Trei articole legate între ele de realitate

---

Sunt trei articole pe care le-am găsit pe cursdeguvernare.ro

Ceea ce mi s-a părut interesant este chiar legătura între ele, pentru că într-o România devenită parcă virtuală, pentru că din discursul politic nu o mai poţi atinge real la nivel global ci doar intuitiv, adevărurile parţiale au devenit uşor halucinante.

Încep cu părerea preşedintelui despre europactul fiscal.

„Preşedintele României, Traian Băsescu: Bună ziua. După cum ştiţi, azi-noapte, după ce s-a terminat Consiliul European, am promis că astăzi voi organiza o conferinţă de presă în care să răspund în principal întrebărilor dumneavoastră, după ce vă dau câteva elemente cu privire la ceea ce s-a întâmplat la ultimul Consiliu European. Permiteţi-mi să calific acest Consiliu ca fiind unul decisiv pentru ce se va întâmpla în Uniunea Europeană în următorii ani. Şi este decisiv pentru că el arată voinţa liderilor politici de a redresa situaţia economică a Uniunii Europene, situaţie care ajunsese la stadiul la care opţiunile nu mai puteau întârzia. În opinia mea, şi aşa s-a întârziat mult. Au fost state care individual şi-au luat propriile măsuri pentru a preveni derapajul. Astăzi, măsurile de cheltuire responsabilă a banilor devin un comandament suprem al tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Şi România are de luat o decizie foarte grea, o decizie care, poate, contravine chiar aspiraţiilor sau iluziilor noastre de la intrarea în Uniunea Europeană. Şi din cele ce vă voi prezenta, veţi înţelege că suntem în faţa unei opţiuni. Aş vrea să ştiţi, contrar unor informaţii din presă, că la Bruxelles nu s-a semnat nimic. Ceea ce s-a făcut până acum a fost o negociere între liderii politici, în încercarea de a menţine principalul obiectiv al măsurilor ce trebuie luate şi, în acelaşi timp, de a răspunde într-un mod mai mare sau mai mic comandamentelor fiecărui stat membru. Aş spune, tratatul la care, forma la care a fost adus tratatul în urma ultimului Consiliu European reprezintă un compromis care menţine ideea, ideea fiind că nimeni nu mai poate asigura bunăstarea propriului popor din împrumuturi. Poate o spun mai brutal decât s-ar cuveni. Poate îmi cereţi o abordare diplomatică din care să înţeleagă fiecare ce vrea. Eu am obligaţia să le spun românilor că iluzia traiului pe datorie s-a spulberat nu numai în România, ci în toată Uniunea Europeană. Şi dacă vreţi, la un moment dat pot să vă dau cifre. Din acest motiv, cele două documente adoptate ieri au semnificaţie deosebită. Forma finală a tratatului şi o declaraţie care vizează crearea de locuri de muncă. Ele parcă au şi o semnificaţie puse la un loc. Pentru că pe de o parte, forma finală a tratatului, alături de celelalte documente adoptate în ultima perioadă, ne împinge pe toţi cei care vom ratifica acest tratat spre a ne corecta obiceiul de a cheltui mai mult decât producem şi cea de-a doua ne dă soluţia.

Soluţia este crearea de locuri de muncă şi nu împrumuturile - declaraţia cu privire la crearea de locuri de muncă. Îmi pare rău, nu vreau să se înţeleagă că eu sunt cel care vrea să aducă veşti rele românilor. Nu sunt veşti rele, sunt informaţii care vorbesc despre responsabilitate, iar în calitate de şef de stat, am obligaţia să informez cetăţenii unde stăm, unde stau aliaţii şi partenerii noştri din Uniunea Europeană şi ce este posibil să facem împreună. Sigur, ştiu care este diferenţa de salariu dintre salariul din România şi salariul din Germania, dar această realitate nu o putem corecta peste noapte şi atunci, indiferent cât este de neplăcut ceea ce spun, dacă va fi considerat neplăcut, eu am obligaţia să informez românii despre ce avem de făcut. De aceea, înainte de a trece la micile explicaţii, să vă las pe urmă timpul pentru întrebări, dat fiind momentul extrem de important, decizia extrem de importantă luată în Consiliu, cred că este un moment în care politicienii, cel puţin pe această temă, trebuie să pună armele bătăliei jos şi să vadă ce opţiune au pentru România în perioada anilor următori. În mod egal, şi puterea şi opoziţia trebuie să fie responsabile de decizia pe care o luăm, adică mergem cu partenerii europeni înainte sau avem şi opţiunea pe care au avut-o deja două state - Marea Britanie şi Cehia - să nu meargă pe această opţiune. Deci, doar 25 de state din 27 au anunţat disponibilitatea de a merge pe acest program de reconstrucţie a Uniunii Europene. Deci, este un apel pe care-l fac direct către toţi politicienii, pentru că nimeni nu poate spune: doar o parte este responsabilă, cei care se află la putere. Mâine vor veni cei din opoziţie la putere sau nu vor veni, nu ştiu, dar clasa politică trebuie să înţeleagă că este o decizie extrem de importantă pentru viitorul României dacă ratificăm sau nu tratatul, cât de repede îl ratificăm, cum îl ratificăm, în ce club intrăm.

Aş spune că în raport cu ceea ce s-a stabilit la Bruxelles azi-noapte, România este într-un avans de circa doi ani. Deci, noi avem premise să ne încadrăm foarte rapid în toţi parametrii pe care noul tratat îi implică şi putem fi una din ţările care şi-au pregătit platforma de pe care să crească, în noile condiţii. Spun noile condiţii, pentru că, repet, Europa de dinainte de criză nu mai seamănă cu Europa de astăzi şi cu Europa de mâine. De aceea, reiterez apelul meu la toată clasa politică să privească la acest tratat, pe care va trebui să-l ratificăm sau să refuzăm să-l ratificăm. Opţiunea mea este să mergem înainte cu Europa. Numai împreună putem face faţă proceselor de globalizare. Şi, în acelaşi timp, aş spune, mai pe înţelesul tuturor, suntem în faţa unei opţiuni fundamentale: ce lăsăm copiilor noştri - lăsăm o casă sau o datorie? Dacă decidem să lăsăm o datorie, mergem înainte ca până în 1989, dar asta le vom lăsa moştenire - o datorie mare. Dacă decidem să le lăsăm o casă, mergem împreună cu cei 24, cărora, declarativ cel puţin, ne-am alăturat, prin declaraţia mea. Câteva cuvinte despre declaraţia legată de crearea de locuri de muncă. Veţi observa că şi la nivelul Uniunii Europene nu mai există dubii şi poate că ceea ce spuneam acum câteva zile şi mi se întorcea în cap, legat de "Preşedintele vrea aurul de la Roşia Montană" - nu, vreau locurile de muncă de oriunde s-ar putea crea. Poate că ceea ce veţi auzi este o confirmare din declaraţia liderilor Uniunii Europene. Aş spune că principalul câştig al declaraţiei este consacrarea sprijinului, a solidarităţii tuturor membrilor Uniunii pentru chestiuni care până acum au fost tratate ca fiind chestiuni de interes naţional, adică creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. Niciodată până acum aceste aspecte n-au fost aduse la nivelul Consiliului, pentru că au fost întotdeauna o problemă naţională. Iată că astăzi, creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, prin declaraţia liderilor politici, devine o chestiune de solidaritate între statele Uniunii Europene. Această declaraţie reprezintă un angajament al liderilor politici din Uniunea Europeană cu privire la consolidarea măsurilor de creştere economică şi de creare de locuri de muncă.

În ceea ce priveşte esenţa documentului, acesta stabileşte trei priorităţi. Una este stimularea angajării pe piaţa muncii, cu atenţie specială pentru tineri şi acest lucru se materializează în interiorul declaraţiei, prin câteva afirmaţii cărora Comisia Europeană trebuie să le prezinte un plan la Consiliul European din 1 - 2 martie, un plan de punere în aplicare. La această prioritate, legată de stimularea angajării, şi în mod deosebit a tinerilor, se vizează creşterea oportunităţilor de angajare a tinerilor după terminarea studiilor, prin prezentarea unor oferte de angajare de bună calitate sau de opţiuni de continuare a studiilor, sau un program de ucenicie, sau un stagiu într-o societate sau într-o instituţie, deci ori continuarea studiilor, ori un program de ucenicie, ori un stagiu într-o instituţie publică sau într-o companie. Se pune accent deosebit în cadrul acestei priorităţi pe creşterea substanţială a numărului de programe de ucenicie şi stagii de formare, pentru a oferi o şansă reală de angajare tinerilor pe toate nivelurile de studii absolvite. Dar ucenicia, pe care noi tocmai am legiferat-o anul trecut, ce-i drept, prin asumarea răspunderii, prin noul Cod al Muncii, a devenit unul din obiectivele la nivel european. De asemenea, se vizează programe pentru reintroducerea în sistemul de formare a celor care au părăsit timpuriu şcoala - un alt obiectiv pe care îl angajează chiar noua Lege a educaţiei din România, hulită, tot pentru că s-a făcut prin angajarea răspunderii.

O a doua prioritate în acest proces de creare de locuri de muncă se referă la consolidarea pieţei interne. Şi aici aş face o menţiune de mare interes pentru România, care vizează obţinerea până la sfârşitul anului a unui acord privind simplificarea normelor în materie de achiziţii publice. S-a observat că normele Uniunii Eurpene generează întârzieri foarte mari în angajarea resurselor financiare pentru executarea diverselor lucrări, ceea ce întârzie angajarea forţei de muncă. În sfârşit, cea de-a treia prioritate din declaraţia pentru crearea de locuri de muncă se referă la stimularea finanţării economiei, în special a întreprinderilor mici şi mijlocii. Aici vă pot spune că se merge în declaraţie până la angajarea rapidă a fondurilor europene rămase disponibile. Spre exemplu, dacă România nu a angajat toate fondurile, ele pot fi îndreptate către crearea de întreprinderi mici şi mijlocii. Mai mult decât atât, o ţară ca România, care încă nu a cheltuit toate fondurile - şi nu numai România, toate statele membre sunt în această situaţie - deci o ţară care nu a cheltuit toate fondurile alocate de Uniunea Europeană în exerciţiul bugetar 2007-2015, pentru că este 13 plus 2 ani până în 2015, poate să utilizeze fondurile neangajate ca şi garanţie pentru creditare în vederea creării de locuri de muncă în întreprinderi mici şi mijlocii. De asemenea, Banca Europeană de Investiţii, care este banca Uniunii, primeşte sarcină să declanşeze programe de creare de întreprinderi mici şi mijlocii în toate statele membre. Sigur, aici noi am avut o observaţie, care nu a fost inclusă în declaraţie, dar va face obiectul unei dezbateri în Consiliul următor, legată de faptul că nu putem miza numai pe creare de locuri de muncă în întreprinderi mici şi mijlocii, trebuie, la nivel european, să găsim formule pentru a inhiba apetitul pentru delocalizarea industriilor către alte regiuni ale lumii, pentru că, până la urmă, legat de întreprinderile mari se creează o întreagă reţea de întreprinderi mici şi mijlocii. Acest subiect, însă, va fi abordat la Consiliul următor.

În ceea ce priveşte tratatul, cred că esenţa tratatului vă este cunoscută şi ea are următoarea justificare: în ultimele luni, Uniunea Europeană şi-a creat câteva pachete de măsuri, dar ele erau insuficiente pentru că se fereau de atingerea suveranităţii bugetare a statelor. De data aceasta, Consiliul a trecut peste această fază a timidităţii şi după ce avem pachetul guvernanţei economice, celebrul Six Pack, despre care n-am să vorbesc, doar îl amintesc, Pactul Euro Plus, Agenda UE-2020, a fost nevoie şi de acest tratat care, practic, pune în transparenţă totală modul cum fiecare stat membru al zonei euro, dar şi statele membre ale Uniunii care nu sunt în zona euro, îşi cheltuiesc banii. Sigur, statele nemembre ale zonei euro pot să opteze dacă adoptă acest tratat sau nu. Recomandarea, susţinerea mea este să o facem, pentru că odată făcut acest lucru, va trebui să se schimbe modul de a face politică, nu numai în România, în toată Uniunea Europeană. Nimeni nu va mai putea păcăli pe nimeni cu promisiuni care nu au acoperire financiară. Vreau să ştiţi că acest tratat schimbă modul de a se face politică în interiorul Uniunii Europene. Să ştiţi că nu numai România a practicat acest sport al cumpărării voturilor cu bani de la bugetul de stat, mărind veniturile populaţiei după care, în anul următor, a constatat că nu are cum să le susţină bugetar. E uşor să le măreşti pentru trei luni sau cu trei luni înainte de alegeri. Problema este cum susţii aceste cheltuieli în anul următor. În România mai este o problemă, pe care v-o aduc în atenţie: demagogia politică - şi o pun egal în dreptul tuturor politicienilor, şi nu mă ridic deasupra lor, dar demagogia politică a partidelor în general a fost puternic susţinută de banii din privatizări până în 2008. Aduceţi-vă aminte, în 2008, pe la mijlocul anului, încă aveam în Fondul de dezvoltare 3,1 miliarde din privatizarea BCR, care până la ziua alegerilor nu au mai existat nici măcar de sămânţă. Deci, până în 2008, toate privatizările au contribuit la susţinerea demagogiei politicienilor. Dacă am ajuns să avem 54 de programe sociale, 54 de programe sociale - înainte de fiecare rundă de alegeri se mai emiteau nişte ordonanţe care dădeau posibilitatea să primeşti bani de la bugetul de stat. Totul era susţinut din veniturile bugetului, dar şi din banii din privatizare, în măsură destul de importantă. Din 2008 s-au terminat banii din privatizare şi de la acel moment până astăzi, toate demagogiile s-au acoperit cu bani din împrumuturi.

Deci, acest tratat introduce disciplina financiară şi fiscală şi are un mecanism de intrare în vigoare foarte simplu: el intră în vigoare la 1 ianuarie 2013 dacă între timp 12 state din zona euro nu ratifică tratatul. Dar dacă 12 state din zona euro ratifică tratatul înainte de 1 ianuarie, şi eu cred că se va întâmpla acest lucru, privind la determinarea pe care o aveau şefii de stat şi de guvern la ultimul Consiliu, tratatul intră în vigoare. Mă aştept ca undeva în toamnă, tratatul să intre în vigoare, să aibă deja 12 state care au posibilitatea să-l ratifice. Tratatul este supus controlului Curţii Europene de Justiţie. Orice stat membru poate reclama neîndeplinirea de către alt stat membru a condiţiilor din tratat şi va fi un interes general ca statele să se supravegheze între ele, dintr-un motiv simplu: nesupravegherea a dus la costuri enorme ale statelor din zona euro pentru a salva Grecia, spre exemplu. Nimeni nu este dispus să repete exerciţiul şi să meargă la contribuabilul propriu şi să-i spună: „trebuie să mai dăm 10 miliarde pentru ştiu eu ce ţară care nu a respectat regula jocului”. Deci, tratatul introduce un arbitru necruţător şi sancţiunile sunt de 0,1% din produsul intern brut pentru încălcările de tratat, deci pentru România care are 1,3 miliarde, spre exemplu, produsul intern brut, o simplă sancţiune, o simplă demagogie a politicienilor costă 130 de milioane de euro. Deci, sancţiunile sunt extrem de severe, iar politicianul, când anunţă că dă ceva fără să aibă bani şi îşi măreşte deficitul sau îşi depăşeşte gradul de îndatorare al ţării, trebuie să ştie că odată cu anunţul trebuie să pregătească să achite şi o amendă - în România, în cazul nostru, de 130 de milioane de euro. Parametrii esenţiali sunt legaţi de respectarea deficitului structural, care trebuie să fie 0,5% maxim, deci minus 0,5% maxim, vă pot spune că obiectivul nostru pentru acest an este atingerea unui deficit structural de 0,7% - nu vorbim de deficitul bugetar.

Deficitul structural este mult mai complicat, el ia în consideraţie şi deficitele pe termen lung ale pensiilor, nu ia în consideraţie creşterile economice accidentale, generate de supraîncălzirea economiei şi aşa mai departe. Deci este un criteriu care este mult mai complicat şi noi nu am fost obişnuiţi să lucrăm cu el, dar va trebui să învăţăm foarte bine ce înseamnă deficit structural, să ne uităm şi la cum avansează numărul de pensionari în raport cu numărul de locuri de muncă pe care le creăm, deci este un proces extrem de laborios şi care reflectă mult mai bine şi imposibil de falsificat, dar reflectă mult mai bine realitatea şi perspectiva unei ţări. Să faci un deficit bugetar sub 3%, cu mici eforturi se poate face, chiar iei bani împrumut şi îţi completezi deficitul, îl reduci, aparent, dar deficitul structural e mult mai greu sau, practic, nu poate fi falsificat. Aşa au fost state membre care s-au făcut că au îndeplinit criteriile de la Maastricht şi au intrat în zona euro, după care au devenit o mare problemă, pentru că nu erau competitive. Deci toate acestea intră sub un control strict. Deficitul structural de maxim 0,5%, noi, spre exemplu, având o datorie publică mică, în raport cu produsul intern brut, putem beneficia de aprobarea de a fi cu un deficit structural mai mare în unii ani, deci se poate face şi acest tip de echilibre între capacitatea de îndatorare a ţării, având o datorie mică, se pot lua credite de pe piaţă fără să afecteze criteriul datoriei, de 60%, şi atunci poate fi compensat statul cu datorie mai mică aprobându-i-se un deficit structural mai mare. Să nu vă gândiţi că discutăm de procente întregi, de fracţiuni de procent putem discuta, până la un 0,7, spre exemplu, care pentru România, având în vedere datoria ei, este suportabil.

Nu aş vrea să intru foarte mult în zona tehnică, tratatul este profund tehnic, dar las la latitudinea dumneavoastră întrebările. Vreau să vă spun că el, în tot conţinutul lui, el are patru titluri, statele membre din zona non-euro pot opta ca parte din prevederile de la titlul 3 şi 4 să fie amânate - şi aici vizăm problemele de deficit structural, dar în analiza mea este un furt de căciulă, pentru că atât timp cât te pregăteşti să intri în zona euro, degeaba îţi îndulceşti viaţa înainte de a intra în euro, pentru că la intrarea în euro plăteşti. Şi atunci opţiunea mea ar fi să discut cu clasa politică, cu Parlamentul, să explic ceea ce eu ştiu şi spiritul în care s-a discutat acest tratat, pentru că este important spiritul şi să-i conving că România are nevoie să ratifice tratatul în integralitatea lui şi să îşi aplice toate exigenţele tratatului de la bun început, pentru că suntem foarte aproape de a le îndeplini pe toate. Şi ceea ce ne creează intrarea în clubul exigenţilor, să spunem, ne creează acea platformă de creştere sănătoasă, care să nu mai fie dependentă de orice criză. Sau acea prosperitate garantată de consumul excesiv, de traiul pe datorie. Şi o ultimă observaţie aş face, apropo de datorii. Vreau să ştiţi cum stăm, şi românii să ştie cum stăm, din punct de vedere al datoriilor noastre. Aveam aici o lucrare foarte bine făcută. Deci România are cea mai mică datorie pe cap de locuitor din Uniunea Europeană. Când vorbesc de datorie, vorbesc de datoria publică şi datoria privată, dar statul nu plăteşte decât datoria publică. Deci totalul datoriei României este de 97,9 miliarde, din care 22 de miliarde sunt datorie publică, restul sunt datorie privată. Adică, sunt datoriile firmelor, datoriile cetăţenilor, conturile nerezidenţilor care se află în România. Deci, dacă nu se produce o prăbuşire a unei bănci, statul nu are nicio treabă cu datoria privată. Sistemul bancar românesc este solid. Deci putem considera că avem de plătit doar 22 de miliarde, dar în calculele europene se consideră toată datoria, plecând de la premisa că foarte multe state au trebuit să plătească zeci de miliarde pentru a acoperi datoria privată din bănci. Şi atunci, calculul este făcut pe total datorie. Românii au fiecare, în spatele lor, 4570 de euro datorie. Vorbesc şi de datoria privată, deci totul la un loc. Asta rezultă din raport - 97,9 miliarde total datorie, la 21,41 milioane de locuitori, este cifra oficială a ultimului recensământ. Încă n-am cifrele oficiale, deci ca şef de stat, nu pot să vorbesc decâ pe cifrele oficiale ale statului. Din această distribuţie rezultă 4570 de euro pe fiecare locuitor al României, ceea ce înseamnă statul cu cea mai mică datorie pe cap de locuitor din Uniunea Europeană. Puteţi foarte uşor să faceţi şi datoria publică, 22 de miliarde la 21,41 milioane de locuitori. Vor fi circa 1000 de euro pe fiecare locuitor. Asta înseamnă că noi avem posibilitatea să lăsăm moştenire o casă şi nu o datorie. Totul este să acceptăm că ceea ce fac cea mai mare parte a statelor membre ale Uniunii Europene trebuie să facem şi noi. Şi eu v-aş spune un lucru simplu: România are un singur deficit structural, cel de la pensii. Cu cât vom crea mai multe locuri de muncă, indiferent unde, cu atât deficitul structural se reduce şi contribuţiile la buget sunt mai mari. Cu atât ne putem achita datoriile, să ne micşorăm datoria pe cap de locuitor. Totul este să hotărâm că intrăm în acest Tratat. Vreau să ştiţi că Tratatul este orientat în primul rând să prevină îndatorări excesive şi să asigure prosperitate din resursele create de fiecare ţară, iar noi putem să facem acest lucru. Numai dacă ne gândim de câte investiţii este nevoie în România şi câţi bani avem alocaţi în acest exerciţiu bugetar şi în următorul exerciţiu bugetar. Noi aproape ne putem dubla Produsul Intern Brut până la sfârşitul exerciţiului bugetar următor. Deci, avem toate premisele să ne fie bine.

Nu vreau să dau exemplu alte ţări, dar, spre exemplu, sunt ţări la care ne uităm ca la soare, a căror datorie este de 115.000 de euro pe cap de locuitor sau ţări care au intrat apropiat de noi în Uniunea Europeană, care au 11.940 de euro pe cap de locuitor. România, cu 4.570, are o datorie mică şi în niciun caz nu s-ar pune problema ca cineva să-şi propună să plătească foarte repede aceste datorii. Important este să le plătim atunci când avem un Produs Intern Brut mare. Totul este să nu ne îndreptăm vertiginos către datorii mari. Şi ca sa vă dau o cifră care să vă elucideze asupra potenţialului actual al României de a-şi plăti datoriile - deci, repet, nu vreau să fie interpretarea că Preşedintele ne propune să plătim, ca pe vremuri, datoria în doi ani, trei ani. Nu, în 50 de ani, cu această datorie putem să ne dezvoltăm extrem de frumos, rostogolind-o, ceea ce facem şi astăzi, pe pieţele internaţionale. Deci, avem nişte premise extraordinare. Totul este ca împreună să luăm decizia că aceasta este soluţia. Şi vă rog să mă credeţi că cel mai greu mi se pare să transferăm mesajul corect către populaţie, pentru că dificultăţile pe care le avem acum sunt generate exact de faptul că am gândit că putem trăi bine împrumutând continuu bani şi, atât prin stat, cât şi individual, prin bănci, oferindu-ne lucruri de care, poate, aveam nevoie, dar întotdeauna banii împrumutaţi trebuie şi plătiţi. Deci, eu nu propun românilor un viitor de austeritate. Dacă noi intrăm în acest tratat, România va fi mult mai atractivă pentru investiţii decât a fost până acum şi România are şansa că este loc pentru investiţii, de la autostrăzi, minerit, termocentrale, hidrocentrale, orice se poate face în ţara asta şi asta înseamnă creştere economică sănătoasă. Dar să nu ne mai iluzionăm că putem genera prosperitate prin consum excesiv. O spun încă o dată: va trebui să decidem ce lăsăm în urma noastră - o casă sau o datorie. Vă mulţumesc mult! Vă stau la dispoziţie pentru întrebări.

Întrebare: Domnule Preşedinte, aţi declarat în repetate rânduri că vreţi ca România să introducă în Constituţie, în 2012, dacă se poate, prevederile Tratatului. Cum se poate modifica Constituţia, pentru a le introduce? Care sunt, pragmatic, soluţiile pe care le vedeţi, având în vedere situaţia politică din acest moment, când coaliţia de la guvernare nu are două treimi, iar opoziţia intră în grevă parlamentară?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Bun. Nu cred că asta mai este o problemă în acest moment, pentru că am anunţat, după ce am avut consultările cu partidele, având în vedere condiţionările pe care le făceau fiecare, am decis să anunţ şi am profitat de o invitaţie pe care am avut-o de la ambasadorii Uniunii Europene, am şi anunţat că este puţin probabil, datorită condiţionalităţilor, ca majoritatea şi opoziţia să găsească un consens asupra a ceea trebuie modificat în Constituţie şi, după cum vedeţi, în proiectul de tratat se lasă timp de ratificare un an de la intrarea în vigoare a tratatului. Deci, dacă intră înainte de 1 ianuarie - şi eu cred că va intra înainte de 1 ianuarie 2013 - în vigoare, estimam că pe la toamnă s-ar putea să intre, pentru că şi acesta este un semnal extrem de important pentru pieţe, determinarea de a aplica acest tratat, şi nu cred că liderii europeni vor rata ocazia să arate această determinare, deci am avea şi o parte din anul 2013, dacă nu cumva tot anul 2013. Parametrii de dezbatere vor fi schimbaţi după alegeri şi probabil că asta ne va da respiro-ul necesar să revizuim Constituţia.

Întrebare: Domnule Preşedinte, aţi vorbit despre responsabilitate, aţi făcut şi un apel către politicieni în acest sens. În aceste condiţii, consideraţi că este viabilă o eventuală creştere a salariilor, aşa cum s-a discutat ieri şi au făcut declaraţii în acest sens chiar liderii coaliţiei?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu mă puneţi să comentez declaraţiile pe care le fac politicienii din partide. Eu sunt unul dintre cei care probabil şi-a călcat cel mai greu pe inimă când a trebuit să anunţe românilor măsurile care s-au luat. Dar profit de întrebarea dumneavoastră să fac şi un apel la realism al politicienilor. Eu ştiu că foarte mulţi dintre cei aflaţi la guvernare au sentimentul că şi-au sacrificat voturile. Eu le confirm că da, şi le-au sacrificat pentru că n-au explicat suficient în primul rând, dar şi le-au sacrificat pentru ţară, aşa că să rămână pe această poziţie, pentru că România este într-un echilibru fragil, aş spune, dacă privim nu numai la situaţia ei. Ieri la Consiliu s-a concluzionat că va fi o scădere a producţiei la nivelul Uniunii Europene în 2012. Deci nouă nu ne dă fragilitate neapărat situaţia României, care s-a consolidat, şi avem grijă să avem resursele financiare să putem să executăm bugetul aşa cum a fost aprobat, dar fragilitatea ne vine din semnele care apar din economia Uniuni Europene. Şi marile noastre pieţe sunt legate de Uniunea Europeană. Şi aici aş face o paranteză, să vă spun de ce România nu are probleme de plată a datoriei externe în acest stadiu dacă n-o creştem. Vă dau doar două cifre: în 1990, exporturile României au fost de 10 miliarde de euro; toate exporturile. În 2011, exporturile României au fost de 45 de miliarde de euro. Cine plânge după vechea economie, să se uite la cifre. Economia României a devenit mult mai performantă astăzi, iar o economie care exportă 45 de miliarde, de la 10 miliarde, iar aici discutăm de euro, este o economie care-şi găseşte drumul. Dar marea noastră problemă pentru anul 2012 este că, în situaţia în care previziunile se vor confirma şi va fi o contracţie economică în zona euro, exporturile noastre vor scădea dacă între timp nu găsim alte pieţe. Deci aici este semnul de întrebare, iar cuvântul responsabil care poate fi folosit este prudenţă. De aceea, spun: ştiu că sunt partide care şi-au sacrificat, dar nu şi-au sacrificat viaţa, doar voturile, şi au făcut-o pentru ţară. Alţii şi-au sacrificat viaţa pentru ţară şi nu s-au mai agitat atâta. Deci îi invit să rămână responsabili pentru ţară. Ştiţi că, dacă salvezi ţara, ne salvăm şi noi, cei vreo 20 de milioane. Dacă nu salvezi ţara, nu mai e salvare pentru nimeni. Nici pentru bogaţi, nici pentru săraci.

Întrebare: O precizare, domnule Preşedinte, înţeleg din apelul pe care tocmai l-aţi făcut că România nu este pregătită, nu-şi permite ca în aprilie să majoreze veniturile românilor?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Doamnă, cred că insistaţi pe un lucru pe care nu Preşedintele vi-l poate spune. Cei care spuneţi că ieri făceau declaraţii să vă spună de unde şi, cu siguranţă, Guvernul, Parlamentul vor aproba să se dea. Eu nu am identificat în buget un loc din care să tăiem şi să dăm bani, dar eu nu am competenţa extraordinară a politicienilor care ieri găseau soluţii.

Întrebare: Aş vrea să vă întreb dacă în tratatul discutat ieri la Bruxelles există şi alte sancţiuni în cazul în care limitele acelea sunt depăşite.

Preşedintele României, Traian Băsescu: E un prim avertisment, dar toţi am concluzionat că cea mai bună sancţiune este amenda. Şi asta este bună. E o soluţie extrem de eficientă, pentru că orice şef de guvern care ar lua măsuri care-l scot din parametrii bugetari ar trebui să spună că ştie că va fi amendat cu 0,1% din Produsul Intern Brut. Nu ştiu cum ar putea spune populaţiei aşa ceva.

Întrebare: Domnule Preşedinte, duminică aţi lăsat să se înţeleagă că ar exista o posibilitate ca noi să utilizăm bani de la Fondul Monetar Internaţional din acel acord preventiv. Astăzi, în urma discuţiilor cu cei de la FMI, putem să luăm bani de acolo pentru pensii şi salarii?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Doamnă, asta aţi fabulat dumneavoastră. Eu n-am spus niciodată că putem să luăm bani dând de înţeles că vom lua. Ştiu fabulaţiile pe care le-aţi făcut. Obiectivul nostru e să nu ne atingem de acei bani, probând că suntem o ţară stabilizată, care nu mai are nevoie de finanţări de tip stand-by, în care atunci când nu mai ai soluţii apelezi la Fond. Dar, dacă întotdeauna problema este să speculaţi: „A, a spus că va fi probabil recesiune în 2012 în zona euro şi atunci sigur o să luăm banii de la Fond”... Nu, eu sper, sper să nu fie nevoie să apelăm la aceşti bani, chiar dacă în zona euro va fi o uşoară recesiune. Dar poate nu va fi. Analiştii economici s-au înşelat de trei ani încoace la fiecare declaraţie. Deci să sperăm că nu va fi. Sunt optimist. Pentru că sunt optimist legat de România. Adică, ştiţi ce aş vrea să înţelegeţi foarte bine? Eu înţeleg perfect costurile enorme pe care le-au plătit românii. Să ştiţi că nu mă păcălesc să cred că nemulţumiţi au fost doar cei câteva mii care au ieşit în stradă. Au fost infinit mai mulţi nemulţumiţi, care n-au ieşit în stradă dintr-un motiv sau altul. Deci sunt mult mai mulţi nemulţumiţi decât cei care au ieşit în stradă şi nemulţumirea este legată exact de aceste reduceri de venituri. Şi vreau să ştiţi că acest echilibru pe care l-am stabilit, dată fiind situaţia internaţională, se poate răsturna foarte uşor. Şi atunci doi ani şi ceva în care românii au suferit, îi aruncăm printr-un simplu act normativ, îi aruncăm pe fereastră şi pe urmă o luăm de la capăt. Ori, acest lucru nu trebuie să se întâmple, indiferent care ar fi costurile politice. Până la urmă, sunt momente în care politicianul trebuie să se ridice deasupra interesului lui de a primi un vot, dacă nu reuşeşte să se facă înţeles şi unii îl tratează ca pe unul care a vrut să le facă rău. Nu cred că suntem în situaţia asta pentru niciun om politic român, indiferent că e din opoziţie sau de la putere, dar există şi posibilitatea acestei abordări. Însă, personal, cred că sacrificiile făcute de români până acum nu trebuie întoarse pe dos pentru nişte voturi. Mai bine şi-ar lua colegiile la bătut şi ar explica românilor că avem o perspectivă bună, după sacrificiile care s-au făcut. Ţine de noi dacă valorificăm această perspectivă sau nu.

Întrebare: Spuneaţi că populaţia a suferit destul şi că urmează să sufere şi clasa politică. Urmează vreo remaniere, domnule Preşedinte, v-aţi gândit la asta?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu la asta mă gândeam. Eu când spun de clasa politică, vreau să fiu foarte clar - nu spun că nu li s-au tăiat şi lor salariile, sigur că s-au tăiat şi parlamentarilor, şi miniştrilor, şi preşedintelui, şi tuturor demnitarii politici, s-au tăiat salariile. Dar nu sunt convingători atunci când, pe de o parte, vorbesc de nevoia de a face ceva pentru populaţie - şi eu ştiu foarte bine acest lucru şi vă asigur că dacă ne-ar da cineva venituri în buget câte ne trebuie, nu aş avea nicio reţinere să stimulez Guvernul să facă ceva mai mult pentru populaţie. Dar ei au o obligaţie: să arate că îşi reduc şi ei din cheltuieli. Poporul ăsta, de mila căruia ei plâng, chipurile, le-a cerut să facă un Parlament unicameral, cu 300 de parlamentari. Îi vedeţi dumneavoastră făcând treaba asta? Îi vedeţi încetând să îşi mai numească clienţii pe la toate regiile? Îi vedeţi încercând în toate consiliile judeţene, sau în cele mai multe, îi vedeţi încercând să reducă costurile licitaţiilor, indiferent că sunt consilii judeţene PDL, PSD, PNL? Nu am văzut. Îi vedeţi făcând o investiţie necesară oamenilor, în loc să cumpere panseluţe şi lalele? Eu nu zic că nu ne trebuie şi panseluţe şi lalele, dar poate că înainte de panseluţe şi lalele, care costă mult, vă spun din experienţă de primar, mai trebuie făcute şi altele, de care au nevoie oamenii. Poţi să pui şi un gazon, că e mult mai ieftin şi nu îl schimbi la două săptămâni, ca pe lalele.

Întrebare: Bună seara, domnule Preşedinte. Pentru că aţi vorbit despre datorii şi implicit despre bani, revin la subiectul FMI şi vă întreb care au fost concluziile acestei discuţii şi îndeosebi, care a fost poziţia FMI-ului faţă de acea reprogramare a liberalizării preţului la gaze?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Astăzi a fost o întâlnire de lucru şi nu vreau să intru în detalii. Ce vă pot spune este că evaluarea de până acum a Fondului este că România şi-a îndeplinit toţi parametrii la care s-a angajat pentru anul 2012, pentru că asta a fost evaluarea, 2012 şi stabilirea împreună cu Guvernul a programului în continuare. Deci acesta este un prim mesaj, că nu vom avea reproşuri nici în documente, nici public, legat de neîndeplinirea vreunui parametru. Al doilea subiect, care trebuie să recunosc că a ocupat cea mai mare parte a timpului, a fost legat de amânarea calendarului de liberalizare a preţului la gaze şi eu cred că avem şanse, cel puţin în ceea ce priveşte populaţia, să modificăm calendarul, adică să nu ajungem la preţul pieţei în 2015, ci undeva către 2018, 2017, 2020, undeva, aici. Va trebui ca Guvernul să întocmească un program eşalonat, de ajungere la preţul pieţei. De altfel, aici vă pot spune că argumentul fundamental a plecat de la salariul meu. Am încercat o demonstraţie cu un salariu net de 5400 de lei să arăt cât ar fi costurile la populaţie pentru încălzire şi cei care sunt racordaţi la gaze, plecând şi de la realitatea că reţeaua de alimentare cu gaze a caselor, a blocurilor este în continuă extindere. Şi se vede din capul locului că, dacă mâine am liberaliza preţurile la gaze, şi eu aş avea dificultăţi dacă n-aş avea maşina de la Preşedinţie, dacă n-aş avea benzina cu care circul cu mijloacele de transport ale instituţiei, casa de la Preşedinţie... Deci am vrut să am o discuţie în care să pun în faţa unor tehnicieni o realitate tot tehnică: ce salariu ar trebui să aibă românii astăzi ca să poată plăti gazele la preţul pieţei? Şi sigur că, pe urmă, lucrurile s-au flexibilizat. Cu intreprinderile e mai greu, şi aici eu le dau perfectă dreptate când spun: daţi gaz la industrie - şi nu nominalizezi industria, la industrie mare consumatoare de gaze -, la preţul gazelor pentru populaţie, iar producţia este exportată în proporţie de 60%. Deci ce-am făcut? Am exportat gaz ieftin şi aici au perfectă dreptate. Da, ultima întrebare.

Întrebare: Bună seara, domnule Preşedinte! Aţi stabilit un calendar al discuţiilor pe baza acestui tratat cu partidele politice sau prezenţa dumneavoastră în Parlament?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Calendarul stabilit este următorul: acum s-a definitivat forma care nu mai poate fi modificată de nicio intervenţie. Şi v-aş ruga mult, pentru că tratatul este mult mai amplu decât ce aţi văzut, ce v-am expus eu, v-aş ruga mult să-l citiţi. E pe site-urile Uniunii Europene deja, ar fi important să discutăm în cunoştinţă de cauză acest tratat. Deci el a fost definitivat ca formă şi agreat de toate statele membre, mai puţin două. La summitul din 1-2 martie, statele care vor îl semnează. Deci acela este momentul în care se face primul angajament oficial, semnarea tratatului la Bruxelles, 1-2 martie, după care începe procesul de ratificare. De aici, lucrurile pot deveni flexibile, pentru că, în momentul în care 12 state membre ale zonei euro îl ratifică, el întră în vigoare pentru toate statele membre ale zonei euro, dar şi pentru statele nemembre ale zonei euro care îl ratifică până la data intrării în vigoare. Dacă nu intră în vigoare înainte de 1 ianuarie 2013 prin ratificarea de către 12 state, el trebuie să intre prin decizia liderilor politici la 1 ianuarie 2013. Deci acesta este calendarul. Sigur, eu aş vrea ca pe acest tratat în Parlament să existe dezbateri. Ce-am făcut eu: am dat mandatul de negociere şi ce nu s-a putut la nivel tehnic am obţinut parţial uneori, alteori total la consiliul de ieri. Deci acest tratat trebuie dezbătut, pentru că numai dezbaterea va arăta că este soluţia corectă pentru evoluţia pozitivă a României, va arăta că nu avem niciun risc de regres al nivelului de trai, ci, dimpotrivă, avem şansa unei creşteri sănătoase rămânând în aceşti parametri. Deci cam acesta este calendarul.

Întrebare: Şi dacă-mi permiteţi, vă rog foarte mult, tratatul stabileşte condiţiile deficitului structural, obligaţia şi a României de respectare a nivelului maxim de îndatorare prevăzut prin Acordul de la Maastricht...

Preşedintele României, Traian Băsescu: Este la Articolul 4.

Întrebare: ... cu mecanismele care se vor declanşa automat. Cum? Ce înseamnă această declanşare automată a mecanismelor, vă întreb.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Este exact ce vă spuneam, în momentul în care Comisia sesizează că un stat membru va ieşi din parametrii bugetari conveniţi prin tratat, în acel moment, imediat, se declanşează constatarea oficială la Curtea Europeană de Justiţie şi amenda. Ultima întrebare.

Întrebare: (...)

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu, eu consider că actualul parlament este un parlament legitim. Dacă vorbim de viitorul parlament, se poate discuta în 2013, numai că tratatul sigur intră în vigoare fără noi. De la 1 ianuarie 2013, tratatul intră în vigoare.

Întrebare: (...)

Preşedintele României, Traian Băsescu: Sigur că da. Păi, ne aşteaptă toată lumea. Sigur că putem orice, dar credeţi că este în regulă ca o ţară ca România să nu fie capabilă să-şi asume deciziile în timp util? Eu cred că ar trebui să fim printre promotorii acestui tratat, mai ales că România a aplicat exact ce se cere tuturor statelor membre prin tratat.

Întrebare: Domnule preşedinte, o precizare, vă rog! Domnule preşedinte, ce atitudine politică veţi avea în cazul în care a noastră clasă politică va decide să nu semnăm alături de cele 24 de state şi să avem atitudinea Cehiei şi a Marii Britanii?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Ce atitudine să am altceva decât să fiu furios?! Ce pot să fac altceva, dacă clasa politică nu vrea? O seară bună!”

Departamentul de Comunicare Publică
31 Ianuarie 2012
(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=13266&_PRID=)

Sesizez că preşedintele a trecut de la formula de informare despre activitatea prezidenţială la un fel de ore de prezidenţialitate aplicată, "Ce atitudine să am altceva decât să fiu furios?!". Să-l lăsăm însă pe preşedinte să fie furios pe incapacitatea milioanelor de români de a vedea capacitatea prezidenţială a ducerii României spre bine şi să trecem la părerea specialiştilor.

Răzvan Diaconu:

România se numără printre cele 25 de state care au adoptat luni noapte, la reuniunea informală a Consiliului European, Tratatul de disciplină fiscală. Tratatul va fi semnat oficial la începutul lunii martie, şi va intra în vigoare în momentul în care va fi ratificat de cel puţin 12 dintre ţările semnatare.

Dincolo de regulile care stabilesc constituirea bugetului fiecărui stat şi noua raportare a acestuia faţă de Comisia Europeană, cea mai importantă prevedere este, de departe, aşa numita „regulă de aur”: deficitul structural al ţării să nu depăşească 0,5% din PIB.

Care vor fi primele influenţe ale acestor reguli asupra politicii bugetare şi economice a României în perioada imediat următoare? Dar pe termen mediu şi lung? În ce sens pierde sau câştigă România prin această adeziune la Tratat?

Cursdeguvernare.ro i-a consultat pentru răspunsuri pe economiştii Aurelian Dochia, Daniel Dăianu şi Ionuţ Dumitru.

Ionuț Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal: “Nu mai putem utiliza prea mult politica fiscală în stimularea economiei”

Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal, consideră că măsurile bugetare restrictive luate la Bruxelles vor avea efecte negative pe termen scurt și de-abia pe termen lung se vor vedea efectele pozitive.

”Efectele sunt pe termen mediu și lung. Efectele imediate sunt negative, pentru că marea majoritate a țărilor din Europa au deficite structurale mult peste 0,5% din PIB și trebuie să implementeze programe de austeritate, de reducere a deficitelor bugetare”, a declarat, pentru cursdeguvernare.ro, Ionuț Dumitru.

Economistul a explicat că impunerea unui deficit bugetar de 0,5% din PIB presupune, în cazul României, o constrângere bugetară mai puternică decât cea din anul 2011.

”În esență, România nu are nicio alternativă decât să facă parte din acest acord, dar în special pentru țările din Europa de Est constrângerile induse de acest pact fiscal vor fi destul de importante.

Numai dacă ne gândim la 0,5% deficit structural înseamnă o politică fiscală bugetară mult mai restrictivă decât în trecut. Faptul că ne disciplinează la nivelul politcii fiscale este un aspect pozitiv, dar politica fiscală n-o s-o mai putem utiliza prea mult în stimularea economiei”, a spus Dumitru.

Potrivit acestuia, în ultimul ciclu economic, 2010-2011, deficitul structural mediu în România a fost de peste 3% din PIB. El și-a exprimat speranța ca țărilor cu datorie publică semnificativ mai mică de 60% din PIB, cum e cazul României, să li se permită să aibă deficit structural mai mare de 0,5%.

”Deficit structural de 0,5% din PIB înseamnă în esență un deficit efectiv apropiat de 0, pe un orizont lung de timp, care ar însemna practic – luând în calcul că dobânzile la datoria publică din România sunt de 1,7-1,8% din PIB, înseamnă că bugetul, înainte de plata dobânzilor la datoria publică, trebuie să fie pe surplus, ceea ce forțează reducerea datoriei publice.

Regula asta reduce pe termen mediu și lung datoria publică, ca procent din PIB, ceea ce e necesar pentru țările supraîndatorate, dar nu prea are sens pentru țările cu datorie publică foarte mică. Și de aceea este discuția ca pentru țările cu datorie publică mai mică să poată să aibă deficite mai mari de 0,5%”, a explicat președintele Consiliului Fiscal.

Daniel Dăianu: Tratatul de disciplină bugetară este insuficient. Ce mai trebuie?

Profesorul Daniel Dăianu, fost ministru de finanţe, este de părere că tratatul de disciplină bugetară nu este suficient pentru redresarea economiei zonei euro, de care România depinde fundamental.

”Din păcate, accentul este pus strict pe disciplina bugetară, în condițiile în care dezechilibrele din interiorul zonei euro au fost provocate nu în mai puțină măsură de deficitele externe, deci împrumutarea excesivă a sectorului privat.

În cazul Spaniei, Irlandei, nu este vorba de bugetele publice care creează probleme zonei euro.

În nu puține situații datorii publice au crescut pentru că statul a fost obligat să preia datoriile băncilor, prin urmare diagnosticul trebuie să fie mult mai rotund”, a declarat Dăianu, pentru cursdeguvernare.ro.

Economistul consideră că mai trebuie luate măsuri pentru:

• .Combaterea dezechilibrelor din mediul privat. ”Disciplina bugetară este necesară, pentru că o uniune monetară are nevoie ca țărileembre să fie atente cu execuțiile bugetare, cu deficitele, datoria publică, dar nu mai puțin contează dezechiliberele create de sectorul privat, de comportamentul băncilor”.
• .Emiterea de euroobligațiuni. ”Remediul mai implică și un împrumutător de ultimă instanță pentru state – ai zice că este acest Mecanism de Stabilitate Financiară, dar trebuie să ai un buget federal al zonei euro, care să fie alimentat prin euroobligațiuni comune”.
• .Rezolvarea decalajelor de competitivitate. ”Trebuie să se accepte ideea transferurilor fiscale pentru un motiv foarte simplu: decalajele de competitivitate sunt foarte mari în zona euro și este o iluzie să crezi că prin disciplina bugetară rezolvi problemele de decalaje de competitivitate. Și reformele structurale iau ani de zile și, chiar dacă se vor aplica, nu poți să rezolvi decalaje de competitivitate, cum, de asemenea, nu poți să sincronizezi ciclurile economice, de afaceri din zona euro”.

În context, fostul eurodeputat liberal a atras atenția că statele din zona euro sunt supuse în mod diferențiat la șocuri economice.

”Țările de acolo se confruntă cu șocuri asimetrice – unele țări pot să aibă, altele pot să nu aibă probleme. Cu un șoc puternic, o economie se poate duce la un deficit bugetar de 3,3%. Aplici automat sancțiuni și îi complici situația economică?”, spune economistul.

În privința programelor de austeritate, profesorul Dăianu se teme că acestea ar putea avea efecte foarte periculoase dacă sunt generalizate.

”Generalizarea unor programe de austeritate creează efecte perverse, e foarte periculoasă. Eu cred că ar trebui ca țările care au spațiu fiscal – Germania și altele – să fie de acord să sprijine prin măsurile lor de politică economică cererea agregată la nivelul zonei euro, pentru a ajuta țările care sunt prinse în menghina programelor de austeritate. Așa ar fi rațional. Din păcate, Berlinul, Finlanda pedalează foarte mult doar pe disciplina bugetară, ei nu înțeleg că programele de austeritate nu rezolvă decalajele de competitivitate și vor menține tensiunile din zona euro”, a explicat Daniel Dăianu.

În privința României, ”Avantajele vor apărea pentru România dacă zona euro va funcționa bine, dar zona euro nu funcționează bine”, a mai susținut fostul ministru de Finanțe.

Aurelian Dochia: „Piețele se mișcă mai repede decât deciziile liderilor europeni”

Economistul Aurelian Dochia susține că tratatul semnat la Bruxelles are ca rol doar să dea semnale pozitive piețelor financiare, care să asigre, la rândul lor, finanțarea statelor în dificultate, însă înțelegerea liderilor europeni nu este suficientă.

”Nu cred că se poate da un fel de orizont de timp pentru efectele beneficie ale acestui tratat, pentru că tratatul nu are în vedere efecte vizuale la nivelul țărilor, ci urmărește în primul rând să dea semnale pozitive piețelor, pentru continuarea finanțării unor țări în dificultate. Oricum, tratatul, în imediat, nu are un impact pentru nimeni, ideea este să se dea încredere piețelor că lucrurile sunt pe cale de rezolvare”, a declarat Dochia, pentru cursdeguvernare.ro.

El consideră că singurele metode imediate eficiente sunt liniile de creditare acordate de Banca Centrală Europeană și emisiunile de eurobonduri ale BCE.

”Tratatul nu este suficient, iar lucrurile în piață se mișcă mai repede decât pot liderii europeni să ia decizii. Din păcate, asta se întâmplă de peste un an de zile. Singura metodă eficientă de gestiune a acestei crize este prin Banca Centrală Europeană. Celelalte măsuri, precum construcția asta și disciplina, sunt lucruri care își vor face simțite efectele pe termen lung”, a conchis Aurelian Dochia.

(http://cursdeguvernare.ro/romania-in-europactul-fiscal-daianu-dumitru-dochia-%E2%80%93-despre-cum-ne-va-influenta-tratatul.html)

Şi acum cel de al doilea articol care explică pe scurt ce este cu acest deficit structural.

Marin Pana:

Discuţiile privind deficitul structural par a fi uitat un mic amănunt. Se vorbeşte şi se explică prea puţin “ce este şi ce vrea el”. Desigur nu este simplu, dar nici nu se poate lăsa “în ceaţă” o sintagmă în jurul căruia se vor învârti viitorul financiar al ţării şi nivelul de trai pe ani buni de acum încolo.

Calcularea sa presupune calculul PIB-ului potenţial, o valoare optimă de creştere economică, care să nu genereze dezechilibre ( în principal presiuni inflaţioniste), ce ar trebui să fie corectate ulterior. Pentru a avea o creştere sustenabilă, ideal ar fi ca valoarea efectivă a PIB să fie, an de an, egală cu cea a PIB potenţial.

Tehnic, se urmăreşte diferenţa dintre PIB-ul potenţial faţă de PIB real şi se face multiplicarea cu coeficienţi de elasticitate pe venituri şi cheltuieli raportate la PIB. De fapt, nici statistica noastră nu are şi nu există o astfel de serie de date oficial certificate în această privinţă.

După cum nu există o metodologie unanim acceptată şi un calcul riguros la nivelul statelor europene. Ceea ce înseamnă că metodologia urmează să fie stabilită clar, pentru a putea aplica uniform cerinţele de încadrare în nivelul de 0,5% din PIB, sub sancţiunea unor amenzi de ordinul a 0,1% din PIB.

Cert este că noţiunea de deficit structural ţine de mediul academic, pentru definire precisă, dar şi de poziţionarea bugetului ca instrument de politică economică. Din păcate, pretutindeni, ingerinţele politice sau evoluţiile neaşteptate din mediul extern pot să dea peste cap şi cea mai bine gândită strategie economică.

Dificultăţi de calcul

Dezbrăcarea de factori ciclici a deficitului total, pentru a obţine deficitul structural, ţine de aprecierea unor influenţe fără continuitate pe partea de venituri şi/sau cheltuieli, dar nedefinite foarte precis ca orizont de timp.

Venind mai la zi, avem şi alte dificultăţi de calcul.

De pildă, trebuie să evaluăm PIB-ul potenţial fără a avea clară mărimea populaţiei, respectiv a forţei de muncă rămase în ţară, cel puţin până la prelucrarea datelor de la recensământul populaţiei.

Toate cele de mai sus se referă la numărătorul fracţiei din care rezultă deficitul structural, dar mai există şi numitorul. Adică PIB-ul, calculat mai întâi ca semnal, apoi provizoriu, după un an ca valoare semidefinitivă şi de-abia după doi ani ca valoare definitivă.

Între timp, fracţia care ne dă deficitul structural raportat la acest PIB ar urma să fie şi ea provizorie, semidefinitivă şi apoi definitivă. Cert este că nu se va putea face farmacie. Datele colectate şi prelucrate vor da o imagine mai degrabă calitativă decât una de farmacie a încadrării în cerinţele Pactului de stabilitate.

Cu dus şi întors

Să luăm un exemplu, pentru a vedea mai bine cum se transpun în practică măsurile economice “cu dus şi întors”. Scăderea numărului de bugetari şi a cheltuielilor cu salariile reduce deficitul bugetului general consolidat. Ceea ce ar fi de bine.

Simultan, însă, direct (prin diminuarea contribuţiilor plătite) şi indirect (prin temperarea creşterilor salariale din sectorul privat) măreşte deficitul bugetului asigurărilor sociale, respectiv deficitul structural. Ceea ce nu mai e de bine.

Iar asta fără a mai complica lucrurile cu reducerea PIB potenţial, simultan cu diminuarea contribuţiei la PIB şi a cererii agregate.

Cert este că, fără o analiză clară, cantitativă şi pe factori de influenţă cerţi, este greu de spus apriori dacă implementarea unor măsuri în domeniul ocupării sau în cel al veniturilor duce la efecte pozitive sau negative.

Şi mai important, odată conceput un astfel de plan de limitare a deficitului structural, el nu poate fi executat cu succes pe bucăţi – unele măsuri da şi alte măsuri conexe nu.

Cel mai bun exemplu este reducerea concomitentă a salariilor la bugetari şi a pensiilor.

Prima măsură a fost păstrată dar cea de a doua a fost înlocuită cu majorarea de TVA, ceea ce a schimbat complet situaţia. Practic, s-a echilibrat întrucâtva bugetul, dar s-a păstrat, dacă nu cumva s-a accentuat, deficitul structural.

În principiu, ar trebui să cheltuim ce agonisim

Un reper clar, ar fi să cheltuim ceea ce agonisim. Şi, pe motiv de dificultăţi de calcul, să lăsăm o marjă de o jumătate de procent din PIB în care să ne încadrăm. Totuşi, asta nu are o legătură directă cu valoarea deficitului efectiv rezultat din execuţia bugetară.

Într-o perioadă grea, regula lui 0,5% ne-ar lăsa să intrăm în deficit cu carcater ciclic pentru a traversa dificultăţile. După aceea, însă, dacă avem creştere economică, va trebui să punem banii la loc din excedent, ca să nu acumulăm datorii şi dobânzi aferente de plătit.

În ce priveşte bugetul pe 2012, este greu de crezut că ne-am putem încadra în cei 0,5% conveniţi la nivel european. Şi nici nu ar fi tocmai de dorit într-o perioadă în care se încearcă relansarea creşterii economice. Chiar şi aşa, reducerea decalajului între sumele colectate şi cele cheltuite se anunţă foarte dificilă.

(http://cursdeguvernare.ro/ce-este-pana-la-urma-deficitul-structural-dificultati-de-calcul.html)

Am lăsat deci la sfârşit problema recensământului. Publicarea datelor parţiale ridică o întrebare importantă... acestea sunt datele adunate din chestionarea celo 80% din populaţie, până la urmă s-a reuşit chestionarea unui procent apropiat de 100% din populaţie? Ştie cineva, spune cineva?

Vladimir Ionescu:

INS a făcut publice, joi, datele parţiale ale recensământului din noiembrie 2011.

Potrivit cifrelor, populaţia României a ajuns la 19,043 milioane de persoane, cu 2,6 milioane mai puţin decât s-au înregistrat la recensământul don 2002, când România a numărat 21,68 milioane de locuitori.

Alte date preliminare:

- 52,8% (10,054 milioane) locuiesc la oraş, 47,2 (8,9 milioane) locuiesc la ţară.
- 88,6% (16,87 milioane) s-au declarat români
- principalele minorităţi etnice, în creştere faţă de recensământul din 2002: maghiarii sunt 6,6% (1,238 milioane), în creştere de la 6,5%. Romii sunt 3,2%, în creştere de la 2,5% câţi s-au declarat în 2002.
- Ponderea maghiarilor în principalele judeţe din Transilvania: Harghita – 84,8%. Covasna – 73,6%. Mureş – 37,8%. Bihor – 25,2%.
(http://cursdeguvernare.ro/recensamant-2011-motorul-romaniei-duduie-afara.html)

Nu merge aşa... ce înseamnă date preliminare? Musai să merg pe http://www.recensamantromania.ro şi să văd ce şi cum.

"Datele provizorii ale recensământului s-au obţinut prin prelucrarea operativă a principalelor informaţii statistice însumate la nivel de localitate – municipiu, oraş, comună, pe baza tabelelor centralizatoare întocmite de recenzori după perioada de colectare a datelor, pentru cele 105,5 mii sectoare de recensământ. Informaţiile completate în aceste tabele centralizatoare au fost agregate de comisiile judeţene având la bază procesele verbale de validare întocmite de comisiile locale de recensământ, semnate şi însuşite de membrii acestora. Rezultatele obţinute şi prelucrate până la această etapă au caracter provizoriu şi pot suferi modificări pe parcursul etapelor ulterioare de prelucrare a datelor individuale din formularele de înregistrare a persoanelor din gospodării şi locuinţe."

Hmmm, nu tu un procent al celor recenzaţi... Văd că se vorbeşte despre comisii judeţene, dar cei din afara graniţelor? Ciudat.

Conform programului de desfăşurare al RPL 2011, Secretariatul Tehnic al Comisiei
Centrale a RPL a centralizat la nivel naţional informaţiile generale referitoare la numărul
populaţiei stabile şi fondul de locuinţe. Rezultatele provizorii obţinute se prezintă astfel:
Populaţia stabilă: 19,0 milioane (19.042.936) persoane
Gospodării: 7,1 milioane (7.086.717) gospodării
Locuinţe (inclusiv alte unităţi de locuit): 8,5 milioane locuinţe (din care:
8.450.607 locuinţe convenţionale şi 8.149 alte unităţi de locuit)
Clădiri: 5,1 milioane clădiri (5.117.940 clădiri din care: 5.103.013 clădiri cu locuinţe
şi 14.927 clădiri cu spaţii colective de locuit)
Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din România din anul 2011 s-a realizat în
conformitate cu recomandările Conferinţei Statisticienilor Europeni pentru runda 2010 a
recensămintelor populaţiei şi locuinţelor1 şi ale Regulamentulului (CE) nr. 763/2008 al
Parlamentului European şi al Consiliului privind recensământul populaţiei şi locuinţelor2.
Conform acestor recomandări, populaţia stabilă a României include:
♦ cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România care, la
momentul recensământului, se aflau pe teritoriul ţării (persoane prezente) sau erau
temporar absenţi, fiind plecaţi în străinătate pentru o perioadă mai mică de 12 luni;
♦ cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie veniţi pentru o perioadă de cel puţin 12 luni
sau cu intenţia de a rămâne o perioadă de cel puţin 12 luni (la lucru, în căutarea unui loc
de muncă, la studii, în interes de afaceri etc.) care aveau doar reşedinţa în România;
♦ cetăţenii români plecaţi în străinătate în cadrul misiunilor diplomatice sau militare, oficiilor
consulare şi al reprezentanţelor comerciale româneşti din străinătate.
Conform definiţiei internaţionale, nu s-au cuprins în populaţia stabilă a ţării:
♦ cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România plecaţi în
străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12 luni sau cu intenţia de a rămâne în
străinătate o perioadă de cel puţin 12 luni : la lucru, în căutarea unui loc de muncă, la
studii, în interes de afaceri etc. (persoane plecate pe perioadă îndelungată);
♦ cetăţenii străini sau fără cetăţenie veniţi în România pentru o perioadă mai mică de
12 luni (persoane temporar prezente).
În conformitate cu recomandările internaţionale, nu au făcut obiectul recensământului şi
nu au fost înregistrate la recensământ următoarele categorii de populaţie:
♦ cetăţenii străini prezenţi în România în cadrul misiunilor diplomatice sau militare, oficiilor
consulare şi al reprezentanţelor comerciale străine în România;
♦ cetăţenii străini prezenţi ocazional în România la momentul critic al recensământului,
pentru diverse scopuri : afaceri, turism etc., veniţi pentru o perioadă mai mică de 12 luni,
care nu aveau domiciliul sau reşedinţa în România;
Au făcut obiectul recensământului, dar nu au putut fi înregistrate în formularele individuale
şi nici în centralizatoare următoarele categorii de persoane:
♦ cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România, care la
momentul critic al recensământului erau plecaţi cu întreaga familie în străinătate şi
pentru care nu au existat alte persoane (în ţară) care să declare existenţa lor;
♦ persoane care au refuzat explicit sau tacit recenzarea, prin evitarea vizitelor
personalului de recensământ (populaţie necontactată).
1 Conference of European Statisticians Recommendations for the 2010 Censuses of Population and
Housing, prepared in cooperation with the United Nations Economic Commission for Europe and Statistical
Office of the European Communities (EUROSTAT)
2 REGULATION (EC) No 763/2008 OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 9 July
2008 on population and housing censuses
3
Pentru stabilirea rezultatelor din această etapă, de prelucrare a datelor, s-a făcut o
estimare provizorie a numărului de locuinţe aflate în această situaţie. O estimare mai
corectă a acestuia se va putea realiza numai după prelucrarea informaţiilor din
formularele individuale, pe baza unor metode statistice ştiinţific elaborate în conformitate
cu recomandările şi standardele ONU şi UE.
Procentajul locuinţelor în care nu s-a putut realiza recenzarea reprezintă 2,8% din
totalul locuinţelor, adică circa 1 million de persoane (cuprinzând populaţia plecată în
străinătate - întreaga familie - pentru care nu a avut cine să îi declare în ţară; populaţia
necontactată). Ponderi mai ridicate s-au înregistrat la nivelul oraşelor mari: Bucureşti
(6,0%), Timişoara (5,8%), Iaşi (3,0%), Constanţa (2,9%) etc.
Prezentăm mai jos (Figura 1) categoriile de populaţie identificate la recensământul din
octombrie 2011, numărul persoanelor pe categorii şi o comparatie numerică sugestivă cu
datele din statisticile demografice curente.

Prelucrarea, verificarea şi validarea datelor din tabelele centralizatoare completate de
recenzori va continua şi în etapa următoare, pentru estimarea unui număr mai mare de
indicatori care vor fi prezentaţi ca rezultate preliminare ale recensământului. Rezultatele
preliminare ale recensământului populaţiei şi al locuinţelor din 2011 urmează, conform
Programului de desfăşurare a activităţilor RPL 2011, să fie prezentate de Comisia
Centrală a RPL 2011, la sfârşitul lunii mai a.c.
Rezultatele definitive ale RPL 2011 se vor obţine în urma prelucrării informaţiilor individuale
din formularele de înregistrare ale recensământului. Diseminarea acestor rezultate, în
România şi către organismele internaţionale, va fi realizată, conform programului anunţat,
începând cu semestrul al II-lea 2013.
4
REZULTATELE PROVIZORII ALE RECENSĂMÂNTULUI POPULAŢIEI ŞI
LOCUINŢELOR DIN 20 OCTOMBRIE 2011
Datele provizorii ale recensământului s-au obţinut prin centralizarea operativă a
principalelor informaţii statistice însumate la nivel de localitate – municipiu, oraş, comună
(pe baza tabelelor centralizatoare întocmite de recenzori), pentru cele 105,5 mii sectoare
de recensământ.
Număr u l ş i s t ru c t u ra t e r i t or ial ă a p o pu laţ ie i s t ab i l e
Potrivit rezultatelor provizorii ale recensământului din 20 octombrie 2011, populaţia stabilă
a României a fost de 19.043 mii persoane, din care: 18.384 mii au fost persoane prezente, iar
659 mii temporar absente. Din totalul populaţiei stabile a României 10.054 mii persoane
aveau domiciliul3/reşedinţa4 în municipii şi oraşe (52,8%), iar 8.989 mii persoane locuiau în
comune (47,2%).
Grupate după numărul populaţiei stabile, 22 judeţe au înregistrat sub 400 mii locuitori
însumând 35,6% din populaţia ţării, 17 judeţe aveau o populaţie cuprinsă între 400 – 700
mii locuitori concentrând 47,9% şi doar 2 judeţe au depăşit 700 mii locuitori reprezintând
7,7%. Din totalul de 19.043 mii persoane, 8,8% se regăsesc în Municipiul Bucureşti
(respectiv 1.678 mii persoane).

3) Domiciliul este adresa înscrisă în actul de identitate de către organele de evidenţă a populaţiei.
4= Reşedinţa este adresa la care persoana îşi petrece cea mai mare parte din timp, indiferent dacă aceasta
are înscrisă sau nu, în actul de identitate, viza de reşedinţă la această adresă.

Judeţele cu populaţia cea mai numeroasă sunt Prahova (cu 735,9 mii locuitori), Iaşi (cu
723,6 mii), Cluj (cu 659,4 mii), Timiş (cu 649,8 mii), Constanţa (cu 630,7 mii), Dolj (cu 618,3
mii), Suceava (cu 614,5 mii). Cel mai mic număr de populaţie îl au judeţele Tulcea (201,5 mii),
Covasna (206,3 mii), Sălaj (217,9 mii), Mehedinţi (254,6 mii), Ialomiţa (258,7 mii), Giurgiu
(265,5 mii), Caraş-Severin (274,3 mii) şi Bistriţa-Năsăud (277,9 mii).
În 13 judeţe din ţară mai mult de jumătate dintre persoane îşi au reşedinţa în municipii şi
oraşe. Judeţele cu un grad ridicat de urbanizare sunt: Hunedoara (cu 74,1%), Braşov (cu
71,2%), Constanţa (cu 67,9%), Cluj (cu 65,9%), în timp ce judeţele cu ponderile cele mai
mici ale populaţiei urbane sunt: Giurgiu (cu 27,9%), Dâmboviţa (cu 28,3%), Teleorman (cu
31,3%), Neamţ şi Călăraşi (cu 35,0%).
St r uc t u ra et ni c ă a po p ul aţ i ei s t ab i l e a Român i ei
La recensământul din octombrie 2011, înregistrarea etniei s-a făcut pe baza liberei
declaraţii a persoanelor recenzate, respectându-se, astfel, dreptul fundamental al fiecărui
individ de a-şi declara în deplină libertate şi fără niciun fel de constrângere apartenenţa
etnică. Rezultatele provizorii ale recensământului populaţiei relevă faptul că, din totalul
populaţiei stabile, 16.870 mii persoane (88,6%) s-au declarat români.
Populaţia de etnie maghiară a fost la recensământ de 1.238 mii persoane, reprezentând
6,5% din populaţia stabilă a ţării, iar numărul celor care s-au declarat romi a fost de 619
mii persoane (3,2%). Între alte etnii care au înregistrat un număr de persoane de peste 20
mii se situează următoarele grupuri etnice: ucraineni (51,7 mii persoane), germani (36,9
mii), turci (28,2 mii), ruşi – lipoveni (23,9 mii) şi tătari (20,5 mii persoane).
Numărul persoanelor pentru care nu a fost înregistrată etnia (nu au dorit să o declare sau nu
erau prezente) a fost de 59,2 mii persoane, reprezentând 0,3% din populaţia stabilă a ţării.
În profil teritorial, distribuţia populaţiei după etnie arată că ponderea populaţiei de etnie
română este majoritară în Municipiul Bucureşti (96,6%) şi în 39 de judeţe (cu o pondere
variind între 98,5% la Botoşani şi 52,6,% la Mureş), iar în 26 dintre acestea ponderea
românilor este de peste 90%.
Populaţia de etnie maghiară deţine majoritatea în judeţele Harghita (84,8%) şi Covasna
(73,6%); de asemenea ponderi ridicate se înregistrează şi în judeţele: Mureş (37,8%),
Satu Mare (34,5%), Bihor (25,2%) şi Sălaj (23,2%).
Persoanele de etnie romă reprezintă 3,2% din totalul populaţiei stabile, fiind repartizaţi
relativ uniform în teritoriu, cu ponderi variind între 1,1% în judeţul Botoşani şi 8,8% în judeţul
Mureş. Romii se întâlnesc într-o proporţie relativ mai mare, de peste 6,0% din populaţia
stabilă şi în judeţele Călăraşi (8,1%), Sălaj (6,9%) şi Bihor (6,1%).
Cei mai mulţi ucraineni se regăsesc în judeţele Maramureş (31,2 mii persoane), Timiş (6,0 mii
persoane), Suceava (5,7 mii persoane) şi Caraş-Severin (2,6 mii persoane), reprezentând
88,0% din totalul acestora.
Aproape trei sferturi din persoanele de etnie germană (73,0%) se regăseşte în judeţele
6
Timiş (8,5 mii persoane), Satu Mare (5,0 mii persoane), Sibiu (4,1 mii persoane), Braşov
(3,3 mii persoane), Caraş–Severin şi Arad (fiecare cu câte 3,0 mii persoane).
Circa 90% dintre persoanele de etnie turcă au fost înregistrate în judeţele Constanţa (21,0 mii
persoane) şi Tulcea (1,9 mii persoane) şi în Municipiul Bucureşti (2,4 mii persoane).
O proporţie de 87,7% dintre ruşi-lipoveni îşi au reşedinţa în judeţele Tulcea (10,9 mii persoane),
Constanţa (3,5 mii persoane), Iaşi (2,8 mii persoane), Brăila (1,9 mii persoane), Suceava (1,7
mii persoane).
În judeţul Constanţa este concentrată cea mai mare parte a etniei tătare, respectiv 96,4% dintre
persoanele care au declarat că aparţin acestei etnii (19,7 mii persoane).
Număr u l g os p od ă r i i l or p op ul aţ ie i
Din totalul populaţiei stabile a României, 99,1% (18.878 mii persoane), se regăseşte în cele
7.087 mii gospodării ale populaţiei, revenind în medie 2,66 persoane pe o gospodărie (266
persoane la 100 gospodării ale populaţiei). Restul de 165 mii persoane au fost înregistrate în
spaţii colective de locuit sau sunt persoane fără adăpost.



Mai mult de jumătate din numărul gospodăriilor şi al persoanelor din cadrul acestora se
concentrau în mediul urban. În 16 judeţe majoritatea gospodăriilor populaţiei se află în
municipii şi oraşe, ponderi mai mari prezentând următoarele judeţe: Hunedoara, Braşov
şi Constanţa (între 76,3 – 71,2%), Sibiu (68,7%), precum şi Cluj şi Timiş (66,1%). La
polul opus, cu cele mai mici ponderi ale gospodăriilor din mediul urban, se situează
judeţele Giurgiu (28,4%), Dâmboviţa (30,7%) şi Teleorman (32,1%).
Mărimea medie a unei gospodării este mai mică în mediul urban (2,53
persoane/gospodărie) comparativ cu cel rural (2,83 persoane/gospodărie).
Distribuţia teritorială relevă faptul că mărimea medie a unei gospodării este mai mare în
judeţele Ilfov (3,10 persoane/gospodărie), precum şi în Dâmboviţa, Giurgiu, Bistriţa –
Năsăud, Maramureş şi Suceava (între 2,93 – 2,82 persoane/gospodărie). Cel mai mic
număr mediu de persoane pe o gospodărie se regăseşte în Municipiul Bucureşti (2,39
persoane/gospodărie) şi în judeţele Neamţ şi Hunedoara (2,50 persoane/gospodărie).
Cu excepţia judeţului Sălaj, mărimea medie a gospodăriei este mai mică în municipii şi
oraşe decât în comune.

Cl ă di r i – Loc uin ţ e
La recensământ au fost înregistrate locuinţele convenţionale5, alte unităţi de locuit
nedestinate prin construcţie a fi locuite, dar care sunt practic locuite şi spaţiile colective de
locuit. Prin înregistrarea unor caracteristici constructive şi de dotare, recensământul
permite estimarea unor indicatori necesari pentru caracterizarea condiţiilor de locuit ale
populaţiei.

La recensământul din octombrie 2011 a fost înregistrat un număr de 5.103 mii clădiri6 în care
se aflau 8.451 mii locuinţe convenţionale. Acestea totalizau un număr de 22.739 mii camere
de locuit care însumează o suprafaţă locuibilă de 398.037 mii m.p. Comparativ cu mediul
rural, în urban locuinţele convenţionale au un număr mediu de camere mai mic, dar suprafaţa
medie a locuinţelor şi a camerelor de locuit este mai mare.
5) Locuinţa convenţională este o unitate distinctă din punct de vedere funcţional, alcătuită din una sau
mai multe camere de locuit, prevăzută, în general, cu dependinţe (bucătărie, baie etc.) şi/sau cu alte spaţii
de deservire (cămări, debarale etc.), independentă de alte locuinţe sau spaţii, având intrare separată,
indiferent dacă este ocupată de una sau mai multe gospodării sau neocupată.
6) Clădiri rezidenţiale şi clădiri nerezidenţiale în care se aflau locuinţe convenţionale.

Numărul camerelor de locuit pe o locuinţă este mai mare în judeţele Ilfov, Giurgiu, Tulcea, Buzău,
Călăraşi, Ialomiţa, Olt şi Vrancea (între 3,3 şi 3,0 camere/locuinţă), respectiv mai mic în judeţele
Harghita (2,3), Cluj, Covasna, Hunedoara şi Municipiul Bucureşti (2,4).
O suprafaţă a camerelor de locuit mai mare s-a înregistrat, în medie, în Municipiul
Bucureşti (21,1 mp/cameră) şi în judeţele Braşov, Cluj, Satu Mare, Ilfov, Sibiu, Harghita şi
Covasna (între 20,8 şi 19,1 mp/cameră). Cele mai mici suprafeţe medii pe o cameră se
înregistrează în judeţele Călăraşi (13,4 mp/cameră), Giurgiu şi Teleorman (14,0
mp/cameră).
Locuinţe cu suprafeţe medii dintre cele mai mari există în judeţele Ilfov, Timiş, Satu Mare
şi Constanţa (între 65,7 şi 52,0 mp/locuinţă). Cele mai mici suprafeţe medii au fost
înregistrate în judeţele Brăila (39,4 mp/locuinţă), Călăraşi şi Vaslui (39,7 mp/locuinţă),
Teleorman (40,7 mp/locuinţă) şi Mehedinţi (41,0 mp/locuinţă).

Alte tabele le puteţi vedea pe http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2012/02/Comunicat_DATE_PROVIZORII_RPL_2011.pdf

Greu cu statistica asta! Greu şi cu economia! Greu şi cu EUropa!