Domnule Preşedinte, Dumneavoastră chiar nu înţelegeţi?

---

Nu este treaba domniei voastre, într-un stat de drept, să faceţi aceste analize, aceste declaraţii, să stabiliţi direcţiile în care România trebuie să se îndrepte, ce este bine şi ce este rău. În cea mai mare parte, aceste atribuţii revin Parlamentului, într-o anumită parte, cea de execuţie, aceste atribuţii revin Guvernului. Dacă Guvernarea României, de către cele trei puteri instituţionale, ar însemna un campionat de fotbal între echipele politice (adică între partide) domnia voastră aţi avea rostul preşedintelui Federaţiei Naţionale de Fotbal. Ieşiţi domnule de pe teren să se poate juca campionatul. Nu puteţi ocupa toate posturile în acelaşi timp încât să fiţi în politică doar dumneavoastră jucându-vă cu soldăţeii. Nu are nici o importanţă ce credeţi domnia voastră, important este ce cred instituţiile abilitate să aibă o părere. Aţi intrat în sindromul Ceauşescu şi nu mai puteţi să ieşiţi din acest rol. Treziţi-vă! Există o singură voinţă suverană, a poporului. NUMAI POPORUL POATE CONDUCE DESTINUL POPORULUI ÎNTR-O DEMOCRAŢIE. Reforma statului este una singură, aceea ca fiecare să-şi facă treaba sa. Domnia voastră tocmai asta nu faceţi. Vă lăudaţi că faceţi reforme dar târâţi România spre perioada stalinistă. Gata, este îndeajuns! Avem nevoie (stringentă nevoie) de instituţii conduse de oameni care nu-ţi depăşesc atribuţiile şi care nu abuzează de funcţie odată cea au "câştigat-o". AJUNGE!

15:10

(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/67758/Traian-Basescu-Este-greu-sa-impui-reforma-unui-stat-social-intr-o-tara-ca-Romania/)

15:17

(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/67759/Traian-Basescu-Reducerea-evaziunii-fiscale-si-largirea-bazei-de-impozitare-fac-parte-din-reforma/)

15:23

(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/67760/Traian-Basescu-Sper-ca-noua-lege-a-Educatiei-sa-creeze-performanta-si-sa-dea-competente/)


15:30

(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/67763/Traian-Basescu-Pe-langa-o-reforma-a-institutiilor-statului-este-nevoie-si-de-o-reforma-electorala/)

15:36

(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/67766/Traian-Basescu-Trebuie-sa-aplicam-programele-convenite-cu-UE-care-sunt-finantate/)

15:42

(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/67768/Traian-Basescu-Politica-sociala-trebuie-sa-fie-concentrata-pe-cei-care-au-cu-adevarat-nevoie/)

UPDATE:
DISCURSUL
preşedintelui României la dezbaterea cu tema "Reforma instituţională a Statului Român. Statul asistenţial, statul minimal sau statul eficient?", organizată de Institutul de Studii Populare, în parteneriat cu Fundaţia Konrad Adenauer.
(Bucureşti, 18 ianuarie 2011)
Încep cu o mică remarcă vizavi de ce aţi spus mai înainte, făcându-mă principalul autor al impulsului politic spre reforma instituţiilor statului. Trebuie să vă spun că a avut şi un cost enorm şi vă rog să vă uitaţi în sondaje, dar este un cost asumat. Tema reformei statului este vastă, este enormă, şi m-aş limita la lucruri simple pentru că, dincolo de dezbaterea noastră, ea ar trebui să fie înţeleasă şi de români. Aş mai face o precizare, înainte de a trece la diverse consideraţii, legată de campania prezidenţială din 2009. Generic, în mijloacele mass-media, văd frecvent afirmaţia sau aprecierea: „ce-a promis în campania din 2009 şi ce face!”. Eu îi invit pe cei care au această problemă să ia toate discursurile din campania din 2009; toate, absolut toate au fost legate de reforma statului. Deja înţelesesem după un mandat şi după anul 2009 că România nu mai poate supravieţui fără o puternică şi hotărâtă reformă a statului. Sigur, expresia este extrem de abstractă. Dacă, pur şi simplu, enunţ: „avem nevoie de reforma statului” este destul de dificil să înţelegi ce se ascunde sub aceste cuvinte. Şi în campanie eu am spus de multe ori, probabil foarte mulţi au crezut că este un simplu discurs politic care nu este destinat şi implementării nevoilor de reformare a statului român. Celor care, de asemenea, au probleme de memorie legate de campania 2009, le-aş aduce aminte că în plină campanie, în turul întâi, în noiembrie, pentru reducerea cheltuielilor se dădeau primele patru zile fără plată în tot aparatul bugetar şi în decembrie, exact între turul unu şi doi, era a doua tranşă de alte patru zile neplătite. Deci este greu să susţină cineva că una am vorbit în campanie şi alta am făcut în timpul mandatului. Veninând, însă, la realitatea care impune o reformă a statului român - realitatea se numeşte criză. Ea a devoalat fără putinţă de a nu face observabile realităţile statului român, care nu sunt numai ale statului român. Sunt foarte multe alte ţări, în interiorul Uniunii Europene, care au aceeaşi problemă ca şi România: nevoia de reformare a statului. Criza ne-a arătat că statul social nu poate funcţiona în România în înţelesul pe care noi l-am dat expresiei „stat social”. Va trebui, dacă avem forţă să o facem, să definim ce înseamnă stat social aici, la noi, în Carpaţi.

Pentru că este una să încerci impunerea unui stat social într-o ţară extrem de bine dezvoltată, a cărei economie generează resurse şi alta să vrei să impui exact acelaşi tip de stat, într-o ţară ca România, cu o economie în transformare şi încă insuficient de performantă pentru a crea condiţii de aplicare a statului social în înţelesul stângii, să spunem. Cum a înţeles stânga statul social putem vedea în 2007, 2008 - măsurile luate şi care au accentuat, în mod brutal, capacitatea statului român de a face faţă crizei. După părerea mea, nici Europa nu mai poate rezista în sintagma de stat social, aşa cum ea a fost aplicată până acum în statele vechi ale Uniunii Europene. Iar măsurile care se iau în diverse ţări ale Uniunii, măsuri de austeritate, ne demonstrează că şi în ţările vechi membre ale Uniunii se fac paşi înapoi din punct de vedere al ideii de stat social. De ce? Pentru un motiv simplu: resursele care au fost puse la dispoziţia componentei sociale a multora dintre state au fost împrumutate şi nu produse de propriile economii. De aceea, vedem foarte multe ţări ale Uniunii Europene care au ieşit demult din criteriile de la Maastricht, din criteriile de convergenţă, au datorii mult peste 60% din produsul intern brut, au deficite mult peste 3%. România încă nu este în această situaţie de a avea datorii de peste 60% din produsul intern brut.

De aceea, am considerat că acum este momentul să intervenim, pentru că intervenţia acum este mai puţin dureroasă decât când am ajunge la 70, 80% nivel de îndatorare faţă de produsul intern brut. Sigur, cât de bine primite au fost măsurile luate de Guvern în 2009 şi, mai ales, în 2010, vedem toţi, ştim toţi, dar erau necesare. Statul asistenţial nu mai putea funcţiona în România. Pentru a defini, în câteva cuvinte, priorităţile într-un proces de reformă a statului, şi nu vreau să repet ceea ce am spus de multe ori, dar aş enumera câteva dintre ele: reforma statului implică, în primul rând, o reformă în abordarea bugetelor, a bugetului de stat, modul cum cheltuim resursele, bugetul trebuie să fie multianual, predictibil, lucru pe care începem să-l facem abia de anul acesta sau am început să-l facem abia de anul acesta, cheltuielile în buget trebuie să fie transparente, orientate pe proiecte, cheltuielile bugetare trebuie să fie depolitizate, nu obiective stabilite politic sunt cele care trebuie să prevaleze în buget, ci obiectivele de interes naţional sau regional. Iată câteva elemente care sunt parte a reformei statului: reforma bugetului, modul cum acordăm problematica bugetului, un document politic, întotdeauna bugetul unei ţări este un document politic care este expresia obiectivelor pe care politicienii, Guvernul, majoritatea parlamentară le au. Dacă într-adevăr avem ca obiectiv reforma statului, bugetul trebuie să reflecte acest lucru, prin câteva elemente pe care vi le-am prezentat mai înainte.

Reforma fiscală este, de asemenea, parte a reformei statului - reducerea evaziunii fiscale, lărgirea bazei de impozitare. Cu cât mai multe excepţii de la impozitare, cu atât mai mult sentimentul că unii nu datorează nimic statului, cu atât mai profundă politizarea deciziilor legate de sectorul fiscal. Categorii pe care vrem să le aducem la vot, nu le supunem impozitării, le evităm din demagogie. În ţările civilizate, orice venit, cât de mic, se impozitează proporţional cu venitul acela mic, dar nu mai putem continua pe ideea scutirilor din interes electoral. Administraţia locală este un alt element al reformei statului şi, aşa cum am menţionat şi la buget şi la politicile fiscale, şi aici s-au făcut paşi, încă neconsolidaţi, dar s-au făcut - descentralizarea, posibilitatea administraţiilor locale să decidă acolo, în mod direct. Sigur, descentralizare cu asigurarea resurselor şi dincolo de accelerarea procesului de transfer al activităţilor poliţieneşti, care ţin de siguranţa cetăţeanului, către administraţiile locale, iată că şi spitalele au fost transferate la administraţia locală, şi şcolile intră într-un porces accelerat de transfer către administraţiile locale. În acelaşi timp, introducerea standardelor de cost, atât în administraţia locală, cât şi în administraţia centrală, este iarăşi parte a reformei statului - introducere de reguli în cheltuirea banului public şi în primul rând reguli de eficienţă. Sigur că licitaţiile sunt cele care, pană la urmă, dau valoarea unei lucrări, dar şi aceste licitaţii trebuie să se încadreze în ce este dispus beneficiarul să plătească şi cine nu se poate încadra în aceste costuri standardizate, nu are decât să nu participe la licitaţie. Asta stimulează şi productivitatea firmelor care fac prestaţii publice către administraţia locală sau administraţia centrală.

Restructurarea aparatului de stat, restructurarea regiilor, precum şi optimizarea serviciilor publice reprezintă un alt obiectiv asupra căruia Guvernul a lucrat în 2010, dar încă sunt destule de făcut în această direcţie. Dacă ne-a găsit criza cu un aparat greoi, un aparat supradimensionat şi ineficient, procesele care s-au desfăşurat în 2010 măcar au meritul că reduc cheltuielile cu acest aparat, în acelaşi timp, fiind necesară continuarea unui proces de eficientizare şi numerică, şi din punct de vedere al activităţii în sistemul central şi în sistemul local al statului. Dacă ne uităm la marii datornici la bugetul de stat, găsim regiile autonome. România nu îşi poate permite să mai continue nerestructurarea acestor regii; sunt datorii de sute de milioane de roni la cea mai mare parte a regiilor autonome ale statului. Trebuie să fie unul din obiectivele anului 2011 declanşarea unor procese de ajustare a cheltuielilor în regii. Sigur, implică abordări poate mai aspre în discuţiile cu sindicatele, dar acest lucru trebuie să se întâmple pentru că, până la urmă, păgubiţi sunt exact cei pe care liderii sindicali susţin că-i apără. Ineficienţa regiilor autonome, pierderile generate de parte din aceste regii se răsfrâng în cheltuieli suplimentare ale bugetului de stat, care nu se îndreaptă nici către investiţii pentru creare de locuri de muncă, nici pentru ajutoare sociale pentru cei care au nevoie sau pentru educaţie sau pentru sănătate.

Un alt element al reformei statului - nu poate să fie evitat- cuvântul „educaţie” când vorbim de reforma statului. Este o prestaţie publică pe care o face statul, o prestaţie adresată generaţiilor care prefigurează viitorul şi neglijarea sectorului de educaţie în procesele de reformă ar fi una din marile greşeli pe care un guvern hotărât să modernizeze statul le-ar face. Sper ca noua lege a educaţiei să creeze şi performanţă, să îndepărteze şi fabricile de diplome din peisajul sistemului de educaţie românesc şi, mai ales, să dea competenţe tinerilor, competenţe de care are nevoie în primul rând economia naţională. Nu în ultimul rând, reforma statului înseamnă şi reformarea sistemului de sănătate. Dacă aţi observat, atunci când vine vorba de sănătate, nu există decât o singură abordare: sistemul este subfinanţat. Nu afirm că nu este aşa. Dar înainte de a cere bani mai mulţi pentru sistemul de sănătate, ca de altfel şi pentru educaţie, elementul-cheie este eficientizarea costurilor în interiorul sistemului. Bugetul de stat nu poate fi pregătit să continue să pompeze bani într-un sistem de sănătate ineficient, cu prea multe spitale, cu prea multe paturi, cu prea puţină activitate de prevenţie şi prea multă activitate în spitale. Asta măreşte enorm costurile şi Guvernul trebuie să continue să acţioneze după descentralizare în această direcţie, în opinia mea. Sigur, nu poate fi conceput un stat modern fără justiţie, o justiţie eficientă. Aici, probabil că avem şi noi o pasiune să ne autoflagelăm şi, în acelaşi timp, există şi o pasiune a aliaţilor noştri de a găsi marea problemă a României. Eu nu spun că nu este o problemă justiţia. Totuşi, cifrele încep să contrazică percepţia că în România nu se luptă împotriva corupţiei. Sunt câteva sute de grupări infracţionale, grupări de crimă organizată, care au fost demantelate de DIICOT, sunt câteva sute de poliţişti şi vameşi cu dosare penale înaintate şi scoşi din sistem, sunt capturi de droguri extrem de importante la frontiere şi în interiorul ţării, iar statisticile a două instituţii - Parchet General, în mod deosebit prin DIICOT, şi DNA - ne arată că România devine tot mai eficientă în lupta împotriva corupţiei.

Sigur, oglinda se pune atunci când vedem şi sentinţele definitive în justiţie. Dar exact aici a acţionat Guvernul în ultima perioadă prin adoptarea Legii micii reforme, care permite accelerarea procesului de judecare şi diminuarea numărului de tertipuri care pot fi utilizate împotriva judecătorului, dacă îmi este permis să spun aşa, sau împotriva intereselor legii, de a avea procese cât mai rapid soluţionate. În ceea ce priveşte reforma sistemelor de asistenţă socială, aici principiile care trebuie adoptate şi care au fost deja, sau s-a început punerea lor în aplicare, sunt legate de cei care, într-adevăr, au nevoie. A fost o generozitate excesivă din punct de vedere al diverselor forme de ajutoare. Este evident că această generozitate a fost mânată de interese politice, şi rezultatul pe care l-am obţinut a fost o stimulare a nemuncii. Din acest punct de vedere, paşii întreprinşi de Guvern în 2010 trebuie continuaţi şi acceleraţi în 2011, în aşa fel încât resursele să fie adresate acelora care au nevoie de ele. Sigur, reforma statului nu poate să ocolească un sistem de salarizare echitabil - şi legea a fost adoptată, un sistem de pensii echitabil - şi Legea pensiilor a fost adoptată, aici voi face o remarcă puţin mai târziu, un sistem de justiţie eficient şi România are deja adoptate, anul trecut, patru noi coduri: Civil, Procedură şi Penal plus Procedură. Şi nu putem concepe o Românie modernă, cu o economie dinamică fără un Cod al Muncii, care să flexibilizeze forţa de muncă pe piaţa forţei de muncă din România.

Acestea ar fi câteva elemente care ţin de funcţionarea instituţiilor statului. Aţi remarcat, probabil, că într-un fel sau altul, toate au fost abordate în anul 2011, iar multe dintre ele şi-au găsit expresia în legi care sunt în curs de implementare. Dar, dincolo de reforma acestor instituţii sau servicii publice, nu putem privi la România ca la un stat modern fără o reformă constituţională, acompaniată de o reformă electorală. Am făcut un pas mic în ceea ce priveşte reforma electorală, introducerea votului uninominal compensat, până la urmă. Cred că aici este nevoie să adoptăm o soluţie tranşantă: ori vot uninominal într-un singur tur şi câştigătorul, cel cu cel mai mare procentaj, devine reprezentantul Colegiului în Parlament, ori vot uninominal în două tururi. Mai complicat, mai costisitor poate, poate mai puţin reprezentativ din punct de vedere al celui mai popular, sau al celui mai dorit dintre candidaţi. Dar este singura formulă care poate da României stabilitate politică pe termen lung, pentru că votul uninominal are ca şi caracteristică crearea de majorităţi. România are nevoie, cel puţin zece ani de acum înainte, de guverne stabile, care să-şi asume modernizarea statului şi consolidarea statului modern, a statului eficient.

Reforma constituţională, în ceea ce mă priveşte, intenţionez să mă limitez strict la rezultatul referendumului, pentru că este un obiectiv care aşa a fost stabilit de români, prin referendum: o singură Cameră şi maxim 300 de parlamentari. Sigur, în situaţia în care clasa politică va refuza îndeplinirea obiectivului stabilit prin vot direct de români, există posibilitatea legislativă, de reducere a numărului de paralmentari prin lege, nu prin Constituţie. Constituţia trebuie modificată doar în zona de instituţionalizare a funcţionării Parlamentului, dar numărul de parlamentari se stabileşte prin lege. Deci, există şi această variantă. Nu în ultimul rând, aş mai face o referire care vizează reforma, reforma partidelor. Este clar că în momentul de faţă partidele, toate, şi în primul rând principalul partid de guvernământ, au nevoie de reforme interne, reforme care să stimuleze apariţia unei noi generaţii de lideri, alături de cei care, deja, au experienţă, dar al căror profil trebuie să se reducă în interiorul partidelor, în opinia mea. Este nevoie de o generaţie de politicieni relativ experimentaţi, dar cărora să li se permită accesul la vârful partidelor. Aş mai face o remarcă legată de ceea ce văd foarte des spus la televizor, de fapt, legat de mai multe lucruri. Contradicţia dintre "să nu mai împrumutăm atâţia bani" - şi eu sunt de acord că trebuie să împrumutăm cât mai puţin - şi aceleaşi voci, care spun: "de ce s-au redus ajutoarele sociale? De ce s-au redus temporar, cu 25%, salariile? De ce? De ce?". Deci, cred că - şi nu dau indicaţii -, dar cred că unora care înţeleg ce este în dezbaterea publică mi se pare ciudat ca acelaşi post, pe de o parte, să promoveze bătălia împotriva reducerii de cheltuieli, disponibilizări ş.a.m.d. şi, pe de altă parte, să spunem: "se îndatorează generaţiile viitoare". Este clar că vrem să împrumutăm cât mai puţin şi, în acelaşi timp, să împingem treptat cheltuielile bugetului de stat către ceea ce producem, iar eventuale deficite să le utilizăm la investiţii. Acesta este obiectivul. Altfel, vom continua să împrumutăm pentru a consuma, fără să dezvoltăm ţara.

Aş vrea să mai clarific un lucru. Apare câte un îndurerat de patrie şi se plânge cum nu avem noi o strategie pentru ce avem de făcut şi nu ştie el în ce parte să o apuce, că nu e o strategie naţională cu ce să facem în perioada următoare. Trebuie să spunem că România are o singură strategie, şi aceea finanţată. Orice altă strategie nu are resurse financiare. Deci, dacă cineva, dacă ideea este: "hai să mai facem un colectiv, o adunare de minţi luminate, să ne dăm ifose publice, cât de preocupaţi suntem să dăm României soluţii", eu le spun că nu voi cădea în această capcană. Se putea face cu uşurinţă un astfel de comitet, cu subcomitete, pentru a da loc de manifestare la televiziuni, la foarte mulţi oameni. România are un singur program finanţat, programul convenit cu Uniunea Europeană, pe cele şapte programe operaţionale. Decât să batem câmpii, să creăm noi strategii, mai bine am pune mâna să aplicăm programele convenite cu Uniunea Europeană, care sunt finanţate. În plus, dacă vrem, putem să luăm lista de credite angajate de România şi mai găsim vreo patru miliarde de euro, angajaţi şi neutilizaţi, pentru sectoare în care este nevoie de aceşti bani, în afară de cele şapte programe operaţionale. Că e vorba de sănătate, că e vorba de transporturi, că e vorba de dezvoltare regională, mai sunt încă patru miliarde la dispoziţia noastră. Eu cred că o strategie constructivă înseamnă să aplicăm ce am convenit odată cu intrarea noastră în Uniunea Europeană, la 1 ianuare 2007. Este singura strategie finanţată. Pentru ce, atunci, ne pierdem vremea discutând că ne-ar mai trebui o strategie - finanţată din ce? Deci, ca o concluzie, România trebuie să definească întâi sintagma constutuţională, că este stat social. Nu tot ce ne dă prin cap face parte din definiţia statului social, aşa cum ea se poate aplica în România. Oricâte ajutoare vrei să dai şi celor care au nevoie de ele, şi celor care nu justifică primirea acestor ajutoare, se îmbracă sub sintagma "stat social" şi avem conştiinţa împăcată că am mai făcut o risipă şi am mai stimulat reducerea apetitului pentru muncă. Politica socială trebuie să fie focusată pe cei care, într-adevăr, au nevoie de asistenţă socială, pe cei care nu pot, pe cei care trebuiesc ajutaţi de societate, nu pe cei care pot sau au pământ în spatele casei, dar aşteaptă ajutorul social şi pământul rămâne nelucrat, nu pe cei care nu acceptă orice fel de muncă, în anumite momente. Deci, trebuie să ne îndreptăm către statul performant, dacă vrem să fim o ţară care dă perspectivă cetăţenilor ei.

Aş mai face, legat de pensii, o menţiune. Este o dezbatere uriaşă. Eu, la 17:00, voi avea o întâlnire cu toţi factorii de decizie din instituţiile militare. Este evident că nu s-a răspuns nevoii de a se transmite până la 1 decembrie adeverinţele de venit din diverse locuri de muncă; poate era şi dificil, în unităţiile militare, să alerge un rezervist pe la toate unităţile pe unde a lucrat. Dar ce ştiu, reconfirmat astăzi, este că foarte puţine pensii vor scădea. În general, aplicarea noii legi, mai ales pentru cei care după ce au plecat din Armată, au mai şi lucrat, le aduce pensii mai mari. Problema este, însă, de comunicare publică defectuoasă, la toate ministerele şi instituţiile militarizate, şi soluţia pe care au adoptat-o, neavând terminate calculele, să transmită pensionarilor militari un minim în funcţie de venitul mediu în instituţie, ceva de genul acesta. Dar am vrut să comunic acest lucru exact pentru că este presa aici.

Închei spunând că apreciez obligaţia mea să promovez ideea de modernizare a statului, să o susţin politic, atât cât pot. Sigur, şi alianţa la guvernare poate avea limitele ei în a promova legislaţia de modernizare a statului. Probabil, modernizarea Codului Muncii şi flexibilizarea pieţei forţei de muncă va crea probleme foarte mari. Încurajez continuarea dialogului între Guvern şi sindicate, dar acest dialog trebuie limitat în timp, pentru că România nu mai poate aştepta. Nu mai putem sta cu 1,6 milioane de oameni care muncesc la negru şi cărora nimeni nu le plăteşte nici asigurările sociale, nici pe cele de sănătate. Este un moment de cotitură în organizarea şi acţiunea pe piaţa forţei de muncă, dar trebuie asumat de Guvern cu toată responsabilitatea - de Guvern şi de majoritatea parlamentară. Altfel spus, continui să pledez pentru un stat eficient, în locul unuia care nu îşi mai poate acoperi propriile cheltuieli. Vă mulţumesc!

Departamentul de Comunicare Publică
18 Ianuarie 2011
SURSA: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12697&_PRID=lazi