Reclamă mascată

---

Nu se poate să nu ştiţi clipurile publicitare cu tot felul de amărâţi care nu au cu ce să trăiască pentru că Roşia Montana nu primeşte dreptul de a folosi cianuri în exploatare. Pe mine mă cutremură aceşti oameni pentru îmi imaginez nişte concentraţi în al doilea război mondial care fac reclamă la duşurile morţii.

Iată că banii deschid astăzi, pe lângă cumpărarea părerilor unor oameni de ţinută intelectuală, şi o cale mai subtilă...

Eu sunt dintre cei care răspund “ciudat” la propaganda oficială şi nu mă prea duc încotro vor specialiştii să mă îndrepte. Mă mai păcălesc, dar numai în primă fază.


(http://www.rtv.net/23622)

Astăzi la ştiri premierul Ungureanu a trecut pe lângă nişte cetăţeni care protestau în faţa clădirii instituţiei în care intra (nu era guvernul, probabil ministerul mediului zic eu, pentru că era vis-a-vis de Parlament). Domnul premier s-a întors, doar pentru o secundă, înapoi din mersul său hotărât, a gesticulat un pic la cei ce protestau, a spus ceva de tipul “Am să am grijă să nu se întâmple aşa ceva, să nu fie şomeri”, după care, l-a insistenţa ziariştilor, “voi face locuri de muncă”. Până aici a fost OK ştirea. Nu m-am gândit la modul… ce locuri de muncă poate da premierul?… Eram un cetăţean păcălit. Până la urmă e un gest mai nevinovat decât acel sondaj de opinie care a relevat că majoritatea României doreşte exploatarea Roşiei Montana. Numai că după ce a trecut premierul grăbit care-şi spune, replica şi-apoi a plecat zâmbind, un premier grăbit, care-a şi uitat, ce a rostit, pe stradă, bucuros că rolul a fost uşor ziariştii au întors camera spre protestatari pentru a le lua interviu… (aceştia la început nu au apărut în imagini)

...şi au dat la iveală nişte oameni-şomeri, îmbrăcaţi adecvat, cu cipilică, credibil pentru nişte şomeri… şi iar m-au păcălit…

Mi-am spus uite domnule nişte oameni care cer locuri de muncă… dar de ce cer locuri de muncă în faţa ministerului mediului? Şi aici deja mi s-a aprins un beculeţ. Ar fi fost normal să ceară locuri de muncă în faţă la Guvern, la Ministerul Muncii, dacă se dorea neapărat manifestarea în faţa unei instituţii… dar ministerul mediului? Nu cumva aceşti oameni au legătură cu avizele de mediu pe care fostul ministru nu a vrut să le ofere?

Lucrurile mi s-au lămuri câteva secunde mai târziu pentru că imaginile au mai relevat nişte amănunte… dezvăluind nu numai un panou făcut dintr-un cearşaf scris cu carioca...

... ci şi un panou fermecător făcut absolut profesional.

Teoria protestul spontan făcut de doi şomeri veniţi de la capătul pământului la Bucureşti începea să nu mai fie ceva atât de normal… Poate nişte cuie în şipci şi nişte puncte de sudură în bare... or fi ştiind acei domni să bată, dar de unde au aceşti domni şomeri o imprimantă profesională format A1? Pancarta care se vede mai bine nu mai este, în mod evident, scrisă de mână. Ea este rezultatul unui spirit artistic, este făcută profesional, se pune auriu pe cuvântul AUR, literele sunt delimitate cu linie de culoare neagră, ceea ce înseamnă un om cu experienţă care ştie că fără acea linie cuvântul galben pe alb nu se vede... Profesionişti domnule, profesionişti.

Oups! Nu am fost păcălit.

Brusc am început să nu mai cred că acei oameni erau chiar nişte şomeri veniţi de aiurea, am început să cred că au fost puşi acolo de “resursele Gabriel”. Şi ce să vezi, pe panou era ceva cu aur, deci tot la "resursele Gabriel" ar face trimitere… Iată că promovarea pe televiziuni cu locurile de muncă, imoralele spoturi publicitare, au trecut şi în stradă. Atunci am făcut doi paşi în spate de frică să nu mă contaminez cu manipulare.

Poate că la alţii prinde… eu nu pot să înghit astfel de chestii.

Cred că am mai spus asta, sunt suspicios cu informaţia şi, dincolo de glumă, când este vorba despre lucruri cu adevărat serioase nu iau informaţiile fără anumite rezerve.