31 August 2009
Emil Boc s-a enervat şi nu mai vrea să facă figuraţie ca premier
Mai exact, domnia sa spune "Nu mai stau în această funcţie pentru a face figuraţie!". Deşi nu prea a lăsat bine să se înţeleagă cine anume îi reduce rolul de premier la nivel de figuraţie, domnia sa pare a se revolta şi a se scutura de comanda venită de undeva indefinit într-un mod para-instituţional.
VIDEO:
http://www.realitatea.net/vnn?bcpid=17181419001&bclid=1772834273&bctid=36352795001
Micşorarea salariilor prin mărire
În timp ce minţile (i)luminate ale guvernului se gândesc cum să contorsioneze principiile economice şi de drept astfel încât să poate evita scandalurile inerente micşorării salariilor, în anumite instituţii se aplică "legea" mărind salariile...
Iată un document interesant, eliberată de APIA:
adresa_nr._2700-28.08.2009+decizia_nr._1233-14.08.2009.pdf
Ordonanta de urgenta nr. 35 din 11/04/2009 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul cheltuielilor de personal in sectorul bugetar
Art. VII. - Articolul 7 din Legea nr. 1/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 162 din 25 februarie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 7. - (1) Functionarii publici si personalul contractual, altul decat cel incadrat pe functii comune din sectorul bugetar, din cadrul Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura si al sucursalelor judetene ale acesteia beneficiaza de salarii de baza corespunzatoare functiilor in care sunt incadrati, la care se adauga o majorare a salariilor de baza cu pana la 75% din acestea.
Hotararea Guvernului nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiara a personalului care gestioneaza fonduri comunitare si a Legii nr. 1/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura
Art. 4. — (1) Salariile de baza ale personalului nou-incadrat, prin concurs sau examen, in structurile prevazute la art. 2 si care indeplineste criteriile prevazute in cadrul aceluiasi articol se majoreaza cu 25% fata de cele prevazute de lege, pana la prima evaluare a performantelor profesionale individuale realizata in conditiile legii. Salariile de baza ale personalului al carui raport de serviciu se modifica prin transfer sau detasare de la alte institutii care nu gestioneaza fonduri comunitare se majoreaza cu 25% fata de cele prevazute de lege, pana la prima evaluare a performantelor profesionale individuale realizata in conditiile legii.
Cam aşa se explică minunea. Interesant este că pe cât de ciudate sunt măririle salariale, pe atât de nelămurit sunt faţă de motivul pentru care se fac aceste măriri, at fiind că APIA nu a raportat un succes neobişnuit în activitatea sa.
(sursa: http://www.apia.org.ro)
UPDATE:
31.08.2009
PRIVIND VENITURILE ANGAJAŢILOR DIN CADRUL INSTITUŢIEI
salariale nesimţite” din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), conducerea agenţiei salută interesul arătat de către unii reprezentanţi ai Parlamentului României cu privire la un sector vital al economiei în aceste momente de criză, respectiv agricultura.
“Ne bucură faptul că reprezentanţii Parlamentului sunt interesaţi de un sector
vital al economiei, anume agricultura, chiar dacă veniturile unor angajaţi care au reuşit să atragă fonduri de un miliard de euro par a fi singura preocupare a doamnei Diana TUŞA. Din păcate pentru munca acestora, toţi fiind îndreptăţiţi să beneficieze de majorări salariale, trebuie să precizez că nu este vorba de o majorare, ci de o diminuare a veniturilor”, a declarat Directorul General APIA, Daniel CONSTANTIN.
Directorul General APIA, Daniel CONSTANTIN, explică deputatului PNL Diana
TUŞA că, potrivit legii 1/2004 privind înfiinţarea şi funcţionarea APIA, cu completările şi modificările ulterioare, angajaţii instituţiei beneficiază de o majorare salarială de 75%, pentru gestionarea fondurilor europene.
Însă, potrivit art 4, din Hotărârea 606/2009, “salariile de bază ale personalului
nou-încadrat, prin concurs sau examen, în structurile prevăzute la art.2 şi care
îndeplineşte criteriile prevăzute în cadrul aceluiaşi articol se majorează cu 25 % faţă de cele prevăzute de lege, până la prima evaluare a performanţelor profesionale individuale realizată în condiţiile legii. Salariile de bază ale personalului al cărui raport de serviciu se modifică prin transfer sau detaşare de la alte instituţii care nu gestionează fonduri comunitare se majorează cu 25 % faţă de cele prevăzute de lege, până la prima evaluare a performanţelor profesionale individuale realizată în condiţiile legii”.
“Prin urmare, prin decizia internă nr. 1233/14 august 2009, devenită publică prin
amabilitatea unor colegi dornici să descopere senzaţionalul chiar şi acolo unde legea nu lasă loc interpretării, se stabileşte că majorarea salarială a noilor angajaţi este de 25%, faţă de 75 %, fiind vorba, de fapt, de o reducere cu 50%. Din respect faţă de munca angajaţilor APIA care, fără să beneficieze în acest an de plata orelor suplimentare sau de acordarea unei prime pentru munca depusă, au reuşit să plătească peste un milliard de euro fermierilor români, consider că scuzele doamnei Diana TUŞA sunt mai mult decât un semn de politeţe’”, a declarat Directorul General APIA, Daniel CONSTATIN.
Precizăm că fondul de salarii aferent anului 2009, respectiv 276.000.000 lei, a
înregistrat o scădere cu mai mult de 20 % faţă de anul trecut. Mai mult, cei 5300 de angajaţi ai Agenţiei trebuie să suplinească munca aferenta a 1700 posturi, care potrivit recomandărilor Comisiei Europene ar trebui sa completeze actuala schema de personal, astfel încât unui angajat APIA să îi revină 250 de fermieri faţă de 750 în prezent.
Am citit de câteva ori, pentru că nu am înţeles din prima "majorarea salarială a noilor angajaţi este de 25%, faţă de 75%, fiind vorba, de fapt, de o reducere cu 50%". Eu nu ştiu cine este acest domn care face astfel de afirmaţii, dar cu o astfel de logică nu-mi pare o persoană destul de responsabilă pentru a conduce o astfel de instituţie.
Îl informez pe stimatul domn că suma nu este de un miliard de euro, ci de 1,165 miliarde euro, ceva mai puţin de suma pe care România o plăteşte drept cotizaţie la UE, adică 1,2 miliarde euro. (vezi: http://www.bursa.ro/on-line/s=politica&articol=60054&editie_precedenta=2009-08-11.html) În al doilea rând, aş vrea să-i atrag atenţia stimatului director că nu angajaţii domniei sale plătesc fermierii români, că nu vin cu bani de acasă. În al treilea rând, stimatul domn îndrăzneşte să ia la mişto un parlamentar al României. Sper din toată inima că mâine dimineaţă superiorii domniei sale îi vor întrerupe această aroganţă onirică şi-l va aduce cu picioarele pe pământ.
Un alt fel de discurs, "Crin pentru Tineri"
Stăteam în cumpănă dacă să pun acest post. M-am lăsat convins când am văzut că un candidat pentru funcţia prezidenţială îl citează pe Tudor Chirilă...
Vă mulțumesc celor din echipa lui Crin pentru șansa de a fi coechipier cu voi. Eu fac politică si candidez acum la Președinția României pentru a fi coechipier cu voi, cu cei de vârsta voastră, cu cei care asemenea vouă au speranțe, așteptări și nevoi. Dorința mea în politică este ca generația voastră să nu mai trăiască deziluziile și eșecurile generației mele. Și dorința și obligația mea în politică este să fiu alături de voi în încercarea ca speranțele generației voastre să se împlinească. România se naște din nou și din nou cu fiecare generație. Și durerea generației mele și a celorlalte generații îmbătrânite în eșec, contemplând înfrângerea în încercarea de a avea o altă Românie, e toată, astăzi, alături de voi.
Azi, contrar obiceiului meu, care nu este de a cita din discursurile politice voi cita, voi cita din trei oameni. Primul este Eminescu și Eminescu spunea, copleșitor, „în fiecare om o lume își face încercarea". Parafrazând, în fiecare generație, România încearcă din nou și din nou și odată și odată trăim cu credința că va reuși. Să dea Dumnezeu să pot să vă ajut, coechipier al vostru, ca prin generația voastră, în fine, România să reușească.
Acum mulți ani, multe decenii chiar, JF Kennedy spunea un lucru care a intrat în istorie: Nu vă întrebați ce poate face America pentru voi, le spunea el americanilor, ci ce puteți face voi pentru America.
Astăzi știm sau încercăm să așezăm în mintea noastră și în acțiunea noastră ce puteți face voi pentru România, dar, din nefericire, mai știm ce poate face România de azi, România oficială, pentru voi. Si răspunsul prieteni e fără milă: Nimic. Un tânăr are nevoie și vrea, înainte de toate, cunoaștere, educație, cultură și România de azi, România oficială promovează, face politică de stat din incultură, din impostură, din vulgaritate. Un tânăr dorește, în mod natural, competiție, dorește să se afirme și România oficială de azi îi spune fiecăruia dintre voi „Intră într-o gașcă sau pleacă!". Si asta se întâmplă, din păcate, cu cei mai mulți intră într-o gașcă sau pleacă. 60% dintre voi, 60% din tinerii României vor astăzi să plece dintr-o țară care nu este în stare să fie a lor.
Un tânăr vrea cinste, corectitudine. Are încă simțul dreptății pe care i l-a dat Dumnezeu, i l-au dat cei șapte ani de acasă și i l-au dat acele învățături care sub presiunea și apăsarea a ceea ce vedem că se întâmplă oficial circulă încă între oamenii sănătoși din România și vede clar că rețeta reușitei în România oficială de azi e minciuna, șmecheria și trădarea. Minte când trebuie, șmecherește pe cine poți și trădează cu folos. Asta vă învață România oficială de azi.
Impotriva acestor lucruri trebuie să facem noi, dacă putem, ceva. Si eu îl voi cita pe un al doilea om extraordinar care a fost mereu tânăr, care a trăit tânăr și, din nefericire, a și murit tânăr. Si mă gândesc la marele istoric Vasile Pârvan care, în 1919, după un război care secase de puteri tineretul României, le spunea acelor tineri, aflați încă în viață: „Faceți-vă viața lumină! Refuzați să fiți întunecați și practici!". Pârvan spunea atuncți practici, nu în sensul firesc, ci în sensul în care azi în România s-a așezat cultul șmecheriei.
E o luptă pe care nu are cine s-o dea în locul vostru. E o luptă pe care trebuie s-o dăm toți cei care încă ne frământăm, cum spunea Mircea Diaconu, cei cărora încă ne pasă.
Eu nu vă dau sfaturi dar, în fine, voi cita încă o dată. Voi cita niște cuvinte ale unui om care este în viață, e aproape de vârsta dumneavoastră și a scris un text admirabil. E vorba de Tudor Chirilă. Ii cer voie de aici ca să-l citez și îmi îngădui s-o fac pentru că un text public e un bun public. Tudor Chirilă, într-o scrisoare adresată liceenilor, celor apropiați de vârsta voastră, spune cuvinte mai frumoase decât aș putea găsi eu și mai adevărate, pe care aș vrea ca orice tânăr al României să le audă, să le gândească și să le trăiască.
Citez din Tudor Chirilă: „Nu vă gândiți la furat. E calea cea mai simplă. Stiu că ați aflat că așa te îmbogățești. Stiți voi ceva despre TVA și cum ai putea să-l furi, dar nu vă este foarte clar. Nu acesta este drumul. Cu cât se va fura mai mult, cu atât se va construi mai puțin, iar copiii copiilor voștri vor moșteni un imperiu de cenușă. Sunteți tineri și totuși nu aveți habar ce înseamnă un București în care se circulă normal. Dacă voi habar n-aveți și dacă ei continuă să fure, gândiți-vă la copiii voștri, altfel nu-i nicio șansă. Citiți, citiți mult. Citiți tot ce vă pică în mână. Nu-i mai ascultați doar pe profesori, citiți orice, fără discernământ, nimic nu e mai important ca lectura acum, apoi, căutați-vă între voi. Vedeți care citiți aceleași lucruri și înhăitați-vă. Numai în haita de oameni deștepți o să reușiți. Unul singur dintre voi va fi mâncat, zece însă s-ar putea să reușiți. Gândiți-vă de pe acum să-i înlocuiți. Timpul lor trebuie să se termine, trebuie să îi dominați, dar nu cu gândul că veți fura mai mult ca ei. Asta e calea simplă care vă sufocă moștenitorii. Ce o să faceți cu milioanele într-un oraș mort? Ce-o să cumpărați cu banii grămezi? La ce-ți folosește un Lamborghini când nu ai o autostradă? De ce să ai o vilă într-un cartier sufocat de inundații". Închei aici citatul și îi mulțumesc lui Tudor Chirilă, un tânăr din ziua de azi, pentru că gândește așa și pentru că rostește aceste lucruri.
Eu nu am sfat mai bun să vă dau și nu am lucruri mai frumoase la care vă chem. Sunteți, dincolo de toate lucrurile frumoase de care am vorbit, oameni care învățați încă într-o școală, unii dintre voi poate sunteți încă angajați, alții vă doriți o slujbă. N-aveți încă cei mai mulți, și nu au cei mai mulți tineri din România, o slujbă și nu au o casă. Dar vestea proastă e că deja sunteți datori. Sunteți deja datori, exact cu 2000 de euro fiecare. Pe care, în urma faptului că România de azi e pustiită de oameni care ne spun că guvernează și fac altceva, îi veți plăti dumneavoastră, îi vom plăti noi, părinții dumneavoastră, îi vor plăti, mă tem, și copiii dumneavoastră. România nu e doar prost guvernată. România nu are doar un președinte rău. Adevărul pe care trebuie sa-l privim în față este că România nu are, de fapt, președinte. România nu are, de fapt, guvern. La președinție nu e nimeni. La guvern nu e nimeni. Președintele e absent. Avem de-a face cu un om care a primit mandatul de președinte și, azi, nu e decât căpetenia uneia dintre cele două bande mari care-și dispută ce a mai rămas din România.
Împotriva tuturor acestor lucruri trebuie să ne unim eforturile și trebuie să credem că se poate face ceva. Eu cred că se poate ceva și cred că se poate altfel. Eu am văzut ceea ce Varujan Vosganian, din generația mea, cu care am împărtășit speranțe și deziluzii, a evocat aici. Eu i-am văzut pe cei de-o vârstă cu voi acum murind și de atunci nu cred că pot să trăiesc în România fără a încerca să împlinesc ceva atât cât trăiesc din lucrurile pentru care au murit ei.
Vă rog să o faceți. Vă rog să credeți că se poate. Vă rog să credeți că jocurile nu sunt făcute. Vă rog să credeți în România asta și în viața asta că răul are leac, că există întotdeauna în fața răului un bine, că nu putem să ne transformăm într-o țară de șmecheri din simplul motiv căci șmecherilor le mai trebuie întotdeauna ceva. Le trebuie fraieri. Și nu putem ca românii cinstiți din această țară să fie mereu, din generație în generație, fraieri.
Eu am fost întrebat de multe ori, și pe drept cuvânt, ce vreau să aduc, sau ce pot să aduc nou ca președinte al României. Și vă spun încă o dată aici dumneavoastră, tuturor celor care pun această întrebare că vreau și pot să aduc nou, un lucru foarte vechi, aproape uitat și anume normalitatea. Vreau să fac împreună cu voi o campanie simplă și sinceră, în urma căreia românii să poată alege președinte un om normal, simplu și sincer.
Am un proiect, avem soluții și le vom propune. Dar singura promisiune, de care știu că mă pot achita integral, și pe care o fac tuturor românilor, este că nu voi trăda niciodată pe nimeni. Nu am trădat și nu voi trăda niciodată pe nimeni. România e mușcată de boala trădării: trădarea principiilor, trădarea promisiunilor, trădarea continuă a cetățenilor de către cei care ar trebui să-i reprezinte.
Ca român, ca liberal, ca om politic, am fost trădat major de două ori în ultimii 5 ani. Întâi de toate atunci când partenerul nostru pentru a schimba România, Traian Băsescu, ne-a pretins să dăm familiei Băsescu partidul înființat acum 150 de ani de familia Brătianu. Am refuzat și cred că nu am greșit. Am refuzat și cred că cel mai bun lucru, pe care noi ca liberali l-am făcut în ultimii cinci ani, e chiar acesta. Am arătat că nu orice poate fi înghițit în această țară în care cei care sunt la putere își închipuie că pot face orice.
În al doilea rând am fost trădat, o dată cu milioanele de oameni care au votat atunci alianța noastră și pe Traian Băsescu, am fost trădat atunci când foștii noștri parteneri s-au așezat la masă tocmai cu sistemul ticăloșit, l-au perfecționat și l-au dezvoltat.
Eu plec în această luptă, nu pentru Partidul Național Liberal. Am nevoie și exprim valorile, gândurile și
aspirațiile Partidului Național Liberal. Dar plec în această luptă și vă chem în această luptă și mă chemați, sper, în această luptă, pentru ceva mai mult, pentru România, pentru toți cetățenii României indiferent de opțiunea lor politică. În această toamnă, prieteni, veți lupta , nu pentru PNL, nu pentru Crin Antonescu, ci pentru o România normală, pentru o Românie cu un stat și cu instituții în care să existe oameni care să-i servească pe cetățeni pentru ca cetățenii României, voi în primul rând, să puteți reîncepe să respectați instituțiile statului pentru că ele vă reprezintă.
Nu avem de ales în această toamnă doar între oameni. Nu ne permitem luxul de a alege între ideologii. În această toamnă, România va trebui să aleagă între boală și vindecare, între șmecherie și cinste, între un guvern care-i fură pe cetățenii săi și un guvern care să-i servească.
Vă rog din suflet nu uitați aceste două lucruri pe care toți compatrioții noștri trebuie să le înțeleagă. Jocurile nu sunt făcute, boala are leac.
Dacă România mea, despre care am vorbit și voi vorbi în tot timpul acestei campanii și în tot timpul vieții mele politice, e și România voastră, apărați-o. În această toamnă se dă bătălia generației voastre pentru ea.
Vă mulțumesc pentru șansa de a vă fi alături.
Stă în puterea noastră să schimbăm puterea lor.
(sursa: http://crinantonescu.ro/Blog/CrinAntonescu.html)
29 August 2009
Aş râde dacă nu aş fi atât de ocupat cu plânsul
Spunea o dată un lord poet că, atunci când ai prilejul, e bine să râzi, e cel mai ieftin medicament. Din păcate singurul medicament al românilor rămâne astăzi râsul şi, evident, situaţia nu prea te îndeamnă la râs.
Politica a pus pe domeniul Educaţiei o miză de război politic. Aflată într-o permanenţă instabilitate, educaţia este o permanentă cenuşăreasă a societăţii. După ce timp de secole profesorul a fost unul dintre principalii stâlpi sociali, acum el este marginalizat ca rol şi prezenţă în decizia socială. Legea salarizării unice a pus şi ea, cum era de aşteptat, educaţia şi sănătatea la coadă. Într-un astfel de moment delicat, domnul preşedinte susţine în faţa unui important congres următorul discurs:
preşedintelui României,Traian Băsescu la Congresul Cadrelor Didactice din România şi al Cadrelor Didactice Române de peste Hotare
Doamnelor şi domnilor învăţători, educatori, profesori,
Încep prin a vă mulţumi pentru invitaţia de a participa la deschiderea acestui congres. De asemenea, tot în deschiderea congresului aş vrea să salut dascălii veniţi din ţări din jurul frontierelor României, acolo unde trăiesc români, acolo unde învăţătorii şi profesorii, printr-un excepţional efort uneori, ţin limba română, cultura românească în atenţia celor a căror patrie mamă este România. Şi aş vrea să salut delegaţiile din Serbia, din Timoc, din Republica Moldova, din Ucraina, din Ungaria, din Albania şi din alte ţări, mulţumindu-le pentru interesul pe care îl au de a rămâne conectaţi la ceea ce învăţătorii şi profesorii din România săvârşesc în aceste zile. Am înţeles că principalul obiectiv al acestui congres este să formulaţi puncte de vedere despre noua lege a învăţământului. Cred că este o ocazie extraordinar de bună şi, domnule preşedinte, vreau să vă infirm pesimismul. Vă asigur că toate amendamentele care se vor suprapune pe principiile semnate de toate partidele politice, de toate organizaţiile profesionale şi de societatea civilă prin Pactul pentru Educaţie vor fi preluate şi introduse în lege. Vă asigur că la Guvern va fi totală deschidere ca atâta timp cât amendamentele respectă obiectivele, îmi permit să zic vizionare, ale Pactului pentru Educaţie, să fie introduse şi să devină parte a noii legislaţii.
Din punctul dumneavoastră de vedere, pentru că înţeleg că în principal în sală sunt învăţători şi înainte de a vorbi despre această zonă a legislaţiei, aş vrea să vă spun un lucru omenesc. Toţi ne aducem aminte o mare parte din dascălii pe care i-am avut în liceu, în universitate, poate dascăli cu care unii au făcut doctorate. Toţi avem o memorie a trecutului nostru şcolar, dar trebuie să recunoaştem că este selectivă. Nu ne aducem aminte imediat numele profesorului de chimie poate sau a profesorului de biologie, sau a profesorului de la universitate, dar am convingerea că nu există om care să nu-şi aducă aminte numele învăţătorului lui. Eu trebuie să recunosc că am avut doi învăţători datorită faptului că tata s-a mutat din locul în care ne-am născut şi am început şcoala, dar nu o să o uit niciodată pe doamna învăţătoare Olteanu, care m-a învăţat alfabetul în clasa întâi sau pe domnul învăţător Ichim, pe care l-am avut învăţător din clasa a II-a la Liceul „Costache Negruzzi” din Iaşi. Ceilalţi profesori, unii mi aduc aminte foarte bine, alţii mai puţin, dar vă spuneam că niciodată nu o să îi uităm pe cei care ne-au învăţat alfabetul şi tabla înmulţirii. Venind în zona de legislaţie care vă priveşte în general, aş vrea să subliniez faptul că sunt un susţinător fără rezerve al unei reforme profunde a sistemului de educaţie şi cred că munca de trei ani a unei comisii, complet depolitizate, condusă de profesorul Miclea, în care au fost reprezentanţi şi experţi din învăţământul universitar, şi experţi din preuniversitar, şi experţi din preşcolar, reprezintă ceea ce în momentul de faţă se putea realiza mai bun, ţinând cont şi de realităţile României. Dar propunerile de soluţii ale Comisiei Miclea sunt propuneri care trebuie realizate treptat, în cazul în care aceste propuneri se vor transforma în legi. Ce este cert însă, este că propunerile lansate de Comisia condusă de profesorul Miclaea sunt propuneri care s-au inspirat în mod major din sistemele de educaţie performante din lume.
Trebuie să recunoaştem că sistemul de educaţie românesc se află în criză. Iar acest lucru îl vedem la capătul fiecărui ciclu major de învăţământ, dacă înţelegem prin major momentul în care tinerii se îndreaptă către piaţa muncii. Prea mulţi tineri nu reuşesc să dobândească o pregătire care să îi plaseze pe un loc performant în piaţa muncii, iar acest lucru este ilustrat şi de diagnosticul pus de Comisia prezidenţială, este ilustrat şi de evaluările pe care le primim din sistemul internaţional. Nu reuşim să avem nicio universitate în primele 500 de universităţi din lume, iar testele internaţionale făcute pentru învăţământul preuniversitar demonstrează o depreciere de la an la an a calităţii sistemului de educaţie. Aceasta nu ne poate îndrepta decât către ideea că avem nevoie de o schimbare profundă a sistemului de educaţie românesc. O schimbare care să aşeze tânărul în centrul sistemului, tânărul alături de dascăl şi la care toate celelalte componente ale sistemului de educaţie să contribuie pentru creşterea performanţei. Un sistem de educaţie care să împartă echitabil responsabilitatea între elev, dascăl, familie, societate. Un sistem de educaţie care să poată fi cuantificat pe diverse etape ale pregătirii tânărului cu repercursiuni pozitive sau negative în mod egal şi asupra tânărului şi asupra dascălului. Dascălul nu poate sa rămână fără responsabilităţi într-un sistem de educaţie modernă. Dascălul trebuie să ştie că salarizarea lui este dependentă de performanţa pe care o are la clasă. Nu salarizarea de bază, ci salarizarea la care visăm, aceea care să dea confort financiar celor care slujesc în sistemul de educaţie românesc. Educaţia trebuie depolitizată şi este una din propunerile pachetului Miclea, ca de altfel şi cea care vizează salarizarea peste salarizarea de bază cuvenită din vechime şi pregătire, salarizarea în plus bazată şi pe performanţele elevului, dar un alt obiectiv al propunerilor Comisiei Miclea este depolitizarea completă a învăţământului şi apropierea deciziei de comunitate.
Depolitizarea nu se poate manifesta în alt mod decât prin interdicţia ca directorul şcolii să fie membru activ al unui partid. El poate vota, poate să aibă opţiuni politice, dar nu poate să fie şi un activist de partid, un om recrutat dintre cei care au lipi afişe, eventual, în campania electorală. Apropierea deciziei de comunitate şi de interesele şcolii se poate manifesta schimbând modul de administrare al şcolii, şi în pachetul Miclea propunerea este ca orice şcoală să fie administrată de un consiliu, care să fie format: o treime din dascălii şcolii, o treime din reprezentanţii părinţilor, o treime din reprezentanţii administraţiei locale. De asemenea, directorul va fi ales de acest consiliu de administraţie în care sunt o treime dascăli, o treime administraţie locală, o treime părinţi. Numai aşa putem extrage şcoala din interesele politice şi o putem aşeza pe orbita ei tradiţional românească, aceea de a servi generaţiile tinere. După 1990 s-a politizat excesiv actul de conducere al şcolii. De asemenea, veţi vedea în proiect şi opţiunea- pentru că aici discutăm despre învăţători, în principal, despre educatori, - veţi vedea opţiunea: curricula să fie mult mai flexibilă, 30 la sută din ore rămânând la dispoziţia învăţătorului, educatorului, pentru a adapta învăţarea la nivelul clasei, pentru că nu avem clase egale, copiii nu vin cu cunoştinţe egale în învăţământul primar, pentru a putea corecta la momentul potrivit bagajul de cunoştinţe al copiilor, în aşa fel încât atunci când termină clasa a IV-a să fie la un nivel minim garantat, dacă vreţi, de cunoştinţe, pentru ca trecerea înspre şcoala generală să se facă de pe baze apropiate sau cu şanse pentru toţi copiii.
Veţi vedea că se introduce învăţământul preşcolar obligatoriu de un an. Ştim foarte bine ce se întâmplă la clasă, si eu nu o spun, de data aceasta, ca dascăl, ci ca părinte. Ştim foarte bine ce se întâmplă la clasă cu diferenţele de bagaj de cunoştinţe cu care copiii vin în clasa întâi. Unii deja scriu, citesc, alţii sunt profund necunoscători în a scrie şi a citi. De aceea, introducerea unui an obligatoriu de învăţământ preşcolar, în care şi cei care nu ştiu nimic despre alfabet şi despre adunare, să dobândească un minim de cunoştinţe, este esenţial pentru ca, pe urmă, învăţătorul să poată să plece cu copiii de la un nivel rezonabil spre a le consolida cunoştinţele elementare pe care trebuie să le primească. Nu în ultimul rând, vorbind de clasele I-IV, propunerile, soluţiile Comisiei Miclea vizează o evaluare. Atenţie, nu-i vorba de lăsat repetenţi sau de corigenţi, dar o evaluare în clasa a II-a, după terminarea clasei a II-a, în aşa fel încât dascălul să aibă timp ca până în clasa a IV-a, beneficiind de flexibilitatea în programă, rămânându-i la dispoziţie 30 la sută din ore, să ajute acei copii care par rămaşi în urmă să-şi dobândească necesarul de cunoştinţe până în clasa a IV-a pentru a avea platforma de pe care să plece la şcoala generală.
Nu în ultimul rând, cred că este un lucru de mare interes: pachetul Miclea recunoaşte studiile şi cunoştinţele dobândite în afara licenţei, în sistemul de pregătire care există mai ales în acest domeniu, în sistemul de educaţie, putându-se dobândi, în funcţie de calificări şi performanţă, titlul de profesor în preşcolar sau profesor în învăţământul de patru clase. Este un lucru valabil pe tot sistemul de educaţie, recunoaşterea cunoştinţelor dobândite, deci nu se referă numai la acest segment, numai la preşcolari plus clasele I-IV, se referă la tot sistemul de educaţie în care oamenii care, dincolo de diplomă, dobândesc cunoştinţe care îi califică pentru o treaptă superioară să poată să profeseze sau să primească salariile, retribuţiile, pe nivelul cunoştinţelor lor, şi nu pe nivelul unei diplome obţinute cu 10-15 ani în urmă. Lucrurile acestea, cred eu, sunt stimulative şi pentru copil, stimulează şi dascălul. Este o realizare a unor deziderate pe care oamenii le au de mult, în mod egal cei din învăţământ, dar şi familiile care îşi trimit copii şi îi dau pe mâna sistemului de educaţie românesc. Aş încheia pentru că nu este rostul meu să vă ţin atenţia blocată prea mult timp, dar aş încheia mulţumindu-vă pentru ce faceţi pentru copiii României. Aş spune în acelaşi timp că nu mai putem întârzia reforma sistemului de educaţie şi v-aş asigura că orice problemă, propunere care vine din partea dumneavoastră şi se aşează în interiorul principiilor validate prin Pactul pentru Educaţie va fi în atenţia Guvernului, înainte de a-şi asuma răspunderea pe legile educaţiei. Vă mulţumesc mult, vă doresc mult, mult succes, vă doresc ca aceste zile pe care le veţi petrece discutând despre viitorul educaţiei româneşti să se încheie cu statisfacţii pentru dumneavoastră şi vă asigur că voi fi un susţinător al oricărei propuneri care este în interiorul principiilor din Pactul pentru Educaţie. Vă mulţumesc mult şi vă doresc mult succes în aceste zile!
Departamentul de Comunicare Publică
28 August 2009
(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=11374&_PRID=lazi)
Am încheiat de citit discursul cu o lacrimă în colţul ochiului... Cum a mai apăsat domnul preşedinte pe pedala emoţiei pentru ca profesorii să stea cuminţi la locurile lor şi să accepte tot ce spune "Comisia Miclea"...
Uite, că mi-am mai adus aminte de un alt moment plin de sensibilitate, discuţia domnului Preşedinte cu un filosof de meserie...
(sursa: http://www.realitatea.net/video_827782_basescu-catre-liiceanu--am-vrut-sa-spun-ca-scoala-scoate-tampiti--nu-filozofi_541927.html)
Aşa arată politica dezbrăcată de masca prefăcătoriei
Iată probabil cea mai bună emisiune din ultimul timp. Interviul este genial. Răspunsurile domnului Cataramă au fost reconfortante şi liniştitoare. Practic m-am liniştit pentru că am înţeles că nu mai există nici o soluţie.
(sursa: http://www.realitatea.net/emisiuni/100prc-_23812_91382.html)
Bâlbele guvernului au drept cauză nerespectarea principiilor instituţionale
M-am tot întrebat de ce se bâlbâie guvernul, ba cu câte o Ordonanţă de Urgenţă neconstituţională (şi au fost extrem de multe), ba cu câte un artificiu de care economia nu a mai auzit, de tipul impozitului minim, ba cu declaraţii bâlbâite şi lipsite de coerenţă.
Guvernul s-a gândit să nu plătească câteva zile sectorul bugetar, legea însă nu dă dreptul la asemenea artificii financiare. Rezultatul? Salariaţii trebuie să ceară să nu fie plătiţi.
Bună ziua tuturor!
Pe scurt, am să fac o prezentare a rectificării bugetare pentru bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat, rectificare care a fost aprobată în cursul şedinţei de guvern de astăzi. Foarte pe scurt, în legătură cu situaţia actuală. După cum bine ştiţi, programul anticriză al guvernului, care a fost sprijinit de pachetul de finanţare externă, de circa de 20 de miliarde de euro de la Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială, din care au fost făcute doar primele trageri, deci acest program cât şi acest sprijin extern au reuşit să conducă la o normalizare a condiţiilor macroeconomice, atât cât pot fi numite normalizare în condiţii de criză. Cu toate acestea, contracţia economică a fost mult mai severă decât proiecţiile iniţiale, cele făcute de guvern şi de FMI, iar această contracţie economică se datorează, în mare parte, unei combinaţii între un mediu extern - pieţe externe care rămân în continuare mai puţin favorabile - şi o reducere mult mai rapidă a cererii interne.
În aceste condiţii, Guvernul anticipează pentru anul 2009 o scădere mai mare a activităţii economice, a PIB, la valori cuprinse între 8 - 8,5%. Cadrul economic nefavorabil, care s-a manifestat, în primul rând, prin pierderea de venituri bugetare ar fi produs un deficit bugetar pentru anul 2009 mai mare de 8%, dacă nu am fi luat aceste măsuri de ajustare a cheltuielilor, care se regăsesc tocmai în proiectul de rectificare a bugetului. Ca urmare, asumpţiile avute în vedere pentru anul 2009 şi care au stat la baza rectificării bugetare sunt următoarele: PIB pentru anul 2009, în preţuri curente, va fi de circa 497,3 miliarde de lei; rata de creştere reală a PIB, în noul cadru ajustat, 8,46%; creşterea preţurilor de consum la finele anului, inflaţia, 4,3%. Din această perspectivă, deficitul bugetar, generat în primul rând de nerealizarea veniturilor, urmare a contracţiei economice, se va situa la circa 7,3% din PIB, faţă 4,6 cât a fost în varianta iniţială. Cu alte cuvinte, valoarea deficitului bugetar în valori absolute va fi de 36,5 miliarde de lei, faţă de 24,3 în varianta iniţială. Volumul total al veniturilor bugetare care sunt preconizate în noul context macroeconomic se cifrează la 31,6% din PIB, respectiv 157,2 miliarde. Cheltuielile bugetare totale avute în vedere la această rectificare se ridică la suma de 193,7 miliarde, respectiv 38,9% din PIB. Diferenţa între cele două, aşa cum am spus, conduce la acel deficit de 7,3. Care sunt principalii factori care au stat la baza acestor ajustări şi pe ce componente? Pe componenta de venituri bugetare, din cauza unei contracţii economice mai mari, care am spus că poate să ajungă la valori de 8 - 8,4%, anticipăm o scădere a veniturilor, ca urmare a scăderii şi influenţei ciclului economic, de -17,4 miliarde de lei pe bugetul general consolidat. Scăderea de venituri o înregistrăm la trei componente importante: TVA circa 4 miliarde; contribuţiile de asigurări sociale şi şomaj 5,29 miliarde; venituri nefiscale circa 4,19 miliarde. Desigur, o scădere anticipăm şi din fondurile post-aderare, de 550 de milioane. Toate acestea înseamnă o scădere a veniturilor de 17,4 miliarde. În ceea ce priveşte cheltuielile, ajustarea de cheltuieli în bugetul general consolidat se va face în minus cu 5,25 miliarde, care înseamnă 1,1% din PIB. La bugetul de stat vom discuta despre o majorare a cheltuielilor de 5 miliarde. De asemenea, la bugetul asigurărilor sociale de stat - bugetul de pensii, o suplimentare de 487 de milioane şi, în egală măsură, bugetul asigurărilor de şomaj va beneficia de o suplimentare a cheltuielilor cu 895 de milioane.
Pe categorii de cheltuieli, pentru că acestea sunt extrem de interesante şi pentru dumneavoastră, politica bugetară în anul 2009 prevede aceste măsuri suplimentare, care consumă următoarele resurse: în domeniul investiţiilor publice s-a decis alocarea unei sume suplimentare de 900 de milioane de lei pentru proiectele de infrastructură. Cele 900 le-aş putea partaja în două componente: 500 de milioane de lei pentru infrastructura rutieră - autostrăzi, drumuri naţionale, drumuri expres - iar 400 de milioane pentru infrastructura drumurilor judeţene şi pentru şcoli. O altă măsură în ce priveşte sprijinul pentru investiţiile publice: vom majora plafonul de garantare cu 400 de milioane de euro pentru anul 2009 iar această garantare, aceste garanţii suverane ale statului, în valoare de 400 de milioane, vor fi utilizate cu predilecţie pentru asigurarea co-finanţării proiectelor care necesită atragerea fondurilor europene sau a proiectelor care sunt finanţate din fonduri externe rambursabile de la instituţiile financiare internaţionale. Precizez, aceasta este o măsură prin care acordăm o garanţie suverană a statului, pentru ca autorităţile locale care operează cu fonduri să poate să-şi facă rost de co-finanţarea necesară în cadrul proiectelor europene.
De asemenea, tot în domeniul investiţiilor publice sunt alocate 303 milioane de lei Ministerului Internelor şi Administraţiei pentru Sistemul integrat de securitate al frontierei de stat, astfel încât intrarea în zona Schengen în 2011 să nu fie afectată de lipsa resurselor.
A doua componentă în ce priveşte politica bugetară în anul 2009 se referă la asistenţa socială, o componentă extrem de urmărită şi, mă rog, atent monitorizată şi de către dumneavoastră, pentru că în perioadă de criză, aşa cum aţi spus, guvernul va fi atent cu protejarea intereselor economice ale populaţiei. În acest sens, am alocat sume pentru îmbunătăţirea protecţiei sociale pentru grupurile cele mai vulnerabile, afectate de criza economică: 500 de milioane, mai exact 487 de milioane de lei a primit bugetul de pensii; 895 de milioane de lei am suplimentat bugetul de şomaj, pentru a face faţă oricărei creşteri posibile a şomajului în perioada următoare; de asemenea, vreau să vă spun că de la bugetul de stat către bugetul de pensii se va acorda o subvenţie de 5,5 miliarde de lei, pentru a contracara această scădere de venituri a bugetului de pensii, pe care am făcut-o cunoscută în prima parte a expunerii mele. Deci, este bine să ştiţi: bugetul de stat va subvenţiona bugetul asigurărilor sociale de stat - bugetul de pensii cu peste 5,5 miliarde de lei. Şi, pe această cale, doresc să anunţăm toţi pensionarii sau toţi beneficiarii de pensii că statul va asigura resursele necesare pentru plata acestora pe parcursul anului 2009.
În ce priveşte politica bugetară referitoare la reducerea arieratelor în economie, am alocat 365 de milioane de lei, cu titlu de subvenţii, la CFR Călători pentru plata datoriilor către agenţii economici, în special către utilităţi. Este un semn pe care vreau să-l transmit celor care astăzi au de încasat, pe energie electrică sau alte utilităţi, sume de la Ministerul Transporturilor. De asemenea, 330 de milioane de lei vor reprezenta transferul către bugetele locale pentru plata facturilor la utilităţi - ştiut fiind faptul că sunt primării şi administraţii locale care se confruntă cu lipsa resurselor pentru funcţionare - şi, totodată, doresc să spun că Ministerul Finanţelor Publice va propune introducerea unei obligativităţi a autorităţilor locale care solicită sprijin de la bugetul central, de asumare a unui plan de ajustare şi de optimizare a cheltuielilor. Din cele 330 de milioane de lei aş dori să spun că circa 110 milioane de lei vor reprezenta bani care vor fi daţi autorităţilor locale pentru plata utilităţilor sau plata datoriilor pe care CET-urile, centralele termice le au către furnizorii de utilităţi. Vom stinge o parte din aceste datorii pe care autorităţile locale le au către furnizorii de gaz metan sau combustibili utilizat în încălzire.
Şi, nu în ultimul rând, tot în domeniul reducerii arieratelor din economie, potrivit legii, Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare (RAAN) şi SNLO vor beneficia de 218 milioane de lei, deci în primul rând RAAN-ul, pentru stingerea datoriilor, deblocând în acest fel obligaţiile pe care această Regie Autonomă pentru Activităţi Nucleare le are faţă de Societatea Lignitului Oltenia.
În mare, acestea au fost, să spunem, principalele ajustări care au fost făcute. Dacă dumneavoastră, în legătură cu acest subiect legat de ajustare sau de rectificarea bugetară, aveţi întrebări.
Reporter: Domnule ministru, v-aş ruga să prezentaţi şi lista instituţiilor care pierd bani şi la ce capitole.
Gheorghe Pogea: În primul rând, este foarte binevenită întrebarea dumneavoastră, ca să aducem unele clarificări. Doresc să vă spun că o parte din reducerea de cheltuieli la care voi face referire se datorează în mod automat faptului că scăderea veniturilor proprii, fie la nivelul autorităţilor locale, din taxe şi impozite, fie la nivelul instituţiilor care realizează venituri proprii, deci scăderea veniturilor ca urmare a crizei, în mod automat duce şi la obligaţia de a-şi ajusta în mod corespunzător cheltuielile, pentru că legea nu le permite să facă cheltuieli în lipsa resurselor. Ca atare, reduceri de cheltuieli - în total reducerile pe ministerele pe care le prezint sunt 1,4 miliarde, mai exact 1,414 miliarde. Din care: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei 347 de milioane; Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării - total cheltuieli, aici intră inclusiv, dacă doriţi, cele 10 zile de concediu, în total, 154de milioane; Ministerul Finanţelor Publice, capitolul "Acţiuni generale" 130 de milioane; Ministerul Sănătăţii 113 milioane; Ministerul Mediului 108 milioane; Ministerul Tineretului şi Sportului 78 de milioane; încă o dată Ministerul Finanţelor Publice 75 de milioane; Secretariatul General al Guvernului 66 de milioane; Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţi Informaţionale 43 de milioane; Ministerul Turismului 30 de milioane; alţi ordonatori de credite ai bugetului de stat 151 de milioane, că sunt 52 de ordonatori.
Ce vreau să înţelegeţi prin aceste sume, este că ele sunt, repet, încă o dată, rezultatul reducerii în mod, să zic, natural urmare a crizei a veniturilor proprii, pe cale de consecinţă, mulţi dintre aceşti ordinatori de credite îşi ajustează în mod corespunzător cheltuielile.
Reporter: În ceea ce priveşte concediul fără plată, acesta a fost până la urmă inclus în această rectificare bugetară?
Gheorghe Pogea: Astăzi am avut pe această temă, şi aşa cum am spus şi în cursul zilei de ieri la o întrebare pusă de televiziunea dvs., vă asigurăm că această măsură, care este absolut necesară, şi eu fac apel la sistemul public să înţeleagă, pentru că este o situaţie deosebită şi nu este o ambiţie a cuiva, am spus că o să facem respectând legalitatea. Nu putem să fim în afara legalităţii şi vom lăsa la latitudinea ordonatorilor principali de credite să ia măsurile corespunzătoare în contextul legal de care beneficiem, astfel încât ajustarea, că asta este în fond, ajustarea acestor cheltuieli cu circa 15,5% în medie/lună se poate face faţă şi am găsit, cred, că soluţia legală, am ţinut cont şi de sugestiile pe care le-am primit, şi din mediul privat, şi de la sindicate, şi aşa cum am promis, cred că calea cea bună am identificat-o.
Reporter: Care este această soluţie?
Gheorghe Pogea: Păi calea cea bună este următoarea: în primul rând este o măsură cu caracter temporar, va fi o măsură cu caracter temporar, generată de criză, aşa cum se întâmplă şi în Franţa; în al doilea rând, în urma discuţiilor cu angajaţii, ei pot să-şi ia concediul, zile libere, nu concediu fără plată, zile libere, sau o combinaţie de zile libere cu reducerea programului de lucru, sau, dacă există şi alte măsuri de ajustare a cheltuielilor cu salariile, rămâne ca fiecare ordonator de credite, şef de instituţie, împreună cu salariaţii şi cu cei pe care îi reprezintă, să ia această măsură. Dar această măsură de ajustare a cheltuielilor cu 15,5 % este o necesitate obiectivă care derivă, dacă vreţi, dintr-un context care excede de multe ori puterea noastră.
Reporter: Cu alte cuvinte, fiecare minister va trebui, după cele trei luni de zile, la sfârşitul lunii noiembrie, să vină să vă prezinte o reducere cu X lei şi fiecare minister stabileşte propria modalitate de a reduce aceste cheltuieli.
Gheorghe Pogea: Este corectă afirmaţia Exact. Fără să încălcăm prevederile legale şi eu cred şi fac apel la salariaţii din sistemul public să înţeleagă că această măsură este generată de factori externi pe care îi cunosc - criza economică, asupra căreia nu insist, iar asigurarea funcţionalităţii şi continuităţii serviciilor publice cred că depinde de fiecare dintre noi, de conducători şi de înţelegerea pe care o vom găsi în raport cu cetăţenii şi în raport cu această situaţie deosebită.
Reporter: Această reducere este inclusă în rectificarea bugetară?
Gheorghe Pogea: Absolut. Da.
Reporter: Aş vrea să vă mai întreb, domnule ministru, la Ministerul Justiţiei ştiu că aţi dat bani. Ce sume aţi dat şi ce acoperă aceste sume?
Gheorghe Pogea: În principal, Ministerul Justiţiei, aşa cum am promis, în primul rând a fost interesat de asigurare resurselor financiare pentru bunuri şi servicii, pentru că din această perspectivă criza nu a asigurat întotdeauna resursele necesare. Nu am în faţă exact acest lucru, dar nu este nici o problemă să vă dau toate detaliile.
Reporter: Pentru salariile magistraţilor şi pentru sumele restante aţi alocat bani?
Gheorghe Pogea: Nu. Deci pentru sumele restante, ţineţi minte, printr-o ordonanţă de guvern, noi am cerut, datorită lipsei... recunoaştem obligaţia de a plăti aceste sume, dar am cerut amânarea la plată pentru anul 2010 - 2011, datorită lipsei efective a resurselor.
Reporter: Şi în continuare magistraţii îşi vor primi salariile şi sporurile până la sfârşitul anului?
Gheorghe Pogea: Au primit salariile şi sporurile. Cei care au câştigat - aţi văzut, am fost în instanţă împreună cu ÎCCJ, şi CSM. Şi eu vreau să spun că şi pe această cale, este pentru prima oară când mă exprim public în raport cu acest lucru, în nici un caz nu este nicio încăpăţânare a guvernului sau a ministrului finanţelor publice sau a instituţiilor, ci este pur şi simplu o situaţie deosebită care afectează nu în egală măsură pe toţi, cei săraci şi cu venituri mici sunt afectaţi mult mai mult decât cei care avem, datorită poziţiei noastre, salarii mai mari şi care le-am câştigat, să spun, în mod corect şi îndreptăţit. A fost doar un apel de a manifesta o solidaritate faţă de această situaţie dificilă. În rest, Ministerul Finanţelor Publice nu va fi mai presus de lege cu nici unul dintre funcţionari sau instituţiile publice ale acestei ţări.
Reporter: În ceea ce priveşte legea unică de salarizare a bugetarilor, vă veţi întâlni şi luni cu sindicatele pentru a fi gata până marţi, când...
Gheorghe Pogea: Noi credem că în ce priveşte legea sistemului unitar de salarizare, suntem pe un drum bun. Când spun un drum bun - un drum al dialogului. Am văzut şi am primit observaţii inclusiv din partea Ministerului Justiţie sau a sistemului de justiţie în ansamblul său. Multe dintre acestea au fost corecte şi pertinente şi în cursul zilei de mâine - s-a decis astăzi de către primul ministru, Emil Boc - vor avea loc, dacă nu greşesc începând cu ora 12:00, întâlniri cu toţi miniştrii, inclusiv de la Ministerul Justiţiei, de la oricare ministere care au de făcut mici corecţii, pentru ca această lege a sistemului unitar de salarizare să ne dea certitudinea că atinge cele patru principii pe care le-am stabilit: echitatea, predictibilitatea, simplitatea şi transparenţa procesului.
Reporter: Asta înseamnă că va fi gata până marţi, când teoretic încep procedurile pentru asumare.
Gheorghe Pogea: Eu cred că da. O să mai fie o întâlnire şi cu sindicatele pe această temă. După ce vor fi stabiliţi mai bine, să spunem, aceşti coeficienţi şi structuri de ierarhizare, ţinând cont şi de propunerile care au venit din diferite sisteme, au venit din partea Educaţiei, sunt propuneri venite din partea magistraţilor, am văzut un punct de vedere din partea judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti - vă asigur că ele sunt în atenţia noastră. După ce vor fi trecute, Ministerul Finanţelor Publice va face din nou o evaluare a acestor costuri şi vă asigur că le voi face cunoscut publice. cert este un lucru, care este deja agreat: elementele de natură fiscală sau costurile acestei reforme a legii sistemului unitar de salarizare până în 2015 şi criteriile sau cadrul general în care vor mişca au fost agreate atât cu sindicatele, cât şi cu patronatele. Ideea de bază este că va trebui să scădem cheltuielile de natură salarială ca procent din PIB, de la 9%, cât avem acum şi dumneavoastră aţi sesizat, la circa 6% în 2015. În egală măsură, vom creşte salariile celor din sistem, pentru că trebuie să avem o convergenţă a salariilor cu cele din UE. Vom face o echitate în interiorul sistemului. Cu siguranţă că, vă spun, e puţin probabil să nu se găsească nemulţumiţi. Ideea este că această lege şi guvernul are toată disponibilitatea pentru a asigura aceste principii.
Reporter: Domnule ministru, am şi eu o întrebare.
Gheorghe Pogea: O ultimă întrebare, vă rog.
Reporter: Apropo de aceşti indici şi coeficienţi din legea unică de salarizare. Se schimbă guvernul, este posibil ca viitorul guvern să modifice aceşti coeficienţi şi practic, legea unică de salarizare să fie într-o posibilă, perpetuă schimbare de la guvern la guvern?
Gheorghe Pogea: Din punctul meu de vedere, dacă s-ar întâmpla un asemenea lucru, ar fi o mare greşeală. Ceea ce, în schimb, ar trebui să se întâmple este în raport cu aceste principii fundamentale, pentru că este vorba despre o lege sistemică, ar fi o mare greşeală ca guvernul să nu aibă în vedere orice altă propunere care vine în sensul îmbunătăţirii ei, a asigurării unei legi echilibrate, transparente, simple. Şi eu vă spun, mai avem de umblat la simplitate. Sunt în România peste 1.900 de funcţii, relativ multe. Pe parcursul anului 2010, an în care, spre exemplu, avem o anumită pauză de respir-o, guvernul, împreună cu sindicatele, împreună cu patronatele, ne vom gândi, simultan cu procesul de reformă, de descentralizare, de introducere a standardelor de cost, cum putem să avem o mai bună exprimare a acestor nivele de salarizare, pentru că, după cum bine vedeţi, aceşti coeficienţi încurcă pe multă lume.
Reporter: Şi nu ar fi fost mai bine dacă aţi fi avut şi un acord politic pe această temă, pe tema legii salarizării unice, astfel încât lucrurile să fie bătute în cuie şi în viitor?
Gheorghe Pogea: Acordul politic pe principiile de bază a fost obţinut pentru că această lege a fost făcută tocmai în baza principiilor pentru care coaliţia de guvernare şi-a dat acordul.
Reporter: Nu coaliţia, sunt şi alte partide de opoziţie.
Gheorghe Pogea: Şi alte partide. Deci, doresc să vă spun că principiile de bază şi cadrul general de mişcare a acestei legi, din punctul meu de vedere, eu cred că ele se mişcă în parametrii normali stabiliţi. Pot să fie mici diferenţe de opinie privind aşezarea pe o treaptă de salarizare a unuia sau a altuia.
Vă mulţumesc mult şi vă doresc weekend plăcut!
Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa
Data: 29.08.2009
24 August 2009
Sorin Roşca Stănescu, atac la preşedinte
Domnul Sorin Roşca Stănescu, în calitate de autor, spune foarte clar pe blogul domniei sale:
Autorul isi asuma intreaga raspundere civila si penala pentru informatiile de mai jos. Reproducerea lor este autorizata.
Mă gândesc că dacă spune aşa ceva este pregătit şi cu probe prin care poate demonstra cele spuse.
- Mircea Basescu, implicat intr-o afacere terorista. Acoperita de Presedinte
- Ii acuz public pe fratii Basescu
- ALTE SCANDALURI SI CONTROVERSE IN CARE A FOST IMPLICAT MIRCEA BASESCU
- MORTUL IESE DIN DULAP
- DECLARATII VIDEO IN SCANDALUL TORPILA BASESCU
- FISIERE VIDEO IN SCANDALUL TORPILA BASESCU
- Noi detalii despre Zeus
- Unitatea secreta Zeus
Eu am ciulit urechile la auzul unei unităţi secrete Zeus. Am să reiau doar ultimele două articole din listă (apărute primele).
22 August, 2009
Sub palaria SPP se afla o unitate conspirata de politie politica, in beneficiul lui Traian Basescu. Aceasta reuneste specialisti din diverse domenii detasati de la alte servicii secrete, inclusiv specialisti in interceptari. Este unitatea la care a facut referire Marian Vanghelie in emisiunea Gabrielei Firea. Sediul acestei unitati strict secrete si necunoscute, pana ieri, este in Palatul Parlamentului. Este unitatea care a realizat inregistrarea discutiilor din Comisia de ancheta a Elenei Udrea si difuzarea selectiva a unor fragmente.
(sursa: http://www.sroscas.ro/site/2009/08/22/unitatea-secreta-zeus/)
23 August, 2009
Pe blog-ul haluci-nation.ro, sub titlul “Interceptarile ilegale din comisia “Udrea” au fost realizate de SPP”, a aparut informatia conform careia unitatea Zeus este condusa de general-locotenent Alexandru Burian, adjunct al Directorului Serviciului de Protectie si Paza pentru activitatea de informatii. Se confirma ca sediul este la Palatul Parlamentului. In prezent, unitatea Zeus este angajata intr-o activitate tipica de politie politica, elaborand “proiectii” pentru luna noiembrie, cand urmeaza sa aiba loc alegerile prezidentiale. Termenul ascunde, de fapt, un studiu realizat si in urma unor operatiuni de supraveghere asupra principalilor contracandidati ai Presedintelui Traian Basescu si cercurilor de interese care ii sustin. Reamintim ca unitatea Zeus a realizat interceptarea sedintei membrilor Comisiei Udrea.
Colonelul SPP Mircea Gainuse de la Sectiunea de Documentare Informativa i-a adresat zilele trecute un memoriu Presedintelui Traian Basescu, prin care semnaleaza ca in general in SPP si in special in unitatea Zeus au fost integrati ofiteri din fosta securitate, specializati in politia politica.
Bugetul unitatii Zeus este de 5 milioane de euro.
(sursa: http://www.sroscas.ro/site/2009/08/23/noi-detalii-despre-zeus/)
23 August 2009
Epopeea la FINAL
În sfârşit răspunsul a venit. Iată-l:
sector 5, Bucureşti
Tel : 021 319 97 52
Fax : 021 312 97 35
e-mail : publicinfo@mfinante.ro
GHEORGHE FLORESCU
Nr. 623016/17.08.2009
Referitor la petiţia dvs. adresată, prin email, Domnului Prim-Ministru, vă facem cunoscute următoarele:
Având în vedere necesitatea consolidării bazei veniturilor bugetare, esenţială pentru asigurarea resurselor necesare dezvoltării economice şi îndeplinirii angajamentelor României asumate în calitate de stat membru al Uniunii Europene, Guvernul a aprobat aplicarea unei măsuri fiscale privind sistemul de impozitare minimă, în contextul în care tot mai mulţi contribuabili, persoane juridice, raportează în mod constant pierdere fiscală sau declară un impozit foarte mic.
Această măsură fiscală este rezultatul unei analize efectuate la nivel naţional de către Ministerul Finanţelor Publice pe baza datelor deţinute la sfârşitul anului 2007. În urma acestei analize a rezultat faptul că, din 617.525 care au depus situaţii financiare, contribuabilii persoane juridice au declarat pierderi la nivelul anului 2007 în număr de 242.106 (39,2% din numărul total al societăţilor înregistrate), în condiţiile în care cifra de afaceri a acestor întreprinderi se ridică la nivelul de 134 miliarde lei.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a estimat că 65% din societăţile comerciale vor plăti impozitul minim, în sumă totală de 291,7 milioane lei.
De asemenea, este de menţionat faptul că falimentul unui agent economic este condiţionat ca elemente principale, de o serie de factori determinaţi de situaţia economică actuală internă şi internaţională, iar implementarea unui sistem minim de impozitare influenţează într-o măsură mult mai mică rezultatele financiare ale agentului economic. De exemplu, un contribuabil, persoană juridică, care are o cifră de afaceri din anul precedent încadrată în prima tranşă de venituri, va datora un impozit minim lunar de 183 lei, ca sarcină fiscală minimă.
Cu stimă,
Dragoş DOROŞ
Director
Cum am ajuns aici? Iată întreaga istorie:
to: dl. Emil Boc, drp@gov.ro
Domnule prim-ministru,
Subsemnatul Gheorghe Florescu vă face cunoscut faptul că Ministerul de Finanţe aflat în subordinea domniei voastre nu mi-a răspuns în termen legal la o întrebare legitimă (pe care o puteţi găsi mai jos). Sunt convins că este o scăpare şi nu s-a dorit încălcarea legii. De aceea vă supun atenţiei acest caz şi vă rog să dispuneţi pentru remedierea situaţiei.
Cu stimă,
Gheorghe Florescu
(http://bibliotecarul.blogspot.com/2009/06/domnuleui-prim-ministru-cu-dragoste.html)
--- On Sun, 5/10/09, GHEORGHE FLORESCU wrote:
From: GHEORGHE FLORESCU
Subject: Calculul impozitului minim
To: publicinfo@mfinante.ro, Legea52@mfinante.ro
Date: Sunday, May 10, 2009, 12:54 AM
to: publicinfo@mfinante.ro, Legea52@mfinante.ro
Bună ziua domnule Ministru de Finanţe Gheorghe Pogea.
Mă numesc Gheorghe Florescu şi aş dori să aflu, dacă se poate, câteva date despre decizia impozitului minim. Mai exact aş dori să aflu procesul de calcul care a dus la concluzia că aplicarea acestui impozit minim va duce la o balanţă „venituri suplimentare vs. pierderi” pozitivă pentru Bugetul de Stat. Eu am încercat să fac un astfel de calcul, desigur estimativ, pentru că nu am datele exacte, şi mi-a dat întotdeauna cu minus.
Ca cetăţean preocupat de fenomenul politic, sunt îngrijorat de posibilitatea scăderii veniturilor bugetare, mai ales în aceste timpuri dominate de criză. De acea vă rog să-mi comunicaţi cum se leagă informaţiile financiare între ele, pe de o parte veniturile suplimentare prin achitarea acestor impozite minime plătite de firmele care altfel nu plăteau nici un fel de impozit, pe de altă parte pierderile care se scad de la Buget prin desfiinţarea sau conservarea unor firme de tip microîntreprinderi şi IMM-uri, şomaj, neîncasarea drepturilor virate de firme şi angajaţii la Bugetul de Stat, plata şomajului şi a ajutoarelor sociale, neîncasarea TVA-ului din banii pe care i-ar fi cheltuit patronii şi angajaţii, scăderea PIB-ului, scăderea derulării financiare prin sectorul bancar... şi alte dezavantaje care nu-mi vin acum în minte (dar care sunt convins că sunt luate în calcul de Ministerul de Finanţe, ca profesionişti în domeniu, şi nu amatori ca mine, pentru a realiza o simulare exactă a efectelor financiare). În caz că aceste date nu sunt publice (deşi nu prea văd de unde ar putea fi caracterul secret), aş dori să-mi oferiţi măcar o pondere a plusurilor şi minusurilor.
Aştept cu nerăbdare răspunsul domniei voastre.
Vă mulţumesc anticipat,
Gheorghe Florescu (http://bibliotecarul.blogspot.com/2009/05/domnule-gheorghe-pogea-risipiti-mi.html)
GUVERNUL ROMÂNIEI
Secretariatul General al Guvernului
NR. 15D/922/ 07.07.2009
Domnului Florescu Gheorghe
Referitor la memoriul dumneavoastră, vă facem cunoscut faptul că a fost transmis, spre competenta soluţionare, MINISTERULUI FINANŢELOR PUBLICE, solicitând luarea măsurilor legale ce se impun.
Urmează ca, în termenul legal, instituţia sesizată să comunice Secretariatului General al Guvernului şi dumneavoastră soluţia adoptată.
Cu stimă,
Director
Direcţia Relaţii Publice
Semnătură indescifrabilă
Şepruş, o memorie fără memorie
Recunosc că habar nu aveam nici de revolta anticomunistă din Şepruş şi nici de localitate în sine. Aşa că am căutat să mă informez:
Judet: | Arad |
Populatia: | 3000 |
Suprafata: | 5300 ha |
Suprafata intravilan: | 100 ha |
Suprafata extravilan: | 5200 ha |
Nr gospodarii: | 1150 |
Nr locuinte: | 1150 |
Nr gradinite: | 1 |
Nr scoli: | 1 |
Activitati zonale: | Agricultura Legumicultura Cresterea animalelor Apicultura |
Activitati economice: | Comert Industrie Prestari servicii |
Facilitati investitori: | Forta de munca ieftina Suprafata mare de teren arabil Numar mare de animale |
Proiecte investitii: | Extindere retea de apa si canalizare Modernizare strazi |
Obiective: | Abatoare si laptarii (ovine, porcine, cabaline) |
Astăzi se împlinesc 60 de ani de la cunoscuta revoltă a locuitorilor comunei Şepreuş împotriva tiraniei comuniste.
Ziua de duminică, 31 iulie 1949 avea să rămână, de-a pururi, în memoria sătenilor din comuna Şepreuş. Tot satul era prezent la o nuntă a unor tineri din localitate când, pe nepusă masă, toboşarul de la Consiliul Popular a convocat oamenii în faţa Primăriei, ca să fie informaţi de către un activist de partid în legătură cu recolta de grâne din acel an. Desigur, principala comunicare făcută de către activistul de partid viza cotele de cereale, pe care gospodarii din Şepreuş trebuiau să le predea statului, în contul despăgubirilor de război faţă de Uniunea Sovietică. Mai mult, plata muncitorilor de la batozele de treierat grâu trebuia făcută în bani de acum încolo, nu în produse, cum era în anii trecuţi.
Puşi în faţa acestor „noutăţi”, sătenii din Şepreuş s-au revoltat, comunicându-i activistului de partid că nu le mai rămân cereale pentru hrana zilnică până la recolta următoare. În replică, activistul le-a răspuns că „am văzut multe prune în comună, deci mâncaţi prune cu pâine, că aceasta este hrana ţăranului vara.” La răspunsul cetăţenilor, că nu le mai rămân cereale nici pentru pâine, activistul i-a îndemnat să mănânce fân şi paie. Acest răspuns jignitor a fost, de fapt, scânteia care a aprins flacăra revoltei.
Activistul de partid şi toţi ceilalţi din delegaţia acestuia au fost alungaţi afară din comună, cu pietre şi înjurături. Pe loc, sătenii au ales un comitet de conducere a revoltei – sau a „rebeliunii”, cum a rămas în literatura comunistă – comitet din care au făcut parte Stana Ioan, a lui Băndeţ, un ţăran înţelept şi foarte bun gospodar, Stana Simion, zis Nanci, Stana Petru, Sălăjan Ioan, a Huhului, Burcă Teodor, a Brezului şi Pârtan Petru. Sub conducerea acestui comitet, între 2.500 şi 3.000 de săteni s-au adunat în faţa Primăriei şi, considerând că această clădire reprezintă adevăra- tul mijloc de opresiune a sistemului comunist şi sursa tuturor relelor, au devastat-o. Apoi, au devastat şi magazinul din localitate, de unde au luat toate alimentele de care duceau lipsă şi pe care le primeau doar porţionat, pe cartele, după care au dat foc şi fostului conac boieresc, pe cale de a fi transformat în sediu de CAP. Toată noaptea următoare sătenii s-au organizat în patrule şi au păzit drumurile de acces în localitate – numele localităţii, în traducere înseamnă „şapte uşi”, de fapt cele şapte porţi de intrare în comună – de teama unor posibile represalii. Acestea n-au întârziat să apară, deoarece în dimineaţa de 1 august 1949, câteva camioane încărcate cu jandarmi şi-au făcut apariţia pe podul de la moară.
Văzând organizarea sătenilor, care blocaseră podul cu grape întoarse cu dinţii în sus, jandarmii s-au retras pentru moment. Apoi, în grupuri pedestre sau călare, jandarmii au încercat să ia podul cu asalt, cu toate că sătenii care păzeau acest obiectiv doreau să ducă trata-tive cu comandanţii acestora. Văzând că jandarmii încep să-i lovească pe săteni cu patul puştilor şi cu cravaşele, un om de legătură a chemat masa mare de săteni revoltaţi de la Primă- rie la faţa locului. Mulţimea i-a dezarmat pe jandarmi, luându-le caii şi armamentul, dar la scurtă vreme au apărut mai mulţi soldaţi şi securişti, în număr mare. Au loc schimburi de focuri, soldaţii folosind – pentru intimidarea sătenilor revoltaţi – mitraliere, grenade şi branduri. Acum se înregistrează şi prima victimă, Ioan Faur, care este ucis de un glonţ. Văzând mulţimea de soldaţi, capii revoltei le recomandă sătenilor să se ascundă, pentru a nu fi ucişi, mulţi dintre ei plecând înspre Munţii Codru Moma, prin satele Beliu, Craiva, Agrişu Mare, Bochia etc. Armata intră în sat şi, din casă în casă, arestează tot ce găseşte în cale: femei, bătrâni, copii, oameni maturi, pe care-i duc, sub escortă, în curtea Primăriei.
Regretatul profesor Florin Pârv, autorul monografiei „Şepreuş – vatră de inimă şi suflet”, îşi aminteşte că a fost arestat împreună cu părinţii şi, alături de ceilalţi săteni, au fost ţinuţi zile întregi în beciurile Primăriei, fără apă şi fără pâine. În ziua de 2 august 1949, sătenii din Şepreuş sunt interogaţi cu brutalitate de către organele de Securitate. Unii sunt eliberaţi, alţii sunt duşi la Arad. Avocatul Pârv Teodor, fratele socrului capului revoltei Stana Ioan, Pârv Ioan, socrul capului revoltei Stana Ioan, Incicău Mihai, socrul capului revoltei Stana Simion şi Stana Ioan, cârciumarul din localitate sunt duşi în faţa Primăriei şi împuşcaţi fără cruţa- re. Împuşcaţi pe la spate, ca să se spună că au fugit de sub escortă, cu toate că nici unul dintre aceştia nu participaseră direct la revoltă. Trupurile lor au fost ţinute două zile pe platoul din faţa Primăriei, iar sătenii erau aduşi cu forţa de către soldaţi, să-i vadă şi să se înspăimânte. Apoi, fără nici o ceremonie religioasă, au fost îngropaţi într-o groapă comună la marginea localităţii. Cei trei fraţi care erau consideraţi ca fiind printre capii revoltei, Stana Ioan, Stana Simion şi Stana Petru, n-au reuşit să fie prinşi de către organele de securitate decât în anul 1952, deşi în tot acest răstimp au stat ascunşi tocmai în sat, pe la rude şi pe la prieteni. Semn cât se poate de clar că revolta de la Şepreuş a fost un fenomen de masă, o revoltă împotriva sistemului comunist împovărător, care atenta la averea şi la libertatea gospodarilor de aici.
De fapt, tot în această perioadă înregistrăm revolte similare, dar de mai mică intensitate, în satele limitrofe Apateu, Şomoşcheş, Berechiu, Coroi, Craiva, dar şi în localităţi din judeţele Bihor şi Timiş. Remarcăm şi faptul că, în fiecare dintre aceste localităţi revoltate, au avut loc execuţii cu sânge rece, pentru înspăimântarea localnicilor.
La Şomoşcheş au fost executaţi Ioan Faur şi Gheorghe Margine, la Apateu Simion Stana, Ioan Manhu şi Petru Moţ, iar la Berechiu Petre Ilonca. În toate aceste cazuri, motivul execuţiei a fost declarat „fuga de sub escortă”. La Şepreuş, 40 de săteni sunt condamnaţi la ani grei de puşcărie şi şase familii sunt deportate.
Lista condamnărilor din Şepreuş
1. Stana Simion, zis Nanci – 20 de ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
2. Stana Ioan, fratele – 16 ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
3. Stana Petru, fratele - 13 ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
4. Pârtan Petru, zis a Pârtanu- lui – 10 ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
5. Sălăjan Ioan, zis a Huhului – 8 ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
6. Burcă Teodor, zis a Brezu- lui – 8 ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
7. Roşca Gheorghe, zis a Doghii – 6 ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
8. Suciu Mihai, zis a Dorului – 5 ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
9. Incicău Ioan, 5 ani de temniţă.
10. Chebeleu Ioan, 4 ani.
11. Horga Mihai, 4 ani.
12. Petraş Mihai, 3 ani.
13. Petica Gheorghe, 3 ani.
14. Halangău Mihai, 3 ani.
15. Suciu Teodor, 3 ani.
16. Cochirla Orădan, 5 ani.
17. Roşca Flore, 2 ani.
18. Pavel Ioan, 2 ani.
19. Stana Traian, 2 ani.
Alţi cetăţeni din Şepreuş au primit pedepse mai mici, între un an şi doi ani de temniţă. Pentru informarea cititorilor, menţionăm şi faptul că, de-a lungul vremurilor, şepreuşenii s-au mai ridicat la luptă pentru apărarea drepturilor cetăţeneşti sau sociale.
Aşa s-a întâmplat în anul 1824 sau în anul 1903. Pentru a comemora această tradiţie seculară de luptă împotriva tiraniilor de tot felul, edilii comunei Şepreuş s-au gândit să organizeze, în cursul lunii august, o mare sărbătoare a localităţii, sărbătoare la care a fost invitat inclusiv preşedintele României, Traian Băsescu.
(sursa: http://www.glsa.ro/informatii/arad-special/47940-sase_decenii_de_la_revolta_anticomunista_de_la_sepreus.html)La alegerile locale în Şepruş rezultatele s-au decis în turul doi şi foarte strâns. A câştigat dl. Simion Incicau, Partidul Romania Mare, cu 50,73%. Pierzătorul, foarte, foarte apreciat de câştigător (vorbim probabil de câteva voturi), dl. Teodor Pintean Partidul Democrat-Liberal.
Traian Băsescu, preşedintele României, şi-a respectat promisiunea şi a venit la această sărbătoare. Iată discursul său de la acest eveniment.
DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la manifestările prilejuite de comemorarea a 60 de ani de la revolta anticomunistă din Şepreuş
(Şepreuş, judeţul Arad, 22 august 2009)
Dragi sepreuşeni,
Acum două săptămâni, când domnul primar m-a invitat să vin la Şepreuş pe 22, am spus că vin mai ales când mi-a spus motivul pentru care ma invită: comemorarea celor căzuţi în august 1949 pentru demnitate şi pentru libertate. Am simţit deja astăzi, dincolo de fluierăturile care au fost în Parlament, dincolo de ce a urmat după condamnarea comunismului - ce a urmat a fost inclusiv suspendarea preşedintelui României, am simţit astăzi, aici, că am avut perfectă dreptate. Ceea ce a spus consăteanul dumneavoastră, cel care a fost contemporan cu revolta din 1949, mi-a arătat azi fără nicio ezitare că a declara regimul communist ca fiind ilegitim şi criminal a fost încadrarea corectă a ceea ce a concluzionat Raportul pentru condamnarea crimelor comunismului. Probabil că toţi cei care încă nu au reuşit să-şi schimbe năravurile de dinainte de revoluţia din 1989 ar trebui să vină aici în faţa primăriei, pentru că aici au stat aruncaţi, în văzul cetăţenilor Şepreuşului, cei cinci martiri ucişi de Securitate şi jandarmi pentru a fi pildă la ce păţesc cei care luptă cu un regim criminal pentru drepturile lor. Cred că Şepreuşul trebuie să fie una din localităţile din România, pe care realităţile de astăzi să-l definească ca fiind un sat, o comună, care a luptat pentru doborârea a ceea ce atunci se instala, comunismul adus de tancurile sovietice. Dacă privim la înaintaşii dumneavoastră, şi, sigur, o să fac din ceea ce ştiu, o să aminesc despre ei, ei sunt cei care vă definesc pe dumneavoastră, cei de astăzi. Prin tradiţie, aici au fost oameni care au luptat pentru libertate, s-au revoltat împotriva nedreptăţii, au luptat pentru ca această comunitate să fie liberă, liberă să-şi decidă singură soarta.
Cine crede că istoria dumneavoastră se rezumă doar la 1949, august, greşeşte. Tradiţia acestei comune arată că aici au trăit întotdeauna oameni care au luptat pentru libertate. Stau mărturie revoltele din 1824, revolta din 1903, revolta din 1949. Toate acestea arată că aici sunt oameni care s-au revoltat împotriva nedreptăţii indiferent ce fel de regim a fost. Valorile acestei comunitaţi sunt valori legate de libertate şi de dreptate. Pentru acest lucru eu doresc să vă mulţumesc mult. Doresc să vă mulţumesc mult că sunteţi o confirmare a faptului de condamnare a regimului comunist şi vă asigur că respectul meu pentru dumneavoastră şi pentru înaintaşii dumneavoastră este fără magini. Vă mulţumesc mult încă o dată şi vă doresc ca de aici înainte, cât timp va exista viaţă pe pământ, să trăiţi în libertatea pentru care aţi luptat prin tradiţie. Vă mulţumesc mult. Vă mulţumesc şi pentru onoarea extraordinară pe care mi-aţi făcut-o de a mă declara cetăţean de onoare al Şepreuşului, vă asigur că diploma şi placheta vor sta la loc de cinste în biroul meu de la Cotroceni. Vă mulţumesc mult!
Departamentul de Comunicare Publică
22 August 2009
Încă o încalcare de prerogative pentru preşedintele Băsescu
Un aparat administrativ încărcat şi abuzuri inimaginabile în domeniul asistenţei sociale. Au fost principalele probleme identificate de către preşedintele Traian Băsescu atât la nivelul administraţiei locale, cât şi centrale. Şeful statului a precizat, în acest context, necesitatea restructurării administraţiei, fie că este centrală sau locală.
Sunt comune cu 5.000 de locuitori care au la primărie 12-14 salariaţi şi comune cu acelaşi număr de locuitori care au peste 90 sau 100 de salariaţi. Asta înseamnă că din veniturile bugetului comunal foarte mult se duce pe o forţă de muncă nejustificată
Şeful statului a precizat că problema numărului mare de salariaţi se regăseşte şi în domeniul asistenţei sociale, o problemă asupra căreia atât administraţia locală, cât şi administraţia centrală trebuie să privească cu multă atenţie.
TRAIAN BASESCU
"ultimele date arată că sunt mai mulţi angajaţi decât asistaţi. Iarăşi s-a ajuns la nişte abuzuri inimaginabile."
Preşedintele i-a criticat pe primarii care batjocoresc taxele locale, încărcând excesiv aparatul local.
TRAIAN BĂSESCU
"Nu mi se pare normal ca avand un aparat administrativ exagerat incarcat a doua zi sa mergi la Guvern sa ceri bani din bugetul de stat"
(sursa: http://www.realitatea.net/transcript/2009-8-23/11)
Are dreptate domnul preşedinte Băsescu, sunt ciudate aceste discrepanţe, există o risipă de bani publici? Este evident, cum aş putea să spun eu că nu este aşa? Problema pe car eo văd eu este în zona instituţională. Guvernul a venit cu o intruziune prin care "centrul" a intrat cu bocancii în "autonomia locală", a blocat noile angajări. Astăzi preşedintele se exprimă relativ la oportunitatea unei prerogative locale.
Vreau să reamintesc că primarul este ales tocmai pentru a fi "executivul local", consiliul local este şi el "parlamentul local". Intruziunea centralizată, de la guvern sau (chiar fără nici o noimă) preşedinţie, este absolut anti-instituţională. Poate că primarul că consilierii locali ce au fost de acord cu 90 sau 100 de salariaţi în primărie în loc de 12-14 salariaţi sunt vinovaţi, ori de nepricepere, ori de interese şi nepotism... cei care sunt în măsură să judece această risipă nu este însă nici preşedintele şi nici nimeni altcineva decât electoratul în momentul alegerilor locale. Preşedintele nu dă socoteală nimănui despre creşterea numărului de angajaţi în administraţia prezidenţială, nu vin primarii să-l "tragă de urechi" că face risipă şi are mai mulţi oameni decât Ion Iliescu sau Emil Constantinescu...
Eu aş recomanda ca fiecare să-şi vadă locul şi fiecare să judece felia sa de responsabilitate.
Părerea mea.
Întâlnirea preşedintelui Traian Băsescu cu autorităţile locale din judeţul Arad pe tema crizei economice Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat sâmbătă, 22 august a.c., la Arad, la inaugurarea noii clădiri a Consiliului Judeţean Arad. De asemenea, şeful statului a luat parte la şedinţa Consiliului de Dezvoltare Regională a Regiunii Vest, în cadrul căreia s-a întâlnit cu autorităţile locale.
Vă prezentăm discursul susţinut de preşedintele României cu această ocazie:
“Bună ziua!
Într-adevăr, domnul preşedinte Frunzăverde avea dreptate când afirma că este pentru dată când particip la un Consiliu regional, de aceea şi abordarea mea va fi adaptată evenimentului. Până acum, am avut foarte multe întâlniri cu Consiliile Judeţene în încercarea de a face o prezentare a imperativelor de dezvoltare adaptate la realităţile de astăzi. Probabil că cel mai important lucru care ar trebui spus este că trebuie să ne bazăm dezvoltarea pe investiţii. Această criză ne demonstrează eroarea de a baza o creştere economică pe consum, pe bani împrumutaţi sau pe bani pe care nu i-ai produs, dar îi impingi către consum. Asta vulnerabilizează foarte mult o economie şi în momentul în care apare o criză economică, factura se plăteşte imediat cu cea mai mare promptitudine, iar paşii înapoi sunt evidenţi. Priviţi la România, priviţi la Polonia sau la Cehia. Şi-au bazat creşterea economică preponderent pe investiţii - sigur, sunt mult mai puţin afectate de criză decât România care, în ultimii ani, a împins toată resursa către consum şi a generat într-adevar o creştere economică explozivă, dar extrem de fragilă, o creştere economică ce n-a rezistat nici la prima adiere de vânt a crizei. Paşii înapoi sunt consistenţi şi ei vin cam până unde am început să schimbăm consistent abordarea legată de creşterea economică. Probabil, anul acesta vom obţine un Produs Intern Brut foarte apropiat sau undeva între produsul intern brut al anului 2006, 2007, undeva aici, urmare a creşterii economice negative.
Problema pe care o avem este: câţi ani pierdem prin criza economică actuală. Şi ne va fi uşor să socotim câţi ani vor trebui pentru a ajunge din nou la Produsul Intern Brut al anului 2008. Sigur, esenţial va fi să ne propunem să ajungem din nou la Produsul Intern Brut al anului 2008, prin investiţii şi nu prin consum. Lecţia creşterii economice prin consum ar trebui să ne fie clară, mai ales ca am primit-o pe viu. Nu a venit niciun academician să ne scrie pe tablă ce s-ar întâmpla într-o situaţie de criză economică dacă ţi-ai baza toată cresterea economică pe consum excesiv, consum cu mult peste ceea ce ţara, naţiunea a produs. Acum noi nu avem nevoie nici de academicieni, nici de oameni de ştiinţă, nici de studii. Vede fiecare român la el în casă ce înseamnă o dezvoltare bazată preponderent pe consum. De aceea, abordarea dumneavoastră care vizeaza infrastructura, dezvoltarea rurală este unul dintre elementele esenţiale.
Mi-a plăcut foarte mult că la acest Consiliu este prima dată când văd o abordare legată de raportul dintre investiţii şi alte cheltuieli într-o primărie. Acest raport este esenţial şi, probabil aici o să ies din zona generalităţilor şi am să vă spun câteva lucruri mai aplicate, ele fiind chiar acum în dezbatere între Guvern şi administraţiile locale, dar şi la nivelul administraţiei centrale.
Am văzut statistici, nu voi nominaliza, dar vă pot spune, spre exemplu, că există un număr de circa şapte sute-opt sute de comune cu cinci mii de locuitori. Discrepanţele între consumul cu aparatul propriu între cele câteva sute de comune sunt uriaşe. Sunt comune cu cinci mii de locuitori care au la primărie doispresezece-paisprezece salariaţi şi comune cu acelaşi număr de locuitori care ajung la nouazecişişase, chiar trec de o sută de salariaţi. Păi, asta înseamnă că din veniturile bugetului comunal, foarte mult se duce pe o forţă de muncă nejustificată, atâta timp cât o comună funcţionează cu doisprezece funcţionari, iar alta nu poate funcţiona decât cu nouăzecişişase, o sută de funcţionari, este clar că ceva este în neregulă. Eu nu spun că nu există specificul fiecărei comune, dar discrepanţele nu pot fi atât de mari. În asistenţa socială, şi aici cred că sunt mulţi dintre cei care au responsabilităţi ăn asistenţa socială, ultimele date arată că sunt mai mulţi salariaţi decât asistaţi. Iarăşi s-a ajuns la nişte abuzuri inimaginabile şi instituţiile statului au devenit practic, în unele cazuri, locuri de asistenţă socială. Este, de asemenea, un lucru asupra căruia atât administraţia locală, cât şi administraţia centrală trebuie să privească cu multă atenţie. Nu mi se pare normal ca având un aparat administrativ exagerat încărcat, a doua zi să te duci la Guvern să spui „daţi-mi bani de la bugetul de stat să-mi fac nu ştiu-ce lucrări”, de mai mică sau mai mare importanţă în judeţ, atâta timp cât tu batjocoreşti chiar taxele locale, taxele pe care le iei de la proprii tăi cetăţeni, cei care te-au ales să le fi primar, încărcând excesiv aparatul sau, în cazul structurilor de asistenţă socială, încărcând, de asemenea, excesiv aparatul.
Un alt aspect pe care aici l-am sesizat cu plăcere: elementul esenţial de finanţare a dezvoltărilor în infrastructură îl reprezintă fondurile europene. Indiferent din ce categorie de fonduri, infrastructura trebuie privită ca o zonă în care fondurile europene trebuie să se constituie în principalul element de finanţare. Sigur, aici există probleme de cofinanţare la multe dintre programe. Discuţiile au fost chiar cu Fondul Monetar Internaţional şi, din acest punct de vedere, este bine să luaţi în consideraţie această realitate, s-a obţinut o ridicare a plafonului de garantare la dispoziţia Guvernului cu circa patru sute de milioane de euro, destinaţi să sprijine administraţiile locale, pentru a-şi asigura cofinanţarea proiectelor, în mod deosebit a celor de infrastructură. Aici, o problemă deosebită ştiu că au primarii de comune şi cred că este obligaţia Consiliilor Judeţene să-i direcţioneze către obţinerea acestor garanţii, pentru că Guvernul are posibilitatea să asigure garanţiile pentru ca şi comunele să poată împrumuta banii de care au nevoie pentru a asigura cofinanţarea proiectelor care le vizează în mod direct.
Dacă ne referim la criză – mă întorc la draga noastră criză – să ştiţi că în ceea ce mă priveşte, eu sunt optimist. România are structura care să o ajute să valorifice relativ rapid ieşirea din criză la nivel european. Sigur, nimeni nu trebuie să se lase păcălit de ceea ce vede la televiziuni, oameni care se dau cu capetele de pereţi prin studiouri spunând cum nu face Guvernul să iasă România din criză. Sigur, aceştia fac parte din categoria demagogi, oameni care se duc la televizor să dezinformeze şi nu să informeze. România nu poate ieşi singură din criză. Acest lucru trebuie să ne fie foarte clar. România va ieşi din criză după ce ies Statele Unite, Germania, Marea Britanie, Franţa, acele economii care pot tracta economia globală sau în cazul nostru, economia europeană. România trebuie să aibă ca obiectiv, şi acest obiectiv este cel mai bine îndeplinit de administraţiile locale, şi anume diminuarea la maxim a efectelor crizei prin stimulare de lucrări noi, de activităţi noi, atât cât ele pot fi stimulate, fără să ajungem la un nivel de îndatorare care la ieşirea din criză, în loc să ne permită să valorificăm ieşirea din criză, să ne trezim că trebuie să plătim datoriile pe care le-am angajat în perioada de criză economică. Eu nu critic pe nimeni, dar cred că guvernele, instituţiile centrale trebuiau să pună mai mult accent pe implicarea administraţiilor locale în diminuarea efectelor crizei prin creare de activităţi sau investiţii la nivel regional, la nivel judeţean. Din acest punct de vedere, pentru că cei mai mulţi dintre dumneavoastră, dincolo de a fi managerii principali ai administraţiilor pe care le conduceţi, v-aş spune că esenţială în perioada următoare este gestionarea resurselor financiare şi aici este contradicţia dintre manager şi politician. Politicianul are tentaţia să utilizeze resursa financiară în funcţie de ciclurile electorale. Managerul trebuie să fie cel chibzuit, să utilizeze banii la timp şi pe priorităţile reale ale comunităţii. Ceea ce eu vă sfătuiesc, pentru că n-am cum să vă cer, relaţia noastră nu este de subordonare, utilizaţi banii bazându-vă pe eficienţa proiectelor şi nu pe evenimentele politice care urmează. Acest tip de abordare ne face ca astăzi să ne fie mai greu, pentru că noi toţi oamenii politici am batjocorit anul 2008 şi în loc să păstrăm banii, să-i utilizăm în investiţii, i-am împrăştiat peste tot în ţară. Spun noi, deşi n-am gestionat niciodată bugetul în ultimii cinci ani, pentru că nu vreau să se spună „este un atac”, mă includ şi eu printre cei responsabili, dar lecţia anului 2007-2008 nu trebuie să treacă neobservată de noi.
De aceea, indiferent care sunt interesele politice la nivel local sau la nivel central, sugestia mea este să se facă ce trebuie acum. Restructurarea administraţiei, fie că este administraţie centrală sau administraţie locală, bazându-ne pe optimizarea utilizării forţei de muncă şi pe optimizarea cheltuielilor cu forţa de muncă în raport cu cheltuielile pentru investiţii. Criza a lucrat ca un turnesol, ca o hârtie de turnesol, ne-a arătat toate zonele de excese din administraţia centrală şi administraţia locală. Totul este să avem şi puterea să aducem la normalitate ceea ce constatăm că este anormal în modul de cheltuire al banilor în administraţie, repet fie că vorbim de administraţia centrală sau de administraţia locală. Cei care îşi vor optimiza acum costurile, vor fi cei mai mari beneficiari ai ieşirii din criză, pentru că atunci când se va ieşi din criză resursele lor financiare vor fi deja optimizat utilizate, iar surplusul generat de reluarea creşterii economice nu va putea fi utilizat altfel decât către continuarea procesului de dezvoltare. N-aş vrea să lungesc foarte mult intervenţia mea, luaţi-o mai mult ca pe un apel, chiar într-o perioadă pre-electorală, deci, luaţi-o ca pe un apel la cheltuirea utilă a banilor pe care îi aveţi în administraţie şi nu puneţi impresia că interesul politic este deasupra interesului de a gestiona cu responsabilitate banii pe care îi aveţi la dispoziţie.
Cred că România nu ar putea suporta un al treilea an consecutiv în care resursele financiare le dirijăm după interese politice şi nu după priorităţile pe care le avem. A fost 2007 un an plin de alegeri, 2008 la fel, România nu mai poate suporta şi anul 2009 cu o utilizare incorectă a resurselor financiare şi acest lucru nu trebuie doar spus, trebuie şi făcut. Oricare dintre dumneavoastră şi toţi la un loc veţi avea de la mine un sprijin fără rezerve pentru optimizarea cheltuielilor în administraţie. Şi al doilea lucru, extrem de important, bazaţi-vă banii din afara resurselor proprii, în primul rând, pe proiecte cu finanţare europeană. Şi, dacă luăm realitatea aşa cum este, a resurselor financiare ale bugetului de stat, este clar că nu vă puteţi baza foarte mult pe alocări spot, de la bugetul de stat, văd eu în cursul anului prin ce minister, prin ce mijloace ajung să mai primesc nişte bani. Nu, pentru că observaţi ce face Guvernul, în timp ce măreşte masiv alocarea pentru investiţii în infrastructură, încearcă să-şi diminueze cheltuielile în infrastructură cu apartul bugetar. Deci, în niciun caz, având această politică, Guvernul nu va spune la un moment dat: am eu politică la nivel central de concentrare a resursei pe investiţii, dar uite, dacă vine domnul primar sau domnul preşedinte al Consiliului Judeţean de nu ştiu unde, pentru că e de la mine din partid o să îi dau bani de la buget. Nu, această idee trebuie să fie uiată, pentru că orice resursă în plus va reuşi să obţină Guvernul, va dirija către investiţii. Aşadar, cum vă drămuiţi banii din taxele locale şi din ce vă revine din bugetul central sau din venituri care merg la bugetul central, cum vă aşezaţi proiectele cu finanţare europeană, aşa veţi putea asigura evoluţia comunităţilor pe care le reprezentaţi. Aş vrea să vă spun că plec plăcut impresionat de la Arad şi de la acest Consiliu, legat de modul cum se tratează proiectele cu finanţare europeană. Este prima dată, într-o structură locală sau regională, când nu aud vaietul bani de la buget. Probabil că şi aici o fi nevoie de mai mulţi bani de la bugetul de stat, dar am apreciat abordarea politicienilor din Regiunea Vest, legată de utilizarea cu prioritate a fondurilor europene.
Vă doresc mult succes. Am convingerea că Regiunea Vest va fi o regiune de succes şi, personal, o să rog şi alţi responsabili din administraţiile locale să privească în spre ceea ce dumneavoastră reuşiţi să faceţi aici. Vă mulţumesc mult şi vă doresc să aveţi lucrări de succes şi un weekend plăcut! La revedere!”
Departamentul de Comunicare Publică
22 August 2009
(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=11359&_PRID=lazi)