Acest filmuleţ m-a convins că teoria conspiraţiei şi ţinerea secretelor este ceva probabil, dacă nu cert.
Mă întreb dacă cei care conduc statele lumii au o limită.
The Portable Jack Kerouac
-
I have lots of things to teach you now,
in case we ever meet, concerning the message
that was transmitted to me under a pine tree in North Carolina
...
1 year ago
9 comments:
@Biblio,
Filmuleţul are o vechime de zece ani.Aproape întreg sistemul de fortificaţii al Elveţiei a fost dezafectat la sfârşitul anilor '90 şi a fost transformat într-un lanţ de obiective turistice specializate. Elveţienii (care sunt deosebit de zgârciţi cu participarea la cheltuielile bugetare, d'aia sunt aşa de bogaţi ca persoane fizice vezi falimentul Swissair), or fi luat act că, dacă o mână de trenţăroşi prăfuiţi pot ţine în şah NATO doar cu nişte AG-uri, atunci geaba fortificaţiile. Între timp au mai apărut şi kit-urile JDAM.În context, sufăr că nu pot să bârfesc pe marginea iniţiativei autohtone de construire a adăposturilor blindate pentru avioane şi rezultatelor ei...
Nu e vorba despre asta.
Elveţia a dezvoltat un concept de neutralitate şi neimplicare, a mai dezvoltat un concept al ciocolatei cu văcuţa violet şi al ceasurilor mecanice... şi sub bălegarul de la văcuţe se ascunde niscaiva arme, ceasornicarii fac roţi dinţate pentru mecanisme de ochire de tun. Pentru mine este şocant să văd această trecere de la imaginea bucolică văzută din avionul de spionaj la realitatea de carton a unei naţiuni. Am asistat acolo la un adevărat "transformer"... Acolo nu era un simplu camuflaj, era pictura unui sătuc străvechi peste mitraliere, era pictura de iarbă peste tunuri, era o clădire veche de 500 de ani pictată peste un buncăr. Una este să arunci o plasă de camuflaj cu frunze peste un tun, alta este să creezi imagine şi istorie pentru a camufla tunul.
Ce am văzut a fost oribil, greţos, cumplit din punctul de vedere al umanităţii. La ce ne mai putem aştepta? Vor ieşi exponatele din muzee pentru a ne tăia beregata? Hidos!
@Biblio,
Cu respect pentru punctul dumneavostră de vedere, eminamente civil, totuşi disimularea în cazul de faţă e dovadă de ingeniozitate ca să nu zic artă.Timpul tunicilor albastre, roşii sau albe şi a toboşarilor s-a oprit încă înainte de primul război mondial.
Cât priveşte exponatele de prin muzee, personal am o adevărată problemă cu ele şi m-am amuzat teribil la filmele lui Ben Stiller. Să nu uităm că o mumie egipteană a spart cu pumnul, la Muzeul Louvre, un geam de la o vitirină.
Poate aveţi dreptate, dar Elveţia era o ţară specială tocmai pentru că neutralitatea ei nu implica şi armata, ci doar toboşari în tunici. Este ca şi cum aş găsi în grota unui pusnic considerat sfânt o panoplie de arme automate. Nu are sens. S-a spulberat mitul neutralităţii.
Vor ieşi exponatele din muzee pentru a ne tăia beregata? Hidos!
Nu biblio. pe noi nu ne mai poate ataca nimic,nu ne mai inspaimanta nimic sau daca da, atunci ne vor "salva" cu pieptul de otel politicienii chiar si de mumii egiptene hihihii....
Avem un verisor care traieste in Elvetia de peste 15 ani....Ce ne spune el acum, ne cam mira! Nu mai e ce-a fost Elvetia, mitul cum spui s-a cam risipit. O singura data am fost in trecere- popas 2 zile si a fost suficient sa nu uit niciodata......
În viaţă mai am o singură speranţa: DELICATEŢEA. Mie dacă mi se fură şi senzaţia aceasta de "linişte undeva la ţară", nu-mi mai rămâne absolut nimic.
@Biblio,
a.Câţiva ani buni după Revoluţie am crezut sincer că pentru România post-comunistă neutralitatea ar fi o bună soluţie. Am şi scris câte ceva despre asta. În cele din urmă am înţeles însă că doar cei bogaţi sau cel puţin greu accesibili îşi permit luxul neutralităţii care între timp a devenit de nesusţinut chiar şi pentru elveţieni.
b. Pasăre rară delicateţea... Eu sunt mai puţin pretenţios: dacă nu pot fi delicat, măcar să mă port îngijit. În acelaşi timp nu mă aştept de la aşa ceva de la cei din jur, ca să nu sufăr dezamăgiri. Cât priveşte speranţa că "la ţară", no way! se va găsi mereu un vecin care să-şi pună maneaua la maxim. Ar mai fi ceva linişte pe la mănăstiri, dar numai acolo unde comunitatea e condusă cu o mână de fier, altfel e ori un viespar ori e un butoi cu pulbere.
c. Am reţinut dintr-un film libanez văzut recent următoarea vorbă de duh: "Câtă vreme mai sunt bani, mai e şi speranţă".
Aş fugi în munţi, dar şi ăştia sunt revendicaţi.
Post a Comment