Cu dus şi întors filmuleţul... Pe vremea aia taică-meu se ruina fianciar ca să obţină (sinistră manevră comunistă!) "reabilitarea" pentru anii petrecuţi la Canal. Dar tot pe vremea aia, parcă, rula şi "Dragoste la zero grade". Fiecare cu norocul lui la tinereţe, n-aşa? Juca în film Florentina Mosora. Frumoasă femeie, extraordinară carieră, prea scurtă viaţă. Ideea e că, personal, nu cred că în CV-ul poporului român, vorba unei feţe bisericeşti, doar sapa ar trebui să fie obligatorie...
Filmuleţul este făcut de englezi şi nu de noi... Sigur, până la urmă totul e publicitate... Priveam însă imaginile cu Bucureştiul şi îl recunoşteam din amintiri. Observaţi că pare cu o arhitectură deosebită, curat... şi soarele are altă culoare. Astăzi este o aglomeraţie îngrozitoare şi o mizerie până-n gât de ambalaje poleite.
Am mai spus-o, într-o vreme am fost îndrăgostit de Bucureşti şi în aceaşi măsură gelos pe bucureşteni. Într-adevăr a fost într-o vreme, curat, luminos, romantic. Din păcate, pe de o parte, orientalii construiesc dar nu întreţin iar pe de altă parte nu ştiu niciodată când să se oprească din adăugat ţam-ţam-uri...
Nu e numai asta. Bucureştiul era până prin anii 70 construit de arhitecţi celebrii, de prin anii 80 a început să fie construit de firme de construcţii, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Arhitectonica a fost înlocuită de conceptul locuinţei, al spaţiilor minime. Nu ştiu dacă aţi avut prilejul de a vizita clădirile mai vechi de o sută de ani din Bucureşti. Puteţi vedea o casa a scării cu stâlpi eleganţi placaţi de marmură neagră cu trepte care au mâna curentă de lemn nobil, cu etaje de patru sau cinci metri înălţime şi uşi înalte, băi de 20 de metri pătraţi... Este o altă civilizaţie, nimic nu este dezlipit, nimic nu este ieftin, nimic nu este prost îmbinat... şi stă aşa de 100 de ani.
Toţi cei care comentează pe blogul meu poartă răspunderea afirmaţiilor lor. Se consideră implicită rugămintea mea ca afirmaţiile să fie însoţite de probe. În caz contrar, recomand celorlalţi cititori care citesc aceste comentarii să considere, la fel ca şi mine, că sunt banale elemente de propagandă fără nici un fel de acoperire.
ArtHalle One Summer Show
-
'Bucharest weather may be unpredictable,
but you can always rely on ArtHalle to bring the heat with our One Summer
Show.
F...
Inalienabilitatea teritorială
-
Tot auzim de diferite chestii inalienabile pe care apoi le observăm nu
tocmai inalienabile… Citeam o ştire care spunea aşa “Ambasadorul Italiei,
Mario Cosp...
Scrisoare deschisă către Serviciile Secrete
-
------------------------------
Doamnelor şi domnilor,
Politica vrea să vă capteze şi să vă folosească ca poliţie politică, acum
nu mai este nici o îndoială...
6 comments:
@Biblio,
Cu dus şi întors filmuleţul... Pe vremea aia taică-meu se ruina fianciar ca să obţină (sinistră manevră comunistă!) "reabilitarea" pentru anii petrecuţi la Canal. Dar tot pe vremea aia, parcă, rula şi "Dragoste la zero grade". Fiecare cu norocul lui la tinereţe, n-aşa? Juca în film Florentina Mosora. Frumoasă femeie, extraordinară carieră, prea scurtă viaţă. Ideea e că, personal, nu cred că în CV-ul poporului român, vorba unei feţe bisericeşti, doar sapa ar trebui să fie obligatorie...
@...
Nu mă pot abţine: "...charisma of a damp rag"! Demenţial!
Filmuleţul este făcut de englezi şi nu de noi... Sigur, până la urmă totul e publicitate... Priveam însă imaginile cu Bucureştiul şi îl recunoşteam din amintiri. Observaţi că pare cu o arhitectură deosebită, curat... şi soarele are altă culoare. Astăzi este o aglomeraţie îngrozitoare şi o mizerie până-n gât de ambalaje poleite.
@Biblio,
Am mai spus-o, într-o vreme am fost îndrăgostit de Bucureşti şi în aceaşi măsură gelos pe bucureşteni.
Într-adevăr a fost într-o vreme, curat, luminos, romantic. Din păcate, pe de o parte, orientalii construiesc dar nu întreţin iar pe de altă parte nu ştiu niciodată când să se oprească din adăugat ţam-ţam-uri...
Nu e numai asta.
Bucureştiul era până prin anii 70 construit de arhitecţi celebrii, de prin anii 80 a început să fie construit de firme de construcţii, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Arhitectonica a fost înlocuită de conceptul locuinţei, al spaţiilor minime. Nu ştiu dacă aţi avut prilejul de a vizita clădirile mai vechi de o sută de ani din Bucureşti. Puteţi vedea o casa a scării cu stâlpi eleganţi placaţi de marmură neagră cu trepte care au mâna curentă de lemn nobil, cu etaje de patru sau cinci metri înălţime şi uşi înalte, băi de 20 de metri pătraţi... Este o altă civilizaţie, nimic nu este dezlipit, nimic nu este ieftin, nimic nu este prost îmbinat... şi stă aşa de 100 de ani.
Într-adevăr, cam mare distanţa dintre Palatul Creţulescu a lui Petre Antonescu şi OD 16 a lui No Name...
Post a Comment