Diferenţa dintre responsabilitate şi iresponsabilitate

---

Pentru că eşecul trebuia să poarte un nume de ţap ispăşitor şi pentru că domnul Băsescu este înconjurat numai de mieluşei ascultători, domnul Traian Băsescu doreşte să ia vina pe numele domniei sale.

Domnul preşedinte îşi asumă responsabilitatea deşi consideră că nu prea are legătură cu "eşecul Schengen", doar responsabilitatea se împrăştie tocmai la cei care nu au legătură cu domnia sa, cum ar fi Justiţia. Cu alte cuvinte, domnul preşedinte este un fel de martir legat indisolubil de martiriul său...

RESPONSABILITÁTE, responsabilităţi, s. f. Obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta şi suporta consecinţele; răspundere. ♦ Funcţie, sarcină de responsabil. – Din fr. responsabilité.

ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumare.

Cum anume îşi asumă preşedintele Traian Băsescu răspunderea altora... e ceva mai greu de înţeles. Pe de altă parte domnul Băsescu nici nu riscă mare lucru prin această declaraţie





Dacă nu cumva suntem într-o versiune a romanului lui Ken Kesey "One Flew over The Cuckoo's Nest", mă gândesc că orice eşec al politicii externe trece prin sfera diplomaţiei, adică ambasadori, minister de externe, premier şi preşedinte... Justiţia? De ce ar fi de vină judecătorii, procurorii, avocaţii, intimaţii? Eu cred că justiţia funcţionează conform unor legi. Dacă încalcă judecătorii legile, să fie judecaţi şi condamnaţi, dacă nu le încalcă, nu au cum să fie vinovaţi de ceva. Domnule preşedinte, în ochii mei sunteţi, fără doar şi poate, primul vinovat al acestei probleme, este exact rodul conducerii dumneavoastră înţelepte spre antagonismul românilor. Nu am fost un fan al intrării României în spaţiul Schengen, nu sufăr atât de mult de pe urma acestui "eşec", dar asta nici nu înseamnă că pot accepta aberaţii logice. Este bine că vă asumaţi răspunderea, nu este bine că încercaţi să vă dezvinovăţiţi. Un om care recunoaşte sincer că stă la baza unui eşec naţional, chiar şi dacă nu-şi dă demisia, este un om de caracter. Domnule preşedinte, lumea v-ar stima mai mult dacă nu v-aţi băga peste puterile statului, dacă aţi fi retras în limitele mandatului de preşedinte, aşa cum spune constituţia, şi aţi lăsa puterile statului să-şi vadă de treabă. Mai aveţi jumătate de mandat. Fiţi domnia voastră primul preşedinte democratic, cu adevărat democratic, în aceşti trei ani de mandat.

Apropo de "Zbor deasupra unui cuib de cuci". Sunt singurul care aude pe acele înregistrări nişte sunete ciudate? Îl aud pe domnul Băsescu vorbind şi, de undeva (nu ştiu de unde), se aud nişte zgomote de parcă ar cânta cucul şi ar şuiera mierla. Probabil instalaţia de sonorizare... prea multe microfoane pe metrul pătrat (cum spune domnul Andrieş, "Mi-a zis mie cineva. Că asta se-ntâmplă fiindcă sunt prea multe microfoane pe reţea!")... apare microfonie.

NICULINA MERCEANU - Când aud cucul cântând

COMUNICAT DE PRESĂ
(05 ianuarie 2011)

REF: Participarea preşedintelui României la prezentarea Raportului de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii pe anul 2010

Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat miercuri, 05 ianuarie a.c., la prezentarea Raportului de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii pe anul 2010, prilej cu care a susţinut următorul discurs:

„Bună dimineaţa. Vă pot spune că am citit raportul anual, vă rog să-mi permiteţi să fac câteva observaţii legate de ce ne doare cel mai tare – de Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Nu sunt nişte observaţii neapărat personale, avem informaţiile evaluării legate de vizita din luna decembrie şi vă pot spune că, pe fond, încercarea noastră de a îmbunătăţi raportul din vară cu un raport intermediar făcut la solicitarea României nu pare a fi un succes din multe puncte de vedere. Sigur, sunt observaţii, unele corecte, altele poate puţin exagerate. Vă mărturisesc că - dacă vorbim despre viteza de judecare a unor procese - sunt foarte multe dosare de mare corupţie care au început să fie transmise către instanţe - 2005, 2006, 2007. Într-un sistem judiciar cum este al nostru, încă nu putem spune că sunt întârzieri catastrofale, chiar dacă se putea face mult mai mult din punct de vedere al judecării dosarelor de mare corupţie. Dar, uitându-mă la o ţară cu un Cod Penal, să spunem, asemănător cu al nostru, cu originile în Codul lui Napoleon, un mare accident, o mare catastrofă a fost judecată în zece ani. Accidentul Concorde de acum zece ani a primit soluţia abia acum două săptămâni. Deci, pe undeva, cred că trebuie să consolidăm efortul de explicare a modului cum funcţionează sistemul nostru judiciar, ceea ce, repet, nu justifică amânările la nesfârşit ale intrării în judecare a unor dosare de mare interes public, dar care ar avea menirea să şi consolideze sau să arate că avem o justiţie capabilă să lupte împotriva corupţiei, a marii corupţii, în mod deosebit. Deci, nu am început cu o scuză la adresa sistemului judiciar din România. Din păcate, MCV-ul, cu sau fără voia noastră, a fost anexat ca o condiţie de acces în Spaţiul Schengen şi este evident şi din scrisoarea celor doi miniştri, a ministrului de interne francez şi a ministrului de interne german. Eu îmi asum responsabilitatea politică a întârzierii accesului României în Spaţiul Schengen, pentru că sunt şeful statului şi cineva trebuie să-şi asume această responsabilitate. În acelaşi timp, este evident că marile noastre probleme sunt cantonate în zona justiţiei şi trebuie să ne asumăm, şi sub preşedinte, fiecare trebuie să ne asumăm responsabiităţile pe care le avem.

Cu privire la raport şi la deficienţe, aşa cum le văd eu, cum le văd cei de la Comisie, aş vrea să fac câteva observaţii. Eu mi-am făcut nişte notiţe care au izvorul atât în raportul dumneavoastră, cât şi în concluziile de moment ale raportului intermediar pe care România l-a solicitat. Încep cu pregătirea profesională a magistraţilor. Aici aş face observaţia că CSM a aprobat planul de formare profesională, dar verificarea eficienţei acestor planuri de formare profesională şi perfecţionare a magistraţilor încă nu s-a făcut şi cred că trebuie să găsim nişte soluţii să ne convingem dacă se cheltuiesc banii cu folos sau fără. Tot legat de procesul de formare şi pregătire al magistraţilor, aş face observaţia că aşezarea lui în afara oricărei forme de evaluare nu este de natură să consolideze credibilitatea justiţiei. De aceea, insist ca în ceea ce priveşte programele de formare profesională să existe şi un feedback al acestor programe, o evaluare - ce eficienţă au aceste programe. Un lucru extrem de important legat de transparenţa promovării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este un murmur care vine şi din sistem şi este şi o observaţie din afara sistemului, de la cei care ne evaluează. Vor trebui găsite formule mai transparente de promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, ar fi extrem de important să se facă o corectă evaluare a managementului parchetelor şi al instanţelor inferioare. Acest tip de evaluare pare a nu fi o constantă a inspecţiei. De regulă, se fac evaluări generale ale instanţelor, rapoarte care atacă toată problematica instanţelor. Cred că ar trebui să dedicăm un sistem de evaluare din partea inspecţiei pentru eficienţa managementului instanţelor.

O observaţie care nu vine din observaţiile Comisiei, ci din discuţii autohtone, este legată de blocarea de către CSM a modificării legii răspunderii magistraţilor, Legea 330/2004, prin condiţionarea preexistenţei răspunderii penale. Nu se poate aşa ceva, nu seamănă cu nimic din legislaţia statelor membre unde există legi care vizează răspunderea magistraţilor. Nu poate preexista răspundere penală. Cred că nu este decât o soluţie de blocare a îmbunătăţirii Legii 330/2004 şi rugămintea mea ar fi să aveţi în vedere deblocarea acestei legi, pentru că este greu de admis că în relaţia CSM - Guvern, CSM - Ministerul Justiţiei, legea ar fi promovată fără un aviz al CSM-ului şi nu doresc să se întâmple acest lucru. De aceea, rugămintea mea ar fi să reevaluaţi poziţia CSM-ului legată de preexistenţa unei infracţiuni.

Am observat evaluările magistraţilor, 99%, foarte bine. Nu spun că nu avem magistraţi foarte buni, dar dacă suntem la procentul de 99%, asta nu corespunde cu exact ce se întâmplă în justiţia noastră. Probabil nu au "foarte bine", permiteţi-mi să fac o speculaţie, judecători care au fost prinşi în flagrant, luând mită, sau procurori, că 99% din magistraţii români au calificativul „foarte bine”. Cred că trebuie să avem responsabilitate pentru calificativele pe care le dăm magistraţilor. Politica de resurse umane a eşuat, a fost o strategie de resurse umane stabilită în CSM în 2008, eu am participat la acea şedinţă când s-a adoptat strategia de resurse umane. Trebuie să recunoaştem că redistribuirea nu a avut loc. Dacă facem strategii fără să le punem în aplicare, nu ştiu unde o să ajungem şi am un exemplu la care poate se uită şi doamna Procuror General, mă uitam la numărul de procurori - asta am putut evalua foarte repede, pentru că de la parchete se obţin mai uşor informaţiile. Spre exemplu, Parchetul General are 550 de procurori, iar parchetele de pe lângă Curţile de Apel toate la un loc au 260 de procurori. Păi, justiţia noastră s-a aşezat ca o piramidă care are baza în sus şi vârful în jos, tot mai puţini judecători către instanţele de bază şi tot mai mulţi în sus. Poate nu este corectă informaţia mea, dar dacă nu este corectă, voi prelua criticile. (...)

O problemă extrem de delicată mi se pare o apropiere de blocare a legii micii reforme şi ea pare a fi generată de standardul pe care l-aţi stabilit cu volumul optim de activitate. Rugămintea mea ar fi să analizaţi posibilitatea de a se renunţa la acest standard în măsura în care tehnic consideraţi că este posibil, pentru că este evident că aceste standarde introduse, legate de volumul optim de activitate, au împins primul termen cu 6 la 18 luni, ceea ce face, practic, inoperantă legea micii reforme. Iar ceea ce eu vă propun este să încercăm să valorificăm tot ce avem legislativ în favoarea creşterii eficienţei sistemului de justiţie românesc. Sigur, nu vă pot obliga, fiindcă n-am cum, dar să vă rog pot; asta am dreptul să fac.

Aş mai avea o observaţie legată de CSM. Eu am avut o discuţie, înainte de ultimul CSM la care am participat, cu doamna preşedinte şi doamna vicepreşedinte, care m-au asigurat că s-a dat o interpretare legată de al doilea mandat, de mandatul care nu este întreg aici, în CSM. Vedem că interpretarea dată a stârnit foarte multe reacţii în sistem, şi reacţii individuale, şi reacţii ale Asociaţiei Magistraţilor - de acolo am primit o documentaţie, o interpretare a legii. Lucrul mai dificil este că în momentul de faţă, repet: în momentul de faţă, evaluarea exterioară, evaluarea celor care vor întocmi raportul de ţară este că vom avea un CSM lipsit de credibilitate, ca urmare a modului cum au avut loc alegerile. Ce rugăminte aş avea din acest punct de vedere? Aşa cum eu aştept deciziile Curţii Constituţionale înainte de promulgare - având în vedere că hotărârea de validare a CSM-ului este atacată la Curtea Constituţională - să amânaţi alegerea preşedintelui şi vicepreşedintelui noului CSM până pe data de 20, după pronunţarea Curţii Constituţionale. Acest lucru ar avea ca efect o hotărâre care să valideze constituţionalitatea şi legalitatea noului CSM, ar avea ca efect consolidarea CSM-ului, iar o eventuală hotărâre de invalidare a hotărârii Senatului va împinge la reluarea alegerilor, dacă vrem să avem un CSM credibil. Nu vă cer altceva decât să aşteptăm hotărârea Curţii Constituţionale legată de acest lucru. Ştiu că se creează un vid de patru - cinci zile. Mandatul actualului CSM sau noul CSM ar trebui să intre în funcţiune pe 14, dacă ne luăm după Codul Civil, prima zi, ultima zi nu contează, zilele lucrătoare, de la momentul hotărârii Senatului. Poate am o eroare de o zi, două; dumneavoastră veţi socoti mai bine ca mine. Dar ideea ar fi să aşteptăm hotărârea Curţii Constituţionale, pentru că hotărârea de validare a CSM-ului de către Senat este atacată la Curtea Constituţională. (..)

Mai am o singură observaţie. De data aceasta, este legată de nişte interese materiale, de bani. Sigur că nu are nicio legătură cu activitatea CSM-ului, dar nici nu ştiu unde să ridic această problemă în altă parte şi nici nu ştiu dacă dumneavoastră aveţi vreun mecanism care să rezolve problema. Spre exemplu, avem foarte multe licitaţii care sunt contestate în instanţă. Vreau să vă spun că puţine din ele sunt contestate pe bună dreptate. Cea mai mare parte din ele sunt contestate pe un mecanism care ţine de corupţie şi sper ca organismele abilitate până la urmă să demonteze acest mecanism al licitaţiilor contestate.În ce constă el, ca fenomen? Cel care pierde licitaţia are grijă să facă o contestaţie în instanţă, după care intră la negocieri cu câştigătorul, cât să-i dea din lucrare, dacă va lucra, dacă nu va lucra. Ei ştiu că se prelungesc aceste procese şi orice câştigător vrea să deruleze rapid contractul. Marea problemă nu este neapărat acolo unde sunt bani din bugetul de stat, pentru că astea sunt foarte puţine. Cele mai multe contestate sunt pe bani europeni, fie încă restanţi din SAPARD şi de pe ISPA sau bani alocaţi pe programele operaţionale, pentru care avem alocări mari. Sunt sume foarte mari blocate în instanţe în momentul de faţă. Suntem ţara cu cele mai multe proiecte aprobate dintre ţările nou intrate, suntem ţara cu cele mai multe proiecte aprobate la Bruxelles în momentul de faţă. Din păcate, suntem ţara cu cea mai mică absorbţie, una din cauze fiind şi blocarea începerii implementării proiectelor în instanţe. Am văzut termene ameţitoare. Sigur, aici nu pot spune, e repartizarea aleatorie, cum pică aşa pică. Sunt unele licitaţii contestate în 2010 care au termen în 2011, septembrie, octombrie. Dacă putem găsi o soluţie ca aceste contestaţii să fie tratate prioritar, pentru că dezavantajul banilor europeni este că dacă nu-i foloseşti într-un termen de, îi pierzi. Aici este problema. Nu ştiu dacă există o soluţie, nu ştiu. Eu, ca şi cu celelalte puncte, doar ridic nişte probleme în care poate am dreptate, poate n-am dreptate. Dumnevoastră veţi judeca şi veţi decide. (...) Domnule judecător, pe sugestia aceasta s-a încercat instituirea unei taxe de 10% din valoarea contractului. Imediat a fost reacţia Bruxelles-ului care ne-a spus că împiedicăm accesul la justiţie al firmelor. Lucru incorect, pentru că au acces la licitaţii, cele pe proiecte mari, numai companii care au cifre de afaceri mult peste cea mai mare companie de construcţii, să spunem, din România. Deci, oricum prin regulile Uniunii, suntem obligaţi să primim la licitaţie sau Guvernul e obligat să primească la licitaţie numai firme din UE. Firmele româneşti n-au cum să participe pentru că nu au cifra de afaceri la acel nivel. Şi, totuşi, când a introdus Guvernul, prin ordonanţă de urgenţă, acea taxă de 10% din valoarea contractului pui garanţie şi dacă pierzi, ai pierdut-o, reacţia a fost extrem de dură de la Bruxelles, a trebuit să fie scoasă. De altfel, vă mai dau un exemplu. Pe SAPARD trebuie să restituim destul de mulţi bani. S-au făcut întreprinderi mici şi mijlocii în agricultură pentru procesarea producţiei agricole, lapte, carne, în mod deosebit la carne. OLAF-ul a constatat că s-au făcut achiziţii peste preţul pieţei. S-au depistat şi firmele: o firmă italiană şi una germană. Nu cere nimeni banii înapoi firmei italiene şi firmei germane, ci îi cere Guvernului României. Nu mai vorbim de faptul că era foarte mică experienţa când s-au alocat fondurile SAPARD, dar aşa e viaţa, cel care primeşte banii are o problemă, trebuie să-i dea şi înapoi. Deci nu putem miza pe..., am încercat varianta introducerii acelei taxe, a fost considerată infringement. (...)Eu vă dau toată corespondenţa; a fost Ordonanţă de Urgenţă emisă şi a trebuit să fie modificată imediat reacţia Comisiei Europene. Deci avem tipul acesta de probleme. Dacă putem găsi o formulă, pe care, eventual, să mi-o comunicaţi mie sau ministrului Justiţiei, ce ar trebui să facă Guvernul pentru ca aceste procese să fie judecate mai repede, ne-ar ajuta foarte mult. (...)

Aş mai face o ultimă observaţie. Cred că trebuie să găsim o formulă de creştere a independenţei inspecţiei, nu prin mutarea ei la Ministerul Justiţiei, ci să devină o structură autonomă de CSM, pentru a fi credibilă. Acum, eu mai spun un lucru care poate nu este plăcut de spus, şi mai ales la început de an. Politicul nu mai poate privi la nesfârşit cum, din cauza mersului justiţiei, totuşi rămânem într-o zonă destul de neplăcută, de ţară supravegehată, de ţară pusă sub semnul întrebării din punct de vedere al capacităţii ei de a asigura o justiţie la nivel european. Nu vreau să spun că avem nici cea mai mică intenţie de a pune justiţia sub control pentru că nu ne permite Constituţia. Nu avem mijloace. În schimb, cred că trebuie să analizăm legea de funcţionare a CSM-ului. Lăsându-l practic stăpânul justiţiei, dar să vedem ce trebuie făcut, ce trebuie schimbat în legea de funcţionare a CSM-ului pentru ca lucrurile să se îndrepte pe un făgaş care să credibilizeze justiţia. Nu ştiu exact ce trebuie modificat în această lege. Sunt variante şi variante, dar una din variantele la care mă gândesc este o autonomie totală de CSM a inspecţiei. Să găsim o formulă de selectare a inspectorilor, de subordonare către nimeni a inspectorilor. La fel cum CSM-ul nu este subordonat nimănui, de ce ar fi inspecţia? La fel cum procurorul de caz care anchetează nu este subordonat nimănui sau judecătorul, de ce inspecţia ar fi în subordine iar propunerile inspecţiei validate în CSM. Cred că aici este una din zonele pe care trebuie să le analizăm foarte serios în cel mai scurt timp şi să luăm decizii. (...) Eu vă felicit că aţi încheiat anul 2010 bine, chiar dacă cu un raport destul de acid din partea Comisiei Europene. (...)Eu vă mulţumesc mult. Vă asigur că încă mai sper că putem scăpa de MCV-ul acesta. Din păcate, eu îmi asum responsabilitatea politică a eşecului. Dacă era să mi-o asum pe cea a sistemului judiciar aţi fi râs de mine. Pe cea politică mi-o asum. Nu avea ce căuta MCV-ul cuplat de Schengen. Am băgat banii, ne-am pregătit pentru Schengen şi a venit... Am sesizat de astă vară dar aici suntem. Şi problema este că accesul în Schengen nu este o problemă în care să fie implicată Comisia. Este Consiliul, JAI-ul, în care un singur vot împotrivă este suficient pentru blocaj. Asta este. Deci, politic îmi asum responsabilitatea pentru ce s-a întâmplat dar acum trebuie să mă ajutaţi tehnic, adică juridic, să eliminăm astea, pentru că ni le-au agăţat şi nu mai avem ce le face. Vă mulţumesc mult! Vă doresc un an bun!”

Departamentul de Comunicare Publică
05 Ianuarie 2011
(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12657&_PRID=lazi)