Emailată

---

Îmi aduc aminte de piesa Scapiono de Molier şi de Valentin Teodosiu care repeta obsesiv... "A lui e mai lată!"

Teatrul Nottara-Scapino


Iată că preşedintele Traian Băsescu o face din ce în ce mai lată.

În data de 20 octombrie, preşedintele Traian Băsescu trimite o scrisoare către parlament. Iată conţinutul ei:

Scrisoarea preşedintelui României, Traian Băsescu, adresată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului României

Preşedintele României, Traian Băsescu, a trimis joi, 20 octombrie a.c., o scrisoare preşedintelui Senatului, Dan Mircea Geoană, şi preşedintelui Camerei Deputaţilor, Roberta Alma Anastase.

Vă prezentăm textul scrisorii:

„În calitate de Preşedinte al României şi de garant al aducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării României la Uniunea Europeană, alături de Parlament şi în conformitate cu art. 148 alin. (4) din Constituţia României, vă adresez rugămintea de a acorda o atenţie deosebită în adoptarea de către Parlament, cât mai urgent posibil, a următoarelor proiecte de acte normative:

• Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară;

• Proiectul legii asistenţei sociale.

Adoptarea primului proiect de lege se înscrie în îndeplinirea de către România a condiţionalităţilor şi recomandărilor prevăzute în ultimul Raport de ţară privind progresele României în domeniul justiţiei şi combaterii corupţiei. După cum deja cunoaşteţi, ţara noastră se află încă sub Mecanismul de Cooperare şi Verificare în domeniul justiţiei şi luptei împotriva corupţiei. Adoptarea proiectului sus-menţionat ar institui reguli transparente şi obiective în ceea ce priveşte numirea judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Al doilea proiect de lege are în vedere îmbunătăţirea eficienţei protecţiei sociale care rămâne o prioritate pentru România. Conform înţelegerii pe care România o are cu organismele financiare internaţionale, statul român s-a angajat să adopte această lege pentru a putea intra în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2012.

Am convingerea că veţi înţelege necesitatea urgentării adoptării acestor două proiecte de lege, acest lucru nefiind o cerinţă personală, ci un mod de a ne îndeplini angajamentele asumate faţă de partenerii noştri internaţionali.“
(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=13224&_PRID=lazi)

(sursa: http://www.cdep.ro/bp/docs/F815354348/Traian%20Basescu.pdf)

Aparent nu este nici o problemă, numai că domnul Băsescu nu cere urgentarea dezbaterii şi votului asupra legii, ci ADOPTAREA unei legi. Păi cum îşi permite preşedintele unui stat să ceară adoptarea unei legi puterii legiuitoare? Este absolut nepermis. Ba mai face asta în calitate de Preşedinte al României şi de garant al aducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării României la Uniunea Europeană, alături de Parlament şi în conformitate cu art. 148 alin. (4) din Constituţia României.

Să reamintim acest articol:

ARTICOLUL 148 - Integrarea in Uniunea Europeana
(2) Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4) Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2).

Culmea este că aliniatul imediat următor, respectiv art. 184 alin. 5, exprimă foarte clar altceva:

(5) Guvernul transmite celor doua Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu inainte ca acestea sa fie supuse aprobarii institutiilor Uniunii Europene.

Articolul 148 se referă deci la acquis comunitar, adică la modificarea legilor pentru a ajunge la un numitor comun că UE în vederea integrării. Or noi ne-am cam integrat. Iată de ce la aliniatul al cincilea se spune "înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene". Până la urmă nici nu contează, contează că preşedintele, şi oricine altcineva, nu poate cere un anumit de vot parlamentarilor, adică nu se poate cere adoptarea unui proiect legislativ sau a unei iniţiative legislative. "ARTICOLUL 69 - Mandatul reprezentativ (2) Orice mandat imperativ este nul."

I-a spus cineva preşedintelui că nu poate cere adoptarea unor legi ci, cel mult, tratarea în regim de urgenţă a lor? Nu cred, pentru că domnia sa revine astăzi cu acelaşi tip de cerere.

Scrisoarea preşedintelui României, Traian Băsescu, adresată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului României

Preşedintele României, Traian Băsescu, a trimis luni, 31 octombrie a.c., o nouă scrisoare preşedintelui Senatului, Dan Mircea Geoană, şi preşedintelui Camerei Deputaţilor, Roberta Alma Anastase.

Vă prezentăm textul scrisorii:

"Revin cu această scrisoare asupra unei rugăminţi adresate dumneavoastră în data de 20 octombrie 2011, de a acorda o atenţie deosebită în adoptarea de către Parlament, cât mai urgent posibil, a următoarelor proiecte de acte normative:

• Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară;

• Proiectul legii asistenţei sociale.

Pe lângă aceste două proiecte de acte normative, vă adresez rugămintea de a avea în vedere şi urgentarea adoptării următoarelor acte normative:

• Proiectul de Lege pentru punerea în aplicare a Codului penal şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii penale;

• Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2008 privind Codul Civil;

• Proiectul de Lege privind statutul personalului de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;

• Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Codului penal şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (confiscarea extinsă);

• Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea îmbunătăţirii activităţii de valorificare a bunurilor sechestrate sau după caz, intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.

Toate aceste proiecte, odată adoptate, ar îmbunătăţi cadrul legislativ în materia reformării sistemului judiciar din România şi s-ar înscrie în îndeplinirea de către România a condiţionalităţilor şi recomandărilor prevăzute în ultimul Raport de ţară privind progresele României în domeniul justiţiei şi combaterii corupţiei."
(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=13258&_PRID=lazi)

De ce şi mai lată decât cuvântarea în biserică din articolul trecut? Pentru că preşedintele continuă să forţeze constituţia, fără nici un fel de teamă că ar putea păţi ceva.

Ia să vedeţi ceva haios... rupt din stenogramele Senatului.
5 octombrie:

La punctul 10 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 304/2004
privind organizarea judiciară.
Domnule secretar general Gabriel Tănăsescu, vă rog, microfonul 10.
Domnul Gabriel Tănăsescu – secretar general în cadrul Ministerului Justiţiei:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Una din recomandările cuprinse în ultimul raport al Comisiei Europene, în cadrul
mecanismului de cooperare şi verificare, priveşte creşterea transparenţei şi obiectivităţii numirilor în
funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit Proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară se
porneşte de la necesitatea revizuirii condiţiilor pentru promovarea în funcţia de judecător la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, condiţii care trebuie să reflecte parcurgerea tuturor treptelor în ierarhia
instanţelor judecătoreşti, precum şi de la necesitatea de a institui garanţii de obiectivitate în
procedura promovării în funcţia de judecător la instanţa supremă.
Precizăm, totodată, că este necesar ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să funcţioneze la
întreaga sa capacitate în scopul asigurării respectării duratei rezonabile a procedurilor judiciare,
urgentării judecării cauzelor de mare corupţie şi asumării de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a
rolului de instanţă de unificare a practicii judiciare.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul preşedinte Greblă.
Domnul Toni Greblă:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Legea nr. 303/2004 şi Legea nr. 304/2004 au câte un capitol intitulat „Promovarea
magistraţilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României”. Întrucât existau numeroase critici cu
privire la procesul de promovare care funcţionează în prezent, s-a supus dezbaterii proiectul acesta
de lege care, după ce a primit un aviz favorabil, cu observaţii şi propuneri, de la Consiliul
Legislativ, a suscitat numeroase discuţii, inclusiv în Comisia juridică, de numiri, disciplină,
imunităţi şi validări, şi în prezenţa reprezentanţilor Ministerului Justiţiei, a preşedintei Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie, a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, în şedinţa din 30 august
2011, membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări au hotărât, cu
unanimitate de voturi, să adopte un raport de admitere, cu amendamente, pe care vi-l supunem
dezbaterii şi adoptării, împreună cu proiectul de lege, cu precizarea că aceasta face parte din
categoria legilor organice, iar Senatul este Cameră decizională.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Intervenţii? Dezbateri pe fond? Nu sunt.
Votul final la ora 12.00.

Iar la votul final...

Trecem la punctul 10 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară.
Vă aduc la cunoştinţă că proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaţilor. Raportul
comisiei este de admitere, cu amendamente. Proiectul de lege face parte din categoria legilor
organice. Senatul este Cameră decizională.
Vă rog să votaţi. Dezbaterile sunt încheiate de la ora 9.00. Suntem în prezenţa unei legi
organice. (Rumoare, discuţii)
Cu 50 de voturi pentru, 46 de voturi împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege, în această
fază, nu a întrunit numărul de voturi, adică 69 de voturi.
Raportul comisiei nu a întrunit numărul de voturi – îmi cer scuze – nu proiectul de lege.
Supun votului dumneavoastră proiectul de lege. Vă rog să votaţi.
Cu 48 de voturi pentru, 52 de voturi împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege a fost respins.

Vă întrebaţi cum poate preşedintele poate cere adoptarea unui proiect de lege deja respins? Păi nu trăim noi în epoca numerologiei speciale marca Roberta Anastase? Lucrurile se amestecă până ce dă cum trebuie. Aici intervine stenograma şedinţei Biroului permanent al Senatului din 10 octombrie 2011. Aici să vedeţi cât de pline de tocmeală sunt legile şi regulamentul Senatului.

Domnul Alexandru Pereş:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi, solicitarea este pentru a relua cele două voturi
la cele două proiecte de lege, respectiv proiectul de lege pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară (L487/2011) – având în vedere că avem şi o
adresă din partea CSM-ului, având în vedere că MCV-ul este încă o
problemă pe care o tot invocăm, având în vedere că invocăm
neintrarea în spaţiul Schengen. Există posibilitatea ca fiind Cameră
decizională, Senatul să ia o hotărâre, aşa cum am şi stabilit prin
cutuma noastră, votul să fie luni pe legi organice, doar cu excepţia
celor care au termen de adoptare tacită, cumva, înainte de luni şi
atunci, sigur, va trebui să votăm într-o altă şedinţă, cum a fost şi
şedinţa de miercuri. Aceasta ar fi prima solicitare.
A doua solicitare este tot pe acelaşi principiu, cu votul pe
proiecte de lege organice să fie luni, de la ora 17.00. Am stabilit, de
fapt. Sigur, nu există în Regulament, dar am stabilit în Biroul
permanent şi am impresia că şi plenul a fost informat. E vorba de o
reexaminare. În comisie toţi am căzut de acord că această instituţie
şi această reexaminare transmisă de către Preşedinte trebuie să
treacă de plenul Senatului. Cred că a fost o disfuncţionalitate de
comunicare şi din cauza aceasta au fost doar 67 de voturi pentru.
Am solicitat şi în plen acest lucru. Îmi permite, de fapt, şi
Regulamentul, sigur, puţin cam forţat, pentru că liderul grupului
trebuia să solicite reluarea votului. Mi-am permis să încalc puţin
Regulamentul, am solicitat eu.
Sigur, n-am căzut de acord. De aceea am venit în faţa
dumneavoastră, a Biroul permanent al Senatului. Dacă există
disponibilitatea, să reluăm aceste voturi astăzi, pentru că este luni şi
e zi stabilită pentru votarea legilor organice, să dăm un vot astăzi pe
cele două proiecte de lege. Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Aş întreba, în primul rând, liderii grupurilor cum văd acest
subiect.
Domnul senator Haşotti.
Domnul Puiu Haşotti :
Da, vă mulţumesc.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Aici nu suntem în plen. Eu, miercuri, în plenul Senatului, cu
riscul de a fi iritat nişte colegi, am arătat, preţ de 7-8-10 minute,
care este situaţia politică actualmente şi în Senat, şi în Parlament în
general, şi mai peste tot.
Din păcate – şi spun „DIN PĂCATE” cu majuscule – o
colaborare între putere şi opoziţie este imposibilă. Nu caut acum
vinovăţii, nu vreau să spun cine este mai vinovat, cine e mai puţin
vinovat. Dar aceasta este o realitate de care trebuie să ţinem cont.
De MCV şi de Schengen, nu ştiu în ce măsură se face vinovată
opoziţia şi în ce măsură se face puterea. Aşa, să luăm totul şi să
spunem clasa politică, mie nu mi se pare chiar foarte ortodox.
Nici astăzi nu există 69 de voturi.
Eu, încă o dată, vă reamintesc, cred că a zecea oară, că din
aprilie 2007 până în decembrie 2008, un anumit grup parlamentar
nu vota nici măcar tratatele internaţionale. Atunci nu era vorba de
colaborare? Nu era vorba de un interes naţional? Deci, lucrurile au
devenit foarte sensibile.
Mai presus de toate, miercuri, plenul a hotărât ordinea de zi -
dumneavoastră aţi condus şedinţa – şi s-a hotărât să se dea vot şi pe
aceste două proiecte. Nimeni nu a obiectat absolut nimic, nici când
s-a votat ordinea de zi, nici când s-au supus votului aceste proiecte.
Totul era în regulă. După ce aceste proiecte au fost respinse de plen,
e adevărat, domnul senator Pereş a cerut reluarea votului. Nu e
niciun fel de problemă că n-a cerut un lider, domnule senator, nu e
niciun fel de problemă. Liderii însă trebuiau să cadă de acord dacă
votul trebuia sau nu reluat.
Deci ne aflăm – şi cu asta închei – dincolo de aspectul politic,
dincolo de înţelegerile sau, mai degrabă, de neînţelegerile, din
păcate, politice care există la toate nivelurile şi pe toate chestiunile
sau pe marea lor majoritate, că sunt cele de politică externă, politică
de apărare – aici lucrurile sunt valabile pentru toate grupurile – s-ar
crea un precedent teribil, teribil de periculos. Oricine, pe orice temă,
ar putea să ceară în Biroul permanent reluarea votului, pe diferite
considerente.
Deci, dincolo de toate aceste aspecte, eu invoc aici precedentul
foarte periculos care s-ar crea, motiv pentru care personal nu sunt de
acord.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Da, în mod evident, este un element de precedent semnificativ,
dar n-aş vrea să prejudec şi să influenţez conversaţia.
Domnule senator Pereş, dacă aveţi o primă reacţie la…
Domnul Alexandru Pereş:
Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, n-aş dori să reţin
Biroul permanent din lucru, mai ales că la ora 14.00 avem o audiere
a unui ministru, dar pentru a clarifica nişte situaţii…
Am stenograma din data de 5 octombrie în care domnul
preşedinte Geoană spune aşa: „Este un proiect de lege cu caracter de
lege organică. Este vorba de reluarea votului. Legile organice le
vom vota luni. De acord?” Dar apar din sală discuţii: „Are termen
de adoptare tacită azi.” Era vorba de primul proiect, de la punctul 8.
Punctele 10 şi 14 nu aveau termen de adoptare tacită. Respectiv, la
punctul 10 Senatul este Cameră decizională şi putea foarte bine să
fie votat acest proiect de lege în data când am stabilit tot noi, Biroul
permanent şi cred că şi plenul, că legile organice le votăm luni,
începând cu ora 17.00. Există, de fapt… Asta nu e un precedent, e o
cutumă deja.
Pe de altă parte, dacă-mi permiteţi, art. 138 alin. (1) din
Regulamentul nostru spune: „Votul poate fi contestat numai de
liderul unui grup parlamentar – şi de aceea mi-am permis, domnule
lider, să spun că, uite, de data aceasta, nu sunt pe regulament –
imediat, după anunţarea rezultatului votului de către preşedintele
Senatului, asupra contestaţiei Senatul se pronunţă prin votul
majorităţii senatorilor prezenţi”, scrie în Regulament.
Deci, a fost o solicitare, chiar dacă n-a fost de la lider.
„Contestaţia poate fi susţinută de un singur vorbitor, într-un interval
de timp rezonabil şi, în caz de opoziţie, poate lua cuvântul într-un
interval de timp egal, de asemenea, un singur vorbitor din partea
fiecărui grup parlamentar. Admiterea contestaţiei are drept
consecinţă repetarea votului.”
Acum, dacă-mi permiteţi, şi după aceea chiar mă opresc, eu
am înţeles, prin cutumă, foloseam şi e bine că folosim această
instituţie, a liderilor grupurilor, a COZ-ului (comitetului ordinii de
zi) pe care eu îl cer de multă vreme, dar pare-se că n-am reuşit, întradevăr,
să-l introducem în Regulament. Decizia, conform
Regulamentului, este a plenului Senatului şi s-a făcut o propunere.
De aceea mi-am permis, domnule preşedinte şi stimaţi colegi,
să vin cu această solicitare în faţa dumneavoastră, a Biroului
permanent şi, sigur, dacă vom decide, mergem şi în faţa plenului.
Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnul lider Haşotti.
Domnul Puiu Haşotti :
O scurtă replică, stimaţi colegi, n-a fost vorba de o contestare
a votului. A fost vorba de o reluare a votului pentru că nu s-au
strâns 69 de voturi pentru. Nimeni nu a spus că n-a fost un vot
corect, nimeni nu a spus că s-a defectat aparatul, nimeni nu a spus
că n-a putut să voteze. N-a fost vorba de o contestare a votului, a
fost vorba – subliniez – de o solicitare de reluare a votului, nu
pentru că ar fi fost cine ştie ce incorectitudini, ca să fie foarte clar.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnul senator Chelaru.
Domnul Ioan Chelaru:
Deci, eu nu mai adaug nimic la argumentele care au fost
folosite de o parte şi cealaltă aici. Vreau să spun însă două lucruri.
Unul, că discuţiile au fost la punctul 14, unde, din ce ştiam eu,
exista, la un moment dat, o înţelegere a liderilor pe Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 70/2010, unde, într-adevăr, domnul Pereş a
solicitat pe loc reluarea votului şi i-am spus că nu există argumente
şi atunci a propus: „Voi relua în Biroul permanent.”
Doi, nu s-a pus în discuţie niciun moment, n-a fost nicio
discuţie şi a fost un vot, după părerea mea, indubitabil cu privire la
punctul 10 din ordinea de zi. Eu nu înţeleg de ce… Mă aşteptam ca
pentru punctul 14, pentru Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
70/2010, să vină această cerere, la care nu prea înţeleg – şi aici
vorbesc formal, de Regulament şi de Statut – de ce a apărut şi
punctul 10 din ordinea de zi. Cu privire la asta n-am înţeles chiar
deloc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnul senator Ruşanu.
Domnul Dan-Radu Ruşanu:
Domnul Pereş are dreptate când spune că de o perioadă lungă
de timp în Parlament nu se mai respectă nici cutumele, nici
Regulamentul şi nu există nicio colaborare între putere şi opoziţie.
Cred că ar trebui, într-adevăr, să reluăm această respectare a
regulamentelor şi cutumelor, nu să venim cu această sintagmă tot
timpul: „Plenul este suveran şi tot ce votează plenul trebuie să
executăm” şi, în acest context, aş propune reluarea votului la Curtea
de Conturi, CNVM şi CSA, care s-a făcut cu încălcarea cutumei, cu
încălcarea Regulamentului. Şi s-a contestat, pe principiul că s-a
votat în plenul Camerelor reunite, chiar dacă nu a fost vreodată în
Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital,
chiar dacă nu s-a respectat cutuma. Şi aţi spus: „Plenul este
suveran”. În acest context, eu aş propune reluarea acestui vot, ca să
respectăm şi cutumele, şi regulamentele, şi să trecem peste
sintagma: „Plenul este suveran întotdeauna”, chiar dacă nu se
respectă cutuma şi Regulamentul. Noi, la data respectivă, am
contestat la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi
validări din Camera Deputaţilor acel vot dat de către plenul reunit.
Acum, aici, ori putem să spunem că se contestă şi acest lucru la
Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a
Senatului sau, cel mai bine şi cel mai normal, să încercăm să
respectăm în continuare şi cutumele, şi regulamentele, iar această
colaborare între putere şi opoziţie, la care domnul prim-ministru
face tot timpul apel, arată că în toată Uniunea Europeană cuprinsă
de criză, puterea cooperează cu opoziţia şi haideţi să reluăm toate
aceste voturi la care nu s-au respectat nici cutume, nici regulamente.
Eu sunt de acord cu ce spune domnul Pereş în acest context.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnul lider Sârbu. După aceea, domnul senator Pereş încă o
dată.
Domnul Ilie Sârbu:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
N-am să mă mai refer la ceea ce s-a spus din punct de vedere
tehnic, procedural, cutume, fără cutume. Eu cred că e cazul să
vorbim despre un principiu pe care îl avem la baza dialogului nostru
putere – opoziţie sau nu îl avem. Dacă nu-l avem, poate reuşim să-l
găsim, dacă nu e prea târziu, sigur, acum, după ce s-au întâmplat
atâtea lucruri, şi la plenul reunit, şi la noi, şi în relaţia pe care o
avem zi de zi. Poate nu-l mai putem găsi, iar atunci discuţiile
acestea îşi au rostul doar aşa, ca să rămână stipulate în stenogramele
Senatului. Practic, nu se întâmplă nimic.
Tot ceea ce am văzut în ultima perioadă, probabil că va
continua. Puterea, ori de câte ori are posibilitatea, trece peste tot
ceea ce se spune aici – cutumă, Regulament, chiar legi, câteodată –
iar atunci când nu-şi poate asigura numărul de voturi necesar, în
special la Senat, că, de fapt, aici este problema, încearcă să convingă
opoziţia cât sunt de importante proiectele care sunt introduse în
ordinea de zi şi de ce ar trebui opoziţia să vină şi să voteze, ori în
interes naţional, ori în interes, ştiu eu, parlamentar, parlamentar
european şi de altă natură.
Eu cred că, la ora actuală, dacă nu vrem să recunoaştem,
trebuie totuşi măcar să o spunem, chiar de dragul stenogramei, că
suntem într-un blocaj – ştiu că nu face plăcere multora dintre noi să
vorbim despre un blocaj – la nivelul Senatului, cu argumentele pe
care chiar domnul senator Mihăilescu le aducea în plen, aruncând
sigur, peste rever aşa, ameninţarea că se va desfiinţa Senatul. Nu
cred că ţine, dar, mă rog, se practică. E o practică pe care o
cunoaştem, nu de acum, de mai mulţi ani de zile.
Dacă ne facem că nu observăm, sigur, e bine şi lucrul acesta.
Dacă vrem să observăm, atunci aceasta este realitatea şi poate de
aici să pornim. Că vom porni miercuri dimineaţa noi, liderii
grupurilor, că liderii de la putere au şi puterea să decidă să ne-o
spună acolo. Eu am încercat şi dialog cu miniştrii care vin în sală,
să-i transmită prim-ministrului, care este şi preşedintele partidului,
că nu se poate continua în acest mod. Nu ştiu dacă au făcut-o sau
n-au făcut-o. Poate e necesară o discuţie cu preşedintele partidului,
al PDL-ului, să vină dacă vrea ca lucrurile să decurgă în mod firesc
şi normal. Dacă nu, o să procedăm aşa cum am procedat, mergând şi
noi pe ceea ce deja am încercat să constatăm în ultima perioadă, că
nu veţi reuşi să aveţi majoritatea, că nu veţi reuşi să vă adunaţi în
fiecare şedinţă de luni şi de miercuri.
Ca atare, să ne întoarcem la ceea ce am spus şi vom avea o
discuţie deschisă, sinceră şi vom vedea care sunt priorităţile şi ce
trebuie să facem, dar acestea fiind reciproc avantajoase, că dacă
numai unii vor să câştige din dialogul acesta, nu se poate. Nicăieri
în lume nu există doar câştigători. Nu s-a înfiinţat statutul acesta. El
poate să meargă până la un anumit moment, până la un anumit timp.
După aceea, intră în blocaj şi blocajul va veni, o să vedeţi, din
interior, nu de la noi. Noi blocăm ceea ce putem acum. Blocajul al
doilea, când va veni din interior, va fi mult mai grav.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnule Pereş, vă rog.
Domnul Alexandru Pereş:
Domnule preşedinte,
Acum, sigur, putem să discutăm şi… să nu amestecăm
lucrurile, dar eu discutam punctual pe nişte lucruri care s-au
petrecut miercuri. Dar văd că se intră pe o chestiune din aceasta de a
radiografia Regulamentul, că de ce nu avem pe lângă întrebări şi
interpelări şi contestaţii, să definim ce este contestaţia.
Păi, am spus foarte clar şi în luarea mea de cuvânt acolo:
comisiile au fost în totalitate de acord cu cele două rapoarte. Sigur,
probabil că în grup s-a discutat altceva, dar sunt şi colegi din USL
care au votat pentru cele două proiecte.
Acum, referitor la proiectul de la punctul 14 pentru care, sigur,
am intervenit şi în materialul pe care vi l-am înaintat dumneavoastră
am pus şi punctul 10 pentru că mie mi se părea semnificativ, având
în vedere că suntem şi Cameră decizională pe Legea nr. 303/2004,
să încerc într-adevăr a aduce în faţa dumneavoastră şi a discuta şi
asupra acestui subiect. Putem să-l amânăm. Foarte bine. La urma
urmei, toţi vom suferi pe chestiunea asta. Nu ştiu ce, dar vom vedea.
Pe partea cealaltă, la punctul 14, este vorba de o instituţie
europeană care funcţionează probabil în cele 26 de ţări. Noi vrem
să-l desfiinţăm printr-un amendament – asta pentru că n-am vrut să
intru în subiectul problemei – pe care l-a dobândit la prima Cameră ,
la Camera Deputaţilor. Acest amendament a fost făcut de către trei
colegi deputaţi.
Domnul Puiu Haşotti:
De la ce partid?
Domnul Alexandru Pereş:
De la UNPR şi de la PSD.
Problema este în felul următor: radem uşor această instituţie şi
punem greu la loc. Am spus şi în plen, deschidem în România
posibilitatea sălbatică a comercializării a orice, dacă vreţi şi a
nisipului, ca şi sămânţă de morcovi sau de mac. Există această
posibilitate.
Este o ultimă redută, o ultimă instituţie şi pentru asta mi-am
permis ca să vin aici, pentru că în comisie am discutat treaba aceasta
şi am căzut de acord foarte repede că este foarte bună această
solicitare a preşedintelui de reexaminare a legii, cel puţin pe punctul
acesta. Nu vreau să discut de alte reexaminări în care putem, sigur,
să discutăm, dar la punctul acesta am convenit toţi – domnul lider
Sârbu este de faţă aici, poate confirma treaba aceasta şi cred că o va
face - domnul Daea la fel şi ceilalţi colegi ai mei la fel.
Deci, încă o dată, am contestat tocmai pentru treaba aceasta,
ne provocăm singuri nişte lucruri pe care tot noi va trebui să le
corectăm în timp, dar probabil că va dura. De ce să n-o facem
acum?
Privitor la problema cealaltă ridicată de către domnul chestor
Ruşanu, domnule senator, aţi făcut demersurile necesare pentru a
contesta atât Curtea de Conturi, cât şi CNVM. Adică, CNVM, nu.
La CNVM a fost bine, deşi nu eraţi în sală. Restul era. Problema
este în felul următor: cine vă opreşte să nu faceţi acest demers pe
care l-am făcut eu la Biroul permanent? Dar nu aici, la Birourile
permanente reunite. Este o posibilitate. Poate că ar trebui să
încercăm. Mulţumesc.
Domnul Dan-Radu Ruşanu:
Domnule coleg, la prima parte, când spuneaţi că să nu greşim,
parcă mi-o aduc aminte pe Monica Macovei, în 2005, când spunea
„să acordăm mai multă autoritate procurorilor şi să nu greşim, să-i
numească ministrul justiţiei…”
Domnul Alexandru Pereş:
Dacă vă uitaţi la mine, cred că o vedeţi pe Monica Macovei
sau este distanţa mare.
Domnul Dan-Radu Ruşanu:
Nu, nu, aşa era vocea… parcă aşa spunea atunci că ar fi bine
să acordăm atenţie şi să nu greşim. Mai ales, asta a fost… de trei ori
a repetat atunci, să nu greşim. Şi nu am greşit, aşa este.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule preşedinte Frunda, vă rog.
Domnul Frunda György:
Mulţumesc. Domnule Ruşanu, trebuie să spun că statul de
drept există. Există statul de drept şi reguli ale statului de drept care
sunt făcute în favoarea cetăţeanului şi pornesc de la prezumţia
apărării drepturilor acestuia. Şi există interpretarea doamnei
Macovei care asimilează drepturile cetăţeanului ca drepturile omului
în puşcărie. Fie că este puşcărie efectivă, fie toată ţara este o
puşcărie, dar asta este concepţia ei. Dacă vedeţi numai ceea ce ne
transmite de la Bruxelles, atunci o să vedeţi că acesta este mesajul
clar. Şi atât timp cât Dumnezeu şi alţii mă ajută să fiu aici, voi apăra
drepturile omului, nu interpretarea doamnei Macovei. Dar aceasta a
fost o paranteză.
Vreau însă să-l susţin pe domnul senator Pereş.
Domnilor colegi, se întâmplă în viaţa parlamentară să comitem
erori din diferite motive. Uneori, opoziţia vrea să dovedească faptul
că nu trece o lege care este importantă, ca să arătăm că nu este,
puterea nu-şi adună toţi senatorii prezenţi. Unii lipsesc din alte
motive şi aşa mai departe.
Regulamentul este o normă de procedură de strictă
interpretare, care apără opoziţia, dar există excepţia ca, prin
consemn, atunci când ne dăm seama cu toţii, că printr-o eroare s-a
adoptat o lege care ne provoacă dureri de cap, care nu face bine
cetăţenilor acestei ţări, în care am arătat fiecare că suntem partid
puternic, putem reveni şi să îndreptăm greşeala. Mă refer exclusiv la
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2010, exclusiv la acest
lucru, nu la Legea nr. 303/2004.
Or, din ceea ce a spus domnul senator Pereş, din ceea ce am
citit atunci, este evident că este o greşeală, care este contrară valului
Uniunii Europene, a reglementărilor în vigoare, pe care oricum va
trebui s-o reglementăm.
Este una dintre puţinele cauze în care spun eu că, într-adevăr,
peste lupta dintre putere şi opoziţie există nişte principii comune ale
statului de drept, ale interesului general, pot să spun şi naţional.
Cam aceasta este limita unde putem să vedem lucrurile la fel.
De aceea, aş face un apel, în cazul acesta, să facem o excepţie,
facem un lucru bun. Este o armă puternică în a pleda pentru
revenirea la alte cereri care se fac. Cred că este un lucru din care
toată lumea are de câştigat.
Şi fac un apel la dumneavoastră să punem pe ordinea de zi şi
să votăm această cerere de reexaminare, care într-adevăr este bună.
Vă mulţumesc pentru că m-aţi ascultat.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnule Cristian Diaconescu, vă rog.
Domnul Cristian Diaconescu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Poate nu luam cuvântul dacă nu se dădea ca exemplu
modificarea legilor justiţiei în anul 2005. Ţin să vă reamintesc, în
jurul mesei, că aţi acceptat în acel moment tot ceea ce Ministerul
Justiţiei a propus.
(Discuţii în sală)
Legile acelea din 2004, făcute cum erau făcute, erau agreate şi
de Uniunea Europeană, de toată lumea şi în acel moment ştiţi cine
numea procurori. Aşa că, haideţi să ştim exact de unde plecăm, ca
să vedem unde vrem să ajungem.
În al doilea rând, da, dihotomia perfectă dintre vectorii politici
din România, sigur că ne duce la această concluzie. Este lipsit de
sens să începem noi să demonstrăm într-un sens sau în altul, dar
probabil că dincolo de o rea-credinţă care poate fi pasată de la unul
la altul, poate aceste două legi sau măcar ceea ce se discută aici, pot
fi excepţia de bună-credinţă. Undeva, cineva trebuie să rupă acest
cerc vicios.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule Greblă, vă rog.
Domnul Toni Greblă:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
În primul rând, eu regret – o spun public acum – faptul că
distinsul nostru coleg nu a intervenit în interesanta dezbatere din
plenul reunit al celor două Camere.
Domnul Frunda György:
Era greu, domnule Greblă, pentru că eram la Strasbourg.
Domnul Toni Greblă:
Pentru că eraţi plecat, asta voiam să spun.
În acelaşi timp, cred că, rolul, printre altele, al domnului
senator Frunda trebuia să fi fost luat de alţi colegi, reputaţi jurişti,
care să explice altora care probabil nu sunt la fel de avizaţi despre
limitele, rolul şi responsabilitatea organelor colegiale. Plenul, fie şi
al celor două Camere reunite, nu poate să hotărască orice. Plenul
Senatului nu poate să hotărască orice. Sunt nişte limite pe care
juriştii le cunosc foarte bine.
Dar eu am crezut că dezbaterea de astăzi şi solicitarea
domnului coleg Pereş – care altfel poate fi susţinută – a fost
precedată de o negociere politică între şefii partidelor sau între
liderii grupurilor parlamentare, pentru că este clar că este un blocaj
politic, este clar că actuala putere, care a beneficiat la un moment
dat de o largă majoritate, a crezut că având majoritatea în plen,
plenul poate să hotărască orice. Dialogul politic şi negocierea sunt
absolut obligatorii şi în situaţia în care ai o largă majoritate. Este
însă foarte, foarte obligatoriu şi presant, în momentul în care
echilibrul politic este foarte fragil.
Şi, din acest punct de vedere, eu rog, sugerez liderilor de grup
să reia urgent dialogul politic, să ajungă la o înţelegere globală
inclusiv pe nişte lucruri recent petrecute, care nu pot fi acceptate
foarte uşor. Şi după aceea, soluţia tehnică, soluţia juridică, soluţia
regulamentară şi constituţională este la îndemâna noastră, având
posibilitatea să reluăm votul acesta, eventual cu un pasaj prin
comisiile de specialitate. Dar, pentru ca aceste lucruri să se petreacă,
este obligatoriu să existe o negociere politică cu bună credinţă şi un
acord politic între putere şi opoziţie.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Da. Domnule Ruşanu, vă rog.
Domnul Dan-Radu Ruşanu:
Domnule senator Frunda, o mică precizare pe care eu sunt
convins că dumneavoastră o cunoaşteţi.
În Uniunea Europeană, majoritatea în plenul Curţilor de
Conturi o are întotdeauna opoziţia, pentru că această Curte de
Conturi verifică puterea, executivul. Deci, dacă executivul, dacă
puterea are majoritatea şi în Curtea de Conturi înseamnă că acea
majoritate se verifică pe ea însăşi.
Ca principiu, uitaţi-vă şi-n Anglia, unde vreţi şi, credeţi-mă,
aici ştiu şi eu, puterea întotdeauna are o minoritate. Dumneavoastră
aţi mers pe acest principiu – şi când spun dumneavoastră spun
coaliţia de la guvernare – că „noi, care suntem la putere, trebuie să
avem majoritatea în Curtea de Conturi. Şi atunci, noi trebuie,
neapărat, să facem această majoritate”. Asta ca o precizare.
Acum, revenind la acea problemă, evident, putem, dacă doriţi,
mâine sau miercuri, când aveţi 69 sau 70 de voturi în plen, să
stabiliţi acest lucru, reluarea votului. Dar atenţie la precedentul
creat! Atunci, putem să solicităm oricând reluarea unui vot. Şi este
în plen, o dezbatem în plen şi o votăm. Atunci, vă daţi seama în ce
derizoriu ar cădea Senatul, când orice vot dat de plen s-ar putea
relua peste o săptămână, peste două săptămâni sau peste trei zile.
Deci, aceasta este capcana în care putem să cădem cu toţii.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule Frunda, vă rog.
Domnul Frunda György:
Mă scuzaţi, dar trebuie să-i răspund domnului senator Ruşanu.
Greşiţi, domnule senator, scuzaţi-mi sinceritatea, eu n-am spus
că puterea are majoritatea în Curtea de Conturi, vă spun că în ţările
democratice membrii Curţii de Conturi sunt nepolitizaţi, sunt
apolitici numiţi.
Domnul Dan-Radu Ruşanu:
Propuşi întotdeauna de oameni politici. Nu sunt nepolitizaţi.
Domnul Frunda György:
Nu există. În ţările în care sunt propuşi politic – să vă dau
exemplul Ungariei pe care din absolută întâmplare o cunosc –
preşedintele Comisiei de buget, finanţe este de la opoziţie,
preşedintele Comisiei de externe este de la opoziţie, dar Curtea de
Conturi este numită pe şase ani şi este numită proporţional. Asta ca
să lămurim.
Nu vreau să fac un precedent nesănătos. Dacă n-am fost destul
de clar, vă rog să mă scuzaţi. Eu am propus ca, prin consens, în
birou să se decidă revenirea la vot. Aceasta este arma politică, prin
consens să se revină la vot. Şi acest lucru ar fi benefic, consider eu,
şi un lucru de lăudat pentru toate partidele, în primul rând cele din
opoziţie.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule Verestóy, vă rog.
Domnul Verestóy Attila:
Noi de douăzeci de ani de zile încercăm să perfectăm
democraţia din România şi nu reuşim. Din păcate, ca să fiu foarte
sincer, în ultima vreme, nu suntem într-o direcţie pentru a
perfecţiona.
Constat, şi sunt foarte subiectiv aici, că există paşi înapoi, pe
care îi facem în ultimele luni. Asta este părerea pe care eu o pot
spune cu toată responsabilitatea, fiind o părere proprie, nu o
expresie a partidului. Nu am discutat în UDMR acest aspect, dar
vom discuta. Vom discuta pentru că eu cred că nu este bine şi încerc
să ridic această problemă în acest sens şi în rândul colegilor de la
coaliţie, nu este bine ca să ajungem la situaţii care se pot întoarce în
timp împotriva celor care le-au luat. S-a întâmplat acest lucru, în
România, de câteva ori. Anumite excese pe care le-au săvârşit, să
spunem cu un cuvânt foarte frumos, politicienii, cu intenţia de a
face un teren mai lin, mai comod pentru ei, s-au întors împotriva lor.
De aceea, eu cred că soluţia nu este aici, la Biroul permanent,
nu este aici posibilitatea găsirii consensului. Această situaţie
necesită o discuţie între liderii partidelor care conduc, de fapt,
această ţară.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Este în regulă.
Domnule Haşotti, vă rog. Vom închide, după aceea, această
parte.
Domnul Puiu Haşotti:
Stimaţi colegi,
Este un precedent foarte periculos, dar eu aici, pentru că este
un precedent periculos şi o chestiune, pe de altă parte, foarte
importantă, nu pot hotărî în numele grupului. Lăsaţi-mi libertatea,
vă rog, să consult astăzi grupul, să mergem la grupuri, să discutăm.
Să vedem dacă grupurile agreează această soluţie. Uitaţi, din
punctul meu de vedere, ca să nu se creadă altceva, eu voi susţine
pentru miercuri reluarea votului, dar doar la Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 70/2010, ca să ne înţelegem foarte limpede. Şi voi
comunica liderului sau viceliderului de la PDL care este atitudinea
Grupului parlamentar al PNL.
M-am consultat cu domnul lider Ilie Sârbu, are exact aceeaşi
solicitare şi exact aceeaşi părere.
Deci, astăzi la plen vom anunţa decizia grupurilor noastre. În
momentul acela, dacă va fi o decizie pozitivă şi sper să fie una
pozitivă, la primul punct, miercuri, vom introduce votul, dar doar
pentru Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2010, ca să fie
foarte clar.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Atunci, vă rog să reportăm acest subiect pentru întâlnirea
informală de miercuri dimineaţă, pe subiectul politic şi liderii de
grupuri vor informa cu privire la răspunsul acestora faţă de
propunerea domnului Pereş.
Este în regulă. Domnul ministru Tabără a ajuns deja şi-i
mulţumim pentru prezenţă.
Mai avem câteva ultime chestiuni.

Este că-i tare această tocmeală? Păi aveţi credinţa că prin parlament se discută doctrină juridică?

Din ciclul: "Ce-i lipseşte chelului? Tichie de mărgăritar."

---

Mediafax spune:

Fotografia în care preşedintele Traian Băsescu apare înconjurat de înalte feţe bisericeşti, ipostază surprinsă imediat după slujba de canonizare a mitropolitului Andrei Şaguna, este apreciată drept „imaginea anului în România” pe internet.

Imaginea a fost realizată de colaboratorul MEDIAFAX Sebastian Marcovici şi postată pe www.facebook.com, dar şi pe site-uri de ştiri din Cluj.

" După vreo 5 ore de canonizări speech-uri etc şi zbătut printre o grămadă de simpantizanţi de toate felurile am reuşit după ce eram destul de dezamăgit că nu am o singură poză mai impresionantă (acelaşi portret cu Băse, aceleaşi grămezi de oameni şi streza într-un colţ al pozei etc etc etc de-ale mele) să fac poza aceasta cu preşedintele printre cei 50 de ierarhi.... " a scris autorul imagii pe contul său de Facebook .

Contactat de MEDIAFAX, Sebastian Marcovici a declarat că a ieşit din biserică înainte de terminarea slujbei de canonizare, iar aproximativ cinci preoţi l-au rugat să le facă o fotografie cu aparatul lor. Odată cu terminarea slujbei, numărul preoţilor a crescut, iar aceştia l-au invitat pe preşedintele Traian Băsescu între ei, pentru a fi fotografiaţi.

Sebastian Marcovici a declarat că în timp ce reprezentanţii presei făceau fotografii, o persoană din spatele preşedintelui a făcut o glumă.
(http://www.mediafax.ro/politic/imaginea-anului-in-romania-traian-basescu-inconjurat-de-fete-bisericesti-cum-a-fost-realizata-si-de-ce-a-ras-presedintele-8918632/)

Eu nu prea cunosc feţele bisericeşti. Sigur, îl recunosc pe preafericitul Patriarh, dar, deşi apreciez multe din înaltele feţe bisericeşti, nu aş putea spune că le recunosc după figură. De aceea, gluma din spatele preşedintelui, deşi nu se spune exact ce glumă s-a făcut... mă face să râd pentru că, exact în spatele preşedintelui, stă cineva ce seamănă izbitor cu Osama bin Laden. Nu ar fi cu adevărat o glumă?

PS.
Totuşi de ce nu i-au dat şi preşedintelui o tichiuţă de mărgăritar. Numai el să nu aibă? Să-i fi dat şi lui o mitră sau o camilafca măcar. Ca omofor putea şi preşedintele să-şi fi pus un fular portocaliu-violet cu PDL. De ce trebuie politica să se amestece cu sfânta Biserică Ortodoxă? Ajunge preşedintele Traian Băsescu să fie şi dirigintele sfinţilor părinţi? Poate am fost un pic prea răutăcios la adresa preşedintelui, dar chiar m-a ros folosirea unui astfel de moment şi a unui astfel de loc ce ar trebui să adăpostească spiritualitatea neamului pentru un discurs psedu-istoric care nu a oferit nimic, nici o informaţie, doar un exerciţiu de a folosi accesul la microfon pentru oportunitatea unei imagini de "băiat bun şi intelectual".

„Preafericile Voastre,
Preafericirea Voastră, Părinte Patriarh Theodoros,
Preafericirea Voastră, Părinte Patriarh Daniel,
Înalt Prea Sfinţiile şi Prea Sfinţiile Voastre,
Doamnelor şi domnilor,

Aşa cum spunea Înalt Preasfinţia Sa, participarea la o slujbă de canonizare este un eveniment unic, irepetabil, iar canonizarea mitropolitului Andrei Şaguna este nu numai un semn de recunoaştere al Bisericii Ortodoxe Române, dar este, în acelaşi timp, un moment în care un om, care a participat la scrierea istoriei străbunilor noştri şi a noastră, devine sfânt. Andrei Şaguna s-a născut la Miskolc, s-a educat la Vârseţ şi a slujit 27 de ani ortodoxia din Transilvania. Pe Andrei Şaguna nu-l găsim doar în postura de înalt ierarh. Andrei Şaguna a fost preşedintele Comitetului Naţional de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, din 1848. El a fost acela care a dus la Viena şi la Budapesta vocea românilor ortodocşi. El a fost acela care i-a reprezentat pe românii din Transilvania şi la Viena, în Parlamentul Imperial, şi la Budapesta, şi în Senatul din Transilvania, dar, ca orice patriot, a ştiut că, dincolo de bătălia de zi cu zi, pentru românii şi pentru Transilvania lui, a înţeles că şcoala, educaţia, cultura sunt elementele de perenitate ale unui popor, iar de la Şaguna ne-au rămas şcoli, răspândite în toată Transilvania, de la Şaguna ne-a rămas Societatea "Astra", al cărei preşedinte a fost, încă de la începuturi, de la Andrei Şaguna ne-a rămas gândirea că unirea poporului român se face prin cultură şi prin educaţie. Iată că, un astfel de înaintaş al nostru devine, astăzi, sfânt, iar eu nu voi pierde prilejul de a mă închina în faţa sfintelor feţe bisericeşti, prezente aici, şi în faţa Sfântului Andrei Şaguna. Vă mulţumesc!”
(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=13255&_PRID=lazi)

Avioane, avioane...

---

Avatar?

Economic?

O pasăre?

(http://romanian.cri.cn/261/2011/10/28/1s121784.htm)

Sau poate noul 737-900ER, cel mai nou produs al companiei Boeing?

(http://romanian.cri.cn/261/2011/10/28/1s121785.htm)

Mesaj de felicitare...

---

Talentul dumneavoastră natural şi minunat, înalta putere de muncă şi devoţiunea cu care vă aplecaţi asupra muncii pe care o iubiţi, vă permite atingerea unor măreţe succese profesionale şi înscrierea unei pagini luminoase în istoria muzicală a jazz-ului rusesc.

Simţul dumneavoastră de responsabilitate civică şi implicarea dumneavoastră în lucrări publice semnificative merită de asemenea mult respect.

Bănuiesc că recunoaşteţi limbajul de lemn. Felicitarea vine din partea premierului Vladimir Putin şi merge spre Igor Butman la cea de a 50-a aniversare. Cum este să fi felicitat de premierul ţări? Nu ştiu, pe mine nu m-a felicitat niciodată o personalitate de acest calibru.

Igor Butman este un cântăreţ minunat care a şi înregistrat foarte mult... Spre deosebire de mine chiar merită felicitarea unui premier.



În spun şi eu La Mulţi Ani!

Am aşteptat să se facă o rectificare... care nu a venit

---

Înseamnă că cifrele sunt exacte. Reiau deci discursul domnului Traian Băsescu:

Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut miercuri, 26 octombrie a.c., la Aeroportul Internaţional Henri Coandă, o declaraţie de presă înaintea plecării la Bruxelles, unde participă la reuniunea informală a Consiliului European. Vă prezentăm textul declaraţiei de presă:

„Bună ziua. Vă voi comunica doar ce este legat de interesul nostru cu ocazia acestui Consiliu. Probabil aţi sesizat că a existat insistenţă din partea noastră să existe o formulă de garanţie pentru menţinerea fluxurilor de capital ale băncilor-mamă cu sediul în Uniunea Europeană, în zona euro, în raport cu România sau, dacă vreţi, cu statele din afara zonei euro, unde au subsidiare. Sigur, nu am pretenţia ca lucrul acesta să fie înţeles şi cu atât mai puţin susţinut de mass-media din România, însă vreau să vă dau câteva cifre care, poate, dacă ajung corect la populaţie, se înţelege mai bine situaţia în care ne aflăm. Deci, anul acesta, România a împrumutat de pe piaţa bancară internă 56 de miliarde de RONI - suma va fi completată, de fapt, până la sfârşitul anului; vor mai fi împrumuturi -, deci 56 de miliarde de RONI pentru a-şi acoperi cheltuielile bugetare şi a susţine deficitul. Asta înseamnă 13,2 miliarde de euro de pe piaţa internă, plus alte două miliarde de euro de pe piaţa externă. Dacă fluxurile de capital oferite de băncile-mamă spre a fi utilizate la băncile lor din România s-ar micşora, România ar fi într-o dificultate foarte mare; adică nu am mai putea finanţa nici măcar bugetul de cheltuieli de anul acesta. De aceea, noi susţinem ca în procesul de capitalizare a băncilor din zona euro să se ţină cont şi de nevoia de a se menţine fluxurile de capital către filialele acestor bănci din zona euro, filiale aflate în zona non-euro. Pentru a vă uşura şi înţelegerea ultimului meu mesaj, legat de nevoia de a privi cu prudenţă bugetul, vreau să ştiţi că, în situaţia în care am avea un buget cu un deficit de 3% din produsul intern brut, România ar trebui să împrumute de pe piaţa internă 71,6 miliarde RONI, ceea ce ar însemna 16,7 miliarde euro echivalent, plus alte 2 miliarde de pe pieţele externe. În această situaţie, nu suntem într-o poziţie foarte favorabilă la Consiliu, să spunem: "cereţi băncilor din zona euro să mărească fluxurile de capital către România". Ar fi foarte dificil, cu atât mai mult cu banii de recapitalizare sau de capitalizare a băncilor, care provin nu din altă parte decât din taxele cetăţenilor germani, olandezi, francezi şi aşa mai departe. Deci, obiectivul nostru este să se menţină fluxurile de capital către România şi, probabil, formula pe care am convenit-o, ieri, cu preşedintele Barroso va trebui extinsă pentru toate statele emergente din Uniunea Europeană, deci, probabil, şi pentru Polonia, şi pentru Ungaria, şi pentru alte ţări, pentru baltici şi aşa mai departe. Aceasta este pentru noi cheia Consiliului de astăzi, în care trebuie să vă spun că nu Consiliul European ia decizia. Aceasta este pentru noi cheia Consiliului de astăzi, în care trebuie să vă spun că nu Consiliul European ia decizia. Înaintea Consiliului celor 17 din statele euro, va avea loc un Consiliu European cu toţi cei 27 de membri, în care vom încerca să definitivăm şi poziţiile celor 27 în raport cu decizia ce urmează a fi luată de cei care plătesc, de cei din zona euro. Sper să reuşim să ne convingem partenerii de necesitatea introducerii acestei obligaţii în procesul de capitalizare a băncilor din zona euro. Sigur, nu vreau să intru în detalii. În acelaşi timp, nu aş vrea ca denigratorii de profesie să speculeze informaţia relativ eliptică. De fapt, dacă ar trebui să fac un comentariu consistent, tehnic, el nu cred că ar fi util populaţiei, dar ar putea să mă scutească de criticile celor care cred că este mai important, spre exemplu, să vorbeşti despre cum să pictăm, cum să desenăm ca să nu te eticheteze într-un fel sau altul.

Pentru mine important este să găsim fomula de stabilitate financiară a ţării pentru anul viitor. Riscurile vin din mai multe locuri - şi aici spuneam, deşi nu dau toate explicaţiile, o să încerc să jalonez oarecum nevoia aceasta de intervenţie. În primul rând se pun câteva probleme: de restructurare a datoriei Greciei. Restructurarea, în principiu, poate să însemne tăierea a 20, 40, 60% din această datorie şi asumarea ei de către sectorul privat, deci de către bănci. Aş traduce aproape pierdere pentru bănci, să renunţe să mai primească aceşti bani. Ori, noi avem bănci care sunt puternic angajate, cu finanţări pe care le-au făcut în timp Guvernului Greciei, fie că vorbim de bănci franceze, de bănci italiene sau de băncile greceşti. Ori, riscul în cazul unei restructurări este ca, cel puţin în fază iniţială, băncile să îşi acopere nevoia de capital retrăgându-se de pe pieţe cum este cea a României. Sigur, mai sunt şi multe alte motive care pot duce la o retragere de capital de pe piaţa românească, pur şi simplu nevoia băncii-mamă de a se consolida în această perioadă de criză, în cazul în care are cumva active toxice în portofoliu. Deci sunt multe motive şi din aceste considerente am apreciat necesară o poziţie extrem de limpede a României pentru a ne putea asigura necesarul de finanţare pentru anul viitor. Cifrele pe care vi le-am pus la dispoziţie sunt legate numai de necesarul de finanţare al bugetului de stat, dar, spre exemplu, dacă anul acesta bugetul de stat este în curs de a atinge cifra de 13,2 miliarde de euro pe care i-a împrumutat de pe piaţa internă, sigur în lei, trebuie să ţinem cont că fluxul de capital, expunerea băncilor străine în România este de 40 de miliarde de euro. Deci nu discutăm numai de menţinerea acestui flux pe care să îl capteze prin emisiuni repetate şi, sigur, pe termen scurt, pentru că aşa ne-am putut finanţa anul acesta, numai pe termen scurt, dar discutăm şi de nevoia de a menţine fluxurile de capital necesare sectorului privat. Deci aici vorbim nu numai de finanţarea Guvernului anul viitor şi implicit a bugetului de stat, finanţare care nu se face, să ştiţi, pentru altceva decât pentru a acoperi deficitul la fondul de pensii, deficitul de pe la sănătate şi programele sociale. Deci, este extrem de important să se menţină şi finanţarea, fluxurile de finanţare pentru sectorul privat, pentru că acesta este cel care ne poate da o minimă creştere economică. Acestea erau informaţiile pe care voiam să le dau. La revedere!”

Departamentul de Comunicare Publică
26 Octombrie 2011
(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=13244&_PRID=lazi)

Sigur, aş fi cârcotaş dacă m-aş lua de lucruri mărunte precum acel "RONI". Eu vreau însă să mă concentrez pe cifre.

Domnul preşedinte spune că România a împrumutat în acest an, pentru a acoperi deficitul, 56 de miliarde de RON.

De câte ori vorbesc despre buget, merg pe pagina Ministerul de Finanţe:

http://www.mfinante.ro/buget2011.html

Şi de acolo deschid

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011

Legea bugetului de stat pe anul 2011

La bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011:
Art.2.
(2) Bugetul asigurărilor sociale de stat aferent sistemului public de pensii
se stabileşte la venituri în sumă de 47.587,1 milioane lei, iar la cheltuieli în sumă de
47.587,1 milioane lei.
(3) Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
se stabileşte la venituri în sumă de 305,9 milioane lei, iar la cheltuieli în sumă de 52,0
milioane lei, cu un excedent de 253,9 milioane lei.

Ce-mi spune acest document? Îmi spune că Bugetul Asigurărilor de Stat este pe deficit 0,25 miliarde RON. Iată însă că la pensii nu avem deficit absolut deloc.

La bugetului de stat pe anul 2011:
Art.2. -
(2) Bugetul de stat se stabileşte la venituri în sumă de
80.802,1 milioane lei, iar la cheltuieli în sumă de 108.481,9 milioane
lei, cu un deficit de 27.679,8 milioane lei.

Ce-mi spune acest document? Îmi spune că Bugetul de Stat are un deficit de 27,7 miliarde de RON.

27,7 miliarde plus 0,25 miliarde fac, rotund 28 de miliarde RON. Întrebarea mea este unde este restul de deficit de până la 56 de miliarde de RON? Nu e vorba despre un miliard sau două, este tocmai dublu decât a fost legiferat. Atenţie, suma de 56 de miliarde sunt bani pe care preşedintele spune că România deja i-a împrumutat... logica spune că ar mai trebui pentru a încheia anul. Domnul Boc ne asigură că deficitul nu a crescut şi este în limitele prognozate şi angajate cu FMI-ul. Nu ştiu dacă observaţi, 56 de miliarde înseamnă cam 70% din veniturile bugetare de la Bugetul de Stat.

Dar să spunem că este o greşeală. 3% din PIB nu pare o cifră foarte mare, să observăm însă că deficitul Bugetului de Stat, cel din lege, este de aproximativ 35%, adică o treime din banii cheltuiţi de Guvern sunt de fapt împrumutaţi, şi asta nu de acest an... Păi cam cât timp vom putea să o ducem aşa? Este evident că strângând cureaua cu cheltuielile statului acestea se vor reflecta ca o scădere a cheltuielilor în Bugetul de Stat, pe de altă parte, strângând cheltuielile statului se scade şi PIB-ul, adică şi o scădere a veniturilor. Cu alte cuvinte, restrângerea cheltuielilor statului nu conduce neapărat la scăderea deficitului bugetului de stat.

Curaj, onoare sau...

---

Este interesant de observat situaţia unui dictator care se vede în poziţia de a fi vânat de forţele revoluţionare. În el se dispută probabil multe realităţi contradictorii. Obişnuit să comande, să dispună de viaţa tuturor, el ajunge brusc în poziţia de hăituit şi victimă. Am văzut cum Nicolae Ceauşescu nu a reacţionat, având instinctul adormit, şi a provocat chiar el însuşi căderea sa cu acel miting. A fugit într-un moment în care nu a mai ştiut cum să reacţioneze, dar nu a dat semne de frică evidentă nici în faţa plutonului de execuţie. Curaj sau inconştienţă or bravadă... cu toţii avem astăzi o opinie care nu este deloc aceiaşi.

Iată avem un alt exemplu în dictatorul Muammar al-Gaddafi care, tot în postura de hăituit, ajunge să se ascundă în tubulaturi de beton şi apoi...

Gaddafi este impins de un grup de rebeli, in timp ce el sta nemiscat, la pamant. Apoi este tarat intr-un camion. "Ce faceti? Nu e permis asa ceva in lumea islamica. Ce faceti voi e interzis", spune Gaddafi. "Ce faceti voi e rau, oamenilor. Stiti ce e bine si ce e rau?", spune el.
Unul dintre tineri tipa: "Muammar, caine!", in timp ce fostul lider isi sterge sangele care-i curge pe gat si umeri.
Gaddafi gesticuleaza catre tanar sa aiba rabdare si intreaba "Ce se intampla?"
Apoi, un tanar soldat poate fi vazut carand o cizma si strigand: "Asta e cizma lui Muammar! Victorie! Victorie!'
"Tine-l in viata", striga cineva.
Un alt rebel spune: "Dumnezeu e mare, Dumnezeu e omnipotent!", iar cand Gaddafi cere indurare, un soldat spune "Taci, caine!". Apoi e auzit un foc de arma, iar inregistrarea se incheie.
(http://stiri.rol.ro/au-aparut-noi-imagini-ce-arata-ca-muammar-gaddafi-a-fost-executat-742090.html)

Sesizaţi răsturnarea lumilor? Furia rebelilor este deja în zona psihologiei maselor, a iraţionalului, a pierderii uzanţelor sociale... în timp ce liderul dictator se află tot în lumea sa care, în urmă cu un an sau doi, părea cea mai sigură din lume pentru el. Personal am fost şocat de faptul că acest lider islamic a cerut îndurare în momentul când s-a convins că lumea sa nu mai funcţionează în cazul acelor rebeli care îi voiau viaţa... Acest lucru m-a impresionat mai mult decât şuvoaiele de sânge şi lipsa de demnitate la care era supus.

Iată însă că fiul fostului lider libian Muammar Kadhafi, în aproximativ aceleaşi condiţii şi modalităţi de înjosire, are alte reacţii. Deşi ştie că este deja condamnat la moarte, fără nici o judecată, are reacţii calme, demne şi chiar arogante.

Mutassim, fiul fostului lider libian Muammar Kadhafi, apare într-o nouă înregistrare video, difuzată recent, rănit dar păstrându-şi calmul şi tratându-i cu dispreţ şi sfidare pe rebelii care îl iau în derâdere, cu câteva ore înainte de a fi ucis, relatează ABC News.

"S-a terminat pentru tine. Cum a căzut puternicul", afirmă un bărbat în arabă. "Lumea se va uita la tine rănit ...", adaugă el.

Mutassim îi răspunde acestuia, afirmând: "Rănile mele sunt semne de onoare".

După ce rebelii îi cer lui Mutassim să vorbească la cameră, acesta se uită la unul dintre ei şi îi spune: "Cât de mic eşti?", apoi îl întreabă care îi este numele. "Eşti aşa de mărunt", afirmă Mutassim după ce bărbatul îi răspunde.

"Stai să vezi, câine, stai să vezi", adaugă bărbatul.

(http://www.mediafax.ro/externe/mutassim-kadhafi-sfidator-si-dispretuitor-in-ultimele-ore-de-viata-video-8902678/)

Şi dictatorii sunt de mai multe feluri. Diferenţa între dictatori şi rebeli este că în timp ce rebelii rămân în istorie ca număr, dictatorii rămân în istorie de la prima clipă a actului dictatorial până la ultimele cuvinte de dinainte de moarte violentă. Mi se pare nedrept. Aş lăsa dictatorii în viaţă, liberi să trăiască cu dispreţul public, căutând prin gunoaie ca să nu moară de foame... până ce istoria îi va trece în uitare. Umilinţa şi moartea prin violenţă ridică un dictator în loc să-l coboare, uneori îl fac erou. Cred că Muammar al-Gaddafi a scăpat prea ieftin la această judecată sumară...

Investiţiile directe la ruşi sunt altfel decât la noi

---

Retragerea investiţiilor străine pare a fi o problemă pentru Guvernul Emil Boc. Nokia este numai începutul sfârşitului, iar valul de investiţii care "aştepta la uşă" să plece Nokia de la Jucu... parcă nu se vede încă.

Ieri Vladimir Putin s-a întâlnit cu Comisia Guvernamentală de Monitorizare a Investiţiilor Străine. Iată ce le-a spus, într-o traducere aproximativă neprofesionistă, premierul rus.

Bună ziua,

Astăzi am organizat reuniunea periodică a Comisiei Guvernamentală de monitorizare a investiţiilor străine .

Mai întâi de toate, aş dori să spun doar câteva cuvinte despre o întâlnire recentă sub auspiciile Consiliul Consultativ al Investitorilor Străini. În acest sens, aş dori să reţineţi faptul că partenerii noştri străini sunt cu siguranţă interesaţi şi de continuarea cooperării cu Rusia, şi sunt gata de a stabili noi facilităţi de producţie. Ne-am întâlnit recent cu mulţi directori de top din companii internaţionale importante care şi-au reafirmat planurile de investiţii în Rusia.

Banca Centrală a Rusiei estimează că economia Rusiei a primit aproximativ investiţii directe în valoare de 31 miliarde dolari în ianuarie-septembrie 2011. Acest lucru este cu 20% mai mult decât în ​​2010. Aş dori să vă reamintesc că au fost primite în ianuarie-septembrie 2010 investiţii directe în valoare de 26.8 miliarde dolari.

În contextul complicat de astăzi relativ la situaţia economică la nivel mondial, obiectivul nostru este de a crea climatul mai bun pentru investiţii pentru a promova un aflux de capital şi protecţia acestuia. Acest lucru ar permite investitorilor să se simtă confortabil şi pentru a percepe sprijinul şi protecţia noastră. Aceasta este singura modalitate pentru noi de a câştiga competiţia în atragerea de capital.

Apropo, diverse organizaţii internaţionale au constatat că o serie de decizii, adoptate de guvern în 2011 şi 2010, va face posibilă creşterea evaluări internaţionale a Rusiei în mod considerabil anul viitor. Vorbesc despre deciziile care au fost adoptate în acest an şi în 2010.

De asemenea, Banca Mondială estimează că Rusia se clasează printre primele 25 de ţări care au implementat reformele cele mai de succes pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri în 2010. Să vedem rezultatele finale practice ale acestei acţiuni.

(http://premier.gov.ru/events/news/16837/)

Practica este criteriul adevărului, aşa cum se spune în mod clasic. Noi va trebui să evaluăm consecinţele pe termen scurt ale măsurilor luate. Este intenţia noastră de a acţiona cu această logică, în viitor. Noi trebuie să urmăm, printr-o politică coerentă, economică previzibilă şi responsabilă. Noi trebuie să ameliorăm mediul de afaceri şi să eliminăm multe restricţii şi bariere existente astăzi, inclusiv a barierelor care împiedică operaţiunile din interiorul aşa-numitelor sectoare strategice. Prin urmare, am propus un pachet întreg de modificări pentru a uşura investiţii străine în industria alimentară şi medicală, sectorul bancar şi în "sensibilul" sectorul de producţie minerale. În general, procedurile de control ale investiţiilor străine sunt simplificate semnificativ. Pachetul de măsuri a fost înaintat Parlamentului şi a fost deja examinat de către Duma de Stat, în a doua lectură la 19 octombrie.

Şi acum aş dori să spun câteva cuvinte despre ordinea de zi a reuniunii noastre. Va trebui să luăm în considerare un număr de cereri privind tranzacţiile cu activele strategice ruse.

Aş dori să menţionez un proiect foarte interesant şi promiţător în domeniul energiei. Compania franceză Électricité de France SA intenţionează să înfiinţeze o companie specială de construcţii în Rusia care va introduce inovarea şi tehnologia stat-of-the-art (maşini şi echipamente moderne şi la cea mai bună calitate disponibilă) în management şi în organizarea construirii unor generatoare de putere. Aceasta noua companie va gestiona toate activele de distribuţie a companiei Tomsk. Am convingerea că această problemă a fost evaluată şi susţinută de către departamentele în cauză. Aş dori să aud opinia dumneavoastră despre acest lucru.

Desigur, am dori ca principalii parteneri străini să ofere tehnologii avansate, concepte manageriale moderne, programe de educaţie şi de cercetare, să investească în industria energiei, în utilităţi pentru gospodării, în utilităţi municipale şi în alte sectoare ale infrastructurii. Bineînţeles, acest lucru implică un nou nivel de concurenţă şi un nou nivel de calitate în ceea ce priveşte serviciile furnizate către cetăţenii ruşi. Acesta este un stimulent serios pentru companiile naţionale pentru a stimula eficienţa acestora şi astfel să se pună în aplicare programe de modernizare a producţiei. Aceasta va duce la modernizarea reală de care trebuie să beneficieze economia rusă şi fiecare cetăţean rus.

Să trecem la locul de muncă.

Interesant, nu-i aşa... "La MUNCĂ!", dar trăgând foloase importante de pe seama investiţiilor străine. Iată cum domnul Putin nuanţează, nu numai necesitatea investiţiilor străine, ca cifră cu care se laude apoi la TV, dar mai ales selectarea investiţiilor străine pentru a alege pe cele care conduc, în timp, la creşterea economiei ruse. La noi, dacă aţi observat, investiţiile străine au condus, întotdeauna, la distrugerea sectoarelor economice româneşti sau la preluarea şi abandonarea lor. Industria românească cu capital românesc este aproape inexistentă... şi aici nu pot fi învinovăţiţi decât politicienii.

Un nou domeniu de colaborare militară dintre China şi UE

---

Am plecat de la următoarea ştire...

Acţiunile de escortă fac parte din cooperarea militară dintre China şi Uniunea Europeană, a arătat pe 24 octombrie, la Beijing, ministrul chinez al Apărării, Liang Guanglie, la o întâlnire cu înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, Catherine Ashton.

Cu acest prilej, Liang Guanglie a arătat că dezvoltarea vertiginoasă a relaţiilor dintre China şi UE a pus o bază solidă pentru cooperarea în domeniul apărării. Escortele făcute în Golful Aden şi în apele teritoriale ale Somaliei au devenit un nou domeniu de colaborare militară pragmatică între cele două părţi.

La rândul său, Ashton şi-a exprimat speranţa că această colaborare militară va fi extinsă.
(http://romanian.cri.cn/341/2011/10/24/1s121663.htm)

... şi am început să mă întreb de ce a simţit nevoia Liang Guanglie să vorbească tocmai acum despre aceste acţiuni de escortă care sunt destul de vechi.

Şi am căutat...
Am găsit o descriere aproape completă a prezenţei chineze în Golful Aden:

http://www.humansecuritygateway.com

Am găsit şi ceva poze care atestă cooperarea dintre Commodore Pieter Bindt şi Rear Admiral Wang Zhiguo:

(http://www.eunavfor.eu/2009/11/eu-meets-china-in-gulf-of-aden/)

Am găsit şi ceva ştiri despre participarea Chinei în Golf, respectiv prin martie anul acesta...

The Chinese Navy has dispatched, in seven sorties, 18 ship deployments, 16 helicopters, and 490 Special Operation Force (SOF) soldiers on escort missions, according to the white paper.

Through accompanying escort, area patrol, and onboard escort, the Chinese Navy has provided protection for 3,139 ships sailing under Chinesehttp://www.blogger.com/img/blank.gif and foreign flags, rescued 29 ships from pirate attacks, and recovered nine ships released from captivity
(http://www.china.org.cn/china/2011-03/31/content_22265993.htm)

Am găsit chiar un blog dedicat Securităţii Maritime în Asia...

http://maritimesecurity.asi

Spre final am găsit aceste minunate poze:

(http://china-defense.blogspot.com/2011/10/052c-luyang-ii-class-destroyer-update.html)

Ce este această fantomă albă? Nimic altceva decât 052C LUYANG-II Class Destroyer proaspăt upgradat şi pe picior de plecare ca parte a "10th task force" în Golful Aden. AICI puteţi găsi caracteristicile acestui tip de navă. Ei bine, lumea ar putea crede că este echipată să distrugă vasele inamice, dar, dacă priviţi cu atenţie, nu veţi observa decât un "single-barrel 100mm gun" de tip French Creusot-Loire T100C care trage 80 de runde pe minut la o distanţă de 8 km.

(http://en.wikipedia.org/wiki/French_100_mm_naval_gun)

Motivul este că nu în acest tun stă puterea de foc a distrugătorului. Puterea stă în nişte rachete...

(http://www.sinodefence.com/navy/surface/type052c_luyang2.asp)

Ei bine, mă întreb, care este rostul unei nave port-rachetă (48 rachete tip HQ-9 air defence missiles, hóng qí) în misiunile de patrulare?

(http://en.wikipedia.org/wiki/Gulf_of_Aden)

Iaca poznă

---

De unde stăteam noi liniştiţi că iredentismul maghiar nu poate să lovească în România... că doar suntem ţări europene, iată o ştire care ridică un pic fizionomia omului pe la sprânceană, a mirare...

Liderul partidului radical naţionalist ungar Jobbik, Gabor Vona, a cerut organizarea unui referendum asupra ieşirii ţării din Uniunea Europeană, pe care a descris-o ca "nesustenabilă în forma actuală şi cu şanse mari să se dezintegreze", transmite MTI.

Într-o conferinţă de presă desfăşurată luni, liderul Jobbik a declarat că este necesară înfiinţarea unui comitet de experţi care să examineze şansele Ungariei în afara UE.

Răspunzând propunerii similare prezentate puţin mai devreme de Vona în parlament, premierul Viktor Orban a reafirmat angajamentul guvernului său faţă de apartenenţa Ungariei la UE. Aceasta a fost confirmată, de altfel, printr-un referendum în 2003, a subliniat Orban.

În replică, Gabor Vona a declarat că referendumul din 2003 a fost precedat de "o campanie greţoasă pentru a forţa intrarea ţării în UE".AGERPRES (http://www.agerpres.ro/media/index.php/international/item/88408-Ungaria-Liderul-Jobbik-cere-un-referendum-privind-iesirea-tarii-din-UE.html)

Aparent nu ar trebui să ne îngrijorăm, cine este, până la urmă, acest Gabor Vona? Ei bine, domnia sa a înfiinţat Garda Maghiară.



Sigur, o fi fost ea scoasă în afara legii la "mama ei", în Ungaria, numai că, între timp, ea a făcut un mic copil în Ardeal, Plutonul Secuiesc, la iniţiativa, poate aţi ghicit, lui Csibi Barna, cel cu spânzurarea lui Avram Iancu sub formă de manechin.

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Garda_Maghiar%C4%83)

Peste asta, domnul Gabor Vona este şi liderul celui de al treilea partid ca mărime din Ungaria, respectiv Jobbik, Mişcarea pentru o Ungarie mai bună (Jobbik Magyarországért Mozgalom).

(http://en.wikipedia.org/wiki/Jobbik)

Mai ţineţi minte zbaterea preşedintelui şi premierului de a restrânge multele judeţe la puţinele regiuni? Nu veţi crede, dar Jobbik a ţinut să-şi dea cu părerea şi la problema asta:

Europarlamentarul maghiar Szegedi Csanad,http://www.blogger.com/img/blank.gif din partea partidului de extrema dreapta Jobbik, a declarat ca formatiunea sa poate accepta o reorganizare a Romaniei in 8+2 regiuni, cu conditia ca cele doua sa fie regiunile Tinutul Secuiesc - format din Mures, Harghita si Covasna, si Partium - format din judetele Bihor, Satu Mare si Salaj

Nu este evident că ar trebui să privim mai cu atenţie? Să nu uităm că în structurile de interese NATO sunt mai mulţi maghiari foarte influenţi decât români măcar prezenţi.

Nikolai Platonovich Patrushev

---

Cine este Nikolai Platonovich Patrushev? Domnia sa este fostul şef al Serviciului Federal de Securitate (FSB), urmaşul KGB, şi actual este, din 2008, secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei (să ne reamintim că în mai 2008 au avut loc un val de schimbări la vârf în Moscova, mai ales în această zonă a securităţii). Un amănunt interesant este că domnia sa este succesorul lui Vladimir Putin, în poziţiile premergătoare ajungerii domnului Putin în funcţia de preşedinte al Rusiei... ceea ce în Rusia relevă o oarecare afinitate între cele două personaje.

Domnul Patrushev mi-a atras atenţia în 2009 când domnia sa anunţa amânarea validării validarea Strategiei de securitate naţionale a Federaţiei Ruse până în 2020. De ce? Aici este ceva interesant şi pentru România... pentru că apropiata întrevedere, de la începutul lunii aprilie 2009 (întâlnirea a avut loc ceva mai târziu, dar asta nu contează), dintre Dimitri Medvedev şi Barack Obama ar fi putut conduce la revizuirea întregii concepţii. După cum ştim, scutul anti-rachetă a fost un subiect de discuţie al întâlnirii celor doi preşedinţi, Rusia a condiţionat apoi reluarea programului START I, de renunţarea la scut, apoi s-a renunţat la amplasarea în Cehia şi Polonia... Hop şi România în ecuaţie.

(http://www.ziare.com/international/america/sua-renunta-la-scutul-antiracheta-din-polonia-si-cehia-888833)


(http://www.ziare.com/international/rusia/scutul-antiracheta-marul-discordiei-dintre-sua-si-rusia-inca-din-2003-888912)

O figură interesant acest domn Patrushev, nu-i aşa? Ei bine, acest domn mi-a atras atenţia iarăşi atunci când căutam ceva ştiri care să lege folosirea HAARP ca armă de către americani, în concluzie răscoleam după cutremure şi ciudăţenii meteorologice... Iată că dau peste domnul Patrushev. Ştiţi ce spunea domnia sa? Nu veţi crede...

Apa va deveni in curand resursa strategica, a declarat secretarul Consiliului Securitatii ruse, Nikolai Patrusev, intr-un interviu aparut joi in cotidianul rus Rossiiskaia Gazeta, care semnaleaza ca deficitul de resurse de apa a generat un fenomen periculos - migratia, peste 20 de milioane de oameni parasindu-si casele numai intr-un singur an.

"Pot sa citez numeroase exemple care arata ca penuria de apa a provocat conflicte armate si razboaie intre state vecine. In ultimii 10 ani, conflicte si crize din aceasta cauza exista deja in 46 de state, unde traiesc 2,7 miliarde de persoane. Regiunile cu riscul cel mai mare sunt Orientul Mijlociu, Asia Centrala si Africa de Nord", a afirmat Nikolai Patrusev, fost sef al Serviciului Federal de Securitate (FSB), in interviul mentionat.

Rossiiskaia Gazeta scrie ca, potrivit prognozelor expertilor rusi, intre anii 2035-2045, cantitatea de apa potabila pe care o consuma omenirea va fi egala cu resursele ei, dar criza mondiala de apa poate aparea mai devreme.

"Aceasta situatie este legata de faptul ca principalele resurse de apa sunt concentrate numai in cateva tari. Acestea sunt in principal Brazilia, Canada si Rusia. Fireste ca, in aceste tari, nu va fi utilizata toata apa chiar si catre 2045, avandu-se in vedere marile lor resurse. Insa, pentru multe tari problema apei poate aparea maine", a semnalat Patrusev.
(http://www.ziare.com/mediu/verde/expert-rus-apa-va-deveni-in-curand-resursa-strategica-1036237)

Citind printre rânduri, existenţa armei meteorologice este practic ca şi recunoscută. Nu este interesant?

De ce scriu eu despre Nikolai Platonovich Patrushev? Pentru că domnul Patrushev a făcut, de curând, o vizită pe la Beijing. Dacă vă amintiţi, am mai scris, tot de curând, despre faptul că steagul roşu se întăreşte cu un tratat. Iată că, de această dată, nu mai vorbim despre un simplu tratat ci despre o consfătuire pe probleme de securitate dintre Rusia şi China şi, cunoscând dimensiunea domnului Patrushev descrisă mai sus, nu aş putea spune că sunt nişte discuţii, amicale şi generale, făcute numai pentru a avea şi diplomaţii ceva activitate... dimpotrivă, cred că sunt discuţii foarte aplicate şi la obiect.

Domnia sa întâlnit cu vicepreşedintele chinez, Xi Jinping şi cu consilierul de stat chinez, Dai Bingguo. Vicepreşedintele a comentat rezervat întâlnirea, mai mult diplomatic, dar Dai Bingguo a spus o frază din care reieşea că... cele două ţări trebuie să materializeze complet consensul realizat şi să întărească încrederea politică reciprocă pentru impulsionarea dezvoltării relaţiilor bilaterale de parteneriat strategic şi asigurarea suveranităţii, securităţii şi intereselor comune. În consecinţă China şi Rusia se aliază pentru a-şi păstra suveranitatea şi securitatea? De cine se simte ameninţată China, de cine se simte ameninţată Rusia... Simţiţi cu iese din cutia cu surprize imaginea SUA?

Mai multe pe http://romanian.cri.cn/341/2011/10/21/1s121612.htm şi http://romanian.cri.cn/341/2011/10/21/1s121613.htm

Terminaţi cu viaţa stupefiantă şi psihotropă!

---

Nu este zi de la Dumnezeu să nu aud o contorsionare a realităţii logice promovată la ore de maximă audienţă. De exemplu, am urmărit astăzi seară, la Realitatea TV, pe domnul Miron Cozma invitat, pentru a vorbi despre "partidul domnului Miron Cozma".

Să trăieşti în România este un fel de consum involuntar şi silit de substanţe "videobotanice" de mare risc public. Păi oameni buni de la Realitatea şi alte posturi TV, dumneavoastră vorbiţi despre şansele partidului lui Cozma de a ocupa un loc în societate, al nu ştiu câtelea partid Albă ca Zăpada, ştirile îi dedică şi ele largi spaţii editoriale, în timp ce Miron Cozma are o sentinţă prin care interzise, până în 2014, o serie de drepturi civile, printre care cel de a alege sau de a fi ales (aşa se afirmă în ziarul Adevărul http://www.adevarul.ro/actualitate/Miron-Cozma-intoarce-discutat_0_34798036.html).

Interzicerea drepturilor electorale nu-i dă domnului Cozma voie să fie măcar membru de partid, nicidecum să-şi facă ditamai partidul pe numele domniei sale. Legea 14/2003 spune foarte clar, chiar din primul articol:

"Partidele politice sunt asociatii cu caracter politic ale cetatenilor romani cu drept de vot"

(http://www.mediafax.ro/politic/miron-cozma-incepe-demersurile-pentru-infiintarea-propriului-partid-3766583)

Să trăieşti în România este mai halucinant şi psihotrop decât orice drog. Nu-i de mirare că sunt atât de mulţi care se droghează, doar aşa pot înţelege cumva ce se întâmplă în această ţară.

Băsescu-Boc@România se înţelege foarte bine cu Jintao-Jiabao@China

---

Ţineţi minte cât de mult încearcă doamnele şi domnii de la PDL să ne convingă că domniile lor sunt "singurii de dreapta", populari, creştin-democraţi şi alte curente mai mult sau mai puţin ideologice, mai mult sau mai puţin doctrinare? Ei bine, nici măcar preşedintele Ion Iliescu, despre care se spunea că are legături speciale cu un înalt oficial chinez, Li Peng, nu a reuşit să aducă China cu investiţii economice substanţiale în România.
Mai mult, în 2003 a fost suspendată cursa directă TAROM Bucureşti-Beijing şi parcă acest semn a fost mai puternică decât lipsa colaborărilor ulterioare stabilite în urma vizitei domnului Ion Iliescu în China anului 2003 (şi proiectele erau legate de drumuri şi poduri plus telecomunicaţii).

Impresia mea este că întotdeauna România a avut un fel de pudoare nejustificată în a trata cu Rusia şi China, probabil şi pentru că o astfel de colaborare era supusă unei acuzaţii de pro "sovietizare" (pe cât de absurdă, pe atât de eficientă mediatic, pentru că, din păcate, consumatorul de presă din România nu este întotdeauna omul raţional cu care România se mândreşte). Astfel România întorcea spatele vechilor "colegi" din comunitatea socialistă pentru a-şi declara, necondiţionat, adoraţia spre capitalismul invaziv al occidentului. Economic acest lucru este fatal, pentru că România se putea folosi de fosta cordială relaţiie cu ţările socialiste pentru a mijloci la graniţa dintre est şi vest. În acest timp "lăcustele economice" din occident au trecut peste România şi s-au înfipt, deloc pudice, într-o strânsă colaborare cu estul, fără să le pese că cineva i-ar putea cataloga comunişti "din moment ce colaborează cu ţările din blocul de est". China investeşte 40-50 de miliarde dolari anual, în China intră câte un miliard săptămânal... este evident că toată lumea vrea o feliuţe de câteva miliarde.

Sigur, China nu este un străin prin România, cetăţenii chinezi sunt vizibili, pe stradă... Lucrurile chinezeşti abundă, încep să crească şi investiţiile chinezilor (trei sau patru sute de milioane de dolari), avem 60 de ani de relaţii diplomatice... Şi totuşi? Totuşi este de neînchipuit ca cineva din China să aibă o revelaţie managerială legată de faptul că în România ar putea investi în ouăle de bibilică cu tradiţie dacică. Cum România nu este o ţară atât de cunoscută la nivel mondial, mai ales din punct de vedere economic, este absurd să ne gândim că cineva din China poate să observe o oportunitate a investiţiei fără să se deplaseze în România şi să studieze totul la faţa locului. Cum în România avem două realităţi crunte, instabilitatea politico-legislativă şi "şpăgăraia" pe care trebuie să o dai structurilor de interese pentru a putea presta o activitate economică... cine să investească? Iată, deşi România a avut o relaţie preferenţială cu China anilor '60-'70, având o contribuţie importantă în efortul chinezesc de industrializare, tehnologizare, modernizare (în special în cazul industriei grele şi a industriei energetice), în anumite momente fiind cel mai mare colaborator al Chinei pe acest domeniu, astăzi relaţia este mai mult întreţinută la nivel diplomatic.

Se pare totuşi că ceva s-a deblocat în 2008, după vizita lui Ion Iliescu în China. Deşi nu am observat să se fi întâmplat ceva de semnalat în acel moment, personal îmi parce că acea vizită a constituit o schimbare. Ion Iliescu s-a întâlnit cu fostul său coleg Li Peng, dar asta părea mai mult o întâlnire de curtoazie decât una de protocol cu caracter lucrativ.

(Foto: ioniliescu.wordpress.com/)

Ei bine, în zilele prezentului am fost cu toţii martori la viitorul China Town din România. Festivism, scandalul penibil cu casele de marcat... o investiţie cam părăginită la start dar cu posibilităţi pentru viitor. Iată însă o ştire mult mai serioasă.

Companiile Nuclearelectrica SA şi China Guangdong Nuclear Power Group au semnat, azi, la Beijing, acordul de confidenţialitate privind accesul companiei chineze la documentaţia proiectului privind construirea reactoarelor 3 şi 4 Cernavodă.

Ceremonia s-a desfăşurat la sediul Ambasadei României la Beijing, în prezenţa ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ion Ariton, şi a vicepreşedintelui companiei chineze, Zheng Dongshan.

Documentul a fost semnat de directorul general al companiei Nuclearelectrica SA, Pompiliu Budulan, şi de directorul general adjunct pentru dezvoltarea afacerilor internaţionale al companiei China Guangdong Nuclear Power Group, Yang Maochun.

Acordul de confidenţialitate, semnat azi, va permite accesul companiei chineze la informaţii relevante privind modalitatea de a investi în proiectul reactoarelor 3 şi 4 Cernavodă. Acordul este un document aferent procedurii de selectare de noi investitori în proiectul reactoarelor 3 şi 4 Cernavodă.

Anterior semnării documentului, ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ion Ariton, şi vicepreşedintele companiei China Guangdong Nuclear Power Group au avut o întrevedere în care au discutat despre stadiul proiectului reactoarelor 3 şi 4 Cernavodă. În cadrul întâlnirii, ministrul Ion Ariton şi-a exprimat convingerea că proiectul va fi concretizat cât mai repede, reafirmând interesul major al statului român în vederea construirii şi punerii în funcţiune a reactoarelor 3 şi 4 Cernavodă.
(Sursa MECMA Bucureşti http://romanian.cri.cn/341/2011/10/19/1s121551.htm)

Recunosc că am ceva semne de întrebare, pentru că prevederile Acordului sunt foarte importante. Una este investiţia chinezilor astfel încât cele două reactoare să fie ale lor, alta este intrarea Chinei în parteneriat cu Nuclearelectrica SA, caz în care partea românească poate deţine, sau nu, pachetul majoritar.

"Listarea la bursă" a Nuclearelectrica SA este un concept al domnului Videanu din aprilie 2011...
"Romania nu este in stare azi sa privatizeze Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Romgaz. Procesul de privatizare trebuie sa fie diferit fata de ce a fost inainte, nu sa vindem pachetul majoritar la niste companii. Trebuie sa se faca transparent, pe bursa, iar statul sa pastreze 51% din actiuni, insa managementul sa fie preluat de cel care are pachetul majoritar din restul actiunilor"
(http://www.ziare.com/adriean-videanu/energie/videanu-romania-nu-este-in-stare-sa-privatizeze-hidroelectrica-nuclearelectrica-si-romgaz-1086672)

Managerul Fondului Proprietatea, domnul Greg Konieczny, acţionar minoritar al Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, are şi domnia sa o părere despre "listarea la bursă":
"Fara a pierde controlul companiilor, statul poate castiga 2,2 miliarde de euro din listarea la bursa a Hidroelectrica si alte 1,3 miliarde in cazul Nuclearelectrica. Acesti bani pot fi folositi in investitii sau in achizitii in Romania sau in afara tarii"
"Deci nu este nevoie de mult timp pentru a face asta. La fel se poate face si cu Hidroelectrica si Nuclearelectrica. Aceste companii au potential mare de a genera cash-flow. Cheia este un management profesionist si o oferta publica initiala, pentru listarea la bursa"

Ei bine, câteva luni mai târziu lucrurile au devenit sensibil diferite... Ministrul Ion Ariton şi delegatia Fondului Monetar Internaţional condusă de Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI pentru România, au avut o poziţie mai tranşantă, pentru că a început să se vorbească nu despre listarea la bursă a unor acţiuni deţinute de stat, adică despre o privatizare a capitalului existent, ci de capitalizarea Nuclearelectrica prin emitere de acţiuni.

Astfel, potrivit MECA, in urma analizei datelor economice din ultimele sase luni, companiile s-au incadrat in indicatorii bugetari stabiliti si, in paralel, se analizeaza posibilitatea, "agreata si de FMI, a reorganizarii sectorului energetic in doua companii, care sa asigure o exploatare optima din punct de vedere tehnic, bazata pe un mecanism clar de functionare, in care sa nu mai fie incluse Hidroelectrica si Nuclearelectrica".
Pentru marile companii romanesti s-a stabilit tot marti care sunt urmatorii pasi pe care Ministerul Economiei ii va face.

"In cazul celorlalte companii: se continua programul de vanzare a 15% din pachetul de actiuni la TRANSELECTRICA si TRANSGAZ. Procesul SPO este programat a se finaliza la sfarsitul anului 2011.Pentru ROMGAZ va avea loc listarea la Bursa de Valori Bucuresti si vanzarea pachetului de 15% din capitalul social, iar pentru S.C. HIDROELECTRICA si NUCLEARELECTRICA S.A., pentru generarea de investitii suplimentare considerabile, se va demara procesul de majorare de capital cu 10% prin oferta publica primara (IPO)", se arata intr-un comunicat la Ministerului Economiei

(http://www.citynews.ro/arad/economic-25/fmi-si-ariton-au-facut-calendarul-privatizarii-companiilor-127175/)

Iată de ce cred eu că acest Acord va fi foarte important şi trebuie neapărat urmărit. Cum spuneam... Unicii reprezentanţi ai mamei politice non-doctrinare de dreapta, respectiv gruparea Băsescu-Boc@România, se înţeleg foarte bine cu grupul exploziei economiei de piaţă aflat în fruntea creşterilor economice, adică Jintao-Jiabao@China. Cum şi de ce dreptacii români au uitat brusc de "adversitatea lor" faţă de stângacii comunişti?

Deşi preşedintele Traian Băsescu strânge mâna preşedintelui Chinei cu dreapta...

(http://www.mfa.gov.cn/eng/wjb/zzjg/xos/gjlb/3215/3217/t195221.htm)

... la întâlnirea cu Li Changchun, membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, stânga se reuneşte cu dreapta...

(http://romanian.cri.cn/341/2011/04/15/1s116344.htm)

... şi de salutat salută cu stânga...

(http://www.gandul.info/news/traian-basescu-se-va-intalni-cu-presedintele-chinei-la-sfarsitul-lunii-iulie-6077038)

Pe timpuri, domnul Alexandru Andrieş avea un cântec, foarte popular între România post-revoluţionară, care spunea aşa:

M-am culcat sub Ceausescu,
M-am trezit sub Iliescu
Si faptul ca numele lor rimeaza nu-i vina mea...
Primul nu stia nici romaneste,
Al doilea vorbeste perfect ruseste,
Stie englezeste, stie frantuzeste,
Am zis "Asta da, dom'le, da !"

Ei bine... şi domnul Băsescu s-a culcat social-democrat şi, după ce a părăsit PD-ul pentru a ocupa Palatul Cotroceni, s-a trezit cu o revelaţie capitalistă şi veleităţi de dreaptă populară. Nu mai vorbesc că numele rimează în continuare cu trecutul Comunist... Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu, Iliescu, Băsescu, Băsescu...

Alexandru Andries - Ca simplu cetatean

DEMOCRAŢIA
Sper sa fie bine pusa undeva
Si macar de alegeri s-o putem consuma !

Să nu se înţeleagă că am ceva cu investiţiile chinezeşti în România, frica mea este relativă la oficialii români care cam au tendinţa de a vinde pe nimic (doar pentru avantaje personale sau succesul politic imediat) avuţia naţională şi viitorul României.
Să nu cumva să facem un detaliu la strângerea de mână şi să observăm că...

(http://www.ziarulatac.ro/eveniment/palma-galaiala-sau-sandvis-ascundeau-spaga-din-portul-constanta)