Este vremea reconstrucţiilor partidelor politice, Mi-am propus ca, pe cât posibil, să urmăresc şi să mediatizez aceste dorinţe de transformare.
Direcţii ale reconstructiei
Misiunea PSD este să promoveze crearea unei naţiuni civice, bazată pe egalitatea şi libertatea cetăţenilor, să sprijine realizarea unui societăţi moderne, bazate pe activismul civic. Pentru aceasta trebuie să redefinim conceptual ce fel de stat dorim să avem, ce fel de atitudine ar trebui să avem în raport cu acesta, care ar trebui să fie raporturile dintre individ şi comunitate, dintre muncă şi capital, să găsim cel mai bun echilibru între drepturile şi libertăţile sociale.
În acţiunea sa, PSD trebuie să ţină cont de faptul că sub un anumit nivel de sărăcie orice fel de civism şi de participare devin ori imposibile, ori exclusiv violent-revoluţionare, uneori antisistem. În fapt, nici liberalismul, nici creştin-democraţia nu sunt adversarii cei mai perfizi şi corozivi ai social-democraţiei, ci populismul, încarnat de diverse personaje şi sub diverse forme. Aşadar, principalul nostru adversar ideologic este populismul. Pe acesta trebuie să-l combatem, pentru a reface încrederea oamenilor în partidele politice având valori doctrinare stabile.
În contextul vieţii politice din România trebuie să reafirmăm faptul că sistemul bicameral reprezintă o condiţie esenţială a asigurării reprezentării echitabile a curentelor din societate, astfel încât, din dinamica activităţii parlamentare să apară cele mai bune soluţii, iar interesele minoritare să fie şi acestea reprezentate. În statele de mărime medie şi mare şi care au vocaţie democratică, sistemul parlamentar are o organizare bicamerală, aceasta fiind, totodată, o garanţie împotriva manifestărilor tiranice, fie că este vorba de cele venite din partea unei persoane sau a unui partid care aspiră să controleze întreaga scenă politică. Doar în „democraţiile sultanale” parlamentele sunt instituţii fără putere, aflate de facto sub controlul şefului statului. Pentru un stat membru al Uniunii Europene, nu poate fi acceptată reducerea parlamentului la un rol pur decorativ.
PSD trebuie să militeze nu doar pentru formula de „egalitate a şanselor”, ci şi pentru cea de „egalitate ca incluziune”. Incluziunea are, în acest caz, un sens foarte larg: cetăţenie, drepturi politice şi civile, obligaţii sociale. De asemenea, se referă la oportunităţile şi implicarea în spaţiul public. Într-o societate în care munca rămâne principalul instrument pentru supravieţuire, dar şi pentru respectul de sine şi nivelul de trai, accesul la muncă este principalul cadru de oportunităţi. Educaţia este un alt cadru. La fel, asistenţa medicală şi asigurările sociale. Politica noastră trebuie să se orienteze către susţinerea includerii sociale. Solidaritatea reprezintă principiul de bază, iar incluziunea socială – efectul dezirabil. Această incluziune îi vizează nu numai pe săraci, ci şi pe bogaţi. Frecvent ei se autoexclud ori sunt marginalizaţi de ura săracilor.
PSD trebuie să construiască un ascensor social diferit de cel care a funcţionat în perioada celor 20 de ani de tranziţie. Munca şi încurajarea iniţiativei, iar nu specula şi relaţiile clientelare trebuie să constituie motoarele principale care pun în mişcare ascensorul social. Societatea românească trebuie să îşi stabilească ierarhii ale valorilor, criterii ale meritelor şi utilităţii sociale. Mesajul nostru cu valoare etică trebuie să fie acela că nu se poate cumpăra orice având bani. Suntem în favoarea unei economii de piaţă, dar nu a unei societăţi de piaţă. România nu poate deveni un uriaş bazar în care se cumpără şi se vând funcţii publice, demnităţi, grade profesionale şi, în general, tot ceea ce trebuie obţinut prin muncă şi efort. Nu aceasta este societatea în care dorim să trăim.
PSD trebuie să conceapă o strategie pentru asigurarea echilibrului dintre protecţia şi asistenţa socială directe – acordată prin ajutoare dirijate doar categoriilor excluse şi vădit defavorizate – şi protecţia socială indirectă – realizată prin îmbunătăţirea serviciilor publice precum sănătatea, învăţământul, curăţenia mediului.
Vorbind despre redistribuţie ajungem, în mod firesc, şi la problema creării bogăţiei. În opinia mea, Statul român trebuie să se afirme ca partener activ în acţiunea politică de promovare a unui cadru economic definit de principiile responsabilităţii economice şi sociale faţă de ceilalţi şi a responsabilităţii economice şi ecologice pentru generaţiile viitoare. Nu trebuie să ne gândim doar cum redistribuim bogăţia, ci şi cum o putem produce. Din acest punct de vedere, ca principal instrument aflat la dispoziţia statului, Politica fiscală de tip social-democrat are două obiective:
- asigurarea unei redistribuiri a veniturilor pentru satisfacerea nevoilor comune, fie că vorbim de asistenţa socială directă sau de investiţii în capitalul uman. De asemenea, fiscalitatea trebuie să redevină, acum mai mult ca oricând, un instrument al redistribuţiei pentru a corecta inegalităţile sociale majore;
- determinarea anumitor comportamente ale agenţilor economico-sociali, în sensul creşterii dinamismului şi eficienţei acestora, încurajând însă şi responsabilitatea lor socială.
Ca atare, sistemul fiscal trebuie să fie de tip diferenţiat, flexibil, pentru a putea asigura un echilibru între cele două obiective ale politicii fiscale, enunţate anterior.
Într-o lume globalizată trebuie, însă, să asigurăm un echilibru între dezideratul unei societăţi fără şomaj şi o necesară flexibilitate a condiţiilor de intrare şi ieşire de pe piaţa forţei de muncă. Iar acest echilibru se poate realiza prin introducerea în cadrul relaţiilor de producţie a unui parteneriat între angajaţi şi angajatori, între sindicate şi organizaţii patronale, atât la nivel intern, cât şi la nivel transnaţional.
De asemenea, sistemul protecţiei sociale trebuie să creeze motivaţia unei mai mari iniţiativei private şi o trecere de la stadiul de bugetar la cel de liber întreprinzător.
(informaţia completă: http://nastase.wordpress.com/2010/01/24/stanga-romaneasca-reconstructie-ideologica-si-modernizare-a-actiunii-politice/)
No comments:
Post a Comment