O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbăveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din padure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.
(Tudor Arghezi - Testament)
Care sunt frumuseţile şi preţurile domnului premier Boc? Discursul domniei sale m-a năucit, parcă ascultam discursul unui copil care, cu calm, explică ce vrea să se facă când va fi mare. Este incredibil cum un om care, până mai ieri, educa tineri prin facultăţi de drept, poate debita din normalitate astfel de cuvinte...
Emil Boc: Cu permisiunea dumneavoastră, în două minute pot să exprim un scurt punct de vedere. Voi încerca o definiţie. Pentru că profesorii nu au dorit să fac o definiţie a statului social, v-aş propune o definiţie a statului social aşa cum aş dori să fie şi la care, împreună cu guvernul, lucrez în vederea implementării. În viziunea noastră, un stat social este un stat care încurajează munca, plăteşte munca, consumă cât produce, împrumută eventual bani pentru investiţii şi în ajută pe cei care nu pot munci. Nu o să intru în alte detalii, pentru că au fost spune foarte multe lucruri în legătură cu acest subiect, aici.
Doi, cei care spun ca România putea avea o alta alternativă de evoluţie în aceşti doi ani, de a merge pe cheltuieli bugetare excesive, le spun următorul lucru: dacă România continua, în 2009 şi în 2010, politicile din anul 2008 acum avea un deficit bugetar de cel puţin 14% . Şi întrebarea este foarte directă: cine ar fi finanţat un asemenea deficit al ţării, cu ce costuri şi unde s-ar fi aflat România, astăzi, dacă ar fi continuat acele politici? Este o întrebare la care cei care sunt avizaţi din punct de vedere economic să de-a un răspuns şi să vadă concluziile care sunt.
Trei, salut si eu, alături de profesorul Stoica, din punct de vedere politic, noua alianţa politică ce s-a creat pe scena românească. Practic, aşa cum am spus de mai multe ori, această alianţă nou creată apără statul lui Ion Iliescu - un stat greoi, birocratic, obez, nereformat, un stat de inspiraţie socialistă. Astăzi, Ponta, Antonescu, Voiculescu sunt adevăraţi apărători ai lui Ion Iliescu şi ai statului creat de domnia sa. Vreau să fiu bine înţeles, nu este un atac la persoană. Domnul Iliescu acea viziune a avut-o şi a creat un stat în conformitate cu viziunea pe care a promovat-o. Din nefericire, un asemenea stat s-a dovedit a fi falimentar şi, la prima zguduire în faţa crizei, şi-a arătat toate neajunsurile pe care le are. Reformele pe care le-am promovat în parteneriat cu preşedintele României, că a fost vorba de legea educaţiei, legea salarizării, legea pensiilor, codurile juridice, restructurarea aparatului bugetar, au urmărit cu adevărat să corecteze aceste neajunsuri ale statului român, să-l adapteze la ceea ce România are nevoie, acum şi în viitor, şi să fim competitivi în UE. Pentru că trăim într-o altă perioadă şi în alte circumstanţe. De aceea, provocarea imediată pe care o are guvernul este să modernizeze legislaţia muncii şi a dialogului social, adică să pună în acord şi această legislaţie cu nevoile ţării, ţinând cont şi de condiţiile crizei, de învăţămintele pe care le-am tras în această perioadă, dar şi de necesitatea de a avea o piaţă a muncii competitivă în raport cu ceea ce se întâmplă în Europa şi în lume. Din nefericire, actualul Cod al Muncii nu mai răspunde nevoilor de piaţă nici pentru investitorii străini sau autohtoni, nici pentru românul de rând, nici pentru nevoile ţărilor din UE. Şi vreau să mai spun un lucru, iarăşi, clar: acest Cod al Muncii nu este un cod al investitorilor străini, aşa cum s-a încercat să se acrediteze ideea, pentru a se discredita noul Cod al Muncii. Este un cod al României şi al românilor, pentru a permite fiecărui român să muncească, pentru a permite patronilor şi mediului economic să poată avea acces la resurse pe piaţa muncii şi să elimine acele baricade şi baraje care astăzi fac din piaţa muncii una nefuncţională. Este un cod, practic, pentru fiecare muncitor, pentru fiecare patron, indiferent dacă este român sau străin, şi care va flexibiliza această piaţă a forţei de muncă.
Doar un comentariu, legat de ce spunea domnul profesor Vlăsceanu când se referea la faptul că cu cât nivelul este mai aproape de cetăţean, cu atât nivelul de interese este mai mare în alegeri. Îmi amintesc vorba unui celebru profesor american, care spunea simplu: „All democracy is local.” Cu alte cuvinte, ceea ce încercăm şi noi să facem acum prin procesul de descentralizare - să apropiem decizia de cetăţean, de autorităţile care sunt cel mai aproape de cetăţean. Facem, în fapt, acelaşi lucru, să ducem puterea de a spune ce trebuie făcut acolo unde este cetăţeanul cel mai aproape de autoritate. Iar în privinţa statului social, închei şi spun: încurajarea muncii, susţinerea acesteia reprezintă singura soluţie pentru un stat social veritabil. În rest, doamna Culcer a spus foarte corect: nu omul, din nefericire, este vinovat că a ajuns într-o asemenea stare de dependenţă în ultimi 20 de ani, ci politicienii, fiindcă în 20 de ani au promovat acel tip de politică prin care l-au obişnuit pe om să stea cu mâna întinsă şi să aştepte de la stat, fără să muncească. De aceea, este tot sarcina politicienilor să schimbe această mentalitate şi să pună lucrurile în ordinea corectă a performanţei: muncă şi sprijinirea aceluia care nu poate muncii. Vă mulţumesc.
Reporter: /.../ rateurilor majore pe care le vedem în operaţiunea de recalculare a pensiilor, chiar dacă subiectul, cu neajunsurile lui, e prezentat foarte propagandistic pe unele posturi de televiziune. Însă rămâne o realitate, acolo s-au dat câteva rateuri majore şi întrebarea e dacă nu cumva e o operaţiune care trebuia mai bine gândită, mai bine planificată, mai bine pregătită dintr-un singur motiv: vorbim de 80.000 de oameni şi nu de dosare. Asta ar fi prima întrebare. Întrebarea este cine îşi asumă costul politic. N-aş vrea să credeţi că sunt chiar naiv – UNPR este totuşi important în susţinerea majorităţii în Parlament - dar, totuşi, vă pun întrebarea. A doua întrebare: aţi vorbit, domnule preşedinte, cu o nouă generaţie de lideri în partide, dar întrebarea e dacă nu ar trebui să avem şi o nouă generaţie de competenţe în guvern. Folosesc cuvântul acesta pe care l-aţi folosit în decembrie 2008, când formaţi guvernarea PD-L - PSD şi invitaţi partidele să se uite în „ogradă” după competenţe; cuvântul acesta a dispărut din discurs, Guvernul Boc, cu tot respectul faţă de primul-ministru aici de faţă, are pe alocuri probleme la capitolul competenţe şi întrebarea scurtă e dacă nu ar trebui să vă gândiţi la promovarea unor competenţe validate în domeniile lor de activitate în guvern. Şi dacă credeţi că Guvernul Boc poate să meargă aşa până în 2012, sau cu o nouă generaţie de competenţe promovate acolo, pentru că altminteri orice discuţie despre modernizarea statului, despre eficientizarea lui, în absenţa unor costuri politice plătite atunci când se fac greşeli, deci responsabilităţi clare, în absenţa competenţelor cred că facem teorie şi despre statul social şi despre eficienţa lui. Vă mulţumesc mult.
Emil Boc: /.../ Eu îmi menţin ceea ce am declarat public cu privire la această lege. Toate pensiile militare sub 30 de mii de lei vechi, cu vechime integrală, nu suferă nici un fel de pierdere. Problemele administrative de recalculare se rezolvă prin mijloacele specifice ministerelor de resort şi instituţiilor care lucrează în acest domeniu, dar ceea ce am spus de multiple ori - şi primul-ministru, şi preşedintele, şi ministrul apărării - că aceste pensii, repet, cu vechime integrală, sub 30 de milioane de lei vechi nu scad, acestea nu vor sădea, pentru că mecanismul din lege, l-am verificat, asigură păstrarea acestora. Pensiile mai mari suferă, aşa cum a fost şi exemplul de aici, o uşoară diminuare şi multe ar putea chiar să şi crească. S-a impus un principiu corect pentru 22 de milioane de români, principiul contributivităţii. În privinţa celui de-al doilea răspuns, în acest moment, după părerea mea, există la guvern o echipă funcţională, o echipă omogenă, o echipă capabilă să-şi îndeplinească obiectivele pe care şi le-a asumat şi nu cred că se impun nici un fel de modificări.
Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa
Data: 18.01.2011
(sursa: http://www.guv.ro/declaratiile-premierului-emil-boc-la-dezbaterea-cu-tema-reforma-institutionala-a-statului-roman-statul-asistential-statul-minimal-sau-statul__l1a111901.html)
No comments:
Post a Comment