Un discurs de adormit copii

---

Aşa ar spune unii că ar fi tratat discursul preşedintelui Traian Băsescu în faţa parlamentarilor aduncaţi în cea de a 57 - a Sesiune Anuală a Adunării Parlamentare a NATO ca pe un cântec de leagăn. Dovada ar fi acei parlamentari care au aţipit ascultând, cu atenţie, acest discurs. Eu cred însă că preşedintele nostru este atât de pro-american încât este în pericol să devină anti-românesc, de aceea discursul este unul de amorţire a raţiunii. Îmi voi pune comentariile cu roşu...

Excelenţele Voastre,
Doamnelor şi Domnilor,
Onorată audienţă,

Este pentru mine o onoare de a mă adresa dumneavoastră la cea de-a 57-a sesiune anuală a Adunării Parlamentare a NATO, reuniune care deja prefigurează Summit-ul NATO de la Chicago, din 2012. Ca gazdă a Summit-ului NATO din 2008, nu pot decât să mă bucur că la Bucureşti se desfăşoară şi sesiunea anuală a Adunării Parlamentare a NATO.

Sesiunile anuale ale Adunării, prin natura lor, aduc o abordare extrem de actuală şi adecvată a provocărilor la adresa securităţii cu care ne confruntăm astăzi. În cadrul Adunării Parlamentare a NATO, sunt puse laolaltă, în mod fericit, resursele mediului academic, ale societăţii civile, precum şi ale reprezentanţilor direcţi ai alegătorilor. De aceea, se pot surprinde multe unghiuri şi nuanţe ale ameninţărilor şi vulnerabilităţilor de securitate, crescând şansele formulării de recomandări inovatoare.

România a demonstrat în repetate rânduri că este un aliat de prim rang, complet angajat în gestionarea problemelor de securitate, gata să acţioneze când şi unde este nevoie şi să contribuie semnificativ la efortul aliat de asigurare a păcii şi stabilităţii. Prezenţa noastră importantă în Afganistan, în zone cu risc ridicat, participarea cu militari la KFOR, contribuţia la misiunea din Libia, disponibilitatea de a găzdui elemente ale scutului antirachetă şi promovarea integrării acestora în viitorul sistem NATO, eforturile noastre de a susţine activitatea desfăşurată de NATO în domeniul apărării cibernetice sau al securităţii energetice – toate aceste exemple dovedesc angajamentul ferm al României faţă de succesul Alianţei Nord-Atlantice.

Aş dori să atrag atenţia asupra unor aspecte interesante. În marea majoritate a statelor incluse în studiul „Transatlantic Trends 2011”, realizat de German Marshall Fund, populaţia este net în favoarea reducerii cheltuielilor guvernamentale. Dacă, însă, întrebarea se referă strict la cheltuielile cu apărarea, vom vedea cum numai o treime din respondenţi este împotriva menţinerii sau creşterii cheltuielilor, iar două treimi din respondenţi suportă ideea menţinerii sau creşterii cheltuielilor militare. Asta arată că populaţiile ţărilor noastre au înţeles că asigurarea securităţii nu este opţională, ci dimpotrivă, este o chestiune fundamentală, iar cetăţenii noştri sunt conştienţi că nealocarea resurselor necesare le pune în pericol dreptul de a trăi aşa cum îşi doresc.

Populaţia a înţeles, aşadar, că una dintre funcţiile vitale ale unui stat, asigurarea apărării şi securităţii, nu se poate realiza fără a se aloca resurse. La aceasta aş mai adăuga faptul că, în prezent, niciun stat nu poate dispune de suficiente resurse sau pârghii, astfel încât să îşi asigure securitatea independent de celelalte. Ameninţările prezentului nu sunt naţionale, aşadar nu se pot soluţiona pe plan naţional, iar la nivel naţional nu este posibilă, de cele mai multe ori, nici gestionarea acestor ameninţări. De aceea, este nevoie de formate de cooperare şi de solidaritate, iar NATO reprezintă cadrul ideal în acest sens.

Am remarcat diversitatea tematicilor dezbătute sâmbătă şi duminică în comitetele Adunării Parlamentare. Problematica Afganistanului a fost analizată, spre exemplu, nu doar din perspectiva insurgenţei, ci şi a tranziţiei, a provocărilor la adresa guvernării, a rolului Pakistanului în contextul diminuării prezenţei NATO. Acesta este exact tipul de abordare necesar pentru a asigura succesul misiunii şi am convingerea că recomandările identificate vor fi integrate în strategia Alianţei în Afganistan.

Declaraţia asupra susţinerii tranziţiei în Afganistan, care va fi dezbătută şi votată de către dumneavoastră după şedinţa noastră plenară, ne indică faptul că Afganistanul reprezintă numitorul comun al interesului aliat.

De-a lungul ultimilor ani, angajamentul aliat în Afganistan a marcat realizări care nu pot fi irosite. Datorită prezenţei NATO şi a comunităţii internaţionale, Afganistanul a început procesul de tranziţie spre asumarea atribuţiilor de securitate. În continuare, este vital să ne asigurăm că Afganistanul devine un stat viabil şi stabil.

România consideră, ca şi ceilalţi aliaţi, că tranziţia reprezintă un proces evolutiv al cărui obiectiv primordial este transferul total al atribuţiilor de securitate către autorităţile afgane. Acest proces gradual este condiţionat de situaţia din teren. România rămâne în continuare angajată în procesul de stabilizare şi construcţie instituţională din Afganistan, iar o eventuală reconfigurare a contribuţiei noastre pe linie militară va fi luată în calcul în funcţie de evoluţiile situaţiei de securitate din teren şi în strânsă cooperare cu aliaţii.

Până aici multe platitudini care nu spun mare lucru, doar un pic de manipulare aducând în discuţie "Transatlantic Trends 2011"

Onorată audienţă,
Un alt subiect inclus, în mod firesc, pe agenda acestei sesiuni anuale a Adunării Parlamentare a NATO, este Libia, unde Alianţa a repurtat un succes important. Totuşi, în această ţară, pe fondul situaţiei politice şi militare, este necesar să acordăm atenţie deosebită pericolului reprezentat de infiltrarea elementelor extremiste şi teroriste, care ar putea agrava situaţia de securitate a zonei. (OPAAAAA, dispare dictatorul dar nici "democraţia" nu e chiar OK. Dacă libienii nu fac ce trebuie, nu dau petrolul şi devin... extremişti anti-americani?)

Apreciem că prelungirea operaţiunii NATO Unified Protector este oportună, pentru a da un semnal clar comunităţii internaţionale asupra faptului că NATO îşi va îndeplini obligaţiile asumate până la atingerea deplină a obiectivelor. (un semnal clar?!?!?! deci nu are treabă cu petrolul... decât puţin)

De asemenea, Uniunea Europeană trebuie să joace un rol important în stabilizarea Libiei, în special în domeniile pentru care are competenţe şi sarcini, în principal gestionarea securităţii frontierelor Libiei (de ce trebuie să se implice UE în a securiza frontierele unui stat arab suveran?). Susţinem, totodată, orice iniţiativă şi orice demers pentru încurajarea elementelor şi evoluţiilor care să conducă la menţinerea unităţii statului libian, la realizarea prin efort comun a stabilizării şi reconstrucţiei. (asta cu "reconstrucţia şi stabilitatea" face măcar referire directă şi pe faţă la petrol)

Din punctul nostru de vedere, rolul NATO în perioada post-Gaddafi va fi, în principal, unul de sprijin pentru eforturile comunităţii internaţionale, coordonate de Organizaţia Naţiunilor Unite. De asemenea, NATO va putea contribui la crearea unor instituţii viabile în domeniul securităţii pentru a impulsiona edificarea unui stat de drept în care toţi cetăţenii îşi regăsesc aspiraţiile. (exact pentru aspiraţiile cetăţenilor libieni a trimis NATO trupe, altfel nu)

Doamnelor si Domnilor,
Onorată audienţă,
Câteva cuvinte, acum, despre apărarea antirachetă, un subiect de mare interes public, atât în statele membre, cât şi în afara Alianţei. Relevanţa NATO în sistemul de securitate internaţională este dată tocmai de capacitatea sa de descurajare, iar capacitatea de a ne apăra de atacurile cu rachete este o componentă esenţială a acestei posturi, pe care cu toţii ne-o dorim cât mai robustă.

Ca stat aflat la limita frontierei estice a Alianţei, România este preocupată de noile riscuri şi ameninţări pe care le ridică dezvoltarea tehnologică în domeniul rachetelor. Proliferarea tehnologiei de rachete creşte pentru toţi riscul unor atacuri cu astfel de tehnologii, iar regiunea Europei de Sud-Est este, în egală măsură, expusă la astfel de riscuri.

După cum se cunoaşte, în cadrul recentei mele vizite în Statele Unite a fost semnat Acordul care reglementează amplasarea pe teritoriul României a unor componente ale sistemului de apărare antirachetă al Statelor Unite ale Americii. Este un moment important, pe de o parte din perspectiva raporturilor bilaterale şi, pe de altă parte, din perspectiva dezvoltării capacităţii de apărare antirachetă a NATO.

În sfera raporturilor bilaterale cu Statele Unite ale Americii, semnarea Acordului menţionat este un moment de referinţă, care confirmă soliditatea Parteneriatului nostru Strategic. După cum am arătat în Declaraţia privind Parteneriatul Strategic pentru secolul XXI, pe care am adoptat-o împreună cu preşedintele Obama, apărarea antirachetă rămâne un dosar strategic pe agenda cooperării noastre bilaterale.

România a susţinut cu consecvenţă dezvoltarea capacităţii de apărare antirachetă într-o formulă care să asigure protecţia integrală a teritoriilor şi populaţiei statelor membre, cu aplicarea consecventă a principiilor indivizibilităţii securităţii şi ale solidarităţii aliate. Elementele sistemului american care vor fi amplasate pe teritoriul României vor reprezenta o contribuţie valoroasă la dezvoltarea capacităţii NATO de a-şi proteja populaţiile şi teritoriile statelor membre în faţa riscurilor de atacuri cu rachete. Procesul de dezvoltare este în curs şi am convingerea că Summit-ul de anul viitor de la Chicago va marca declararea capacităţii interimare de apărare antirachetă a Alianţei.

Fac o precizare pentru a fi clar pentru toată lumea, rachetele ce se vor amplasa pe teritoriul României ca elemente ale scutului antirachetă sunt strict defensive. Speculaţiile şi dorinţa unora de a amplifica şi a pune sub semnul întrebării buna-credinţă a României nu fac decât să arate lipsă de voinţă de cooperare. România instalează un sistem defensiv. De altfel, România deşi este o ţară medie nu a cerut niciodată sau nu a primit niciodată garanţii antirachetă de la nimeni şi are obligaţia să şi le asigure ea însăşi în parteneriate cu aliaţii. (Aici e o bubă. Rachetele din România nu vor fi operate NICIODATĂ de români, ele vor fi în mâna soldaţilor americani, chiar dacă aparent unităţile au structuri de comandă în care sunt români. Scutul funcţionează cu rachete RIM-161 Standard Missile 3 (SM-3). Acestea au fost dezvoltate pentru a fi transmise de pe mare în aer şi adaptate pentru sol-aer. Ele sunt rachete balistice şi explodează la impact. NIMIC nu contrazice deci ipoteza că aceste rachete pot fi trimise şi spre o ţintă la sol, dacă este nevoie. Asta evită şeful CSAT să spună de un an de zile. Cum raza de acţiune este undeva pe la 500 de km, ele nu pot merge să bombardeze Moscova, nu au însă nici o problemă să meargă de la Deveselu la Bucureşti fără a putea fi oprite. O dată instalate, nu reprezintă o ameninţare nici măcar pentru Ucraina, dar poate reprezenta o ameninţare chiar pentru noi. În plus, ele nu reprezintă nici o protecţie pentru rachetele cu rază mare de acţiune, viteza acestora fiind prea mare, doar pentru rachetele cu rază medie şi mică de acţiune.)

(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/819701/discursul-pe-tema-nato-a-lui-basescu-adoarme-politicienii)

Doamnelor şi domnilor,
Trăim, cu toţii, o perioadă dificilă din punct de vedere economic. Resursele pe care guvernele le alocă apărării sunt din ce în ce mai reduse, însă provocările din mediul strategic sunt într-o continuă evoluţie.

Provocarea cea mai mare a momentului este, prin urmare, de a face mai mult cu resurse din ce în ce mai limitate. Soluţiile multinaţionale, care implică punerea în comun a resurselor statelor membre, pot constitui o soluţie inteligentă şi creativă la menţinerea nivelului de ambiţie al Alianţei. Ele necesită o implicare serioasă din partea statelor membre, creativitate şi voinţă politică.

Iniţiativa Secretarului General al NATO, denumită în mod sugestiv „smart defense”, va contribui la o mai bună adaptare a Alianţei la provocările viitorului. Vom susţine această abordare şi în viitor (de exemplu folosirea de trilioane de dolari pentru uciderea unui terorist presupus, că nu ştiu ca Osama să fi fost şi dovedit... asta înseamnă SMART DEFENSE).

Evoluţiile mediului de securitate ne impun să acordăm atenţie sporită unor ameninţări de tip nou, precum atacurile cibernetice. În cadrul NATO am analizat amplificarea riscurilor şi ameninţărilor provenite din spaţiul virtual. Împreună cu Aliaţii am luat decizia de a promova o politică cuprinzătoare privind atacurile cibernetice îndreptate împotriva sistemelor informaţionale şi de comunicaţii aliate, precum şi a celor de importanţă vitală pentru statele membre. (atacurile cibernetice se traduc prin măsuri de monitorizare a tuturor comunicaţiilor)

În continuare este esenţial să ne concentrăm asupra implementării măsurilor convenite la nivel aliat pentru a asigura capacitatea Alianţei de a gestiona ameninţările de tip cibernetic. (adică control total al SUA asupra comunicaţiilor electronice din România)

Încurajăm statele membre NATO să ratifice Convenţia de la Budapesta din 2001 privind criminalitatea informatică, contribuind, în acest fel, la consolidarea credibilităţii NATO ca organizaţie cu o agendă ambiţioasă în domeniul securităţii cibernetice.

România este hotărâtă să completeze cadrul legislativ şi conceptual pentru eficientizarea cooperării între instituţiile naţionale cu atribuţii în domeniul tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor. (domnul preşedinte este de acord cu orice cer "aliaţii" americani... ştiam asta de mult timp)

Onorată audienţă,
Pentru întărirea securităţii şi susţinerea reformelor, parteneriatele pentru pace sunt un element esenţial într-o lume în continuă schimbare, în care conceptul de securitate globală capătă noi valenţe şi noi înţelesuri.

În ceea ce ne priveşte, considerăm că trebuie menţinută vigoarea parteneriatelor avansate – în primul rând a EAPC/PfP – inclusiv prin susţinerea lor cu resurse, precum şi a formatelor de parteneriate multilaterale existente, care constituie un cadru adecvat pentru purtarea şi consolidarea dialogului politic cu diferitele categorii de parteneri, pe baza convergenţei dintre interesele acestora şi interesele NATO.

Trăim într-un secol în care provocările de securitate sunt din ce în ce mai numeroase, mai diversificate şi atipice, fapt ce determină o permanentă adaptare a dimensiunii dialogului politic pentru a face faţă noilor provocări. Este necesară includerea între domeniile de interes pentru consultările cu partenerii a temelor securităţii cibernetice şi a celei energetice.

De asemenea, este necesar să menţinem posibilitatea de consultare politică cu partenerii în formate flexibile de tip „28+n” şi să deschidem accesul tuturor partenerilor la activităţile de cooperare, indiferent de cadrul partenerial din care fac parte. Este necesară de asemenea şi armonizarea acordurilor de parteneriat dincolo de cadrele existente prin crearea unui mecanism unic de cooperare cu NATO.

În acest spirit de cooperare am susţinut şi susţinem menţinerea deschisă a tuturor parteneriatelor în vederea primirii de noi membri care împărtăşesc valori şi principii comune cu cele care au adus împreună în NATO, pe cei 28.

Doamnelor şi domnilor,
România este, în continuare, hotărâtă să contribuie la securitatea şi stabilitatea Balcanilor de Vest, să sprijine ferm şi activ integrarea europeană şi euroatlantică a statelor din acest areal. Este o datorie ce decurge din calitatea României de membru NATO şi al Uniunii Europene şi, în acelaşi timp, este o provocare.

Susţinem aprofundarea cooperării NATO-Serbia, pe măsura dorinţei şi gradului de pregătire a Serbiei pentru aderarea la Alianţă. Aşteptăm cu interes şi încurajăm îndeplinirea de către FYROM şi Bosnia şi Herţegovina a condiţiilor necesare pentru aderarea la Alianţă.

Poziţia noastră politică pe subiectul Kosovo rămâne neschimbată. România nu va recunoaşte independenţa declarată de partea kosovară, în februarie 2008, până când nu se ajunge la o înţelegere între Belgrad şi Pristina. Ne menţinem poziţia şi în ceea ce priveşte atitudinea NATO, acţiunile KFOR şi conţinutul documentelor aliate. Dorim ca acestea să fie şi în viitor echilibrate, neutre faţă de statut, fără a reflecta o recunoaştere implicită a Kosovo. Cu privire la participarea României la KFOR, doresc să subliniez că ne vom menţine participarea cu militari în cadrul NATO.

Cu Ucraina, Republica Moldova, Balcanii de Vest împărtăşim istorie şi proximitate. Ei sunt vecinii noştri direcţi cu care dorim să intensificam dialogul deschis şi cooperarea pentru a construi o comunitate de democraţie şi prosperitate.

Pentru România, conceptul de Regiune Extinsă a Mării Negre este nu doar un decupaj geografic, ci un concept politic cuprinzător care desemnează actorii din regiune animaţi de o puternică dorinţă de cooperare.

Angajamentul sincer al ţărilor din această regiune pentru cooperare şi dezvoltare, ca, de altfel, şi implicarea mai mare a unor organizaţii internaţionale – îndeosebi NATO şi Uniunea Europenă – reprezintă singurele modalităţi prin care se poate construi un viitor mai bun, mai sigur pentru această regiune.

Îmi face o deosebită plăcere să reamintesc deciziile luate în 2008, la Bucureşti, referitoare la această zonă. În Regiunea Extinsă a Mării Negre avem, deopotrivă, membri NATO şi parteneri. În acelaşi timp, există o interesantă combinaţie de producători, state de tranzit şi consumatori de energie, ale căror interese pot fi afectate de poluarea mediului sau de pericole care pot afecta infrastructura energetică critică. Prin urmare, suntem interesaţi să promovăm întărirea cooperării regionale şi internaţionale prin intermediul diverselor formate de parteneriat ale Alianţei, care să permită inclusiv o proiecţie de stabilitate în regiune, cu efecte benefice în rândul statelor membre NATO. Dezvoltarea unor legături mai puternice între comunitatea euroatlantică şi Regiunea Extinsă a Mării Negre ar putea deveni, în viitor, o investiţie benefică pentru toţi cei implicaţi. Premisele acesteia merită să fie dezvoltate prin proiecte vizionare orientate spre obţinerea de rezultate concrete.

Încurajăm, de asemenea, Republica Moldova să-şi întărească cooperarea cu NATO în cadrul instrumentelor parteneriale pe care Alianţa le pune la dispoziţie, aceasta contribuind, între altele, la avansarea procesului de reformă internă şi a procesului de modernizare. Reiteram, în acest context, susţinerea noastră pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova şi respectarea angajamentelor internaţionale privind retragerea forţelor militare staţionate în Transnistria.

România respectă politica Ucrainei de nealiniere la niciun bloc militar şi va continua să încurajeze dezvoltarea relaţiei ei cu NATO, având în vedere valoarea strategică a acestui partener special pentru stabilitatea în vecinătatea estică a Alianţei şi importanţa consolidării democratice în imediata proximitate. Interesul nostru este cu atât mai pronunţat cu cât în regiune persistă „conflicte îngheţate” şi criminalitatea transfrontalieră.

Apreciem importanţa dezvoltării parteneriatului cu Ucraina, în special în sfera cooperării practice, potrivit interesului părţii ucrainene, dar suntem datori faţă de Alianţă şi faţă de noi înşine să ne asigurăm de respectarea valorilor şi principiilor democratice pe care s-a fundamentat Alianţa: consolidarea democraţiei, a statului de drept, a respectării drepturilor omului şi a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.

Acelaşi spirit de cooperare convenit la Lisabona, România îl promovează în relaţia NATO-Rusia. Avem un schimb de opinii deschis pe teme diverse, inclusiv de pe agenda NATO. Există încă spaţiu pentru valorificarea potenţialului relaţiei NATO-Rusia. Viziunea României asupra perspectivelor raporturilor NATO-Rusia este reflectată clar în noul Concept strategic al NATO. Ea corespunde echilibrului fundamental între dezvoltarea cooperării practice şi raportarea la principiile şi angajamentele de baza ale acestei relaţii. Evaluarea comună a provocărilor de securitate specifice secolului XXI poate oferi noi dimensiuni practice cooperării NATO-Rusia.

De asemenea, securitatea şi stabilitatea în Afganistan sunt obiective comune atât pentru NATO, cât şi pentru Rusia, îndeplinirea acestora necesitând efort de cooperare susţinut în interiorul parteneriatului NATO-Rusia. Combaterea terorismului şi protecţia infrastructurii critice, combaterea armelor de distrugere în masă şi a mijloacelor de ducere a acestora la ţintă, răspunsul la urgenţele civile, combaterea pirateriei sunt alte domenii prioritare de cooperare practică între NATO şi Rusia.

Evoluţii au fost înregistrate, de asemenea, pe palierul cooperării NATO-Rusia în domeniul apărării antirachetă. România susţine derularea unui dialog deschis şi transparent pe subiectul apărării antirachetă la nivelul Consiliului NATO-Rusia. Sprijinul românesc faţă de cooperarea NATO-Rusia în domeniul apărării antirachetă, în termenii deciziei şefilor de stat şi de guvern de la Lisabona, se întemeiază pe principii clare: responsabilităţi teritoriale separate, cooperarea între două sisteme independente, transparenţă, reciprocitate.

Faţă de Georgia am reiterat constant angajamentul ferm pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială, precum şi susţinerea faţă de aspiraţiile euroatlantice ale acestui stat. Dincolo de sprijinul aliat, integrarea în NATO este un proces bazat pe îndeplinirea unor criterii necesare, în cadrul căruia fiecare stat aspirant este evaluat pe baza propriilor performanţe. Salutăm progresele remarcabile întreprinse de Georgia în ceea ce priveşte procesul de reformă democratică. Încurajăm partea georgiană să continue pe linia acestor eforturi, care contribuie nemijlocit la adâncirea relaţiei cu NATO. Apreciem seriozitatea angajamentului Georgiei în relaţia cu NATO, inclusiv în ceea ce priveşte contribuţia la operaţiunea ISAF.

Doamnelor şi domnilor,
Prin răspunsurile pe care le-a dat multiplelor provocări, NATO a devenit simbol al prezervării securităţii, democraţiei şi prosperităţii, ca valori morale şi politice fundamentale. Acum, suntem aici, împreună, în sala plenară a Parlamentului României (ce?!?!?! Păi plenară putea fi întrunirea Sesiunii Anuale a Adunării Parlamentare a NATO, nicidecum o sală şi, în orice caz, nu vorbeam de plenul Parlamentului României), un simbol al democraţiei şi al dialogului (noroc cu simbolul, că realitatea e cruntă).

Parteneri uniţi în această simbolistică, avem datoria de a fi vizionari, de a conferi vizibilitate şi de a găsi soluţii comune temelor de pe agenda actuală a Alianţei Nord-Atlantice. Valoarea şi succesul acestei sesiuni depind de deciziile consensuale pe care le veţi lua, prin textele rezoluţiilor pe care le veţi adopta.

Este important să demonstrăm, prin deciziile noastre, că evoluţia unor ţări ca Ucraina şi Belarus către modele de state europene democratice ne interesează, că regiunea Balcanilor de Vest continuă să prezinte o importanţă deosebită nu doar pentru România, dar şi pentru Alianţă, că tematici precum „Afganistan”, „Transformările politice în Orientul Mijlociu şi în Africa de Nord”, „Susţinerea poporului libian”, „Securitatea cibernetică”, „Neutralizarea ameninţărilor biologice şi chimice”, „Criza economică şi riscul marginalizării strategice a Europei” se integrează spaţiului public şi devin componentă a interesului general.

Avem aşteptări ridicate în ceea ce priveşte Summit-ul NATO de la Chicago, din 2012. Este important să privim cu încredere către acest Summit, care se doreşte a fi unul al continuităţii, de punere în practică a deciziilor adoptate la Lisabona, în 2010. Am convingerea că, prin pârghiile diplomaţiei parlamentare, veţi continua să promovaţi valorile şi standardele NATO şi că veţi consolida dialogul public pe teme de securitate.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.”
(textul discursurilor oferit de Departamentul de Comunicare Publică, 10 Octombrie 2011 http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12419&_PRID= )

Cum spuneam, un discurs de adormit... conştiinţe, împachetat în foarte multe platitudini şi laude la adresa iubitului licurici imperial.

(http://www.antena3.ro/thumbs/big/2011/10/10/basescu-i-a-adormit-pe-parlamentarii-nato-cel-putin-doi-delegati-au-atipit-in-timpul-discursului-prezidential-110906.jpg)