ALOCUŢIUNEA
preşedintelui României, Traian Băsescu,
în faţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei
(Strasbourg, 27 ianuarie 2011)
Stimate domnule Preşedinte,
Stimate domnule Secretar General,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Este o deosebită onoare ca, după cinci ani de zile, să mă pot adresa din nou prestigiosului dumneavoastră for. Am acceptat cu plăcere invitaţia de a reveni în Hemiciclu pentru a reitera importanţa pe care o acordăm Consiliului Europei, într-un moment marcat de dezbateri cruciale pentru viitorul său. Vă mulţumesc, domnule Preşedinte, pentru această oportunitate.
Nu întâmplător Consiliul Europei se poate mândri cu o imagine atât de bună. Activitatea sa este dedicată edificării unui spaţiu în care drepturile şi libertăţile fundamentale sunt respectate şi în care oamenii îşi găsesc împlinirea celor mai profunde aspiraţii spirituale, culturale sau civice. Respectarea valorilor promovate şi apărate de Consiliu – drepturile omului, democraţia şi statul de drept – permite dezvoltarea unor societăţi libere, ai căror membri îşi pot manifesta fără teamă identitatea şi pot spera într-o viaţă mai bună.
România de astăzi, un stat de drept cu o democraţie solidă, datorează mult Consiliului Europei. Prin instrumentele sale de monitorizare, Consiliul a avut un rol esenţial în crearea şi consolidarea instituţiilor, a legislaţiei şi a politicilor specifice statului nostru de drept. Democraţia României contemporane este aşezată pe temelia construită cu aportul şi expertiza Consiliului Europei şi Uniunii Europene. Această experienţă ne convinge că organizaţia noastră trebuie să-şi continue misiunea de supraveghetor şi îndrumător al democraţiilor încă tinere sau în formare.
Doamnelor şi domnilor,
Realitatea prezentă nu mai este aceeaşi cu cea de acum douăzeci de ani. Au apărut noi state, procesul de unificare a continentului a avansat. Au apărut noi provocări, noi riscuri. Asistăm la un proces de adaptare, de reevaluare internă a celorlalte organizaţii de pe continent – fie că discutăm despre Uniunea Europeană, NATO, OSCE - prin asumarea de noi obiective, de noi misiuni. Uneori, aceste organizaţii au evoluat fără a se coordona reciproc, asumându-şi responsabilităţi care au dat naştere la suprapuneri şi chiar la competiţie, prin alocarea de resurse semnificative pentru scopuri de multe ori identice. De aceea, actualul proces de reformă parcurs de Consiliul Europei trebuie să aibă în vedere avantajele sale specifice: participarea tuturor statelor europene şi un cadru juridic complex şi bine definit.
România susţine cu toată convingerea acest proces. Fără a pierde din vedere obiectivul său fundamental, edificarea unui spaţiu democratic comun, Consiliul Europei trebuie să-şi regândească rolul în actualul cadru politic instituţional: să-şi reconfigureze structurile, pentru a le conferi flexibilitate şi eficienţă sporite, să-şi concentreze acţiunile pe direcţii şi proiecte care să răspundă problemelor şi sfidărilor prezentului. Totodată, valorile sale fundamentale - drepturile omului, democraţia şi statul de drept - trebuie menţinute în centrul atenţiei. Pe lângă acestea, agenda de dezbateri trebuie actualizată cu teme de interes european. Suntem convinşi că iniţiativa inspirată a preşedinţiei turce a Comitetului Miniştrilor, de înfiinţare a Grupului Persoanelor Eminente, va avea o contribuţie însemnată în acest sens.
Aceste direcţii de acţiune nu sunt, însă, suficiente pentru a capta atenţia şi a asigura sprijinul celor peste 800 de milioane de cetăţeni europeni. Alături de eficientizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului, este necesar să identificăm soluţii la problemele reale cu care se confruntă europenii.
Un fenomen cu multiple implicaţii asupra situaţiei de pe continent îl reprezintă migraţia, subiect care necesită o atenţie specială din partea Consiliului Europei. Potenţialul de vulnerabilizare al migraţiei este dual: atât a propriilor subiecte, cât şi a persoanelor aflate pe traseu sau la destinaţie. Noi, liderii politici, trebuie să combatem lejeritatea prin care, uneori, se transferă responsabilitatea problemelor economice şi sociale ale popoarelor europene către comunităţile de migranţi.
Prin intermediul instrumentelor sale de monitorizare, Consiliul Europei poate detecta tensiunile acumulate în anumite societăţi sau regiuni, încă dintr-o fază incipientă. Evaluarea corectă a informaţiilor primite din teren ar permite desfăşurarea de acţiuni anticipative care să prevină escaladarea situaţiilor dificile. Din aceste considerente România a propus instituirea, în contextul procesului de reformă, a unui mecanism de avertizare timpurie, pentru prevenirea riscurilor şi disfuncţionalităţilor societăţilor democratice.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Noi credem că procesul de reformare a Consiliului Europei trebuie să consolideze, printre altele, instrumentele de monitorizare a respectării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Nu trebuie să ignorăm faptul că există încă state şi regiuni în Europa în care normele şi standardele democratice în materie necesită în continuare eforturi serioase pentru a fi pe deplin respectate.
România, cu cele 20 de grupuri minoritare, înţelege foarte bine situaţia aparte a acestor persoane şi nevoia lor de a-şi păstra identitatea care îi defineşte ca indivizi. Cu sprijinul Consiliului Europei, am parcurs un drum lung şi am ajuns în situaţia în care putem servi drept model de reconciliere interetnică.
Relaţiile cu Ungaria sunt edificatoare: de la suspiciune reciprocă la începutul anilor 1990 am ajuns la parteneriat strategic şi la şedinţe comune de guvern în prezent. Acest parteneriat presupune susţinerea reciprocă a intereselor noastre legitime. Un exemplu recent este atitudinea principială, partenerială şi corectă a preşedinţiei ungare a Uniunii Europene care, respectând prevederile Tratatelor Uniunii Europene, confirmă îndeplinirea de către România a obligaţiilor asumate şi recunoaşte dreptul legitim de liberă circulaţie al cetăţenilor români.
Stimaţi parlamentari,
Unul din elementele definitorii ale societăţii democratice construite în România după decembrie 1989 este sistemul instituit pentru apărarea şi promovarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. România îşi tratează în mod egal cetăţenii şi se străduieşte să sprijine împlinirea aspiraţiilor fiecăruia dintre ei. Diversitatea culturală, etnică, religioasă şi lingvistică a cetăţenilor noştri ne îmbogăţeşte şi ne creează o identitate distinctă.
Prin Constituţie, persoanele aparţinând minorităţilor naţionale din România se bucură de dreptul de reprezentare în Parlament, de dreptul de exprimare în limba maternă în faţa instanţelor de judecată şi de dreptul la învăţământ în limba maternă. Noua Lege a educaţiei naţionale, intrată în vigoare la începutul acestui an, extinde aceste drepturi: asigură învăţământ în limba maternă la toate nivelurile de studiu şi materialele specifice necesare, predarea tuturor disciplinelor în limba maternă şi condiţiile materiale de învăţare în altă localitate, în situaţia în care localitatea de domiciliu nu permite studiul în limba maternă.
Reprezentanţii minorităţilor au dreptul de a crea structuri asimilate partidelor politice, de a face parte simultan din partide şi asociaţii şi de a fi investiţi cu funcţii politice publice. În prezent, minoritatea maghiară participă la actuala coaliţie de guvernare, cu efecte benefice pentru societatea românească în ansamblu.
Onorată audienţă,
O poziţie aparte în politicile privind persoanele aparţinând minorităţilor naţionale este ocupată de etnia romă. Experienţa ne-a învăţat că trebuie să avem în vedere, în raport cu această minoritate, trei aspecte. În primul rând, romii sunt cetăţeni ai unui anumit stat, iar acest stat are, faţă de ei, obligaţiile care ţin atât de raportul de cetăţenie, cât şi de situaţia lor de minoritate. În al doilea rând, romii sunt cetăţeni europeni, ceea ce înseamnă că Europa, prin organizaţiile şi instituţiile sale, are obligaţii specifice faţă de ei, în primul rând obligaţia de le respecta drepturile, de a nu-i trata diferenţiat, de a nu-i trata discriminatoriu. În al treilea rând, romii formează o minoritate etnică care nu poate beneficia de atenţia şi de protecţia unui stat înrudit. Această situaţie creează o datorie suplimentară din partea statelor de cetăţenie şi Europei în ansamblul său.
România îşi va continua eforturile de ameliorare a situaţiei romilor, inclusiv prin creşterea absorbţiei fondurilor structurale şi implicarea autorităţilor locale în realizarea de proiecte concrete. Cu toate acestea, un mod de viaţă consolidat pe parcursul a sute de ani nu poate fi schimbat în câţiva ani prin măsuri administrative. Tradiţiile acestei comunităţi trebuie protejate, nu suprimate. Stilul de viaţă al romilor nomazi nu poate fi schimbat brutal, prin măsuri coercitive. În special în cazul acestei categorii este nevoie de cooperare între statele europene, de o strategie cu aplicare regională. Uniunea Europeană, Consiliul Europei sau OSCE pot juca un rol deosebit de important în acest sens. Plasarea responsabilităţii doar asupra statelor de cetăţenie nu este o soluţie utilă.
Doamnelor şi domnilor,
Intervenţia mea de astăzi coincide cu Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului. După cum se cunoaşte, în urmă cu 66 de ani cel mai mare lagăr nazist de exterminare, cel de la Auschwitz-Birkenau, era eliberat de trupele sovietice. Se punea astfel căpăt unei orori care a cutremurat conştiinţa omenirii. Femei, copii, bărbaţi erau torturaţi şi exterminaţi pentru simplul motiv că aveau o altă religie. O astfel de monstruozitate nu are voie să se mai repete şi, de aceea, trebuie să luptăm împotriva oricăror măsuri de discriminare, de persecutare a unor semeni de-ai noştri pe motive care ţin de etnie, religie, cultură sau limbă. Consiliul Europei dispune de mecanismele necesare pentru combaterea unor asemenea tendinţe, iar România este una din ţările foarte interesate de acest subiect. În ceea ce ne priveşte, ne-am asumat responsabilitatea în faţa istoriei, iar seria de manifestări dedicate comemorării Holocaustului a inclus, în 2009, inaugurarea Monumentului Victimelor Holocaustului, dedicat cinstirii memoriei membrilor comunităţilor evreieşti şi rome.
Stimaţi membri ai Adunării Parlamentare,
Printre temele aflate pe agenda actualei sesiuni a instituţiei dumneavoastră se numără şi situaţia din Balcani. De altfel, o serie de lideri din regiune au vorbit deja despre evoluţiile îmbucurătoare din ţările lor, stimulate de procesul de integrare europeană şi euroatlantică.
Anul 2010 a fost, din această perspectivă, unul încurajator, în ciuda problemelor persistente care ţin de trafic, fraudă sau nerespectarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Consiliul European a acordat Muntenegrului statutul de candidat la aderare, iar Albaniei şi Bosniei Herţegovina liberalizarea regimului de vize. Croaţia şi Serbia au demonstrat voinţă politică în lupta împotriva corupţiei şi în procesul de reconciliere bilaterală. Toate acestea sunt motive de satisfacţie pentru noi, care am făcut din integrarea Balcanilor de Vest în structurile europene şi euroatlantice o constantă a politicii noastre externe.
Pentru România, democratizarea ţărilor din vecinătate reprezintă un interes de securitate naţională, întrucât numai instituţiile şi politicile specifice unui stat de drept constituie garanţia stabilităţii în regiune. Deşi semnalele de reconciliere interetnică sunt tot mai puternice, amintirea războaielor din Balcani, cu toate suferinţele provocate, este încă vie. Toate aceste tragedii au avut la origine discriminarea pe criterii etnice sau religioase, subiect care ne preocupă în cea mai mare măsură. Suntem foarte interesaţi ca integrarea europeană şi euroatlantică a statelor din Balcani să se desfăşoare cu respectarea normelor şi standardelor Uniunii Europene şi Consiliului Europei în materie de protecţie a minorităţilor naţionale. Avem aşteptări mari atât de la aceste state, în calitatea lor de tinere democraţii, cât şi de la organizaţia noastră, care trebuie să-şi utilizeze cu maximă eficienţă instrumentele de care dispune pentru păstrarea şi afirmarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.
Un mecanism care şi-a dovedit eficienţa în această direcţie este monitorizarea. Necesitatea menţinerii sale este cu atât mai evidentă cu cât mai multe minorităţi, inclusiv cea română, se confruntă cu dificultăţi în păstrarea şi afirmarea identităţii lor culturale, cu refuzul recunoaşterii drepturilor lor identitare, cu discriminarea pe motive lingvistice şi cu asimilarea forţată.
Deşi normele internaţionale acordă un rol important statelor în menţinerea legăturilor culturale şi lingvistice cu minorităţile înrudite, responsabilitatea primară pentru protecţia acestora revine statului de cetăţenie. Pentru noi, probleme suplimentare apar atunci când unele state vecine recunosc comunităţilor româneşti doar statutul de minoritate lingvistică, negând astfel României dreptul de stat înrudit.
România va urmări respectarea drepturilor românilor din străinătate prin cooperarea cu statele de origine, în baza mecanismelor europene şi internaţionale. Vom întreprinde demersuri în vederea recunoaşterii statutului de minoritate românească pentru aromâni, vlahi, istroromâni şi meglenoromâni. Prin tratate şi acorduri bilaterale ne-am asumat în mod deschis interesul faţă de comunităţile româneşti din vecinătate. Cooperarea bilaterală are la bază şi interesul nostru legitim de includere a ţărilor vecine într-o zonă de stabilitate şi de securitate. În acelaşi scop ne vom intensifica eforturile în cadrul organizaţiilor europene responsabile de protejarea minorităţilor naţionale pe continent, printre care o poziţie aparte este ocupată de Consiliul Europei.
Vom depune eforturi pentru valorificarea potenţialului politic, economic, social şi cultural al personalităţilor reprezentative ale comunităţilor româneşti din străinătate, nu prin extragerea lor din ţările de cetăţenie, ci încurajându-i ca, în calitate de cetăţeni loiali, să contribuie la strângerea legăturilor dintre România şi statele în care s-au născut şi trăiesc.
Doamnelor şi domnilor,
Înainte de a încheia, permiteţi-mi să mă folosesc de acest prilej pentru a transmite, în numele poporului român şi al meu personal, cele mai sincere condoleanţe familiilor şi popoarelor victimelor cumplitului atentat terorist de la Moscova, alături de întreaga noastră compasiune şi solidaritate cu cei răniţi şi cu rudele lor. România condamnă în termenii cei mai fermi acest atac abominabil şi laş la adresa unor oameni nevinovaţi şi îşi reafirmă angajamentul ferm în lupta împotriva terorismului, alături de aliaţii din NATO, de Federaţia Rusă şi de toate statele participante la coaliţia internaţională antiteroristă.
Va mulţumesc pentru atenţie.
Departamentul de Comunicare Publică
27 Ianuarie 2011
(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12716&_PRID=lazi)
Un discurs pe alocuri tern şi plictisitor, pe alocuri interesant, pe alocuri foarte bun. De exemplu am remarcat un lucru pe care îl susţin de foarte mult timp şi eu, anume faptul că este de nedorit distrugerea tradiţiilor rromilor nomazi şi "europenizarea lor" dintr-un motiv sau altul, dar şi atingerea unui aspect interesant de politică externă referitor la dreptul României de a-şi defini legături de stat înrudit (desigur, cu Republica Moldova). Şi au mai fost câteva lucruri interesante spuse în această alocuţiune... Nu ştiu cât de mult au fost luate în seamă de auditoriu, dar este foarte bine că ele se păstrează undeva într-o arhivă.
Chestiunea este că, în originalul alocuţiunii, domnul Băsescu spune... Vă mulţumesc pentru atenţie, aştept întrebările dumneavoastră... Unde sunt întrebările, unde sunt răspunsurile... Nimeni nu ştie.
Am dat de ele în limba engleză:
The first question is by Mr Vareikis, on behalf of the Group of the European People’s Party. Mr VAREIKIS (Lithuania) – You talked in your speech, Mr President, about national minorities in Romania and Romanians who live outside the country. As a former rapporteur on Moldova, I want to ask you about the issue of so-called passportisation, or issuing Romanian citizenship to Moldovans. The numbers cited by various sources in this regard differ, sometimes by up to 10 times. What is your country’s long-term policy on that issue?
THE PRESIDENT – Thank you. Would you like to answer that question, Mr Băsescu?
Mr BĂSESCU said that Romania had a principled approach to the quality of citizenship which now entitled citizens and their relatives to regain citizenship in a manner which had not been previously possible. This applied to people living in the USA, France, Germany or any other country, and represented a marked departure from the communist era in which, if you left Romania, you lost your citizenship. Between 1990 and 2010, 170 000 people had re-acquired their Romanian citizenship.
THE PRESIDENT – Thank you. The next question is from Mr Iwiński, on behalf of the Socialist Group.
Mr IWIŃSKI (Poland) – According to Article 80 of the Romanian Constitution, you, Mr President, should exercise the function of magician between state powers as well as between the state and society. How do you respond to the increasing number of accusations that, on the contrary, you have in recent years been minimising the role of parliament, breaking the independence of justice and refusing any dialogue with opposition groups? As a sign of protest, opposition members in the Romanian delegation to this Assembly are not present here today.
THE PRESIDENT – Thank you. Would you like to answer that question, Mr Băsescu?
Mr BĂSESCU – Are you a socialist?
Mr IWIŃSKI (Poland) – I am from the Polish social democrat party.
Mr BĂSESCU said that he had not asked which country Mr Iwiński was from, but merely whether or not he was a socialist. In his experience, socialist parties did not respond well to invitations to participate in joint events. He had not asked the members in question to leave the room, in fact it was his understanding that they had chosen to absent themselves. He wondered whether it perhaps had something to do with the fact that an opposition politician had the previous day been arrested for fraud in Romania, details of which could readily be found in the Romanian press. Unfortunately, these parties never wanted to discuss anything, and it was possible that Mr Iwiński had been misinformed by his ideological colleagues.
THE PRESIDENT – The next question is from Mr Solonin, on behalf of the European Democrat Group.
Mr SOLONIN (Russian Federation) said that Mr Băsescu’s answer to Mr Vareikis had not cast much light on the situation. He wondered whether, in fact, Romania’s objective was to merge with Moldova in order to create a greater state.
THE PRESIDENT – Thank you. Would you like to answer that question, Mr Băsescu?
Mr BĂSESCU said that Romania had no experience of annexing or desire to annex any country.
THE PRESIDENT – The next question is from Mrs Gutu on behalf of the Alliance of Liberals and Democrats for Europe.
Mrs GUTU (Moldova) thanked Mr Băsescu for his speech and his tireless support of Moldova in its European aspirations. As president of a country which had itself been monitored for 15 years before accession, she wondered what Mr Băsescu thought of Moldova’s chances of acceding to the European Union as part of the Western Balkan package.
THE PRESIDENT – Thank you. Would you like to answer that question, Mr Băsescu?
Mr BĂSESCU said that this was a political battle that they would fight together. Moldova would indeed become a member of the European Union when it was ready. Romania’s strategic goal was to persuade colleagues in the European Union to allow Moldova’s accession at the same time as the Western Balkan nations. The interest taken by the European Union in the recent Moldovan elections had demonstrated the seriousness with which Moldova was being considered by the European Union. He hoped that the newly-elected government would continue to work towards that objective.
THE PRESIDENT – The next question is from Mr Petrenco, on behalf of the Group of the Unified European Left.
Mr PETRENCO (Moldova) – Mr President, today Romania is the only country in Europe, and in the world, whose authorities openly do not recognise Moldovan identity, stating that all Moldovans are in fact Romanians. You personally have declared many times that the Republic of Moldova is a second Romanian state, refusing to sign the basic political treaty between two neighbouring countries or to recognise the state border between Moldova and Romania, and accepting only signing the technical document on this issue. Do you not think, Mr President, that these attitudes and this official position are a serious challenge to stability and security in this part of Europe, as well as a real obstacle in the Transnistrian conflict settlement process?
THE PRESIDENT – Thank you. Would you like to answer that question, Mr Băsescu?
Mr BĂSESCU said that he had to remind Mr Petrenco of a few facts. The current border had been set following the Treaty of Paris in 1947 and Romania had never questioned that border. Indeed, in 1991, Romania had been the very first country to recognise Moldova as an independent state and she never tired of supporting it in reinforcing the territorial integrity of the Transnistrian region. Romania was not a member of the Five-plus-Two Group, which was responsible for these matters, but fully supported its objectives. Romania had never tried to take territory from Moldova, and he noted that the question supposed that his country did not in fact respect its borders. Romania fully accepted the Treaty of Paris and had, more recently, signed a newer border agreement. He asked what more they could be expected to do.
THE PRESIDENT – The next question is from Mr Fournier.
Mr FOURNIER (France) reminded President Băsescu that France and Germany had prevented Romania from joining the Schengen area in April 2010 because of its failings in preventing migratory flows and drug trafficking. He stressed that this was not an attack on Romania’s aspiration to accede to the Schengen area in the medium term. He asked President Băsescu what more Romania could do to assure its accession to Schengen in 2011.
THE PRESIDENT – Thank you. Would you like to answer that question, Mr Băsescu?
Mr BĂSESCU remarked that he had a short answer and a long answer. The short answer was that Romania had fulfilled all its obligations and had addressed the issue in the same manner as had the European Union. The longer answer was that Romania’s agreement to enter Schengen was part of the acquis communautaire which applied to all member states, and it set a dangerous precedent if states suddenly received more obligations with which to comply a few weeks before a decision was made on their accession.
He could prove that Mr Fournier’s question was incorrect, since Romania had done everything it could to fight corruption and he would provide the figures to support his case. In the previous five years, 51 customs officers and more than 120 border police had been arrested and prosecuted for corruption. He urged Mr Fournier to monitor developments in Romania in February.
THE PRESIDENT – Thank you. The next question is from Mr Pozzo di Borgo.
Mr POZZO di BORGO (France) reminded President Băsescu that, until 2009, Romania had seen many years of economic growth. Then, as on the rest of the continent, there had been an economic slowdown. The result was that 23.4% of the population still lived in poverty and 33% of the population faced severe material deprivation. He asked President Băsescu what he intended to do to reduce those figures.
THE PRESIDENT – Thank you. Would you like to answer that question, Mr Băsescu?
Mr BĂSESCU disputed the figures because they did not take account of alleviation measures introduced in 2010. He conceded that the figures were from EU sources but those sources did not take into account the full situation in Romania. For example, 90% of houses in Romania were privately owned. What was the figure for France?
There had been an economic boom in Romania between 2004 and 2008, then, in 2009, the economy had fallen by 7.4% and again by 1.9% in 2010. He anticipated that there would be a slight recovery in 2011. The boom and bust had taught Romania a tough lesson. The economic boom had been based on excessive consumption and on real estate. Romania had now learnt to base its economy on sustainable development and real investment. As a result of the slowdown, Romania had had to introduce some tough measures, including a 25% reduction in civil service salaries, a new tax on pensions and an increase in the retirement age from 62 to 65 for men and from 58 to 63 for women. Measures had been taken to broaden the tax base. Together, these measures increased the likelihood of sustainable economic development in Romania. He acknowledged that they might lead to accusations that Romania was no longer a “social” country with a place in “social Europe” but Romanians considered it essential only to live within their means and not to borrow in order to speculate.
THE PRESIDENT – Thank you very much, Mr President. The next question is from Mrs Stavrositu.
Mrs STAVROSITU (Romania) noted the unconditional support given by Hungary to Romania’s accession to the Schengen area. She asked the President what the basis was for his belief that Romania would soon accede to Schengen and what was his opinion on the new education law and on the measures he had taken to protect minorities?
THE PRESIDENT – Thank you. Would you like to answer that question, Mr Băsescu?
Mr BĂSESCU said that, as the Head of State of Romania, it was his duty to support Romania’s accession into Schengen in line with the treaty. There was a clear commitment for Romania to accede in 2011 and the experts agreed that this ought to go ahead. There was therefore no reason to abandon the objective.
The new education law was the most open in the European Union. The law meant that there was no obstacle to a child being taught in his native language. This was the first time such a law had been introduced and it granted significantly greater protection to linguistic minorities. There were 20 official minority groups in Romania, all of which were represented in the parliament. The education law meant that, if a child could not be taught in his native language in his resident community, the state would provide transport to a school with the right language skills. He suggested that, since European Union officials only ever discussed the negative impact of legalisation, the fact that they had not mentioned this policy meant that, in their eyes, it had no negative impact.
THE PRESIDENT – Thank you. The next question is from Mr Béteille.
Mr BÉTEILLE (France) recalled that, on 16 December 2010, the Commissioner for Human Rights had written to the Romanian Prime Minister to express his concerns about the treatment of the Roma in Romania. The letter had called for a plan to tackle problems of education, social welfare and discrimination which affected the Roma. He accepted that, in the current economic climate, it was not easy for states to make resources available for such matters, but he nonetheless asked what Romania was doing to improve the treatment of the Roma people.
THE PRESIDENT – Thank you. Would you like to answer that question, Mr Băsescu?
Mr BĂSESCU said that there were officially 500 000 Romanian citizens who were Roma. The reality was that 1.5 million Roma were also Romanian citizens. Between 2000 and 2010 Romania had introduced a strategy of integration. Since education was the only viable method of ensuring the long-term integration of the Roma, Roma children had been exempt from the exams which allocated places at schools. The result was that there were no restrictions on the schools that Roma children could attend. In addition, a separate government department for Roma integration had been established. Unfortunately, it had became clear in 2010 that the strategy had failed and did not justify the financial investment involved. The problem was not a matter of resources for much of the funding was provided by the European Union; the problem was finding a long-term solution which worked.
A new strategy, to run between 2011 and 2015, was to see the department for Roma integration become part of the Ministry for Interior Affairs. The Romanian Government had discovered that previous efforts had failed because of excessive centralisation. Moving the department for Roma integration into the Ministry for Interior Affairs would provide stronger links with local governments which he hoped would be beneficial: previous strategies had not engaged sufficiently with local authorities and had only interacted with NGOs.
THE PRESIDENT – Thank you very much. The next question is from Mr Kalmár.
Mr KALMÁR (Hungary) – I should like first, Mr President, to welcome you to the Council of Europe. According to the European Union, by 2013 you will have to redraw the borders of the regions in Romania. This should comply with the NUTS 3 standards. When Romania takes this decision, do you intend to take into account, besides the EU recommendations, the historically, culturally and ethnically distinct nature of the cities in these territories? Will it be possible even to change the territories of the departments if that seems necessary?
THE PRESIDENT – Thank you, Mr Kalmár. Would you like to answer that question, Mr Băsescu?
Mr BĂSESCU said that Romanian policy makers universally considered that they could not agree with a theory of autonomy based on ethnic criteria. Romania was increasing local autonomy: the police were managed at a local level, as were hospitals and museums. The new Education Act delegated management of schools to local authorities. Local authorities had powers of taxation. He envisaged greater local autonomy within Romania and thought that the process of decentralisation was more advanced in Romania than some other European Union countries.
THE PRESIDENT – Thank you very much. The last question comes from Mr Gaudi Nagy.
Mr GAUDI NAGY (Hungary) – The Council of Europe documents on regionalism and autonomous regions make it clear that regional autonomy is not a danger but a guarantee of greater political stability. It is part of the Council of Europe’s values. South Tyrol is a perfect example. Since the unjust Treaty of Trianon, a great number of Hungarians have been forced to live in Romania and their fate has been unresolved. In 2007-08, there was a referendum in Szeklerland – in Hungarian, Székelyföld – and 99% of the people voted in favour of creating an autonomous region there. Is the Romanian state ready to implement this status for Szeklerland, which is inhabited by more than 600 000 people who have their own specific cultural and historical tradition, and who share the Hungarian language and identity? When will you start to negotiate with the representatives of this community, the Szekler National Council?
THE PRESIDENT – Thank you, Mr Gaudi Nagy. Would you like to answer that question, Mr Băsescu?
Mr BĂSESCU said that he would like Romanians in Hungary to enjoy the same rights as Hungarians had in Romania.
(sursa: http://assembly.coe.int/main.asp?Link=/documents/records/2011/e/1101271000e.htm)