Guvernul a aprobat în şedinţa de astăzi un proiect de lege care are scopul de a stabili cadrul general şi procedurile privind redresarea financiară a unităţilor administrativ-teritoriale aflate în criză financiară sau în insolvenţă, a anunţat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Ioana Muntean.
„Actul normativ prevede modul de implicare al instituţiilor abilitate în redresarea economico-financiară a acestor unităţi administrativ-teritoriale. De asemenea, precizează clar drepturile şi obligaţiile creditorilor, precum şi drepturile şi obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale în scopul întăririi situaţiei financiare şi disciplinei economico-financiare a oraşelor şi comunelor aflate în criză financiară sau în insolvenţă”, a afirmat purtătorul de cuvânt al Guvernului.
Ministrul Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga, a precizat că Executivul a cerut Parlamentului dezbaterea acestui proiect de lege în regim de urgenţă. Totodată, ministrul Vasile Blaga a menţionat că actul normativ este rezultatul activităţii unui grup interministerial format din reprezentanţi ai ministerelor Administraţiei şi Internelor, Justiţiei, Finanţelor şi al consultărilor cu Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Conturi şi cu structurile asociative ale aleşilor locali.
Ministrul Administraţiei şi Internelor a prezentat situaţiile de criză financiară şi de insolvenţă, precum şi modul în care se acţionează în aceste cazuri.
Astfel, criza financiară este prezumată în următoarele situaţii: neachitarea obligaţiilor de plată lichide şi exigibile mai vechi de 90 de zile, care depăşesc 15% din bugetul anual al unităţii administrativ-teritoriale respective, cu excepţia celor aflate în litigiu, precum şi în situaţia neachitării drepturilor salariale prevăzute în bugetul local de venituri şi cheltuieli, sau în bugetele instituţiilor sau serviciilor publice de interes local sau judeţean, pe o perioadă de 90 de zile.
Potrivit proiectului de lege, procedura stabilită în situaţia de criză financiară prevede cinci etape:
Ø Ordonatorul principal de credite, care este primarul sau preşedintele Consiliului Judeţean, convoacă Consiliul local - autoritatea deliberativă - şi sesizează imediat Direcţia Finanţelor Publice Judeţeană sau a municipiului Bucureşti, după caz, în 5 zile lucrătoare de la constatarea crizei.
Ø Consiliul local sau judeţean adoptă o hotărâre privind existenţa crizei financiare şi mandatează ordonatorul principal de credite să elaboreze un program, un proiect de plan de redresare.
Ø Ordonatorul principal de credite solicită, de asemenea, înregistrarea hotărârii în Registrul local pentru situaţii de criză financiară al unităţii administrativ-teritoriale respective.
Ø Prefectul constituie un comitet pentru situaţii de criză, din care fac parte reprezentanţi ai autorităţii publice locale respective, ai finanţelor publice şi ai structurilor asociative.
Ø În termen de 30 de zile de la adoptarea hotărârii de constatare a situaţiei de criză financiară, acest comitet va trimite un plan de redresare care, obligatoriu, va cuprinde prezentarea la zi a situaţiei economice financiare, măsurile care să asigure prestarea serviciilor publice esenţiale şi care vor fi stabilite prin hotărâri de Guvern. Vor fi avute în vedere măsuri de îmbunătăţirea managementului, de creşterea gradului de colectare a veniturilor proprii şi măsuri de reducere a cheltuielilor, precum şi restructurarea conducerii şi a aparatului propriu al unităţii administrativ-teritoriale respective.
Pe perioada aplicării planului de redresare, proiectul de lege prevede o serie de interdicţii, respectiv interzicerea luării unor măsuri care să conducă la creşterea obligaţiilor financiare, precum înfiinţarea de noi servicii şi instituţii publice şi angajarea de personal.
Dacă pentru o perioadă de 180 de zile nu se mai evidenţiază cauzele care au dus la intrarea în criză financiară, se constată încetarea crizei. În această situaţie, comitetul constituit la ordinul prefectului sesizează, printr-o hotărâre, acest lucru.
Ministrul Administraţiei şi Internelor a precizat că pe toată perioada procedurilor, ordonatorul principal de credite are obligaţia de a furniza serviciile publice esenţiale către populaţie.
Ministrul Vasile Blaga a explicat, de asemenea, prevederile incluse în proiectul de lege referitoare la starea de insolvenţă. Astfel, starea de insolvenţă este prezumată în următoarele situaţii: neachitarea obligaţiilor de plată lichide şi exigibile mai vechi de 120 de zile, care depăşesc 50% din bugetul local anual al unităţii administrativ-teritoriale - fără a fi luate în consideraţie cele care sunt în litigiu comercial - , precum şi neachitarea drepturilor salariale pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenţei.
În această situaţie, procedura de insolvenţă poate fi deschisă de orice creditor sau grup de creditori, de primar sau de preşedintele Consiliului Judeţean al unităţii administrativ-teritoriale. La deschiderea procedurii de insolvenţă se suspendă toate acţiunile judiciare. „Protejăm unitatea administrativ-teritorială, se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra unităţii administrativ-teritoriale”, a afirmat ministrul Vasile Blaga.
De asemenea, în urma deschiderii procedurii de insolvenţă administratorul judiciar emite o notificare către toţi creditorii pentru a menţiona drepturile, restanţele şi pentru a stabili tabelul creanţelor.
„Toţi cei care au de primit bani de la unitatea administrativ-teritorială respectivă se constituie într-un grup al creditorilor. Administratorul judiciar, împreună cu ordonatorul principal de credite, pregăteşte un plan de redresare care va fi aprobat de către tribunal. Planul de redresare este preavizat de către comitetul creditorilor”, a afirmat ministrul Administraţiei şi Internelor. Ministrul Vasile Blaga a adăugat că în cazul nerespectării planului de insolvenţă de către primar sau de către preşedintele Consiliului Judeţan, administratorul judiciar poate propune suspendarea atribuţiilor acestora. Potrivit ministrului Administraţiei şi Internelor, şi în această situaţie sunt prevăzute o serie de interdicţii comune situaţiei de criză financiară.
Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa
Data: 05.05.2010
(sursa: http://www.guv.ro/proceduri-privind-redresarea-economica-financiara-a-unitatilor-administrativ-teritoriale-aflate-in-criza-financiara-sau-in-insolventa__l1a109005.html)
Vă sfătuiesc că priviţi următoarele grafice prezentate de domnul Mugur Isărescu.
567 KB, DescarcăGuvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu, a prezentat joi, intr-o conferinta de presa, Raportul trimestrial asupra inflatiei. Potrivit acestuia, prognoza de inflatie pentru sfarsitul anului 2010 a fost revizuita in usoara crestere, de la 3,5% la 3,7%, in timp ce la sfarsitul anului 2011, rata inflatiei ar putea fi "oriunde, de la 1 la 5%". "Inflatia a revenit in intervalul-tinta in primul trimestru din anul 2010. Este un lucru care trebuie semnalat. Ne-a luat mai mult de trei ani sa ajungem unde trebuie"
(mai mult: http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-7223282-prognoza-inflatie-pentru-2010-revizuita-usoara-crestere-3-7-mugur-isarescu-atingerea-tintei-deficit-avand-arierate-sau-taind-investitii-este-varianta-cea-mai-proasta.htm)
Declaraţia de presă
a preşedintelui României, Traian Băsescu
(06 mai 2010)
Vreau să ştiţi că, de la bun început, de la bun început, atât echipa de evaluare condusă de Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Banca Mondială, cât şi Guvernul, au avut în atenţie două variante. Una din variante era varianta neîncrederii şi aceasta însemna creşterea TVA de la 19% la 24%, creşterea cotei unice de la 16 la 20% şi reducerea salariilor în sectorul bugetar cu 20%, pentru a ne putea încadra într-un deficit bugetar de 6-7%, 6-8% din produsul intern brut. A doua variantă era vraianta încrederii, varianta în care Guvernul să-şi continue programele de restructurare masivă a cheltuielilor. Deci, repet, niciuna din variante nu poate fi atribuită cuiva sau altcuiva. Ambele au fost variante de discuţie de la bun început. Pe varianta a doua, varianta încrederii în capacitatea Guvernului, a Parlamentului şi a instituţiilor statului român de a continua procesele de reformă, se va merge în continuare şi scrisoarea ce se va semna, memorandumul ce se va semna la sfârşitul negocierilor cu Fondul va fi expresia variantei de încredere în capacitatea instituţiilor statului român de a reforma statul şi de a restructura cheltuielile bugetare. Vreau să înţelegeţi că prima variantă, cea cu sporirea fiscalităţii în zone extrem de sensibile - TVA şi cotă unică - era varianta în care aparatul bugetar transfera din nou pe umerii economiei reale sarcina de a-i asigura veniturile de supravieţuire. De asemenea, se transfera pe toată populaţia sarcina de a genera mai mulţi bani pentru a putea fi menţinut aparatul bugetar uriaş pe care România îl are. Nu în ultimul rând, creşterea atât de puternică a fiscalităţii ar fi însemnat blocarea şanselor de relansare economică rapidă, adică în următoarele 3-4 luni.
Toate acestea şi decizia de a se merge pe varianta încrederii în capacitatea României de a se restructura au dus la stabilirea unor coordonate în care se va semna, în linii mari, scrisoarea către Fond, pe care o va adopta Guvernul, sperăm în şedinţa de miercuri, săptămâna viitoare. Nu este o reţetă uşoară, dar este necesară. Şi este necesară pentru că în momentul de faţă în economia reală lucrează maxim trei milioane de oameni. Economia reală este cea care s-a restructurat puternic în anul 2009 şi primele luni ale anului 2010. Ea a reacţionat corect la criză. Cel care nu a reacţionat corect la criză este statul, care nu şi-a diminuat consistent cheltuielile. Şi, ca să fiu plastic - este o imagine care îmi vine în minte acum: statul arată aşa, ca un om foarte gras care s-a căţărat în spatele unuia foarte slab şi subţirel. Şi asta e economia românească. Iar cheltuielile uriaşe ale statului s-au transferat pe cei trei milioane care lucrează în servicii şi în industria românească. Acest lucru nu mai este posibil. Iar în ceea ce priveşte principalele axe pe care Guvernul şi delegaţia Fondului vor discuta în continuare vi le pot prezenta şi mi le asum şi eu ca soluţii, alături de Guvern. În primul rând este vorba de reducerea fondului de salarii pentru tot aparatul bugetar din România, cu 25%, iar până la sfârşitul anului, şefii de instituţii au obligaţia să-şi facă selecţia, să-i aleagă pe cei mai buni şi nu clientela politică, în aşa fel încât în anul 2011, menţinându-se anvelopa salarială şi în speranţa creşterii economiei, salariile să poată reveni la cele pe care le au acum. Această măsură trebuie luată de la 1 iunie. De asemenea, în ceea ce priveşte pensiile, Guvernul îşi va menţine transferul de 1,7 miliarde euro la fondul de pensii, dar pentru a acoperi pensiile la nivelul actual - şi numeric, şi nivel de plată - ar mai trebui încă circa 500 de milioane de euro, care nu există, aceşti bani nu există. Ca atare, este previzibilă o reducere a pensiilor cu 15%.
De asemenea, se va proceda la reducerea masivă a subvenţiilor, iar banii recuperaţi din subvenţii vor fi alocaţi ţintit către cei care în mod real au nevoie de sprijin financiar. Ca să fie lucrurile mai clare, vreau să vă dau următorul exemplu: sistemul de încălzire din Bucureşti beneficiază de subvenţii masive din partea Primăriei Capitalei, dar şi a bugetului de stat. Fără deosebire de veniturile pe care le au, toţi cetăţenii din Bucureşti şi firmele racordate la sistemul centralizat primesc încălzirea subvenţionată. Or, subvenţiile globale vor fi sistate şi se va acorda subvenţie celor care au nevoie de ea. Nu sunt cuplat la încălzirea centrală, dar dacă aş fi, deşi am cel mai mare salariu, teoretic, din Administraţie, aş primi acea subvenţie, când, în mod real, ea trebuie adresată cetăţeanului care are nevoie de ea. De asemenea, ajutorul de şomaj se va reduce cu 15%. Pentru că v-am vorbit de salarii, aş vrea să fac o menţiune: toate salariile vor fi afectate cu 25%, inclusiv salariul minim pe economie, dar Guvernul va completa diferenţa care este sub 600 de lei. Deci, salariul minim pe economie care va fi luat în consideraţie este salariul din sectorul privat. Şi dacă prin diminuarea de la 705 lei, cât este în sectorul bugetar, cu 25%, se ajunge sub 600 de lei, nu va scădea salariul minim sub 600 de lei. Guvernul va lăsa salariul minim în vigoare aşa cum este, pentru cei din economia reală. În România funcţionează 16 programe sociale, marea lor majoritate aplicate înainte de alegeri: de la acordare de pamperşi, până la, ştiu eu, venitul minim garantat. Ele funcţionează atât de independent una de alta, încât sunt persoane care cumulează patru, cinci ajutoare, din diverse programe, astfel încât le convine să stea acasă fără nicio problemă şi câştigă mai bine decât unul care merge la serviciu. Toate cele 16 programe sociale vor fi reanalizate şi regândite, în aşa fel încât ele să îşi atingă ţinta şi nu să devină sursă de venit fără muncă.
De asemenea, în ceea ce priveşte soluţiile ce vor fi aplicate în continuare, sunt vizate inclusiv acele excepţii care au decredibilizat acţiunea Guvernului de a reduce sporurile exagerate şi veniturile date în afara legii. Mă refer aici la cei care se află în consilii de administraţie, fiind în acelaşi timp salariaţi ai Ministerului Economiei, ai Ministerului de Finanţe, ai altor ministere. Veniturile pe care le obţin ca reprezentanţi ai statului vor fi impozitate cu procente foarte mari, rămâne să stabilească Guvernul care vor fi aceste procente. Atenţionez că, atunci când este vorba de reducerea anvelopei salariale cu 25%, este vizată şi administraţia centrală şi administraţia locală, în egală măsură sunt vizate ambele administraţii. Şi îmi fac datoria să transmit un mesaj celor din administraţia locală că nerespectarea, de data aceasta, a celor ce vor fi stabilite de Guvern va duce la reducerea cotei defalcate. Nu în ultimul rând, aş vrea să menţionez că acest program era inevitabil, programul de reducere a cheltuielilor bugetului de stat, precum şi resursele alocate cheltuielilor sociale. Vreau să aveţi în vedere următorul lucru: salariile personalului bugetar reprezintă 9,4% din produsul intern brut. Asta înseamnă 28% din buget. Cheltuielile sociale, care includ şi pensiile, reprezintă 12% din produsul intern brut, ceea ce înseamnă peste 35% - ca să nu rotunjesc la 36% -, dar peste 35% din bugetul de stat. Facem o socoteală elementară, să ştim unde am ajuns: 27% salariile bugetarilor, 35% costurile sociale şi asta înseamnă 62% din buget. Şi atunci ne întrebăm cum mai putem aloca bani suficienţi pentru şcoli, dând deoparte salariile, pentru spitale, pentru armată, chiar pentru funcţionarea armatei, pentru funcţionarea poliţiei, dacă noi ducem toate resursele în protecţie socială şi în salarii pentru bugetari. Nu aş vrea să facem împreună socoteala, şi o putem face cu uşurinţă, constatăm că venitul mediu în bugetul de stat este 31% din produsul intern brut, iar cheltuielile bugetului de stat sunt aproape 40%, ceea ce înseamnă că de undeva trebuie să completăm această diferenţă, de la venituri până la cheltuieli. Iar locul în care trebuie să restructurăm cheltuielile este sectorul bugetar şi sectorul social.
Cu siguranţă nu am epuizat toate măsurile, acestea au fost cele discutate, pe fond, cu reprezentanţii FMI, Băncii Mondiale şi Uniunii Europene. Vor mai fi şi multe alte măsuri pe care trebuie să le ia Guvernul, cum ar fi unele modificări la Codul Muncii pentru a flexibiliza forţa de muncă, unele analize cu privire la impozite - şi aici vă dau un exemplu legat de impozitul pe terenurile agricole. Daca vă aduceţi aminte, cifra acreditată anul trecut ca fiind suprafaţa agricolă nelucrată a fost de circa 30% din total suprafaţă agricolă. Şi anul trecut, ca şi anul acesta, deţinătorii de terenuri primesc subvenţie şi pentru suprafeţele de teren nelucrate - şi nu este o subvenţiei mică, sunt circa 130 de euro pe hectar, iar impozitul pe hectar este 35 de lei. Sigur că-mi convine foarte mult să nu lucrez terenul şi în fiecare an să primesc subvenţia la hectar pe care mi-o pune la dispoziţie Uniunea Europeană. Va veni o zi în care să discutăm şi subvenţiile din agricultură. Vă pot da o cifră - şi aici: aviz foarte serios reprezentanţilor agriculturii care se plimbă în fiecare zi la televizor şi se plâng de lipsa subvenţiilor. Îi atenţionez că din cauza evaziunii din agricultură în ultimii zece ani statul român a acordat subvenţii de circa 30 de miliarde şi de pe urma agriculturii a avut încasări în ultimii zece ani de circa 400 de milioane. Acest lucru nu mai poate continua. Nu ne putem face că nu vedem realităţi care s-au construit - din motive politice, din orice motiv - timp de 20 de ani. Dar şansa României asta este: dacă ne restructurăm cheltuielile acum, dacă punem acum capăt sau diminuăm evaziunea fiscală şi contrabanda. Din acest punct de vedere vă pot spune că în discuţiile pe care le-am avut cu membri ai Guvernului am atenţionat că responsabilitatea cea mai mare în diminuarea evaziunii fiscale şi a contrabandei cu ţigări, cu alcool şi cu alte bunuri revine ministrului Vlădescu şi ministrului Blaga, cei care au instrumentele de control sau de oprire la frontieră a bunurilor care fac obiectul contrabandei.
Un subiect pe care nu l-am discutat cu Fondul, dar l-am discutat cu Guvernul este modificarea rapidă a Legii achiziţiilor publice. Şi aici vreau să vă atenţionez că apreciez necesară - şi acest subiect l-am discutat şi cu Guvernul, şi cu delegaţia Fondului - transparentizarea modului de organizare a licitaţiilor - şi încă o dată, îi invit public să utilizeze sistemele electronice de licitaţie - şi, de asemenea, trebuie făcute modificări în zona modului de atribuire a licitaţiilor. Directiva Uniunii Europene solicită să existe o structură administrativă de apel a participanţilor la licitaţie. Din păcate, legea noastră duce lucrurile până la epuizarea tuturor opţiunilor pe care o firmă care pierde licitaţia le are în justiţie. Legea va trebui să stabilească faptul că după ce structura administrativă este de acord că licitaţia a fost corectă sau incorectă se semnează sau nu se semnează contractul, în funcţie de decizia agenţiei specializate, urmând ca cei care doresc să se adreseze justiţiei să se adreseze, dar fără a bloca derularea contractului. Vă pot da câteva exemple. În momentul de faţă este un tronson de autostradă, dacă nu mă înşel, Deva-Orăştie, care a fost licitat în 2006 şi abia s-a terminat procesul, urmând să fie reluată licitaţia, pentru că cei care au participat la licitaţie nici nu mai sunt prin ţară, nu mai sunt interesaţi de licitaţie. Deci am ajuns la asemenea situaţii.
În sfârşit, dacă măsurile pe care le-am precizat se iau, se creează resursă financiară pentru câteva priorităţi majore. Una şi cea mai importantă este plata datoriilor pe care le are statul către firme. Acest lucru este esenţial pentru a încuraja firmele în procesul de reluare a creşterii economice, pentru a le crea condiţiile acceptabile pentru reluarea activităţii. O altă plată care trebuie urgent făcută este cea care vizează plata datoriilor spitalelor. În sfârşit, sumele eliberate prin luarea acestor măsuri şi multe altele pe care le va stabili Guvernul în discuţiile cu Fondul vor fi utilizate pentru a susţine proiectele cu finanţare europeană şi prioritatea este susţinerea proiectelor pentru întreprinderi mici şi mijlocii. Sigur, aici sunt mai multe variante, cu bani, în mod direct, cu garanţii guvernamentale, dar ca să eliberezi garanţii guvernamentale trebuie să ai resursă financiară, pentru că în situaţia executării garanţiei, statul trebuie să plătească. De ce este atât de urgentă susţinerea proiectelor mici, până în 20-30 de milioane de euro? Pentru că s-a constatat că 90% din proiectele aprobate nu mai pot fi derulate, pentru că băncile nu creditează componenta autohtonă pe care firma privată sau persoana fizică ce a obţinut aprobarea proiectului trebuie să o pună alături de banii europeni. Nu în ultimul rând - asta n-a făcut obiectul discuţiilor cu Fondul - procesul de descentralizare trebuie accelerat masiv. Aş vrea să mă înţelegeţi foarte bine şi să nu fie loc de speculaţii. Atunci când vorbim de reducerea salariilor în aparatul bugetar central şi local, nu mă refer la reducerea banilor pentru spitale, pentru şcoli, ci strict la salarii, nu la cheltuilelile de funcţionare a sistemelor, care vor fi menţinute aşa cum ele se află în buget în momentul de faţă. Închei spunându-vă că mizez pe solidaritatea măcar a oamenilor politici din arcul guvernamental. Alternativa la acest program al încrederii pentru România este introducerea imediată a creşterii fiscalităţii, ca soluţie de a aduce bani la buget. Aş vrea să fac un comentariu. Mulţi veţi spune: reducere de 25% la fondul de salarii sau reducere de 15% la pensii. Orice calcul ne arată că, cel puţin în zona pensiilor mici, toată pensia se duce pe coşul zilnic şi pe cheltuielile curente - electricitate, telefon, gaze şi aşa mai departe. O creştere a TVA i-ar fi afectat cel puţin la fel de mult pe cei cu pensii mici ca şi reducerea cu 15% a pensiilor. Deci, aici lucrurile trebuie privite în ansamblul lor, dar esenţa, dincolo de acest lucru, a fost legată de grija de a nu pune în sarcina tuturor celor 22 de milioane şi mai ales în sarcina sectorului privat al economiei excesul de cheltuieli pe care îl are bugetul de stat al României. Închei spunând încă o dată că am încredere că vom reuşi. Eu îmi asum liniile acestui program, voi fi un partener al Guvernului şi, pentru că vă spun acest lucru, vreau să mai închid un zvon. Am înţeles că mă vedeţi în postura de a face remanieri, de a da afară miniştri. Nu pune nimeni problema remanierilor. Ceea ce ne trebuie acum este stabilitate şi încredere. Îmi este cunoscut faptul că există segmente interesate şi în instabilitate şi în lipsă de încredere. Le văd şi eu, le simt pe pielea mea, dar vom merge înainte, pentru că marea majoritate a celor responsabili înţeleg că nu mai putem amâna măsurile de reducere a cheltuielilor publice. Nereducerea lor înseamnă să continuăm să facem împrumuturi, pentru a acoperi cheltuielile sistemului statului.
Nu vreau să intru în polemici cu nimeni, dar nu mă pot abţine să nu fac un comentariu, legat de cei care sunt atât de nemulţumiţi de ce a făcut Guvernul. Le-aş aduce aminte că din interese politice, au lăsat România fără guvern în ultimele patru luni ale anului 2009. Deci acest guvern a început să ia măsurile la care se angajase cu Fondul abia din ianuarie. Le-aş aduce aminte că atunci când s-a dus guvernul cu Legea pensiilor în Parlament, soluţia pe care au găsit-o pentru a încerca să obţină avantaje electorale a fost o moţiune de cenzură care să ducă la căderea guvernului în perioadă de criză. Nu aş vrea să le aduc aminte şi risipa din 2008, care a adus voturi, dar acum aduce nenorociri României. Poate că decenţa şi solidaritatea este mai bună decât demagogia, pentru că nu voi ezita să îi arăt exact aşa cum sunt, dacă uită ce au făcut până acum câteva luni, când erau la guvernare sau până la sfârşitul anului 2008, când ne duduia economia. Atunci am avertizat şi cu privire la cele 42 de ordonanţe de urgenţă care tot măreau salarii, am trimis şi legi înapoi, acolo unde a fost vorba de legi trecute prin Parlament, v-aş aduce aminte legea cu diplomaţii, care a primit un răspuns foarte prompt, 100% votată din nou. Semnalul pe care l-am tras cu privire la pensii, susţinând nesustenabilitatea lor, urmare a resurselor din fondul de pensii, mie ţineţi să îmi amintiţi tot timpul că am promulgat legea creşterii salariilor în educaţie. Aşa este, am promulgat-o, din cele 50% s-au acordat 17%, dar ea nu produce efecte. Cei care au promovat ordonanţe şi legi şi au risipit 3,2 miliarde din Fondul naţional de investiţii, să se mai gândească dacă au dreptul moral să discute acum despre ce ştiu ei. Dacă aveţi întrebări.
Întrebare: Dacă ne puteţi spune ceva despre disponibilizări, pentru că s-a discutat şi au fost diverse cifre despre disponibilizări.
Preşedintele României, Traian Băsescu: Aşa cum v-am spus, cele două variante au fost discutate în paralel: varianta măririi fiscalităţii, care tot viza reducerea cu 20% a veniturilor aparatului bugetar, şi varianta aceasta, în care noi ne facem curat în grădina noastră, în aparatul bugetar. Nu am convenit astăzi cu Fondul care vor fi benchmark-urile înainte de eliberarea tranşei următoare. În mod normal, tranşa următoare trebuia eliberată în partea a doua a lunii iunie, dar, cu certitudine, vor fi introduse benchmark-uri care vor face ca tranşa următoare de la Fond să intre în luna iulie, pentru a da timp Guvernului să probeze că este angajat să îşi ia măsurile pe care le convenim. La întrebarea: reducerile de personal până când se vor face? - eu cred că, aici, sindicatele au dreptate, deşi au dreptate doar când îşi aduc aminte de subiect, în realitate nu fac nimic pentru a se întâmpla altfel, şi anume au dreptate atunci când spun: trebuie să vedem într-adevăr care sunt cei buni şi care sunt cei slab pregătiţi. Şi atunci, măsura de reducere a anvelopei financiare cu 25% este una care intră în învigoare la 1 iunie. Până la sfârşitul anului, sindicatele, împreună cu şefii de instituţii din administraţia centrală, din administraţia locală n-au decât să facă comisii comune, comisii unilaterale, multilaterale, să analizeze valoarea fiecărui funcţionar şi să stabilească cine pleacă şi cine nu. Deci au timp şase luni, pentru că veniturile oricum se reduc cu 25%. Deci, nu salariile, veniturile se reduc cu 25%. Până la sfârşitul lunii decembrie pot să-şi analizeze fiecare salariat în parte. Mai ales, mai ales - şi nu vreau să se înţeleagă greşit -, nu e un război cu liderii sindicali, dar le spun cinstit ce cred despre ei, mai ales că foarte mulţi apar la televizor şi vorbesc de corupţie, ca şi cum corupţia s-ar face când se întruneşte Cabinetul, uitând domnii lideri sindicali că membrii lor sunt cei care gestionează banii în instituţiile publice ale statului. Nu ministrul semnează nici ordinea în care să se facă plăţile, nu ministrul semnează nici licitaţiile, ci salariaţii lor. Deci, e un apel la decenţă pe care îl fac la domnii lideri sindicali. Aici pun şi eu un accent foarte puternic pe respectarea procedurilor, pe respectarea preţurilor şi pe introducerea standardelor de cost.
Întrebare: Domnule Preşedinte, aş vrea să vă întreb dacă nu consideraţi că măsurile acestea vor avea efect şi în sistemul privat.
Preşedintele României, Traian Băsescu: Da, vor avea un efect foarte bun în sistemul privat, vor elibera sistemul privat de obligaţiile pe care le are de a produce bani ca să ţinem asemenea aparate, de asemenea dimenisuni.
Întrebare: Efecte negative...
Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu am vorbit de reducerea niciunui salariu în sectorul privat. Nu există nimic care să vizeze sectorul privat. Tot ceea ce v-am spus este legat de sectorul bugetar, de stat. Sigur, dacă vom reuşi să antrenăm investiţiile în întreprinderi mici şi mijlocii, poate şi pentru câţiva kilometri de autostradă, spre satisfacţia lui Berceanu, poate că iluştrii salariaţi din sectorul public, constatând că li s-a redus salariul cu 25%, se vor îndrepta către acele întreprinderi mici şi mijlocii, unde ar putea să aibă salarii mai mari. Dar sistemul bugetar nu poate fi atât de sus, din punct de vedere al salarizării şi al veniturilor în mod deosebit, că e o mare diferenţă între salarii şi venituri, în raport cu sectorul privat, care produce banii din care trăieşte sectorul bugetar. Repet, e ca un om foarte gras şi mare, de 200 de kilograme, care stă în spinarea unuia de 50 de kilograme şi tot vrea când vede farfuria cu mâncare, tot acela gras vrea să mănânce, nu-i lasă nimic celui slab, în spatele căruia stă. Nemaifiind întrebări, vă mulţumesc mult, vă doresc o zi bună!
Departamentul de Comunicare Publică
06 Mai 2010
(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12081&_PRID=lazi)
No comments:
Post a Comment