Eminescu

---

ADIO

De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rĕmăi, rĕmăi cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.

De astazi dar tu fă ce vrei,
De astazi nu’mi mai pasă,
Că cea mai dulce’ntre femei
Mĕ lasa.

Căci nu mai am de obicei
Ca ’n zilele acele,
Să mĕ imbĕt şi de scăntei
Din stele,

Cănd degerănd atătea dăti,
Eu mĕ uitam prin ramuri
Şi aşteptam să te arati
La geamuri.

O, căt eram de fericit
Să mergem impreună,
Sub acel farmec linistit
De luna!

Şi când în taină mĕ rugam
Ca noaptea ’n loc să stee,
În veci alături să te am,
Femee!

Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte,
De cari azi abia mi-aduc
Aminte.

Căci astazi dacă mai ascult
Nimicurile aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.

Şi dacă luna bate ’n lunci
Şi tremura pe lacuri,
Totuşi îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri.

Cu ochii sĕrii cei de ’ntăi
Eu n’o voiu mai privi-o...
De-aceea ’n urma mea rĕmăi-
- Adio!

Volumul Poesii apărut la Editura SOCECU & Comp. - BUCURESTI în anul 1884, tipărită în Stabilimentul grafic SOCECU & TECLU - BUCURESTI 96 Strada Berzi...