21 November 2012

Ca să uşurez munca propagandiştilor


... închid acest blog până după alegeri. Cu puţin noroc poate scapă de mine definitiv.

Crime în numele iubirii de Dumnezeu


Spuneam acum ceva timp că...



Divinitatea

 

nu a spus

 

niciodată

 

"să ucizi".


Iată o parabolă a acestei afirmaţii (uneori viaţa bate literatura în moduri din ce în ce mai neaşteptate)...

Genesa (Facerea) 1

1. La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.
2. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.
3. Dumnezeu a zis: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.


Ascultaţi mărturiile celor veniţi din făşia Gaza.


(http://videonews.antena3.ro/video/romania/23-de-romani-refugiati-din-gaza-s-au-intors-in-tara.html)

Din păcate lipseşte tocmai ceea ce vroiam să extrag din această ştire, anume că o doamnă spune că "...mai întâi se vede lumina şi apoi... Îmi este frică de lumină."

Ceea ce se întâmplă nu are de-a face cu tradiţia multi-milenară, nu are de-a face cu religia... un astfel de conflict are loc pe seama avariţiei, bestialităţii, răzbunării... se încalcă toate aspectele morale descrise de doctrinele religioase.


(http://www.ziarelive.ro/stiri/imagini-socante-in-gaza-palestinieni-tradatori-executati-si-tarati-pe-strada-cu-motocicletele.html)


(Şase palestinieni suspectaţi de colaborare cu Israelul au fost executaţi în Fâşia Gaza Foto: Reuters, http://www.rtv.net/sase-palestinieni-suspectati-de-colaborare-cu-israelul-au-fost-executati-in-fasia-gaza_54233.html#ixzz2CqtMyLBO)

La ora la care scriu aceste rânduri, se anunţă la TV faptul că la Tel Aviv a fost un atentat terorist, un autobuz a fost detonat.

UNDE

ESTE

LUMINA

DIVINĂ?

20 November 2012

Un excelent comentariu al doamnei Corina Creţu pe marginea Bugetului European


Doamna Corina Creţu are un discurs echilibrat despre demnitatea naţională în relaţia noastră cu partenerii europeni.

După cinci ani în UE, timp în care România nu a pus nicio problemă responsabililor de la Bruxelles în ceea ce privește deciziile cu impact asupra viitorului, inclusiv asupra viitorului propriu, am ajuns într-un moment în care nu mai putem continua să aprobăm deciziile altora fără nici cel mai mic comentariu. Lucrurile, deși par clare, nu sunt. Nu este vorba doar despre bugetul Uniunii Europene pentru 2014-2020. Un buget care ne dezavantajează grav.
(citiţi postarea integral pe http://corinacretu.wordpress.com/2012/11/20/bugetul-european-despre-noi-in-ue/)

Aş vrea să prezint aici Regulamentul Financiar (găsit pe europa-eu). Nu uitaţi că atunci când vedeţi Consiliul, nu este Consiliul European ci Consiliul Uniunii Europei.

Regulamentul financiar

Bugetul permite Uniunii Europene (UE) să facă faţă nevoilor de finanţare ale programelor şi proiectelor pe care le derulează în diferite domenii politice. Pentru a-şi finanţa cheltuielile, UE dispune de resurse proprii [taxe vamale, taxe agricole, taxa pe valoare adăugată (TVA), resurse bazate pe venitul intern brut (VIB)]. În acest regulament sunt definite normele aplicabile întocmirii şi execuţiei bugetului general al Comunităţii.

ACT

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene [A se vedea actele de modificare].

SINTEZĂ

Acest regulament înlocuieşte Regulamentul financiar din 1977, pentru a satisface cerinţele de simplificare legislativă şi administrativă şi de rigoare în gestionarea finanţelor europene. Acest nou regulament financiar se limitează la a preciza principiile directoare şi normele de bază care reglementează bugetul european. Dispoziţiile tehnice şi detaliile sunt prevăzute în regulamentul de stabilire a normelor de aplicare a regulamentului financiar adoptat de Comisie.
Pe lângă normele de bază ale gestiunii bugetare şi financiare, acest regulament stabileşte normele privind ţinerea contabilităţii şi prezentarea conturilor, achiziţiile publice şi acordarea subvenţiilor. Regulamentul stabileşte totodată normele privind responsabilitatea ordonatorilor de credite, a contabililor şi auditorilor interni. Actul legislativ stabileşte modalităţile de control extern şi ale procedurii de descărcare de gestiune. În fine, regulamentul stabileşte dispoziţiile specifice aplicabile Fondului european de garantare agricolă, fondurilor structurale, cercetării şi acţiunii externe.
PRINCIPIILE BUGETARE
Regulamentul financiar reafirmă principiile de drept bugetar înscrise în Tratatul privind funcţionarea UE şi limitează excepţiile la strictul necesar, într-o încadrare riguroasă.
Principiile unităţii şi exactităţii bugetare
Principiile unităţii şi exactităţii bugetare implică ca toate veniturile şi cheltuielile UE să fie înscrise în buget.
Acestea includ veniturile şi cheltuielile UE, inclusiv cheltuielile administrative ale instituţiilor legate de punerea în aplicare a Tratatului UE în domeniul politicii externe şi de securitate comună (PESC). Cheltuielile de funcţionare ale PESC trebuie, de asemenea, să fie înscrise atunci când sunt efectuate de la bugetul UE.
Principiul anualităţii
Conform acestui principiu, cheltuielile înregistrate în buget sunt autorizate pentru un singur exerciţiu financiar de douăsprezece luni, care începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. Această regulă este atenuată prin menţinerea distincţiei între creditele diferenţiate şi creditele nediferenţiate. Necesitatea de a întreprinde acţiuni multianuale face obligatorie utilizarea noţiunii de credite diferenţiate care, spre deosebire de creditele nediferenţiate, dau naştere creditelor de angajament şi creditelor de plată. Creditele de angajament sunt credite care acoperă, în timpul exerciţiului în curs, costul total al angajamentelor juridice asumate pentru acţiuni a căror realizare se derulează pe o perioadă care depăşeşte un exerciţiu financiar. Creditele de plată acoperă cheltuielile care decurg din execuţia acestor angajamente pe perioada exerciţiului în curs sau a exerciţiilor anterioare.
În principiu, creditele neutilizate la sfârşitul exerciţiului bugetar pentru care au fost înregistrate sunt anulate. Cu toate acestea, reportarea lor în bugetul exerciţiului următor este posibilă. Regulamentul stabileşte condiţiile acestui report şi limitele sale. Acestea se referă la creditele de angajament ale creditelor diferenţiate şi nediferenţiate care nu au fost încă angajate la închiderea exerciţiului şi pentru care majoritatea etapelor pregătitoare din procedura de angajare sunt finalizate la 31 decembrie sau al căror act de bază a fost adoptat în cursul ultimului trimestru al exerciţiului. Creditele de plată pot, de asemenea, să fie reportate pentru a acoperi angajamente anterioare sau angajamente legate de credite de angajament reportate. Creditele nediferenţiate care corespund unor obligaţii contractate în mod corespunzător la închiderea exerciţiului financiar beneficiază de un report automat doar pentru exerciţiul următor.
În cazul în care bugetul nu este adoptat în forma sa finală la deschiderea exerciţiului financiar, adică la 1 ianuarie, regulamentul prevede posibilitatea de a apela la sistemul denumit „sistemul celor douăsprezecimi provizorii”: În acest caz, cheltuielile pot fi efectuate lunar, pe capitole, până la cel mult o douăsprezecime din creditele existente în bugetul exerciţiului financiar anterior.
Principiul echilibrului
Conform acestui principiu, veniturile şi cheltuielile din buget trebuie să se afle în echilibru, UE nefiind autorizată să recurgă la împrumuturi pentru a-şi acoperi cheltuielile. Această dispoziţie nu aduce atingere operaţiunilor de împrumut şi de creditare.
Principiul unităţii de cont
În principiu, euro este unitatea de cont utilizată la întocmirea, execuţia şi prezentarea conturilor din bugetul european. Cu toate acestea, unele operaţiuni pot fi efectuate în monedele naţionale, în conformitate cu condiţiile prevăzute în normele de aplicare a regulamentului financiar.
Principiul universalităţii
Conform principiului universalităţii, veniturile totale din buget acoperă cheltuielile totale. Acest principiu implică două reguli importante: nealocarea şi neregularizarea.
Regula nealocării nu permite ca un venit specific să finanţeze o cheltuială specifică. Regulamentul financiar prevede derogări de la acest principiu. Este cazul, în principal, pentru contribuţia financiară a statelor membre la unele programe de cercetare, sau pentru participarea ţărilor terţe la activităţile UE, în cadrul Spaţiului Economic European de exemplu.
Regula neregularizării prevede că nu poate exista o regularizare între venituri şi cheltuieli pentru a asigura o prezentare exhaustivă şi completă a bugetului. Astfel, veniturile şi cheltuielile sunt înscrise în buget la valoarea lor integrală. Se admit doar excepţiile autorizate de regulamentul financiar sau de normele sale de aplicare.
Principiul specialităţii
Pentru a se evita orice confuzie între diferitele credite, fiecare credit trebuie să aibă o destinaţie bine stabilită şi să fie alocat unei cheltuieli specifice. Bugetul este structurat în secţiuni, titluri, capitole, articole şi rubrici. Cu toate acestea, un oarecare grad de flexibilitate în gestiune fiind indispensabil instituţiilor, regulamentul financiar prevede normele de transfer al creditelor. Transferurile pot fi efectuate în temeiul dreptului autonom al instituţiei sau pot fi supuse unei informări prealabile sau deciziei autorităţii bugetare (Consiliul şi Parlamentul).
Principiul bunei gestiuni financiare
Acest principiu este definit în conformitate cu principiile economiei, eficienţei şi eficacităţii. Punerea în aplicare a principiului bunei gestiuni financiare implică definirea unor obiective verificabile care sunt urmărite prin intermediul unor indicatori de performanţă măsurabili, pentru a se trece de la o gestiune axată pe mijloace la o gestiune orientată înspre rezultate. Instituţiile trebuie să efectueze evaluări ex ante şi ex post, în conformitate cu orientările definite de Comisie.
Principiul transparenţei
Este vorba despre a asigura transparenţa la întocmirea şi execuţia bugetului, precum şi la prezentarea conturilor. Această transparenţă se traduce, între altele, prin publicarea bugetului şi a bugetelor rectificative în Jurnalul Oficial al UE. Publicarea se realizează în termen de două luni de la data adoptării definitive a bugetului de către Parlamentul European.
ÎNTOCMIREA ŞI STRUCTURA BUGETULUI
Întocmirea bugetului
Instituţiile trebuie să întocmească estimările de cheltuieli şi venituri şi să le transmită Comisiei până la data de 1 iulie a fiecărui an. Aceste estimări sunt, de asemenea, transmise autorităţii bugetare spre informare.
Comisia sesizează apoi Consiliul cu privire la un proiect preliminar de buget până la data de 1 septembrie a fiecărui an cel târziu. Acest proiect preliminar regrupează estimările tuturor instituţiilor şi prezintă o sinteză generală a cheltuielilor şi veniturilor UE. Consiliul poate fi sesizat cu o scrisoare rectificativă de modificare a proiectului preliminar de buget.
Consiliul şi Parlamentul European adoptă apoi bugetul UE în conformitate cu procedura din articolul 314 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. După încheierea acestei proceduri, preşedintele Parlamentului European declară adoptarea definitivă a bugetului. Începând de la data acestei declaraţii, statele membre datorează sumele pe care trebuie să le pună la dispoziţia Comisiei în condiţiile prevăzute în cadrul sistemului de resurse proprii.
Regulamentul financiar prevede, în anumite circumstanţe excepţionale, posibilitatea întocmirii unor bugete rectificative. Distincţia între bugetele suplimentare şi bugetele rectificative a fost suprimată.
Structura şi prezentarea bugetului
Bugetul cuprinde:
  • o situaţie generală a veniturilor şi cheltuielilor;
  • secţiuni subdivizate în situaţii de venituri şi cheltuieli pentru fiecare instituţie.
Veniturile Comisiei, precum şi veniturile şi cheltuielile celorlalte instituţii sunt clasificate, în funcţie de natura sau destinaţia lor, în titluri, capitole, articole şi rubrici. Situaţia cheltuielilor din secţiunea aferentă Comisiei se prezintă pe baza unei clasificări în funcţie de destinaţia creditelor. Fiecare titlu corespunde unui domeniu de politici, iar fiecare capitol corespunde unei activităţi. Regulamentul introduce aşadar o metodă de întocmire a bugetului pe activităţi, sau „activity-based budgeting”. Bugetul nu poate conţine venituri negative. Secţiunea Comisiei din buget poate conţine o „rezervă negativă” limitată la o sumă maximă de 200 milioane EUR, care poate fi destinată unor credite de angajament şi de plată.
Secţiunea Comisiei cuprinde:
  • o rezervă pentru ajutoarele de urgenţă în favoarea ţărilor terţe;
  • o rezervă pentru Fondul european de ajustare la globalizare.
Bugetul prezintă în situaţia generală a veniturilor şi cheltuielilor:
  • veniturile estimate pentru exerciţiul financiar în cauză;
  • veniturile estimate pentru exerciţiul financiar anterior şi veniturile exerciţiului n — 2;
  • creditele de angajament şi creditele de plată pentru exerciţiul financiar în cauză şi pentru exerciţiul financiar anterior;
  • cheltuielile angajate şi cheltuielile plătite în exerciţiul n — 2;
  • o situaţie rezumativă a scadenţarului plăţilor (de efectuat în exerciţiile financiare ulterioare);
  • comentariile adecvate pentru fiecare subdiviziune.
În buget apar, de asemenea:
  • o schemă de personal pentru fiecare secţiune din buget;
  • operaţiunile de împrumut şi de credit;
  • liniile bugetare de venituri şi cheltuieli necesare aplicării Fondului de garantare pentru acţiunile externe.
EXECUŢIA BUGETULUI
Comisia execută veniturile şi cheltuielile bugetului, pe propria răspundere şi în limita creditelor autorizate. Execuţia creditelor înscrise în buget pentru orice acţiune UE necesită adoptarea prealabilă a unui act de bază (act de legislaţie secundară). Cu toate acestea, pot fi executate fără act de bază:
  • creditele pentru proiectele-pilot de natură experimentală destinate evaluării fezabilităţii unei acţiuni şi a utilităţii sale;
  • creditele pentru acţiuni pregătitoare, destinate să pregătească propuneri în vederea adoptării unor acţiuni viitoare;
  • creditele pentru acţiuni unice, sau chiar permanente, întreprinse de Comisie în virtutea sarcinilor care decurg din prerogativele sale la nivel instituţional în temeiul Tratatului UE şi al Tratatului privind funcţionarea UE altele decât dreptul său de iniţiativă legislativă, precum şi în virtutea atribuţiilor sale specifice care îi sunt conferite de aceste tratate;
  • creditele destinate funcţionării fiecărei instituţii în temeiul autonomiei sale administrative.
Modalităţi de execuţie
Comisia execută bugetul:
  • în mod centralizat
    Sarcinile de execuţie sunt efectuate fie direct de serviciile Comisiei, fie indirect de agenţii executive create de aceasta, sau de organisme create de UE, cu condiţia ca misiunea lor să fie compatibilă cu cea definită în actul de bază, sau, în anumite condiţii, de organisme naţionale publice sau entităţi de drept privat cărora li s-a conferit o misiune în serviciul public.
  • prin gestiune repartizată sau descentralizată
    Unele sarcini de execuţie sunt delegate statelor membre (gestiune repartizată) sau ţărilor terţe (gestiune descentralizată). Comisia aplică proceduri de închidere a conturilor sau mecanisme de corecţie financiară care îi permit să îşi asume răspunderea finală pentru execuţia bugetară.
  • prin gestiune în comun cu organizaţiile internaţionale
    Unele sarcini de execuţie sunt încredinţate organizaţiilor internaţionale.
În plus, răspunderea Comisiei pentru execuţia bugetară îi interzice să delege sarcini de autoritate publică presupunând o putere discreţionară de decizie care ar putea implica alegeri de natură politică. Astfel, organismele de drept privat, cu excepţia celor investite cu o misiune în serviciul public, pot să ofere doar servicii de expertiză tehnică şi să îndeplinească sarcini pregătitoare sau accesorii.
Actorii financiari
Există un principiu al separării sarcinilor. Astfel, sarcinile ordonatorului de credite şi cele ale contabilului sunt separate şi incompatibile între ele.
Ordonatorul de credite este însărcinat cu execuţia veniturilor şi cheltuielilor în conformitate cu principiile bunei gestionări financiare şi trebuie să asigure îndeplinirea cerinţelor de legalitate şi regularitate. Această funcţie este îndeplinită de instituţia însăşi. Instituţia stabileşte, în cadrul normelor sale administrative interne, personalul de un nivel adecvat căruia îi deleagă această funcţie (ordonatori de credite delegaţi). Ordonatorul de credite pune în aplicare structura organizaţională, precum şi sistemele şi procedurile interne de gestiune şi de control adaptate pentru îndeplinirea sarcinilor sale.
Fiecare instituţie numeşte un contabil care este însărcinat:
  • cu executarea corectă a plăţilor, încasarea veniturilor şi recuperarea creanţelor constatate;
  • cu pregătirea şi prezentarea conturilor;
  • cu conducerea contabilităţii;
  • cu stabilirea normelor şi metodelor contabile şi a planului de conturi;
  • cu definirea şi validarea sistemelor contabile şi, dacă este cazul, validarea sistemelor instituite de ordonatorul de credite pentru furnizarea sau justificarea informaţiilor contabile;
  • cu gestiunea trezoreriei.
În plus, pot fi create conturi de avans pentru colectarea anumitor venituri şi pentru plata sumelor mici. Administratorii conturilor de avans sunt numiţi de contabilul instituţiei.
Răspunderea actorilor financiari
Fără a aduce atingere eventualelor măsuri disciplinare, ordonatorii de credit, contabilii sau administratorii conturilor de avans pot fi în orice moment suspendaţi din funcţie, temporar sau definitiv. Ordonatorii de credit, contabilii sau administratorii conturilor de avans răspund disciplinar şi pecuniar, în condiţiile prevăzute de statut. Pentru a stabili existenţa unei nereguli financiare şi eventualele consecinţe ale acesteia, fiecare instituţie înfiinţează o instanţă specializată.
Operaţiunile de venituri
Estimarea veniturilor alcătuite din resursele proprii se înregistrează în buget, în euro. Punerea lor la dispoziţie se efectuează în conformitate cu un regulament specific.
Orice măsură sau situaţie care ar putea da naştere sau modifica o creanţă a UE face în prealabil obiectul unei estimări a creanţelor din partea ordonatorului de credite competent. Prin derogare, resursele proprii plătite la termene fixe de statele membre nu fac obiectul unei estimări prealabile a creanţelor. Acestea fac obiectul unui ordin de recuperare emis de ordonatorul de credite competent.
Ordonatorul de credite face apoi o constatare a creanţelor prin:
  • verificarea existenţei datoriilor;
  • stabilirea şi verificarea realităţii şi a cuantumului datoriei;
  • verificarea condiţiilor de exigibilitate a datoriei.
Ordonanţarea recuperărilor este actul prin care ordonatorul de credite competent dă dispoziţie contabilului, prin emiterea unui ordin de recuperare, să recupereze o creanţă pe care a constatat-o.
Contabilul se ocupă de ordinele de recuperare a creanţelor constatate în mod corespunzător de ordonatorul de credite competent. Contabilul recuperează sumele prin compensarea lor cu creanţele echivalente ale UE asupra oricărui debitor care are, la rândul lui, o creanţă certă asupra UE, în sumă fixă şi exigibilă. Dacă intenţionează să renunţe la recuperarea unei creanţe constatate, ordonatorul de credite competent delegat se asigură că renunţarea este corectă şi respectă principiul bunei gestiuni financiare şi al proporţionalităţii.
Operaţiunile de cheltuieli
Fiecare cheltuială este angajată, lichidată, ordonanţată şi plătită. Cu excepţia creditelor care pot fi executate fără un act de bază, angajarea cheltuielilor este precedată de o decizie de finanţare adoptată de instituţie sau de autorităţile delegate de către aceasta.
Angajamentul bugetar este operaţiunea de rezervare a creditului necesar pentru acoperirea plăţilor ulterioare de onorare a unui angajament juridic. Angajamentul juridic este actul prin care ordonatorul de credite creează sau constată o obligaţie care determină o cheltuială. Angajamentele bugetare şi cele juridice sunt adoptate de acelaşi ordonator de credite, cu excepţia unor cazuri bine întemeiate, prevăzute în normele de aplicare.
Lichidarea cheltuielilor este actul prin care ordonatorul de credite competent:
  • verifică existenţa dreptului creditorului;
  • determină sau verifică realitatea şi cuantumul creanţei;
  • verifică condiţiile de exigibilitate a creanţei.
Ordonanţarea cheltuielilor este actul prin care ordonatorul de credite competent, după verificarea disponibilităţii creditelor şi prin emiterea unui ordin de plată, dă dispoziţie contabilului să plătească suma unei cheltuieli pe care acesta a lichidat-o.
Plata cheltuielilor trebuie să se bazeze pe dovada faptului că acţiunea corespunzătoare este conformă cu dispoziţiile actului de bază sau ale contractului şi acoperă una sau mai multe din următoarele operaţiuni:
  • plata întregii sume datorate;
  • plata sumei datorate în unul dintre modurile următoare: o prefinanţare, eventual împărţită în mai multe plăţi; una sau mai multe plăţi intermediare; plata soldului sumelor datorate.
Termenele pentru operaţiunile de cheltuieli sunt stabilite în normele de aplicare, care precizează, de asemenea, condiţiile în care creditorii plătiţi cu întârziere sunt îndreptăţiţi să primească o dobândă de întârziere contabilizată la linia din care s-a efectuat plata principală.
Auditorul intern
Fiecare instituţie dispune crearea unei funcţii de audit intern care trebuie îndeplinită cu respectarea standardelor internaţionale relevante. Auditorul intern nu poate fi nici ordonator de credite, nici contabil. Auditorul intern, desemnat de instituţie, răspunde în faţa acesteia de verificarea bunei funcţionări a sistemelor şi procedurilor de execuţie bugetară. Auditorului intern nu îi revine funcţia de control al acestor operaţiuni, prealabil deciziilor ordonatorilor, funcţie care le revine de acum încolo exclusiv ordonatorilor de credite.
Auditorul intern îşi sfătuieşte instituţia în domeniul gestiunii riscurilor, prin emiterea de avize independente privind calitatea sistemelor de gestiune şi de control. Acesta poate, de asemenea, să facă recomandări pentru îmbunătăţirea condiţiilor de aplicare a operaţiunilor şi pentru promovarea bunei gestiuni financiare.
CONTRACTELE DE ACHIZIŢII PUBLICE
Contractele de achiziţii publice sunt contracte cu titlu oneros încheiate între o instituţie europeană şi un operator economic. Instituţia europeană este în acest caz desemnată ca fiind autoritatea contractantă. În domeniul acţiunilor externe şi în anumite condiţii, titlul de autoritate contractantă poate, de asemenea, să fie extins la organisme de drept public naţional sau internaţional.
Regulamentul stabileşte astfel domeniul de aplicare şi principiile fundamentale care reglementează atribuirea contractelor de achiziţii publice. Regulamentul determină obligaţiile legate de publicitate, precum şi procedurile de încheiere a contractelor de achiziţii publice. Toate achiziţiile publice trebuie să facă obiectul unui contract scris şi sunt încheiate de autoritatea contractantă în nume propriu sau în numele unei părţi terţe beneficiare, fie de către aceasta sau de către un terţ mandatat de aceasta, în sectorul acţiunilor externe.
În vederea asigurării transparenţei, Comisia are obligaţia de a informa toţi candidaţii şi ofertanţii cu privire la alegerea sa. Persoanele care au furnizat informaţii false sau frauduloase, sau care se găsesc în situaţie de conflict de interese, vor putea fi de acum încolo excluse de la atribuire. Informaţiile privind aceste persoane sunt introduse într-o bază de date la care au acces şi celelalte instituţii europene.
SUBVENŢII
Regulamentul stabileşte domeniul de aplicare al subvenţiilor, procedura de acordare, plata şi controlul acestora. Subvenţiile sunt contribuţii financiare directe, acordate ca donaţii din buget pentru a finanţa:
  • fie o acţiune destinată să promoveze realizarea unui obiectiv care se înscrie în cadrul unei politici a UE;
  • fie funcţionarea unui organism care urmăreşte un obiectiv de interes general european sau un obiectiv care se înscrie în cadrul unei politici a UE.
Acordarea subvenţiilor se supune principiilor transparenţei şi tratamentului egal; subvenţiile nu pot fi cumulative, nu se pot acorda retroactiv şi presupun cofinanţarea. În plus, subvenţia nu poate produce profit beneficiarului. Toate subvenţiile acordate fac obiectul unei publicări anuale care respectă cerinţele legate de confidenţialitate şi de securitate.
PREZENTAREA CONTURILOR ŞI CONTABILITATEA
Conturile UE conţin:
  • situaţiile financiare ale instituţiilor;
  • situaţiile financiare consolidate care prezintă într-o formă agregată informaţiile financiare din situaţiile financiare ale instituţiilor;
  • rapoarte privind execuţia bugetului instituţiilor şi a bugetelor organismelor create de UE;
  • rapoarte consolidate privind execuţia bugetară.
Până la data de 15 iunie, Curtea de Conturi formulează observaţii cu privire la conturile provizorii ale fiecărei instituţii şi ale fiecărui organism. Fiecare instituţie şi fiecare organism îşi întocmeşte conturile finale pe propria răspundere şi le transmite contabilului Comisiei şi Curţii de Conturi, până la data de 1 iulie a exerciţiului următor, în vederea întocmirii conturilor consolidate finale.
Comisia aprobă conturile consolidate finale şi le trimite Parlamentului European, Consiliului şi Curţii de Conturi, până la data de 31 iulie a exerciţiului financiar următor. Conturile consolidate finale se publică în Jurnalul Oficial, împreună cu declaraţia de asigurare furnizată de Curtea de Conturi, până la data de 15 noiembrie a exerciţiului financiar următor. Comisia comunică în mod regulat cu Parlamentul European şi Consiliul cu privire la informaţiile bugetare în curs de execuţie.
Sistemul contabil al instituţiei este sistemul utilizat pentru organizarea informaţiilor bugetare şi financiare astfel încât cifrele să poată fi introduse, clasate şi înregistrate. Contabilitatea este formată din contabilitatea generală şi contabilitatea bugetară. Aceste contabilităţi sunt conduse în euro pe baza anului calendaristic.
Contabilul Comisiei, după consultarea contabililor-şefi ai celorlalte instituţii şi organisme create de UE, adoptă normele şi metodele contabile, precum şi planul de conturi armonizat care urmează să fie aplicat de toate instituţiile, oficiile şi organismele europene. Contabilul Comisiei adoptă aceste norme şi metode pe baza standardelor contabile acceptate la nivel internaţional pentru sectorul public, de care se poate însă îndepărta în cazul în care acest lucru se justifică prin natura specifică a activităţilor UE.
AUDITUL EXTERN ŞI DESCĂRCAREA DE GESTIUNE
Curtea de Conturi este responsabilă cu auditul extern, iar Parlamentul European, Consiliul şi Comisia o informează în cel mai scurt timp posibil cu privire la deciziile şi actele pe care le adoptă în materie de gestiune financiară. Curtea de Conturi examinează legalitatea şi corectitudinea veniturilor şi cheltuielilor în ceea ce priveşte dispoziţiile din tratat, bugetul, regulamentul financiar, normele de aplicare, precum şi orice act adoptat pentru punerea în aplicare a tratatelor.
Instituţiile europene, organismele care gestionează venituri sau cheltuieli în numele UE, precum şi beneficiarii finali ai plăţilor efectuate de la buget menţin la dispoziţia Curţii de Conturi:
  • toate documentele privind adjudecarea şi executarea contractelor finanţate din bugetul european şi toate conturile de numerar sau de materiale;
  • toate registrele contabile şi toate documentele justificative şi, de asemenea, documentele administrative relevante;
  • toate documentele privind veniturile şi cheltuielile UE;
  • toate inventarele, toate organigramele pe care Curtea de Conturi le consideră necesare pentru a verifica, pe bază de documente sau la faţa locului, raportul privind rezultatul bugetar şi financiar;
  • toate documentele şi datele create sau păstrate pe suport magnetic.
În urma unui dialog cu celelalte instituţii, Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual, apoi un raport special care conţine o evaluare a gestiunii financiare.
La recomandarea Consiliului care hotărăşte cu majoritate calificată, Parlamentul European aprobă Comisiei, înainte de data de 15 mai a exerciţiului n + 2, descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetară a exerciţiului n. Decizia de descărcare de gestiune vizează conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor UE, precum şi soldul rezultat şi activele şi pasivele UE prezentate în bilanţ.
DISPOZIŢII SPECIALE
Regulamentul stabileşte o serie de dispoziţii derogatorii aplicabile gestiunii financiare:
  • a Fondului european de orientare şi garantare agricolă (FEOGA);
  • a Fondului social european (FSE), a Fondului european de dezvoltare regională (FEDER), a Fondului de coeziune, a Fondului european pentru pescuit şi a Fondului agricol european pentru dezvoltare rurală (FEADR);
  • a creditelor de cercetare şi dezvoltare tehnologică;
  • a acţiunilor externe finanţate de la buget;
  • a oficiilor europene (structuri administrative create de una sau mai multe instituţii pentru execuţia unor sarcini orizontale specifice);
  • a creditelor administrative.
DISPOZIŢII FINALE
Dispoziţiile finale prevăd în principal:
  • că normele de aplicare a acestui regulament sunt adoptate de Comisie;
  • că o dată la trei ani şi ori de câte ori este necesar, regulamentul financiar este supus unei reexaminări;
  • că, pentru organismele înfiinţate de UE care au personalitate juridică şi beneficiază în mod efectiv de subvenţii din buget, Comisia adoptă un regulament financiar-cadru.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 1605/20021.1.2003-JO L 248 din 16.9.2002
Act(e) de modificareIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 1995/200619.1.2007-JO L 390 din 30.12.2006
Regulamentul (CE) nr. 1525/200727.12.2007-JO L 343 din 27.12.2007
Regulamentul (UE, EURATOM) nr. 1081/201029.11.2010-JO L 311 din 26.11.2010

ACTE CONEXE

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene [Jurnalul Oficial L 357 din 31.12.2002].
Obiectivul acestui regulament este să completeze noul regulament financiar şi să transpună principiile şi definiţiile acestuia în norme concrete. Actul legislativ stabileşte prin urmare adevăratele norme de gestiune financiară, deoarece noul regulament financiar a fost simplificat faţă de regulamentul financiar din 1977, iar toate dispoziţiile legate de detalii se regăsesc acum în normele de aplicare.
Ultima actualizare: 08.04.2011
(http://europa.eu/legislation_summaries/budget/l34015_ro.htm)

Eu înţeleg că omul de pe stradă nu ştie că nu mai există calomnie în Codul Penal... dar procurorii?!


După atâţia ani încă se depun plângeri penale pentru calomnie şi insultă şi totuşi există cineva care primeşte aceste plângeri. Ştire:
O plângere penală pentru calomnie a fost depusă împotriva lui Mihai Gâdea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1. Persoana care a depus plângerea și care nu este publică susține că Mihai Gâdea, Mircea Badea și Dana Grecu îl calomniază pe Traian Băsescu, fiind instigați de Dan Voiculescu.
(http://www.dcnews.ro/2012/11/plangere-penala-impotriva-lui-gadea/)
Am mai spus lucrurile acestea, dar se pare că se simte nevoia repetării...

Avem Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal care spune că...
56. Articolele 205, 206, 207 şi 236 indice 1 se abrogă.

Art. 205 se referă la insultă.
Art. 206 se referă la calomnie.
Art. 207 se referă la proba verităţii.
Art. 236 indice 1 se referă la defăimarea ţării sau a naţiunii

A urmat apoi o decizie CCR. Mai precis Decizia CCR Nr.62 din 18 ianuarie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.I pct.56 din Legea nr.278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi.

judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.I pct.56 din Legea
nr.278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi
completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.601 din 12 iulie
2006, având următorul cuprins: "Articolele 205, 206, 207 şi 2361 se abrogă."
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art.146 lit.d) din Constituţie, ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să se
pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Referitor la competenţa sa, Curtea reţine că art.146 lit.d) din Constituţie nu exceptează
de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale de abrogare şi că, în cazul
constatării neconstituţionalităţii lor, acestea îşi încetează efectele juridice în condiţiile
prevăzute de art.147 alin.(1) din Constituţie, iar prevederile legale care au format
obiectul abrogării continuă să producă efecte. De altfel, Curtea Constituţională s-a
pronunţat în acelaşi sens prin Decizia nr.20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr.72 din 18 februarie 2000.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este
întemeiată şi urmează să fie admisă, pentru considerentele ce se vor expune în cele ce
urmează.
Dispoziţiile art.205, 206 şi 207 din Codul penal, abrogate prin art.I pct.56 din Legea
nr.278/2006, au următorul cuprins:
- Art.205: Insulta
"Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin
orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepseşte cu amendă.
Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală
sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.";
- Art.206: Calomnia
"Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate
privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune
penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public, se pedepseşte cu amendă de la
2.500.000 lei la 130.000.000 lei.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.";
- Art.207: Proba verităţii
"Proba verităţii celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea sau
imputarea a fost săvârşită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a
făcut proba verităţii nu constituie infracţiunea de insultă sau calomnie."
Obiectul juridic al infracţiunilor de insultă şi calomnie, prevăzute de art.205 şi, respectiv,
art.206 din Codul penal, îl constituie demnitatea persoanei, reputaţia şi onoarea acesteia.
Subiectul activ al infracţiunilor analizate este necircumstanţiat, iar săvârşirea lor se poate
produce direct, prin viu grai, prin texte publicate în presa scrisă sau prin mijloacele de
comunicare audiovizuale. Indiferent de modul în care sunt comise şi de calitatea persoanelor
care le comit - simpli cetăţeni, oameni politici, ziarişti etc. -, faptele care formează conţinutul
acestor infracţiuni lezează grav personalitatea umană, demnitatea, onoarea şi reputaţia celor
astfel agresaţi. Dacă asemenea fapte nu ar fi descurajate prin mijloacele dreptului penal, ele
ar conduce la reacţia de facto a celor ofensaţi şi la conflicte permanente, de natură să facă
imposibilă convieţuirea socială, care presupune respect faţă de fiecare membru al
colectivităţii şi preţuirea în justa măsură a reputaţiei fiecăruia. De aceea, valorile menţionate,
ocrotite de Codul penal, au statut constituţional, demnitatea omului fiind consacrată prin art.1
alin.(3) din Constituţia României ca una dintre valorile supreme. Astfel, textul citat din Legea
fundamentală prevede că "România este stat de drept, democratic şi social, în care
demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane,
dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale
poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi sunt garantate".
Având în vedere importanţa deosebită a valorilor ocrotite prin dispoziţiile art.205, 206 şi
207 din Codul penal, Curtea Constituţională constată că abrogarea acestor texte de lege şi
dezincriminarea, pe această cale, a infracţiunilor de insultă şi calomnie contravin prevederilor
art.1 alin.(3) din Constituţia României.
În acelaşi sens, Curtea reţine că, aşa cum corect se arată în motivarea excepţiei ridicate
în dosarul Tribunalului Sibiu - Secţia penală, prin abrogarea dispoziţiilor legale menţionate s-a
creat un inadmisibil vid de reglementare, contrar dispoziţiei constituţionale care garantează
demnitatea omului ca valoare supremă. În absenţa ocrotirii juridice prevăzute de art.205,
206 şi 207 din Codul penal, demnitatea, onoarea şi reputaţia persoanelor nu mai beneficiază
de nicio altă formă de ocrotire juridică reală şi adecvată.
În dezacord cu opinia exprimată în cauză de Judecătoria Târgu Jiu, Curtea
Constituţională nu poate reţine existenţa unei ocrotiri juridice reale prin posibilitatea
recunoscută de instanţele judecătoreşti persoanelor vătămate prin infracţiunile menţionate, de
a obţine daune morale în cadrul procesului civil, deoarece o asemenea formă de ocrotire
juridică nu este reglementată explicit, ci este instituită pe cale jurisprudenţială. Pe de altă
parte, recurgerea la procesul civil, întemeiată, prin analogie, pe dispoziţiile art.998 din Codul
civil - care reglementează răspunderea patrimonială pentru prejudiciile produse prin fapte
ilicite -, nu constituie o protecţie juridică adecvată în cazul analizat deoarece dezonoarea
este prin natura sa ireparabilă, iar demnitatea umană nu poate fi evaluată în bani şi nici
compensată prin foloase materiale.
Din această perspectivă, Curtea constată că abrogarea art.205, 206 şi 207 din Codul
penal încalcă şi principiul liberului acces la justiţie, consacrat prin art.21 din Constituţie,
dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv, prevăzute în art.6 şi, respectiv,
art.13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum
şi principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art.16 din Constituţie.
Curtea Constituţională reţine că liberul acces la justiţie nu înseamnă numai posibilitatea
de a te adresa instanţelor judecătoreşti, ci şi de a beneficia de mijloace adecvate ocrotirii
dreptului încălcat, corespunzător gravităţii şi periculozităţii sociale a vătămării ce s-a produs.
În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant în
jurisprudenţa sa, de exemplu în cauzele Aydin contra Turciei din 1997, Conka împotriva
Belgiei din 2002, că efectul esenţial al dispoziţiei cuprinse în art.13 din Convenţie constă în a
impune existenţa unui recurs intern ce abilitează instanţa naţională să ofere o "reparaţie
adecvată", recursul trebuind să fie "efectiv" atât în cadrul reglementărilor legale, cât şi în
practica de aplicare a acestora.
Or, înlăturarea mijloacelor penale de ocrotire a demnităţii, ca valoare supremă în statul
de drept, determină încălcarea caracterului efectiv al accesului la justiţie în această materie.
În plus, Curtea constată că, prin efectul abrogării analizate, spre deosebire de persoanele ale
căror drepturi - altele decât dreptul la onoare şi la o bună reputaţie - au fost încălcate şi care
se pot adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor lor, victimele infracţiunilor
de insultă şi calomnie nu au nicio posibilitate reală şi adecvată de a beneficia pe cale judiciară
de apărarea demnităţii lor - valoare supremă, garantată de Legea fundamentală.
Curtea nu-şi poate însuşi nici opinia comunicată de Judecătoria Timişoara în sensul că
abrogarea art.205, 206 şi 207 din Codul penal reprezintă o opţiune a legiuitorului în cadrul
măsurilor de politică penală şi că, în consecinţă, excepţia este neîntemeiată. Potrivit art.1
alin.(5) din Legea fundamentală, respectarea Constituţiei este obligatorie, de unde rezultă că
Parlamentul nu-şi poate exercita competenţa de incriminare şi de dezincriminare a unor fapte
antisociale, decât cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Constituţie. De
exemplu, Parlamentul nu ar putea defini şi stabili ca infracţiuni, fără ca prin aceasta să încalce
Constituţia, fapte în conţinutul cărora ar intra elemente de discriminare dintre cele prevăzute
de art.4 alin.(2) din Legea fundamentală. Tot astfel, Parlamentul nu poate proceda la
eliminarea protecţiei juridice penale a valorilor cu statut constituţional, cum sunt dreptul la
viaţă, libertatea individuală, dreptul de proprietate sau, ca în cazul analizat, demnitatea
omului. Libertatea de reglementare pe care o are Parlamentul în aceste cazuri se exercită
prin reglementarea condiţiilor de tragere la răspundere penală pentru faptele antisociale care
aduc atingere valorilor prevăzute şi garantate de Constituţie.
Curtea constată că abrogarea art.205, 206 şi 207 din Codul penal contravine şi
dispoziţiilor art.30 alin.(8) din Constituţie, în cazurile în care infracţiunile de insultă şi calomnie
sunt săvârşite prin presă. Textul constituţional menţionat prevede că "delictele de presă se
stabilesc prin lege". În absenţa oricărei distincţii, rezultă că delictele de presă se pot stabili
prin lege specială - de exemplu, printr-o lege a presei, cum se întâmplă în Franţa - sau prin
legea penală comună, care este în cazul de faţă Codul penal. Astfel, dimensiunea
constituţională a delictelor de presă impune ca acestea să nu poată fi eliminate din legislaţie,
ci, aşa cum s-a arătat, supuse unui regim sancţionator la libera alegere a legiuitorului.
Examinând constituţionalitatea abrogării art.205, 206 şi 207 din Codul penal prin
dispoziţiile art.I pct.56 din Legea nr.278/2006, Curtea Constituţională are în vedere şi
prevederile privind libertatea de exprimare, cuprinse în art.30 din Constituţia României, art.10
paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi
art.19 paragraful 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Potrivit art.30 alin.(1) din Constituţia României, "Libertatea de exprimare a gândurilor, a
opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin
imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile".
Acelaşi articol al Constituţiei prevede însă în alin.(6) că "Libertatea de exprimare nu
poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la
propria imagine".
Limitele libertăţii de exprimare, prevăzute în art.30 alin.(6) din Constituţia României,
concordă întru totul cu noţiunea de libertate, care nu este şi nu poate fi înţeleasă ca un drept
absolut. Concepţiile juridico-filozofice promovate de societăţile democratice admit că
libertatea unei persoane sie termină acolo unde începe libertatea altei persoane. În
acest sens, art.57 din Constituţie prevede expres obligaţia cetăţenilor români, cetăţenilor
străini şi apatrizilor de a-şi exercita drepturile constituţionale cu bună-credinţă, fără să
încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.
O limitare identică este, de asemenea, prevăzută în art.10 paragraful 2 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în conformitate cu care
"Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor
formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri
necesare, într-o societate democratică, pentru [...] protecţia reputaţiei sau a drepturilor
altora [...]", precum şi în art.19 paragraful 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice care stabileşte că exerciţiul libertăţii de exprimare comportă îndatoriri speciale
şi responsabilităţi speciale şi că aceasta poate fi supusă anumitor restricţii care trebuie să fie
expres prevăzute de lege, ţinând seama de drepturile sau reputaţia altora.
Din dispoziţiile normative citate rezultă că nu există nicio incompatibilitate între
principiul libertăţii de exprimare şi incriminarea insultei şi calomniei, care să impună
dezincriminarea acestor infracţiuni.
În sfârşit, Curtea constată că incriminări asemănătoare celei cuprinse în textele din
Codul penal referitoare la infracţiunile contra demnităţii, abrogate prin dispoziţiile supuse
controlului de constituţionalitate, unele chiar mai severe, se întâlnesc şi în legislaţiile altor ţări
europene, precum: Franţa, Germania, Italia, Elveţia, Portugalia, Spania, Grecia, Finlanda,
Cehia, Slovenia, Ungaria şi altele.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(1) şi (4) din
Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d), al art.29 şi al art.31 din Legea
nr.47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihaela Mârza în Dosarul
nr.3.003/325/2006 al Judecătoriei Timişoara, de Sofia Ţămbălaru în Dosarul nr.2.414/P/2006
al Judecătoriei Târgu Jiu şi de Elena Iulia Ştefănescu în Dosarul nr.1.462/85/2006 al
Tribunalului Sibiu - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art.I pct.56 din Legea nr.278/2006
pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi
completarea altor legi, partea referitoare la abrogarea art.205, 206 şi 207 din Codul penal,
sunt neconstituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2007.
(http://www.ccr.ro/decisions/pdf/ro/2007/D062_07.pdf)


Sigur că da, numai că CCR nu este parte a legislativului. Declararea neconstituţională a abrogării nu re-introduce articolele în lege, asta ar fi fost problema Camerelor Parlamentului să o facă. Ce să vezi... nu au făcut-o. În concluzie articolele rămân "neprezente" în Codul Penal. Sigur că da, în condiţiile în care intră în vigoare noul Cod Penal care nu incriminează nici el insulta şi calomnia... nu are sens să dai pe cineva în judecată pe insultă şi calomnie.

Părerea mea.

Ceea ce se poate face este darea în judecată pe Codul Civil pentru răspundere delictuală... dar deja este altă poveste. Eu nu iau apărarea celor trei de la Antena 3, nu iau apărarea nici preşedintelui, nu iau apărarea nici necunoscutului care a depus plângerea penală, dar recunosc că sunt deranjat de faptul că presa, politicienii şi procuratura sunt într-o mică combinaţie aici ca să lase impresia că cineva poate ameninţa pe altcineva cu un dosar penal de calomnie.

19 November 2012

De ce ar trebui să nu ne vindem soarele


M-a pus pe gânduri următoarele două ştiri care, aparent, par a fi "de bine".

Ştire 1:
Conglomeratul sud-coreean Samsung vrea să construiască în România parcuri solare pentru producţia de electricitate şi analizează posibilitatea de a investi în judeţul Giurgiu, a declarat miercuri Park Robyug, ambasador pentru energie şi resurse în Ministerul coreean pentru Afaceri Externe şi Comerţ.
(http://www.mediafax.ro/economic/samsung-vrea-sa-produca-energie-solara-in-romania-compania-vrea-sa-investeasca-in-judetul-giurgiu-10234000)

Ştire 2:
Puterea instalată în panouri fotovoltaice ar putea ajunge în 2016 la 1.500 MW, cu aproape 100 MW peste puterea instalată a celor două reactoare nucleare funcţionale ale centralei de la Cernavodă.
(http://www.mediafax.ro/economic/centralele-solare-vor-ajunge-in-2016-peste-puterea-centralei-nucleare-de-la-cernavoda-10336336)
Ştiri "de bine", nu-i aşa? Până la urmă energia electrică poate înlocui o mare parte din consumul scump de gaz venit din Rusia. De ce sunt cârcotaş şi mă împotrivesc la o asemenea binefacere? Pentru că oricât ar părea de ciudat, zona parcurilor cu energie solară sunt tot atât de limitate ca şi cele cu energie eoliană.

Să fim înţeleşi, părerea mea este că energia solară este o binefacere pentru sistemul ecologic. Nu numai că oferă o energie "verde" dar combate în parte şi procesul de încălzire globală. De ce? Pentru că în lipsa unui transformator de energie solară în energie electrică (prin orice procedeu s-ar face acest lucru), energia ar încălzi pământul şi ar creşte energia termică a aerului. Cu alte cuvinte panourile solare "fac umbră pământului" şi ne protejează, cel puţin local, de caniculă la fel de bine ca o pădure, de exemplu.

Să nu neglijăm însă caracterul limitat al terenurilor în care se pot amplasa altfel de parcuri fotoelectrice. Haideţi să enumăr trei sau patru probleme care îmi trec prin minte...

Ştire 1:
Oamenii din sectorul energiei solare europene şi-au exprimat entuziasmul pentru o anchetă a UE în dumpingului posibil de panouri solare din China, care ar putea duce la impunerea de taxe la import.
(http://euobserver.com/news/117463)
Ştire 2:
Din toate energia consumată în Europa în 2010, potrivit Eurostat, doar 0,2% a venit direct de la soare. Dintre toate tipurile de energie electrică generată, aceasta energie solară a generat doar 0,6%.

Acestea sunt cifrele cele mai recente oferite de UE, dar, până la jumătatea anului 2012, ele sunt deja depăşite.

De-a lungul anului trecut, cantitatea de gigawati (GW) instalaţi aproape s-a dublat, de la 30 GW la 52 GW, suficient pentru a alimenta aproximativ 15 de milioane de gospodării.

Această creştere este mai mult decât cea a oricărei alte surse de energie electrică şi mai mult decât dublu celui de al doilea clasat, energia eoliană. În acest an, alte surse de la 14 GW la 19 GW sunt "în aşteptare", conform Bloomberg New Energy Finance.

Astăzi, energia solară este a treia în ordinea importanţei într-un clasament al surselor de energie din surse regenerabile, în conformitate cu EPIA (Asociaţia Europeană a Industriei Fotovoltaice), după hidroenergie şi eolian.
(http://euobserver.com/solar-energy/117421)
Ştire 3:
27 august, compania germană electronica Bosch a anunţat închiderea unei fabrici de panouri solare în oraşul Erfurt.

Cu o zi înainte, Q.Cells producătorul german de panouri germane, un lider de piaţă înainte de declararea insolvenţei în luna aprilie, a confirmat că a fost preluat de către Hanwha, o firmă din Coreea de Sud.
(http://euobserver.com/solar-energy/117361)
Ştire 4:
Scandal în jurul industriei energiei solare din Slovacia
(http://euobserver.com/solar-energy/117492)
Citiţi link-urile pentru a înţelege mai pe larg totul.

Ce concluzie se trage? Dimensiunea energiei eoliene şi solare are o dublă limitare...

1. Există o limitare fizică a terenurilor pe care aceste facilităţi să pot instala.
2. Acest tip de energie nu are o dimensiune constantă. Vântul şi soarele nu au o caracteristică de funcţionare 100% din timp, cum este cazul hidroenergiei şi termoenergiei. Energia electrică nu se poate stoca eficient astfel încât furnizarea energetică să aibă o stare de funcţionare în regim de eficienţă economică. De aceea este nevoie de surse de energie interuptibile care să intervină în momentul în care se comută de pe energia verde eoliană şi solară pe energia convenţională poluantă. Vorbim deci de centrale clasice pe cărbune, păcură şi gaz care să poată se închidă atunci când energia solară şi eoliană produce energie şi să se deschide când energia solară şi eoliană nu mai furnizează energie, şi mai vorbim de energia hidroelectrică care se poate opri dar poate acţiona energia hidraulică prin pomparea în aval (deci ca centrală electro-hidraulică). După cum înţelege oricine, astfel de facilităţi sunt limitate. De exemplu, hidrocentrala de la Tarniţa menită să acţioneze ca acumulator electro-hidraulic este abia în "cărţi".

http://bibliotecarul.blogspot.ro/2011/05/resursele-naturale-ale-romaniei.html

Să nu ne grăbim deci să cedăm resursa energiei solare din România, ea este pe zi ce trece mai valoroasă, ar putea să aparţină românilor. În plus, acest tip de energie trebuieşte dimensionate astfel încât să nu apară nici disfuncţionalităţi colosale în producerea energiei prin celelalte metode ajungându-se astfel la pierderea susţinerii furnizării energiei electrice.

Nu e bine doamnă UE, nu e bine


Din ciclul "tupeul cât deşeul", se pare că Uniunea Europeană a început să capete reflexe româneşti.

Vă amintiţi de ceea ce spunea, nu demult, domnul Băsescu?
Traian Băsescu: "Se utilizează dreptul de veto dacă se încalcă Tratatul, dar e greşit să faci anticipat declaraţii de poziţie"
(http://www.machiavelli.ro/stiri.php?art=43868)
Ştiu, nu veţi crede, dar...
Oficiali ai UE au început să lucreze la un plan pentru formularea unui buget pe termen lung fără Marea Britanie, pas care reflectă frustarea tot mai ridicată privind cererea Londrei pentru îngheţarea cheltuielilor, care nu poate fi reconciliată cu poziţia celorlalte state.
(http://www.mediafax.ro/economic/financial-times-ue-face-planuri-de-buget-fara-marea-britanie-10336319)
O fi eliminarea unui stat de la formularea bugetului pe termen lung o încălcare a tratatului?
În luna iulie 2011, instituțiile UE au intrat într-un nou ciclu al negocierilor privind cadrul financiar (CFM). Următorul CFM va defini prioritățile bugetare ale UE pentru perioada 2014 – 2020.
Se așteaptă ca negocierile să fie finalizate până la sfârșitul anului 2012. Acest lucru ar permite intrarea în vigoare a noului CFM în 2014, ca urmare a adoptării legislației relevante.

Negocierile privind CFM nu se limitează la cât putem cheltui şi de unde provin banii, ci vizează şi pe ce şi cum cheltuim banii. Nu este vorba doar despre bani.”
 
Herman van Rompuy,
președintele Consiliului European
(http://www.consilium.europa.eu/special-reports/mff?lang=ro)
Să o luăm pas cu pas...
Cum puţină lume înţelege exact ce e cu bugetul acesta şi de ce se face... îmi permit să mai dau nişte copy/paste.
Cele două componente ale negocierilor privind CFM

Negocierile privind CFM se derulează în perioada 2011 – 2013 și implică 3 instituții europene: Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană. În cadrul Consiliului, negocierile se derulează pe două componente în paralel:

Componenta politică

Cele 27 de state membre lucrează la elementele politice cheie ale pachetului CFM. Această componentă cuprinde trei etape:

etapa de clarificare
etapa de negociere
etapa de finalizare

Activitățile se derulează pe baza unui „cadru de negociere” elaborat de Președinție. Pe măsură ce înaintează negocierile, activitățile sunt transferate de la nivelul experților tehnici la nivelul ambasadorilor, miniștrilor și, în final, la nivelul șefilor de stat sau de guvern.

De îndată ce Consiliul European ajunge la un acord în legătură cu aspectele politice, conținutul acestuia este încorporat în activitatea legislativă..

partea din acord care se referă la Regulamentul privind CFM și normele privind resursele proprii se traduc în acte legislative. Acestea sunt adoptate de către Consiliu după obținerea aprobării sau a avizului Parlamentului European, în funcție de act;
partea din acord referitoare la aspectele financiare ale actelor specifice fiecărui sector oferă Consiliului orientări în vederea finalizării activităților legislative în procesul de codecizie cu Parlamentul European.

Componenta legislativă

Cele 27 de state membre discută în cadrul grupurilor pregătitoare relevante și în cadrul formațiunilor Consiliului elementele tehnice ale propunerilor specifice fiecărui sector. Activitățile se derulează pe baza propunerilor legislative ale Comisiei.

Scopul este acela de a alinia cât mai mult posibil pozițiile statelor membre. Se asigură, cu atenția cuvenită, că această activitate nu anticipează rezultatul negocierilor din cadrul componentei politice.

În cursul acestei etape, Consiliul poate conveni asupra unor abordări generale parțiale

Acordul Consiliului European marchează lansarea activității legislative cu privire la Regulamentul privind CFM și la normele privind resursele proprii. Începând cu acest moment, activitatea legislativă acoperă toate aspectele pachetului CFM.

1.Etapa de clarificare 2011

Obiectiv: o mai bună înțelegere a propunerilor Comisiei Europene și elaborarea pozițiilor statelor membre.

Comisia Europeană își prezintă propunerile pentru pachetul CFM. Propunerea constă din trei părți principale:

un regulament privind CFM însoțit de o comunicare cuprinzătoare intitulată „Un buget pentru Europa 2020”;
cinci acte referitoare la resursele proprii;
aproximativ 70 de propuneri specifice fiecărui sector pentru programele de cheltuieli și pentru proiectele care vor fi finanțate din CFM; acestea se referă la domenii precum cercetarea, educația, coeziunea, agricultura, ajutorul pentru dezvoltare, politica de vecinătate etc.

Această etapă s-a derulat aproximativ până în luna martie 2012.

Informații suplimentare:
Cadrul financiar 2007 – 2013

2.Etapa de negociere 2012

Obiectiv: reducerea discrepanțelor dintre statele membre cu privire la aspecte-cheie.

Negocierile privind CFM se bazează pe propunerile Comisiei Europene privind CFM. În vederea concentrării negocierilor, președinția Consiliului subliniază elementele și opțiunile esențiale într-un „cadru de negociere”. Conținutul cadrului evoluează pe măsură ce negocierile înaintează. Numărul de opțiuni este redus treptat, iar textul este reformulat. Negocierile sunt derulate în conformitate cu principiul necesității de a se conveni asupra tuturor chestiunilor.
Etapa de negociere a început în martie 2012.

Informații suplimentare:
Activitatea președinției daneze
Președintele Consiliului European

3.Etapa de finalizare 2012

Necesitatea de a conveni asupra tuturor chestiunilor.

Obiectiv: obținerea unui acord politic cu privire la pachetul CFM în cadrul Consiliului European până la sfârșitul anului 2012.

Un acord politic este obținut în unanimitate în cadrul Consiliului European pe baza „cadrului de negociere”.

Acordul acoperă:

sumele maxime anuale (plafoane) ale cheltuielilor UE în general și pentru categoriile mari de cheltuieli (rubrici);
elementele politice cheie cu privire la normele privind resursele proprii;
elementele politice cheie care au implicații financiare importante din cadrul propunerilor specifice fiecărui sector.

Informații suplimentare:
Plafoanele și rubricile CFM

4.Finalizarea activității legislative

Obiectiv: adoptarea a aproximativ 75 de acte legislative din pachetul CFM.

Normele privind adoptarea depind de actul legislativ:

un regulament privind CFM este adoptat de către Consiliu după obținerea aprobării din partea Parlamentului European;
5 acte ale Consiliului privind resursele proprii sunt adoptate pe baza diverselor proceduri, în funcție de tipul actului legislativ;
legislația specifică fiecărui sector se adoptă în codecizie de către Consiliu și de către Parlamentul European, în conformitate cu procedura legislativă ordinară.
(http://www.consilium.europa.eu/special-reports/mff/2-tracks?lang=ro#4)

Cât rău face amatorismul din politică


Politicienii amatori reprezintă în politică un rău la fel de mare precum omul de pe stradă care se apucă să facă o operaţie pe cord... având încredere că operaţia va reuşii, dat fiind că a văzut un serial legat de medicina de urgenţă. Nu poţi să ajungi "mare sculă" în politică fără a avea nici măcar o idee despre politică. Şi totuşi, aşa cum România demonstrează, se poate.

În asemenea condiţii, cum poate poporul suspenda preşedintele pe care nu-l doreşte?

Ştire:
Crin Antonescu a spus că Traian Băsescu defăimează România atunci când vorbește de fraude la alegerile din 9 decembrie.

”Când începe să vorbească aberant despre fraude masive la alegeri, după ce lucrurile s-au tranșat, el defăimează în continuare România,a spus Antonescu despre declarațiile din ultima săptămână ale lui Băsescu. Acesta ar putea fi un motiv de suspendare”, a adăugat co-președintele USL.
(http://www.dcnews.ro/2012/11/crin-antonescu-a-gasit-un-motiv-de-suspendare-vezi-care/)
Este evident că domnul Traian Băsescu este la fel de amator în politică precum este şi domnul Crin Antonescu, este evident că domnul Băsescu nu poate pricepe că în calitate de preşedinte nu se mai poate exprima ca şi când ar fi cetăţeanul de pe stradă ci doar prin prisma calităţii sale oficiale. Trebuie spus însă că şi domnul Antonescu susţine ceva total aiurea.

Minciuna, aberaţia, nesimţirea, insulta... sigur că sunt gesturi anormale în gura oricărui om. Cu atât mai mult cineva cu calitate oficială este mai imoral să aibă o atitudine anti-socială şi imorală. Suspendarea preşedintelui însă necesită un act samavolnic, o depăşire a atribuţiilor, un abuz de putere, din partea celui ce exercită funcţia prezidenţială. Desigur, era cu totul altceva ca preşedintele să fi exprimat acest punct de vedere în faţa unei comisii parlamentare. Personal eu aş l-aş fi chemat pe preşedinte în faţa comisiei parlamentare ca să explice pe ce se bazează afirmaţiile sale. Dacă la Senat obligaţia prezentării a fost scoasă din Regulamentul camerei, la Camera Deputaţilor însă...

Art. 76. - (1) În vederea audierii, Comisia de anchetă parlamentară poate cita orice persoană care poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei.
(2) Persoanele citate sunt obligate să se prezinte în faţa Comisiei de anchetă parlamentară.
(3) La cererea Comisiei de anchetă parlamentară orice persoană care cunoaşte fapte sau împrejurări în legătură cu obiectul cercetării ori care deţine un mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoştinţă sau să le înfăţişeze la termenele stabilite. Instituţiile şi organizaţiile sunt obligate, în condiţiile legii, să răspundă la solicitările Comisiei de anchetă parlamentară în termenul stabilit de aceasta.
(http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=regcd1_1#s15)


Şi totuşi, deşi domnul Crin Antonescu pare vehement pe la TV, USL-ul nu văd să cheme la Parlament un preşedinte dator să expună modul în care ajunge să facă astfel de afirmaţii.

Pe mine asta mă roade, deşi parlamentarii au ceva instrumente instituţionale la îndemână, eu nu văd nici pe cei din PDL să le folosească atunci când acuză Guvernarea USL, dar nici USL-ul nu le foloseşte când acuză PDL-ul şi pe Traian Băsescu. Dacă domnul Băsescu spune ceva considerat aberant de USL, nu ameninţarea cu suspendarea este calea, ci obligarea domnului Băsescu, conform regulamentului Camerei Deputaţilor (care are valoare de lege, domnul Băsescu nu se poate deci sustrage, dacă a făcut o afirmaţie trebuie să o argumenteze) să aducă dovezile necesare susţinerii acestor fapte. Din păcate nivelul de amatorism al politicii este prielnic unor schimburi de cuvinte care nu duc absolut nicăieri.

18 November 2012

Din câte simt eu, Israelul nu vrea să provoace pace


Am citit comunicatele care se cam bat cap în cap în ceea ce priveşte intenţiile conflictului cald în care statul Israel este implicat. Încep chiar să-mi intăresc convingerea că Israelul a dorit să fie provocat. Am trei ştiri venite una după alta...

Ştire 1 (01:05):
"Există încă câteva indicii cu privire la posibilitatea unei încetări a focului", a declarat preşedintele egiptean în cadrul unei conferinţe de presă cu premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, adăugând totuşi că nu există încă "garanţii".

După lansarea miercuri a operaţiunii militare israeliene "Pilonii apărării" împotriva grupurilor armate palestiniene din Fâşia Gaza, 48 de persoane - 45 de palestinieni şi trei israelieni - au murit şi alte câteva sute au fost rănite.

Un înalt responsabil al Hamas a declarat sub anonimat în cursul după-amiezii că mişcarea sa nu va accepta un armistiţiu fără garanţii şi Egiptul nu le poate oferi aceste garanţii.

"Prin intermediul Egiptului am ajuns la un acord cu privire la un armistiţiu (luni) care a fost întrerupt în 48 de ore", a amintit acesta.
(http://www.mediafax.ro/externe/presedintele-egiptean-sustine-ca-hamas-si-israel-ar-putea-inca-incheia-un-armistitiu-10334788)
Ştire 2 (10:35):
"Au fost executate tiruri împotriva unor militari în partea centrală a (Platoului) Golan", a declarat purtătoarea de cuvânt citată, precizând că aceste tiruri au atins "un vehicul". "Militarii au ripostat cu focuri de artilerie către locul de unde proveneau tirurile. Ţinta a fost atinsă", a precizat ea, fără să ofere alte detalii.

Acesta este primul schimb de tiruri între israelieni şi sirieni, după o săptămână marcată de numeroase incidente în această zonă.

Duminica trecută, armata israeliană a avertizat Siria după ce un obuz de mortier sirian a căzut în partea ocupată de Israel a Platoului Golan, primul incident de acest tip în ultimii 40 de ani.

A doua zi, militari israelieni ripostau unui nou tir de mortier, lansând obuze de tanc spre locul de unde s-a tras, potrivit armatei israeliene, care a anunţat că a "depus plângere la forţele ONU din zonă".

Joi, noi tiruri provenind din Siria au atins o parte a Platoului Golan ocupat de Israel, fără să rănească pe cineva, a anunţat armata israeliană.

Israelul ocupă începând din 1967 o suprafaţă de aproximativ 1.200 de kilometri pătraţi din Platoul Golan, o decizie care nu a fost niciodată recunoscută de către comunitatea internaţională, o suprafaţă de aproximativ 510 kilometri pătraţi rămânând sub control sirian.
(http://www.mediafax.ro/externe/conflictul-israel-siria-israelul-a-deschis-focul-in-directia-siriei-in-urma-unui-tir-asupra-unui-vehicul-militar-10334844)
Ştire 3 (12:38):
Armata israeliană este pregătită să "intensifice în mod semnificativ" operaţiunea sa militară "Pilon de Apărare", în curs, împotriva unor grupări palestiniene armate în Fâşia Gaza, a declarat duminică premierul Benjamin Netanyahu. După acest anunţ, reacţiile nu au întârziat să apară. Ministrul britanic de Externe William Hague a avertizat asupra faptului că o operaţiune terestră ar putea să "coste" Israelul "o mare parte" a susţinerii internaţionale de care se bucură.

"Armata este pregătită să intensifice în mod semnificativ operaţiunea. Militarii sunt pregătiţi pentru orice eventualitate", a declarat Netanyahu în deschiderea unei şedinţe săptămânale a Consiliului de Miniştri.

Israelul a poziţionat mii de rezervişti, vehicule blindate pentru transport de trupe, buldozere şi tancuri în apropierea barierei de la frontiera dintre Israel şi Fâşia Gaza.
(http://www.mediafax.ro/externe/netanyahu-israelul-este-pregatit-sa-intensifice-semnificativ-operatiunea-in-fasia-gaza-londra-avertizeaza-israelul-impotriva-unei-operatiuni-terestre-10334973)
 
An ultra-Orthodox Jewish man watches as a truck transports Iron Dome anti-missiles batteries in the southern city of Ashdod (Reuters)

 
Two Palestinian youngsters look through the rubble of their destroyed house after an Israeli air strike in Beit Lahiya in the northern Gaza strip (EPA)

 
An explosion and smoke are seen after Israeli strikes in Gaza City (Reuters)

 
Smoke billows as debris falls after the explosion at the local Al-Aqsa TV station in Gaza City (AP)

 
 Israeli soldiers watch as an Iron Dome launcher fires an interceptor rocket near the southern city of Ashdod (Reuters)

 
Israeli soldiers sit atop their tanks on the Israeli side of the border with the Gaza Strip (Getty Images)

Citiţi şi
Gaza: William Hague warns that ground invasion would damage Israel
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/middleeast/israel/9686058/Gaza-William-Hague-warns-that-ground-invasion-would-damage-Israel.html
 

UPDATE:
Inalti responsabili ai Hamas au calificat duminica drept "pozitive" negocierile cu Israelul, conduse de Egipt, precizand ca acestea se concentreaza momentan pe garantiile de incetare a focului, transmite AFP.

Hamasul isi doreste sa aiba garantia ca "agresiunea si asasinatele" se vor opri, a afirmat pentru AFP un responsabil, sub protectia anonimatului.

O solutie acceptabila pentru Hamas ar fi sa vada SUA, principalul aliat al Israelului, ca devine un "garant" al respectarii acordului de incetare a focului, a declarat un alt responsabil al gruparii.

"Exista eforturi care sunt facute in acest sens. Daca acesta nu este cazul, nu cred ca exista cineva care sa accepte sa se joace cu reputatia sa politica", a spus el.

Cele doua tabere sunt constiente ca timpul le este masurat, avand in vedere ca Israelul lasa sa se intrevada amenintarea unei ofensive terestre, mai spune reprezentantul Hamas. "Negocierile care se eternizeaza ar putea permite o evolutie in teren care sa duca la esecul eforturilor noastre".

Miscarea islamista cere ridicarea blocadei impuse de Israel in Gaza din 2007, dupa victoria electorala a Hamas. O conditie asupra careia cele doua parti au cazut de acord in ianuarie 2009, dar care nu a fost niciodata concretizata.
(http://www.hotnews.ro/stiri-international-13640048-hamas-negocierile-concentreaza-garantiile-incetare-focului-solutie-acceptabila-sua-devina-garant-respectarii-unui-armistitiu.htm)

Noul Cod al muncii permite bătaia femeilor însărcinate


Toată lumea (sau aproape toată lumea) spune că România a făcut paşi importanţi către democraţie. De la statul autoritar de dinainte de 1989, care subjuga cetăţenii, astăzi avem, se spune, un puseu de democraţie ireversibil. Ştire:
Se întâmplă în România. O tânără din Iaşi a fost bătută de patroana farmaciei la care este angajată, pentru simplul motiv că a rămas însărcinată. Inspectorii de muncă confirmă faptul că aducerea la cunoştinţa patronului a stării de graviditate de către salariatele lor este unul dintre motivele pentru astfel de incidente cu violenţă.
(http://www.dcnews.ro/2012/11/farmacista-din-iasi-batuta-de-patroana-pentru-ca-a-ramas-insarcinata/)
Eu cred că domnul Boc nu a dat destule drepturi patronului. Relaxarea procedurilor de concediere nu a fost îndeajuns, trebuia să se introducă prevederea oamenilor cu bici care să mâne de la spate şi, desigur, tortura.


(http://www.starpress.ro/stiri/editorial-13/sclavi-moderni-7341.html/)

17 November 2012

Premierul Spaniei şi Premierul Franţei par să fie de acord cu premierul României


Vă amintesc mai întâi poziţia domnului Ponta.
"Cand spui inacceptabil, Romania fiind o tara cu drepturi depline in UE, cand ceva este inacceptabil ai, conform Tratatului UE, dreptul de a vota impotriva, iar bugetul UE nu se poate adopta decat prin unanimitate. Prin pozitia Guvernului si a majoritatii parlamentare il sprijinim pe presedintele Basescu sa nu cedeze, pentru ca domnia sa spune 'Asta e pozitia Parlamentului si Guvernului, nu puteti sa ma convingeti sa cedez'", a subliniat Ponta, citat de Mediafaxintr-o conferinta comuna de presa sustinuta alaturi de Crin Antonescu la Cluj Napoca.

"Prin aceasta pozitie foarte clara a Guvernului si a majoritaiti parlamentare practic il sprijinim pe presedintele Basescu sa nu cedeze", a argumentat Ponta, referindu-se la faptul ca seful statului va reprezenta Romania la consiliul european de la Bruxelles.

"Stiti ca presedintele tine foarte mult la institutii, mai putin la poporul roman, dar la institutii tine foarte tare si institutiile guvernului, parlamentului au spus foarte clar care e limita dincolo de care Romania nu poate" trece, a subliniat Victor Ponta.
(http://www.hotnews.ro/stiri-esential-13627093-victor-ponta-propunerea-buget-formulata-herman-van-rompuy-inacceptabila-pentru-romania.htm)
Ei bine, premierul Spaniei foloseşte şi el cuvântul "inacceptabil".
Premierul Spaniei, Mariano Rajoy, nu este de acord cu propunerea de reducere cu 75 miliarde de euro a bugetului european pentru perioada 2014-2020 înaintată de președintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, catalogând-o drept “inacceptabilă”, potrivit Reuters.

Premierul Spaniei: Bugetul european propus de Van Rompuy, inacceptabil“Primul document prezentat de președintele CE Jose Manuel Barroso ne pare un document bun pentru demararea discuțiilor. Al doilea, prezentat de domnul Van Rompuy, este inacceptabil”, a afirmat sâmbătă premierul Mariano Rajoy, în cadrul unui summit organizat la Cadiz.

Spania se teme că va pierde aproximativ 20 de miliarde de euro dacă propunerea lui Van Rompuy, privind reducerea bugetului pentru perioada 2014-2020 va fi votată, potrivit El Pais, Rajoy criticând în special reducerea ajutoarelor pentru agricultură, politica de coeziune sau regională.
(http://www.dcnews.ro/2012/11/premierul-spaniei-bugetul-european-propus-de-van-rompuy-inacceptabil/)
Şi ce credeţi că spune premierul Franţei? Domnul Prim Ministru Jean-Marc Ayrault spune că...
"Ce n’est en aucun cas une base de négociation acceptable"
"Ce projet ne constitue en aucun cas une base de négociation acceptable par la France sur les plafonds de dépenses proposés pour la politique agricole commune dans ses différentes dimensions."
"Portée depuis toujours par la France dans la construction européenne, au cœur de nombreux enjeux majeurs"..."devra être préservée afin de répondre aux besoins d’un secteur économique indispensable."
"La France sera prête à travailler de façon constructive à la recherche d’un accord global" şi "demandera un budget de soutien à la croissance permettant de préserver un haut niveau de fonds structurels"
(http://www.ouest-france.fr/ofdernmin_-Budget-europeen.-Jean-Marc-Ayrault-veut-une-PAC-preservee-_6346-2133621-fils-tous_filDMA.Htm)
OK, ştiu ce vreţi să spuneţi, domnul Băsescu e "frate" cu cealaltă parte, respectiv cu Van Rompuy şi Angela Merkel... Vă mai amintiţi ce spunea în alocuţiunea sa M. Herman Van Rompuy, président du Conseil européen prin septembrie?

"C'est cela que je suis venu vous dire, et j'ajoute ceci: pour nous, nous Européens, dans la gestion de cette crise financière, il ne s'agit pas juste d'opérations monétaires, d'équilibrer des budgets: il en va de l'avenir même de notre projet européen.
Ce projet est né afin de surmonter les guerres et les dictatures qui ont pendant longtemps hanté notre continent. Depuis soixante ans, notre Union nous a permis de venir à bout de la haine nationaliste entre pays, et de nous constituer en un continent unifié dans la paix, dans la quête de la justice sociale et de la prospérité. Cela demande des efforts quotidiens pour préserver ces valeurs et approfondir leur ancrage. Rien n’est jamais acquis définitivement.
A un niveau global, c'est à cette Assemblée, aux Nations-Unies, qu'il revient d'oeuvrer, sans relâche, dans la poursuite de ces mêmes objectifs, qui nous concernent tous, pour ouvrir la voie à plus d'harmonie et de progrès dans le monde."
(http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/132612.pdf)

Ce surmonter bre măi nea Rompuy... păi în România răzbelul "politic" e cât casa, dictatura politicienilor cât cuprinde (asta cam peste tot, nu numai în România)... şi chiar domnia voastră aţi intervenit în acest război nu demult... Criza asta economică e copilărie, când va începe ultima şarjă de război dintre Ponta Victor şi Băsescu Traian, atunci cataclismul va fi memorabil pentru istoria popoarelor... că nu va mai rămâne piatră pe piatră, se vor bătea nu cu pietre rupte din caldarâm ci cu autostrăzi întregi.

Fundaţia societăţii româneşti este în aer


Ei bine, ştirile par a vorbi despre o Românie întoarsă cu obişnuitul pe dos. Stând cu capul în jos, mintea îţi spune că ar trebui să calci pe tavan... adică cam aşa...

(http://neacsum.blogspot.ro/2011/10/inversarea-procesului-logic.html)

Ei bine... iată ştirea care mi-a provocat o astfel de exclamaţie de uimire...
Ion Cristoiu se simte prejudiciat de includerea lui în rechizitoriul din dosarul Vântu – FNI. O apariție precum cea a jurnalistului într-un asemenea dosar îi poate aduce acestuia prejudicii de imagine, fiind, de altfel, în imposibilitatea de a se apăra în fața unor asemenea acuze formulate de instituții publice. Legea prevede că un rechizitoriu trebuie să se limiteze la persoanele care au legătură cu obiectul cercetării, nu să creeze suspiciuni sau să includă alte părți, care nu au nicio legătură cu dosarul în cauză. Ion Cristoiu îi cheamă în fața instanței pe procurorul Horia Șelaru, care a emis rechizitoriul în cazul Vântu – FNI, dar și pe fostul Procuror General al României, Laura Codruța Kovesi, cea care a verificat rechizitoriul.

Afaceristul Sorin Ovidiu Vântu a fost trimis în judecată pentru fraude la FNA, în dosarul acestuia regăsindu-se și Ion Cristoiu împreună cu editura care îi poartă numele. Jurnalistul și editura sa au fost nominalizați în rechizitoriu ca fiind beneficiari ai unor sume de bani obținute de Vântu prin fraudă. Mihai Tatulici este și el ”parte a schemei infracționale,” deși, la fel ca Ion Cristoiu, nu are vreo calitate în dosar. Editorialistul dezminte categoric implicarea sa în frauda de la FNI și demonstrează că mediatizarea negativă și apariția sa în dosar îi aduc grave prejudicii de imagine.

Ion Cristoiu, alături de avocata sa, Graziela Barla, i-a chemat în judecată civilă pe procurorii Șelaru și Kovesi, alături de PÎCCJ ca parte responsabilă civilmente, pentru fapte cauzatoate de prejudicii, solicitându-le daune în valoare de 50.000 de lei. ”Îmi crează un prejudiciu incomensurabil și absolut nejustificat, aduce atingere demnității persoanei mele, imaginii mele publice,” se arată în cererea de chemare în judecată formulată de jurnalist.
(http://www.dcnews.ro/2012/11/cristoiu-o-da-in-judecata-pe-kovesi/)
Atenţie, nu vorbim despre calomnie sau insultă, ci despre răspunderea delictuală.

Codul civil spune aşa:
CAPITOLUL IV
Răspunderea civilă
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1349
Răspunderea delictuală
(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
(3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.
(4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.

(http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-1349-raspunderea-delictuala-dispozitii-generale-raspunderea-civila)

Răspunderea civilă delictuală poate fi înlăturată în patru cazuri.
A. În caz de forţă majoră sau caz fortuit... nu este cazul aici
B. În cazul în care cazul fortuit este exonerator de răspundere... nici asta
C. Dacă prejudiciul este provocat în exerciţiul drepturilor... neah
D. Dacă vorbim despre un ajutor dat victimei... evident că nu.

Vorbim, în mod clar, de un abuz al funcţiei.

Ştiu şi eu, cred că domnul Cristoiu chiar are şanse să câştige ceva, în măsura în care cuantifică corect un prejudiciu. În cazul acesta este vorba, după mine, de răspundere delictuală subiectivă fiind o răspundere pentru fapta proprie a doamnei Macovei şi a Horia Șelaru. Sper ca lucrurile se evolueze rapid ca vedem şi rezultatul procesului înainte de a uita de el.

Eu încep să cred că nimeni nu ştie cum stă treaba că absorbţia de fonduri europene


Altfel nu-mi explic cum această absorbţie este o prioritate de atâta amar de timp dar nimic nu se întâmplă.

Deutsche Welle aruncă o pastilă otrăvită (altfel cât se poate de reală) în grădina Guvernului Ponta. Ştire:
”Atitudinea adoptată de primul ministru Victor Ponta care a vorbit despre posibilitatea recurgerii la dreptul de veto în cazul celor mai nefavorabile propuneri a surprins nu pentru că România sau Bulgaria sau Polonia nu ar avea dreptul să se opună, ci pentru că nici România şi nici alte ţări care se consideră dezavantajate nu sunt singure şi pentru că oricum este vorba de un proces de negociere aflat în plină desfăşurare”, notează Deutsche Welle, adăugând și Franţa a fost prima țară care a anunțat că anumite propuneri i se par inacceptabile, chiar înainte ca Herman Van Rompuy să prezinte varianta de buget a Consiliului European.

Premierul francez, Jean-Marc Ayrault, a afirmat într-un comunicat oficial că proiectul lui Van Rompuy, ”nu constituie în niciun caz o bază de discuţii acceptabilă pentru Franţa cât priveşte nivelul cheltuielilor destinate politicii agricole comune”.

”Dar dacă toată lumea ar face la fel şi ar trimite la reuniunile Consiliului European, reprezentanţi cu mandate imperative, Uniunea s-ar destrăma într-o clipă. Bucureştiul nu poate impune reprezentantului său (preşedintele sau oricare altul) un mandat nenegociabil din două motive: pe de o parte România care nu a absorbit nici o zecime din banii disponibili are o poziţie foarte slabă, iar pe de altă parte acest tip de abordare este în principiu nerecomandabil”, notează DW, preluat de Newsin.

Deutsche Welle consideră că bătălia României pentru bugetul Uniunii Europene pare ”mai curând teoretică”.

”Este firesc şi legitim să încerce să obţină cel puţin la fel de mult ca şi până acum, dar gradul redus al absorbţiei fondurilor de coeziune ridică întrebări serioase privind posibilităţile sale reale. Dacă România a atras abia o zecime din sumele puse la dispoziţie şi chiar şi această infimă parte este grevată de bănuieli sau dovezi clare de corupţie, reprezentanţii României, oricare ar fi aceia nu vor avea argumente puternice de partea lor. Este ceva care nu mai ţine de abilitatea diplomatică sau de talent persuasiv”, precizează DW, adăugând că singura modalitate prin care România mai poate influenţa în folosul ei deciziile liderilor europeni este oferită de grupul ”Prietenii coeziunii”.
(http://www.dcnews.ro/2012/11/dw-despre-spusele-lui-ponta-romania-are-o-pozitie-slaba-din-cauza-absorbitiei-reduse-a-fondurilor-euripene/)
Este evident că DW ţine partea Germaniei şi a intereselor Germane, pot însă să reproşez ceva?

Interesul României ar fi ca mai întâi să vedem de ce anume aceste fonduri sunt inaccesibile românilor, în al doilea rând ar trebui să vedem ce ar trebui făcut ca această stare să se schimbe, în al treilea rând ar trebui puşi nişte specialişti care să coordoneze această activitate astfel încât să nu mai existe probleme.

Părerea mea.

Dacă nu se va rezolva această problemă, România va continua să finanţeze economiile bogate ale Europei pentru ca ele să iasă din criză... până ce economic România se va stafidi şi va muri.
© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.