoastră, eu ştiu, din relaţii personale, că ţineţi foarte mult la oamenii care vă sunt aproape.
Traian Băsescu: Aşa este.
Paul Grigoriu: Adriana Săftoiu a plecat de lângă dumneavoastră şi este, aparent, pe o poziţie total adversă. Cum comentaţi?
Traian Băsescu: E opţiunea ei; n-o comentez. N-ar fi singura - uitaţi-vă câţi au fost. Aduceţi-vă aminte că pe Guşă l-am adus în partid - eram preşedinte de partid -, i-am dat loc eligibil. Uitaţi-vă la Pavelescu, la Lavinia Şandru... Câte vorbe aţi auzit din gura oamenilor ăştia despre mine, mai rele decât la cei pentru care n-am făcut vreodată nimic? Dar aşa e viaţa.
Paul Grigoriu: O ultimă întrebare: ţin minte un scheci al prietenului meu Dan Mihăescu în care Toma Caragiu spunea, oarecum dezolat: "Avantaj el!". Domnule preşedinte, în definitiv, de care parte a fileului sunteţi? Unde e avantajul sau unde e atacul?
Traian Băsescu: Nu. Sunt acolo unde sunt românii. A fost unul dintre reperele mele, fără să fiu populist, să încerc să văd care sunt interesele românilor şi să mă poziţionez ca atare. Sigur... Domnule Grigoriu, eu puteam fi un preşedinte care să aibă o viaţă foarte dulce, să mă fac că nu văd nimic, şi vă asigur că mi-ar fi mâncat din palmă toate partidele; să dau dreptate şi unuia şi altuia, să nu spun vreodată de vreun Logan, să nu spun vreodată de alocare clientelară a banilor, să nu spun vreodată că nu s-a făcut nimic în infrastructură, deşi stau banii de la Uniunea Europeană şi nu sunt cheltuiţi. A mai fost o perioadă când efectiv am stat, cum s-ar spune, cu biciul pe guvern - perioada 2005 până la 1 ianuarie 2007. Atunci, teama mea era că nu se fac toate cele ce trebuie făcute pentru ca la 1 ianuarie 2007 să intrăm în Parlament (Uniunea Europeană - n.r.). După această perioadă am fost mai puţin critic la adresa guvernului, dar frecvenţa mare... - şi atunci s-a creat această imagine: preşedintele stă pe guvern, stă pe miniştri, stă pe primul ministru. Atunci aveam obligaţia să fac acest lucru, pentru că nu trebuia ratat 1 ianuarie 2007. Pe urmă au fost controverse. Aş fi putut scăpa de toate astea, inclusiv de confruntarea cu parlamentul, cu suspendarea, dacă aş fi fost un preşedinte care n-aude şi nu vede. Vă asigur că aş fi avut o viaţă foarte liniştită, aş fi fost numai zâmbitor, dar opţiunea mea a fost să fiu un preşedinte care să încerce să-i reprezinte pe români în toate circumstanţele. Şi atunci, am plătit acest cost al imaginii, că Băsescu se ceartă - deşi este o minciună, eu nu mă cert. Şi dacă n-aş avea motive... Iar când am greşit, am avut şi capacitatea să spun: "Am făcut o eroare". Dar, în general, opţiunea mea a fost să am atitudinea corespunzătoare dorinţei românilor, nu a instituţiilor.
Paul Grigoriu: Domnule Traian Băsescu, un preşedinte care aude şi vede ce spune când se gândeşte că - mâine e totuşi 1 noiembrie - ăştia de la Radioul Public au 80 de ani?
Traian Băsescu: Am spus-o la început - un singur cuvânt: recunoştinţă pentru ce a făcut Radioul pentru România, pentru români. Şi, domnule Grigoriu, întâi trebuie să-mi confirmaţi: suntem în ultima dumneavoastră emisiune?
Paul Grigoriu: Exact.
Traian Băsescu: Aş vrea să vă mulţumesc pentru ce aţi fost dumneavoastră, ca om de radio, în Radio România, dar şi în peisajul jurnalisticii româneşti, şi înainte de '89, şi după. Dacă vocea dumneavoastră este iubită şi respectată, este pentru că aţi gândit întotdeauna ca un om liber, şi pentru asta vă mulţumesc mult.
Paul Grigoriu: Şi eu, domnule preşedinte.
Traian Băsescu: O să-mi lipsească vocea dumneavoastră, nu numai mie, dar şi românilor. Şi sper s-o mai auzim.
Paul Grigoriu: Mulţumesc.
Traian Băsescu: Vă mulţumesc mult.
(Prin Monitoring Media: Radio România Actualităţi, Ora: 14:00 http://www.monitoring.ro/)
Royal Philharmonic Orchestra - Candlelight Carol - John RutterJohn Rutter
How do you capture
The wind on the water...
