Am citit o confidenţă a poetului Adrian Păunescu apărută în ziarul RING şi m-am cutremurat. Suportul mesajului este construit pe recunoştinţa faţă de prietenii ce nu se ascund atunci când este nevoie de ei, dar eu am descoperit şi cealaltă parte, şi non-prezenţa prietenilor care se văd numai când ei au nevoie de tine.
Suferinţa devine ocazia cernerii prietenilor. Atitudinea lor, în momentele grele, îi defineşte, îi apropie sau îi depărtează de omul în suferinţă. Am avut prilejul, în aceste săptămâni, să-mi revăd prietenii. Să mi-i revăd şi să-i reevaluez. Aşa cum, de altfel, mărturiseam şi în nişte emisiuni televizate, am descoperit senzaţia reconfortantă a solidarităţii omeneşti în gesturi ale unor oameni lipsiţi de retorică, dar buni la fapte.(sursa: http://www.ziarulring.com/stiri/17525/cernerea-prietenilor)
Eu aş mai adăuga că suferinţa cerne şi echilibrul raţiune/credinţă.
© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.
No comments:
Post a Comment