23 January 2012

Gambit la unire


http://static.tvtropes.org/pmwiki/pub/images/XanatosGambitDiagram_7509.jpg
(http://tvtropes.org/pmwiki/pmwiki.php/Main/XanatosGambit)


Deşi astăzi Gambitul este un joc destul de cunoscut printre cei tineri, gambitul "adevărat" denumeşte o strategie de şah. În începutul partidei de şah se sacrifică în mod voluntar pionul din faţa reginei sau a regelui şi pionul din faţa nebunului din partea reginei sau regelui, doar pentru a asigura o buna poziţie de atac. În general, prin gambit se înţelege un sacrificiu voluntar pentru a construi un avantaj neaşteptat.

Priviţi acest exemplu şi observaţi cum în aparenţă albul pierde piese "în prostie" dar şi cum, după câteva mutări doar, capătă un avantaj de poziţie foarte puternic născut tocmai din faptul că negru nu prea mută din piese şi, aparent, are prea multe pentru a se desfăşura...



Sigur, gambitul este foarte complex, poate fi făcute în multe forme, poate fi jucat mai departe în multe feluri... altfel negrul ar ştii să nu cadă în capcană şi nu ar captura acel pion.

Care ar putea fi "gambitul la unire"?

În acest moment există o presiune mult mai puternică asupra preşedintelui Traian Băsescu decât asupra lui Emil Boc creată din faptul că toţi cei care protestează văd în domnul Boc un simplu executant al voinţei prezidenţiale. Cine nu ştie exact cum stă treaba cu jocul politic, ar putea crede că domnul Boc a jucat gambitul prin domnul Raed Arafat pentru a contracara mutarea prezidenţială venită în plic cu legea sănătăţii, mutând presiunea populaţiei exercitată pe premier, din cauză că premierul impune legea, şi mai puţin pe preşedinte care, prin comisia prezidenţială, impune forma (uşor aberant din start, nu-i aşa). Domnul Arafat a fost recuperat, legea educaţiei rămâne deschisă şi "la mâna" ministrului... avantaj Boc.
Iată astăzi premierul este un pic mai la adăpost, chiar alături de partid, şi mai vizat este domnul Băsescu.
Dar hai să ne facem cu nu vedem un posibil gambit pentru vulnerabilitatea preşedintelui, să spunem că lucrurile au mers oricum pe un evoluţie prostă generală a echipei Băsescu-PDL, şi să ajungem în situaţia de azi. Se apropie ziua unirii, tradiţional se face întrunire cu cuvântare politică şi strânsură de mai marii României. Trec peste o mutare surpriză cu mitingul pe 5 februarie, adică pe stil vechi, pentru că este o mutare prea subtilă pentru politica de astăzi, mă îndoiesc că au un asemenea nivel de subtilitate.

Şi văd următoarele operaţiuni (mutări) care pot zăpăci nu numai USL-ul, dar şi poporul aflat în stradă.
1. Traian Băsescu tace în continuare şi nu părăseşte Palatul Cotroceni, îţi vede de treabă exact aşa cum ar fi trebuit să facă în calitate de preşedinte nejucător. Astfel nu numai că nu dă ocazia unui atac, nu numai că permite străzii să se mai stingă din forţă, dar până la urmă dă un semnal că a terminat cu "intervenţiile" de preşedinte jucător pentru următorii doi ani, adică forţează un atac psihologic.
2. Emil Boc este convins că activul de partid PDL se adună la un miting cu ocazia zilei unirii, un miting ce va fi folosit de susţinere în contra-miting Piaţa Universităţii... şi astfel iese la o cuvântare pe la Iaşi (că mă gândesc că nici chiar domnia sa nu poate fi păcălit să vorbească la Bucureşti)
3. Ca şi la revoluţie, întrunirea este pretextul unei mini-revoluţii ce se opreşte exact în demisia lui Emil Boc.
4. Urmează Guvernul de tehnocraţi, alegeri la termen pentru Parlament şi pare favorizat USL care muşcă gambitul.
5. PDL-ul este sacrificat în procente cu intrare la limită în Parlament, cei intraţi fiind mai ales dintre piesele importante din partid.
6. Gruparea Traian Băsescu revine puternic în Parlament prin nominalizarea lui Dan Diaconescu ca premier, şah la USL (mutarea i-a ieşit până acum preşedintelui).
7. Partidele "albă ca zăpadă", în frunte cu UNPR-ul şi ce mai rămâne din PDL prin parlament, se uneşte cu Partidul Popular şi se face un nou PDL-coaliţie majoritar în Parlament.
8. Traian Băsescu rezistă până la alegerile din 2014 şi lasă şi partidul pe o poziţie întărită în Guvern, cu o garnitură nouă obţinută cu "cei cu două facultăţi finalizate magna cum laude" din Partidul Poporului, dar, atenţie, cu un Dan Diaconescu şubrezit ca poziţie pentru că, evident, nu va putea face absolut nimic din promisiunile populiste pe care le vehiculează acum, ceea ce îi va permite domnului Băsescu să împingă un preşedinte de paie care să-i urmeze în 2014, cu un premier de paie Dan Diaconescu ce va fi total dependent de specialiştii domnului Băsescu risipiţi prin servicii, ministere...

Şah şi mat.

http://www.toonpool.com/user/2141/files/game_over_384585.jpg
(http://www.toonpool.com/cartoons/game%20over_38458)


Am gândit atât de mult că mi s-a făcut foame... Pe lângă insomnie (orele merg spre ora patru dimineaţă), foamea îţi ascute mintea. Mă duc deci să beau un pahar de apă... Cică apa pe stomacul gol scade colesterolul.

12 comments:

nimrod said...

:)

Asta cu apa e din medicina chinezească? Am citit recent că oamenii de ştiinţă chinezi (deci, nu o femeie din Timişoara sau un bărbat din Vaslui cu zic liderii PPDD) dau drept sigur că marii consumatori de cafea nu fac diabet de tip 2. Să fiu eu excepţia care confirmă regula? :)))

Biblio, România e mult mai mare decât o tablă de şah. Dacă mă gândesc bine e mult mai mare şi decât Piaţa Universităţii şi alte pieţe, totuşi...

Vasile, said...

Mai plauzibila chestia cu Diaconescu decit cu apa pe stomacul gol contra colesterolt cu o singura exceptie , greva foamei oficiala ca solutie finala!

Bibliotecaru said...

@ nimrod
România este mai mare, adevăr spuneţi... dar personajele care participă la joc sunt, de o parte şi alta, mai puţine decât piesele de şah.

Bibliotecaru said...

Chestiunea cu apa este de la un nene care spunea că bei nişte apă dată de el la nişte ore şi, nu ştiu cum, elimini tot felul de toxine bla bla bla... Dacă era chinezească, poate că era ceva mai credibilă.

Dacă treaba cu diabetul ar fi adevărată, atunci cei care au pus accize la cafea sunt criminali.

Asterisc said...

Pe termen scurt, adică pe mîine 24 ianuarie, cred că Traian Băsescu nu va apărea în public niciunde. Ar putea să vină, eventual, în Parlament, la şedinţa festivă, dar părerea mea este că nici măcar acolo nu va veni. Cred că singurul lucru pe care-l va face va fi un comunicat transmis în mass-media în care va spune cîteva cuvinte despre Unire.

Arogantu' said...

Inclin sa-l cred pe @Asterisc.
La urma-urmei, trebuie sa-si poata si Turcanul sa-si justifice leafa !

Vasile, said...

Ba din contra de ziua nationala se poate profita , opozitia va fi din nou acuzata de boicotare a acestei zile!


Curios nu exista inca nici o cerere a PDLeului de a manifesta de ziua nationala?

Bibliotecaru said...

Dacă preşedintele nu va ieşi... atunci este un argument pentru gambit. :D

Iată, domnul Boc a încercat şi domnia sa un mic gambit prin demiterea domnului Baconschi... Nu prea i-a ieşit pentru că, pion ca pion, dar domnul Baconschi nu e un pion de sacrificiu pe gustul poporului ca să se repeadă în el. Pe de altă parte întăreşte susţinerea UNPR, tot a obţinut ceva.

gabriella said...

Sunt intru totul de acord cu Asterisc...nu cred ca are curajul sa mearga la ziua Unirii.

Bibliotecaru said...

Vom vedea...

Vasile, said...

Vom vedea, a fost pina la urma o certitudine! Am vazut , nu trebuie sa se mai deplaseze pe teren ca sa
mai traga "o ba pa ma-ti!"

Bibliotecaru said...

Da, uneori frica păzeşte pepenii.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.