Semi-analfabetismul exerciţiului funcţiei.
Se va spune că am ceva personal cu domnul Ioan Ghişe de pe vremea când era un fel de domnul Hoară al PNL, pe timpul exerciţiului "guvernării Tăriceanu". Îmi asum acest pericol de interpretare, pentru că nu pot să tac când văd aşa ceva...
b762/2010, Propunere legislativă - Legea profesiei de jurnalist
La început mi-a atras atenţia această lege prin faptul că nu este prima încercare de legiferare a activităţii de ziarist, un "dop în portavocea mass-media" se doreşte de foarte mult timp. Până acum o lege a presei nu şi-a făcut loc... iată însă că cineva tot mai depune astfel de iniţiative. De data aceasta este vorba despre un liberal care încearcă, absolut singur pe lista iniţiatorilor, să introducă o lege a jurnaliştilor.
Documente asociate proiectului de lege:
- Adresa de înaintare a initiativei legislative pentru dezbatere - Forma iniţiatorului - Expunerea de motive la initiativa legislativa - Avizul Consiliului Legislativ 
OK.
Poate că acest limbaj de lemn însoţit de ceea ce trebuie să facă un jurnalist şi alte măreţele idealuri exprimate în activitatea acestuia, reprezintă un salt spre oniricul unei vieţi mai bune şi mai curate şi mai morale... Cine pune însă într-o lege formulări de tipul...
... introduce în lege truisme absolute. "Zvonurile nu trebuie confundate cu ştirile"? Asta este din ciclul băsescian "iarna nu-i ca vara".Eu înţeleg că domnul Ghişă nu este de profesie jurist şi, în consecinţă, nu a învăţat nicăieri, "în mod oficial", care este limbajul legii. Pe de altă parte, domnia sa a fost deputat în perioadele 1992-1996, 2004-2008, este senator al României, a fost şi primar 8 ani... practic este din 1991 exact în funcţiile în care se alţi parlamentari consideră că avocaţii îşi pot face stagiatura (că doar "scandalul" este proaspăt). După atâţia ani domnia sa concepe astfel de texte legislative?
Oricât m-ar întrista faptul că partidele nu desemnează drept candidaţi pentru funcţiile publice oameni pregătiţi special să exercite aceste funcţii, trebuie să revin la problematica proiectului de lege.
NU SUNT DE ACORD CU NICI UN FEL DE REGLEMENTARE SPECIALĂ A PROFESIEI DE ZIARIST.
RESPONSABILITATEA UNUI ZIARIST TREBUIE SĂ FIE EGALĂ CU RESPONSABILITATEA ORICĂRUI CETĂŢEAN AL ROMÂNIEI.
RESPONSABILITATEA UNUI ZIARIST TREBUIE SĂ FIE EGALĂ CU RESPONSABILITATEA ORICĂRUI CETĂŢEAN AL ROMÂNIEI.
Este trist că politicienii încă se gândesc la legile care îngrădesc, supra-reglementează şi nu la legile care ocrotesc.
Era să uit. Termenul limită pentru consultarea publică este 28.01.2011. Exprimaţi-vă părerea cu încredere peste tot unde puteţi.
24 comments:
"Semi-analfabetismul exerciţiului funcţiei."
Eu sunt de acord cu aceasta afirmatie( dar,in paranteza,este valabila pentru marea majoritate a parlamentarilor).
Dar nu "semi-analfabetismul exerciţiului funcţiei" este principala cauza a "neatentiei" din initiativele legislative si din legislatie in general.
Principala cauza este interesul personal si de grup ca legislatia sa fie ambigua si interpretabila.
Iar motivul principal pentru care acest interes personal si de grup este in in contradictie si opus cu interesul public si al societatii in general este imoralitatea si incorectitudinea cvasituturor conducatorilor politici si a marii majoritati a fruntasilor politici.
Daca considerati ca exista greseli de logica in acest comentariu al meu Va rog sa mi le semnalati.Daca nu,as dori sa duc mai departe logica acestui comentariu.
@ tibi
Absolut de acord cu "majoritatea parlamentarilor", tocmai de aceea şi insist pe apariţia şcolilor de politicieni.
Mergeţi cât doriţi de departe... :D
Doream sa confirmati sau sa infirmati existenta unor "greseli de logica" in intregul meu comentariu ( de pana acum )si nu doar in legatura cu "majoritatea parlamentarilor". In fine...
Eu cred ca (de departe)principalul motiv pentru care suntem unde suntem este imoralitatea personala si de grup a conducatorilor si a fruntasilor politici(atat cei alesi cat si cei numiti).
Daca se accepta ideea ca principalul motiv al situatiei actuale este imoralitatea personala si de grup a conducatorilor atunci logica imi spune ca nu ar avea mari beneficii " scolile de politicieni" daca cei scoliti acolo sunt persoane incorecte.
Eu cred ca principala preocupare a celor nemultumiti de situatia actuala dar doritori sa faca ceva in schimbarea acesteia ar fi identificarea de potentiali fruntasi politici care (cel putin aparent) sa fie puternic credibile din punct de vedere al integritatii.
Daca nu aveti obiectii voi continua.
@ tibi
Nu am găsit nici o greşeală de logică...
Nu am ce obiecţii să ridic. Spuneţi chestiunii de bun simţ. Aş spune însă că până acum aţi răscolit concluziile şi nu fenomenele, nu sistemul cauză-efect.
De exemplu, spuneţi că...
Daca se accepta ideea ca principalul motiv al situatiei actuale este imoralitatea personala si de grup a conducatorilor atunci logica imi spune ca nu ar avea mari beneficii " scolile de politicieni" daca cei scoliti acolo sunt persoane incorecte.
... şi aşa este, aveţi dreptate. Pe de altă parte, unul din motivele şcolilor de politicieni este tocmai ca cei şcoliţi acolo să nu fie persoane incorecte, pentru că cei propuşi de partide pentru şcolarizare ar trebui să fie cei cu aptitudini şi nu ariviştii.
Am să vă dau un exemplu. Ce au în comun Adrian Năstase, Mircea Geoană, Theodor Meleşcanu... Au o anumită eleganţă comportamentală. Chiar şi atunci când cuvintele lor nu sunt tocmai nobile, chiar şi atunci când sunt agresivi, per ansamblu domniile lor emană o oarecare eleganţă, cultivare, experienţă a dialogului... nu sunt pur şi simplu personalităţi scufundate în grobian. De ce? Pentru că cei trei au o şcoală a diplomaţiei româneşti care i-a cizelat şi acum ştiu să folosească o furculiţă de escargot.
O şcoală politică exact acest lucru face, clădeşte cu grijă un politician, îl cizelează, îi dezvoltă conştiinţa... îl ridică la un cu totul alt nivel de înţelegere, îi formează o lectură, îi formează o eleganţă aristocratică, un cuvânt greu, o responsabilitate...
Desigur, acum trebuie ca şi şcoala de politicieni să fie una adevărată şi nu una numai de formă, numai bună de trecut la CV.
Daca nu aveti obiectiuni fata de "Eu cred ca principala preocupare a celor nemultumiti de situatia actuala dar doritori sa faca ceva in schimbarea acesteia ar fi identificarea de potentiali fruntasi politici care (cel putin aparent) sa fie puternic credibili din punct de vedere al integritatii." atunci merg mai departe.
Cum pot fi gasiti acei fruntasi politici care sa fie credibili dpdv al integritatii?
O buna ocazie o reprezinta alegerile locale din 2012.
Eu cred ca pot fi convinsi unii viitori candidati la functiile de primari si presedinti de CJ care sa se angajeze public ca daca vor fi alesi vor posta detailat si saptamanal pe siteul unitatii absolut toate cheltuielile unitatii(atat cu achizitiile de materiale, servicii si investitii cat si cu personalul).Acestia vor realiza ca daca vor fi alesi (si) cu acest angajament posibilitatile de a avea foloase necuvenite (personale si de grup) vor fi sensibil reduse. Dar si probabilitatea de fi alesi va fi sensibil mai mare.Pentru ca mijloacele media neutre si cetatenii dezamagiti, neincrezatori si nehotarati ar sprijini puternic acesti candidati.
Eu cred ca cei alesi (si) cu acest angajament nu ar putea motiva eventuala nerespectare a acestuia.
Poate ca un intreg partid (eventual acum cu sanse mai mici)ar putea fi convins sa isi insuseasca aceasta idee si sa propuna candidati care sa se angajeze public la acest lucru.
Si daca ar fi conducatori de institutii care sa asigure transparenta detailata si regulata a tuturor cheltuielilor institutiei acest lucru ar fiun exemplu si pentru altii si treptat presiunea cetatenilor ar impune generalizarea.
Eu cred ca un candidat la conducerea unei unitati de stat care se angajeaza public ca va asigura transparenta totala a cheltuielilor este credibila dpdv al integritatii.
@ tibi
Stimate domn,
Dumneavoastră nu spuneţi ceva greşit. Chestiunea este că nu încercaţi să mutaţi societatea şi politica dinspre zona anormală în care este astăzi spre normalitatea logică dorită, ci, dimpotrivă, încercaţi să mutaţi realitatea spre o normalitate.
Ştiţi acea alternativă... poţi să dai unui flămând un peşte pe zi, sau poţi să-i dai o undiţă şi să-l înveţi să-şi prindă un peşte pe zi. Dumneavoastră faceţi ce trebuie, "vindecaţi" de foame cetăţeanul înfometat, numai că eficienţa ar fi să se rupă cercul vicios.
Calea despre care vorbiţi, ar implica un "Mai Bine", dar nu va provoca "Funcţionarea Corectă" a societăţii româneşti pentru că democraţia nu ar exista şi doar o aparenţă democratică.
Nu cred ca am inteles ce ati vrut sa spuneti.
Eu cred ca un conducator de institutie care accepta transparenta totala asupra cheltuielilor are o probabilitate infinit mai mare sa actioneze "democratic".Este o probabilitate mare ca un conducator de institutie care accepta transparenta totala a cheltuielilor sa fie o persoana corecta.Si cred ca ar fi cu mult mai eficient ca activitatea celor care isi fac un scop din reducerea coruptiei sa se indrepte inspre identificarea acelor viitori candidati care ar accepta aceasta idee si inspre convingerea viitorilor candidati sa accepte aceasta idee.
Dar,pentru asta,trebuie convinsi intai cei care isi fac un scop in reducerea coruptiei ca metoda principala ar fi presiunea asupra potentialilor candidati sa accepte aceasta idee.
@ tibi
Am ajuns iar la discuţia despre... democraţie.
Dumneavoastră spuneţi că un conducător de instituţie care acceptă transparenţa (o transparenţă impusă de lege, deci nu una facultativă) este mai probabil să fie cinstit şi, în consecinţă, democraţia este întărită.
Haideţi să spunem că undeva pe serverul Guvernului apare că premierul a achiziţionat o ascuţitoare cu suma de 10 mii de euro. Ce se întâmplă mai departe? Cum poate poporul sancţiona, democratic, premierul?
1. Nu mai votează partidul din care provine premierul, ci alt partid...
Să luăm condiţiile legate de realitate (ca supoziţie de sancţionare politică în cazul ascuţitoarea). Contează votul acordat PDL relativ la prezenţa domnului Boc în fruntea ţării?
Domnul Boc a ajuns premier în urma unei coaliţii de guvernare care nu a fost dorită nici de votantul PSD, nici de votantul PDL.
Domnul Boc a fost demis prin moţiune de cenzură de o majoritate parlamentară, aceiaşi care l-a pus în fruntea Guvernului.
Domnul Boc a fost repus în funcţie de exact acelaşi parlament după realegerea domnul Băsescu preşedinte.
Iată deci că avem situaţii opuse de exprimare a Parlamentului la acelaşi vot al cetăţenilor.
Veţi spune că a contat votul civic acordat preşedintelui Traian Băsescu... urmează punctul 2.
2. Între momentul Johannis şi momentul revenirii domnului Boc, singurul eveniment determinant a fost cel al alegerilor prezidenţiale. Cu alte cuvinte votul cetăţenilor în alegerile prezidenţiale a însemnat revenirea domnului Boc. Dar votul pentru preşedinte determină o sancţiune pentru premier? Nicidecum. Să ne reamintim că domnul Băsescu a vrut, mai mult de doi ani, să-l dea jos pe domnul Tăriceanu şi nu a reuşit.
Veţi spune că de fapt reacţia civică conduce la demiterea domnului Boc... şi ajungem astfel la punctul 3.
3. Reacţia socială manifestată ca protest de stradă, cel mai puternic mijloc de exprimare publică. Singura dată când protestul de stradă a schimbat premierul a fost la o mineriadă, atunci când a căzut Guvernul Petre Roman. Protestatarii au atacat clădirea Guvernului, clădirea Parlamentului şi a Preşedinţiei, dacă ţin eu bine minte, Guvernul l-au incendiat, l-au atacat cu pietre, au forţat intrarea cu forţa pentru a sparge ceva căpăţâni cu "uneltele specifice muncii de minier"... era, foarte aproape de izbucnirea unui conflict cu adevărat violent...
Astăzi domnul Boc are, probabil, o minimă istorică de încredere pe care un premier a avut-o în Istoria României, lumea urăşte actualul preşedinte şi pe actualul premier mai mult decât pe Ceauşescu şi pe Constantin Dăscălescu. Deloc nu are asta importanţă.
Şi atunci?
Desigur, transparenţa ajută, cum bine aţi spus, dar nu este suficientă în lipsa unei exprimări democratice.
Cum poate fi totul deblocat?
Totul ar fi funcţional dacă "partidul" nu ar exercita o permanenţă constrângere asupra membrilor săi ajunşi în posturile publice.
"Dumneavoastră spuneţi că un conducător de instituţie care acceptă transparenţa (o transparenţă impusă de lege, deci nu una facultativă) este mai probabil să fie cinstit şi, în consecinţă, democraţia este întărită."
Eu spun ca un conducator care accepta o transparenta facultativa este cu mult mai probabil sa fie cinstit.
"Cum poate poporul sancţiona, democratic, premierul?"
In prima instanta poporul nu poate sanctiona democratic premierul.Dar nu asta este ideea.Ideea fundamentala este ceea din paragraful anterior:"...un conducator care accepta o transparenta facultativa este cu mult mai probabil sa fie cinstit."
Si este cu muuuult mai mica probabilitatea ca sa se cumpere o ascutitoare cu 10000 de euro.Si este cu muuuult mai mare probabilitatea ca, daca s-a gresit, sa se corecteze greseala.Si este cu mult mai mare probabilitatea ca ,treptat, sa creasca gradul de democratie.
Pana acum,in acest comentariu mi-am exprimat parerea ca acel comentariu al Dumneavoastra de la ora 7;48 am este eronat. Comentariile ulterioare se bazeaza pe ipotezele de la acela si eu acele ipoteze le gasesc gresite.
Daca doriti putem discuta mai mult despre respectivul comentariu sa incercam sa il clarificam.
Eu am enuntat de la inceput: PRINCIPALA cauza a situatiei in care am ajuns este lipsa de moralitate a conducatorilor.Nu ati contrazis aceasta afirmatie.
Eu cred ca este obligatoriu si posibil IN PRIMUL RAND sa se gaseasca metode care sa impuna conducatori credibili dpdv al integritatii morale.Cresterea gradului de democratie ar fi una din consecintele acestui PRINCIPAL PRIM RAND.
@ tibi
Iar vi s-a blocat comentariul. Probabil că e prea lung.
"Dumneavoastră spuneţi că un conducător de instituţie care acceptă transparenţa (o transparenţă impusă de lege, deci nu una facultativă) este mai probabil să fie cinstit şi, în consecinţă, democraţia este întărită."
Eu spun ca un conducator care accepta o transparenta facultativa este cu mult mai probabil sa fie cinstit.
"Cum poate poporul sancţiona, democratic, premierul?"
In prima instanta poporul nu poate sanctiona democratic premierul.Dar nu asta este ideea.Ideea fundamentala este ceea din paragraful anterior:"...un conducator care accepta o transparenta facultativa este cu mult mai probabil sa fie cinstit."
Si este cu muuuult mai mica probabilitatea ca sa se cumpere o ascutitoare cu 10000 de euro.Si este cu muuuult mai mare probabilitatea ca, daca s-a gresit, sa se corecteze greseala.Si este cu mult mai mare probabilitatea ca ,treptat, sa creasca gradul de democratie.
Pana acum,in acest comentariu mi-am exprimat parerea ca acel comentariu al Dumneavoastra de la ora 7;48 am este eronat.
Comentariile ulterioare se bazeaza pe ipotezele de la acela si eu acele ipoteze le gasesc gresite.
Daca doriti putem discuta mai mult despre respectivul comentariu sa incercam sa il clarificam.
Eu am enuntat de la inceput: PRINCIPALA cauza a situatiei in care am ajuns este lipsa de moralitate a conducatorilor.Nu ati contrazis aceasta afirmatie.
Eu cred ca este obligatoriu si posibil IN PRIMUL RAND sa se gaseasca metode care sa impuna conducatori credibili dpdv al integritatii morale.Cresterea gradului de democratie ar fi una din consecintele acestui PRINCIPAL PRIM RAND.
@ tibi
Să o luăm pe rând...
Spuneam că transparenţa nu este facultativă, şi că nu conducătorul alege dacă este sau nu este transparent astfel încât transparenţa să spună ceva despre cinstea lui. Dacă alege să nu fie transparent, alege să încalce legea, în consecinţă este, cu siguranţă, necinstit.
Cineva care alege să blocheze respectarea legii în scopul netransparentei, este, în mod evident, necinstit pentru că încalcă legea care permite cetăţeanului să se informeze asupra diverselor aspecte ale activităţii statului, avem deci o certitudine.
Acceptarea transparenţei este o stare de normalitate care nu implică o apreciere asupra cinstei. Blocarea transparenţei este însă o dovadă de necinste.
Se poate determina, în consecinţă, cu siguranţă necinstea, pe când cinstea nu poate fi determinată.
Numai aparent transparenţa scade probabilitatea ca cineva să fure. Gândiţi-vă că aflaţi că se fură datorită transparenţei. Ne-transparenţa ascunde problema şi nu o aflaţi, dar asta nu înseamnă că nu există. Pe de altă parte, există şi o stare de mijloc, anume o transparenţă aparentă, precum o oglindă... Se asigură transparenţa pentru lucrurile OK şi se ascund cele care nu sunt tocmai OK.
Nu uitaţi însă că aţi aflat de scandaluri datorită transparenţei. Cei netransparenţi nu prea au fost acuzaţi până acum... Ascuţitoare scumpă nu dispare, se modifică însă modul de operare pentru ca banii să fie justificaţi şi să nu sară în ochi.
Stimate domn,
Democraţia nu înseamnă ca un lider să facă lucruri care fac bine poporului. Acest lucru este populismul, într-o formă sau alta. Democraţia înseamnă ca liderul (reprezentantul) să facă ceea ce îi spune poporul să facă, el, ca reprezentant, având capacitatea şi cunoştinţele necesare punerii în operă a dorinţei poporului în zona funcţiei sale.
Sunt de acord cu faptul că lipsa de moralitate este principalul "vinovat" sau, mai bine spus, punctul de plecare al "relelor" din politica românească. Pe de altă parte, la noi nu ar exista democraţie nici dacă, prin absurd, de mâine toţi liderii ar avea o moralitate neştirbită. De ce? Pentru că ei nu reprezintă instrumentul prin care poporul îşi pune în operă voinţa politică, ei nu pun în practică ceea ce doreşte poporul. Vorbim deci nu de democraţie, ci de oligarhie, adică poporul alege nu un reprezentant al voinţei sale politice ci un cetăţean care să ia deciziile în locul lui.
"Se poate determina, în consecinţă, cu siguranţă necinstea, pe când cinstea nu poate fi determinată."
De acord. Am spus ca este cu muult mai mare probabilitatea ca un candidat care accepta transparenta facultativa sa fie cinstit.In principiu nu ar mai fi nevoie sa se continue aceasta logica.Pentru ca problema asta e :impunerea de candidati care sa accepte transparenta totala deci probabil cinstiti.Dar incerc sa comentez ce ati scris in continuare.
"Se asigură transparenţa pentru lucrurile OK şi se ascund cele care nu sunt tocmai OK."
Eu presupun transparenta totala. Daca conducatorul nu asigura transparenta totala desi a promis sau daca datele facute public nu sunt reale eu cred ca actiunea si presiunea salariatilor cunoscatori ai situatiei reale si al altor persoane va rezolva treptat aceasta problema.Pe mine m-ar satisface pe deplin probabilitatea mare ca un conducator sa fie o persoana cinstita.
Iar despre democratie:Eu cred ca gradul de democratie ar creste mult daca conducatorii ar fi persoane cinstite.
Indiferet de ce logica urmam eu cred ca daca problema principala este lipsa de moralitate atunci rezolvarea problemei sta in modalitatea de a obtine conducatori cinstiti.(sau probabil cinstiti sau cu un grad ridicat de cinste).
Să presupunem că toţi sunt cinstiţi... cum anume vedeţi că se manifestă democraţia, cum anume se pune în practică voinţa poporului?
Post a Comment