Mi-a intrat prea mult în sânge să ascund lucrurile în spatele altor cuvinte, de parcă adevărul ar trebui mai întâi câştigat. Mi-a devenit o a doua natură în a constrânge realitatea în percepţie şi intuiţie pentru a nu exprima realitatea,, la rându-mi jumătate prin percepţie, la vedere, jumătate prin intuiţie, ascuns.
Cuvinte stricate - Tudor Arghezi
Toate
Cuvintele mele sunt întortochiate
Şi s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat.
Au vrut să alerge şi să joace
Dar beţia le-a prăvălit încoace.
Nu mai ştiu ce spun şi is
Bolnave de ras.
S-au stricat cuvintele mele!
Umbla prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărtişor,
Şi-ar voi să culeagă roade
Fâsticite şi neroade
Din salcii nici verzi.
Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale.
Să nu le mai cânte cumva
Vocea ta
Şi pe cobza de stele.
Huleşte-le!
(sursa: http://www.poezie.ro/index.php/article/1833904/Festival_Interna%C5%A3ional_de_Literatur%C4%83_%60Tudor_Arghezi%60,_Tg-Jiu)
1 comment:
@Biblio,
Fără doar şi poate, adevărul şi libertatea se câştigă, nu se oferă.
Post a Comment