04 October 2011

Aparent o ştire ce ar putea trece, cu uşurinţă, la "şi altele" va face, probabil, istorie


http://drpinna.com/wp-content/uploads/2010/11/yuan-USdollar.jpg
(http://drpinna.com/the-yuan-becomes-the-new-reserve-currency-12059)
Senatul a votat luni seară pentru intrarea în dezbatere a proiectului legislativ propus de doi senatori democraţi, cu susţinerea altor 19 congresmeni din partea ambelor partide dominante din SUA.

Dacă va trece de Senat, proiectul ar putea rămâne însă blocat în Camera Reprezentanţilor, unde Partidul Republican deţine majoritatea. Principalii lideri din Cameră au arătat anterior că se opun proiectului şi au votat anul trecut împotriva unei măsuri similare.

Mai multe grupuri de lobby din mediul de afaceri american, inclusiv Camera de Comerţ a SUA, se opun propunerii, de teama unui război comercial cu China, principalul partener comercial al SUA vizat de măsură.

Potrivit proiectului, Departamentul Trezoreriei ar trebui să elaboreze de două ori pe an un raport în care să identifice monedele "subevaluate semnificativ". Guvernele care îşi subevaluează monedele şi nu iau măsuri pentru a corecta această politică s-ar confrunta apoi cu diverse restricţii, precum creşterea taxelor de dumping, interdicţia de a participa la licitaţii federale în SUA şi excluderea de la finanţarea din partea Overseas Private Investment Corporation, agenţie guvernamentală cu administraţie independentă care acordă credite pentru dezvoltare.

Casa Albă consideră că moneda chineză este "subevaluată semnificativ" şi a anunţat că analizează proiectul legislativ.

Susţinătorii proiectului încearcă de şase ani să treacă această legislaţie, însă şansele proiectului actual ar fi mai mari deoarece tot mai mulţi congresmeni s-au arătat frustraţi în ultimul timp de deficitul comercial tot mai mare cu China şi de şomajul ridicat din SUA, care persistă peste 9%.

Oficialii chinezi s-au arătat profund nemulţumiţi de rezultatul votului de luni din Senat.

Banca Populară a Chinei, banca centrală a ţării asiatice, a arătat că "regretă" votul de luni din Senat, în timp ce ministerul de Externe susţine că măsura ar încălca reglementările Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Orice duel de tip protecţionist între cele mai mari economii ale lumii riscă să frâneze şi mai abrupt revenirea economică mondială, deja încetinită de problemele economice ale SUA şi de criza datoriilor de stat din Europa.

Aprobarea legislaţiei "ar putea conduce la un război comercial pe care nu îl vrem", notează banca centrală a Chinei, adăugând că măsurile din proiectul legislativ "nu ar rezolva problemele SUA", precum economiile insuficiente, deficitul comercial şi şomajul ridicat.

Totodată, banca centrală de la Beijing a arătat că măsurile "ar putea afecta serios reforma mecanismului valutar derulată în China".

Peste 50 de grupuri de lobby din mediul de afaceri american au transmis cu două săptămâni în urmă Senatului o scrisoare în care cer congresmenilor să nu adopte proiectul. Măsurile vor rezulta cel mai probabil într-o reacţie "retaliativă" din partea Chinei, care ar afecta companiile americane, iar taxele suplimentare vor determina producătorii să-şi mute fabricile în alte ţări cu costuri scăzute, şi nu în SUA, consideră oamenii de afaceri americani.

Yuanul s-a apreciat cu 5,2% faţă de dolarul american în ultimele 12 luni şi cu 24% în ultimii cinci ani, cea mai abruptă creştere dintre 25 de valute emergente monitorizate de Bloomberg. China limitează tranzacţiile de conversie valutară la proiecte de investiţii şi cumpără dolari din piaţă pentru a încetini aprecierea yuanului şi a conserva competitivitatea exporturilor chineze.

Susţinătorii legislaţiei consideră că China îşi schimbă prea lent politica privind piaţa valutară. Ei susţin că politicile Chinei au "costat" SUA peste 2,8 milioane de locuri de muncă din 2001, iar subevaluarea yuanului dă avantaje competitive incorecte companiilor chineze.
(http://www.mediafax.ro/economic/sua-risca-un-razboi-comercial-cu-china-casa-alba-considera-ca-moneda-chineza-este-subevaluata-semnificativ-8837103)
Mie îmi place că Statele Unite vor să instituie restricţii pentru China uitând că dacă cei din China nu le mai livrează produse nu vor muri de foame, mai sunt şi alţi clienţi pentru mărfurile lor, în schimb SUA este absolut dependentă de ceea ce vine din China. Îmi pare că politica americană este printre cele mai slabe din istorie. Să însemne asta că şi politicienii americani de astăzi sunt printre cei mai slabi din istorie?

18 comments:

nimrod said...

Biblio,

Eu cred că, dimpotrivă, China va muri în curând de foame fiindcă tot mai mulţi sunt cei care descoperă că orice produs chinezesc e o mare ţeapă. Nici măcar nişte amărâte de becuri cu incandescenţă nu sunt în stare să facă! Culmea e că ce mai izbutesc să vândă chinezii nu se mai fabrică în China ci aiurea, doar cu capital chinezesc. Am o astfel de unitate de producţie la mine în târg.Materialele sunt de doi bani ca de obicei, da' măcar manopera e mai de Doamne ajută fiindcă se lucrează cu români. Apropo:chiar astăzi am primit revista "mea" de marină, cu un vast şi serios material despre portavionul chinezesc Shilang. Am râs de m-am tăvălit. Cred că n-au trecut două săptămâni de când am aruncat un pachet consistent de cârlige de rufe Made in China, inutilizabile. Da' ei sateliţi şi portavioane. :))) Ăsta colos (închipuit!) cu picioare de... loess!

Bibliotecaru said...

Ieftinul are un preţ. Mărfurile chinezeşti sunt potrivite pentru americani doar pentru că sunt obişnuiţi cu societatea de consum. Ei oricum aruncă un tricou la două sau trei spălări, nu prea îi interesează că la a cincea spălare devine lăbărţat.

Becurile chinezeşti sunt o binecuvântare, pentru că europenii nu mai fabrică becuri cu incandescenţă mai mari de 60 W. :D Aş trece pe LED-uri, numai că nu sunt cu fasung normal (nu aş putea spune din ce motiv anume).

Dincolo de glumă, vă rog să vă amintiţi criza mondială atunci când China a avut o producţie de bumbac mai mică, ca a plouat prea mult sau prea puţin. Preţul bumbacului în America a ajuns la cote istorice (şi este înregistrat din secolul XVIII), undeva pe la 1,5 dolari livra. De ce? Pentru că bumbacul din China înseamnă 40% din piaţa mondială. De data asta China a cumpărat bumbac la 1,6 dolari pentru o livră şi a crescut piaţa dincolo de nori. Industria textila a fost bulversată, şi-au mărit preşurile nemaivăzut... şi aşa mai departe.

Nu mai avem o economie naţională, ca acum o sută de ani. Astăzi economia este mondială şi orice strănut se reflectă economic peste tot. Chestiunea este că un stat mare precum China nu livrează numai portavioane şi cârlige de rufe, ci foarte multă materie primă. Or americanii fac războaie ca să câştige şi ei nişte materie primă... cum ar fi să nu mai primească ceea ce vine din China.

Bibliotecaru said...

Purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Ma Zhaoxu a arătat că, sub pretextul "dezechilibrului monetar", Senatul american acţionează pentru escaladarea problemei cursului de schimb valutar, adoptând măsuri protecţioniste ce încală grav regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi prejudiciază serios raporturile economice şi comerciale chino-americane. Partea chineză se opune categoric acestei practici. Mai mult, partea chineză solicită congresmenilor americani să cunoască raţional şi corect esenţa cooperării economice şi comerciale chino-americane, care este una de avantaj reciproc şi beneficii comune şi să înceteze crearea de probleme prin mijloace legislative interne, pentru a exercita presiuni asupra Chinei. China solicită părţii americane să renunţe la protecţionism, să nu politizeze problema comercială, să adopte acţiuni concrete pentru crearea unei atmosfere favorabile dezvoltării raporturilor economice şi comerciale între cele două ţări.

Bibliotecaru said...

Un economist de la Universitatea Tsinghua spune că din motive politice, guvernul american a exercitat presiuni asupra majorării monedei Renminbi, prin întocmirea unei legi interne. Reforma cursului valutar al monedei chineze trebuie să se realizeze cu propriile principii, nu trebuie să satisfacă cererile iraţionale ale altor ţări.

Directorul Asociaţiei de ştiinţe sociale din China, Liu Yuhui a declarat că exportul produselor chineze, de bună calitate şi la preţ scăzut au adus contribuţii la reducerea inflaţiei din ţările dezvoltate. Majorarea rapidă a monedei chineze va sparge actualul echilibru comercial internaţional şi va ridica nivelul inflaţiei şi al cheltuielilor de viaţă din ţările importătoare.

ADRIAN said...

Cateodata ma intreb, asa, intr-o doara, ce anume din politica ceausista de economie autosuficienta era gresit: idea sau punerea in practica?

Bibliotecaru said...

Nu cred că putem vorbi în termeni de greşit/corect.

Vorbim despre două sisteme, un sistem centralizat şi etatizat versus un sistem al economiei de piaţă privatizat în cea mai mare parte a sferei principalelor mijloace de producţie.

Conceptul statul centralizat este foarte eficient din punctul de vedere al consumului de resursă. Ştiind cu aproximaţie care este nevoia de consum, statul centralizat poate dimensiona producţia naţională astfel încât să nu existe pierderi. Teoretic cererea ar trebui să fie tot timpul egală cu oferta iar preţul nu ar mai fi un efect al economiei de piaţă ci unul legat de cheltuielile de cost şi, desigur, tributar unui mercurial. Evident însă, nu mai putem vorbi despre o competiţie a pieţei, nici nu ar avea de ce să existe... un tricou este egal cu oricare alt tricou, un simplu obiect de îmbrăcăminte fără să conteze prea mult valoarea estetică, cu dispreţ faţă de marketing sau modă... instrumente economice devenite inutile în context. De aceea produsele de îmbrăcăminte chinezeşti, ca şi cele româneşti de altă dată (că acum nu prea mai sunt deloc), sunt atât de austere.

Sistemul societăţii de consum se bazează pe nevoia de a fi diferit, de a fi în pas cu moda, de a părea mai bogat decât eşti... El generează o competiţie a firmelor în a lua ochii consumatorului, a înregistra nişte preţuri cât mai mari, cu un adaus comercial cât mai mare, şi risipeşte resursă "ca la balamuc".

În cazul unei economii centralizate într-un stat socialist se fabrică o sută de tricouri pentru a satisface nevoia reală de îmbrăcăminte a 99 de oameni (să spunem că 1% sunt pierderi). În cazul economiei de piaţă şi a unei societăţi de consum, se fabrică 1000 de tricouri pentru nevoia a 100 de oameni. Pe de o parte oamenii consumă de 5 ori mai multe tricouri decât au nevoie, pe de altă parte o jumătate de tricouri sunt produse fără a fi consumate drept consecinţă a supra-ofertei generate de spiritul de concurenţă.

Bunăstarea occidentală are la bază consumul accelerat de resursă şi, o consecinţă indirectă, consumul pe bani care nu există, fie obţinuţi pe cale speculativă, fie din împrumuturi.

"Punerea în practică" poate da rateuri în orice fel de sistem, doar că în economia de piaţă rateul nu se vede pentru că sunt alte 9 firme care să acopere eşecul unei firme.

nimrod said...

Biblio,

Imposibil să mă convingeţi, am tăria opiniunilor mele susţinute de fapte: soţia mea tocmai a aruncat la gunoi o poşetă chinezească nou-nouţă fiindcă are un miros îngrozitor, puternic şi toxic care nu "iese". Uite-aşa ajunge omul la Vuitton şi generează infalţie! Mai ales din cauza asta au sărit americanii la gâtul chinezilor, că odată cu materiea primă le livrează "la pachet" şi tot felul de prostii. Primul care a spus-o a fost preşedintele Bush jr., mi se pare, legat de calitatea jucăriilor ajunse prin grădiniţele americane.
Cât priveşte materiile prime, cu excepţia petrolului şi metalelor rare, restul, dacă nu se vând ameninţă cu foametea mai mult producătorul... După cum vedeţi o ţin pe-a mea. Azi e soare, ies la bere. Am auzit că a ajuns şi pe aici berea chinezească, da' nici Radeberger-ul nu s-a terminat.
:))) PS: un bec chinezesc ţine câteva ore... Am avut becuri General Electric care m-au ţinut doi ani.

Anonymous said...

Sunt pareri paralele cu realitatea care sustin aberatii privind calitatea produsului chinezesc.Chinezii produc la calitatea pe care o platesti.Produsele din SUA sunt peste produsele din Romania.
Deocamdata produsele Made in China au invadat cosmosul in ciuda propulsoarelor de loess!
Problema este ca China este dependenta de piata americana si nu viceversa, deoarece America au la schimb India, Vietnamul, cu toata Indochina si Indonezia.

Bibliotecaru said...

Ştiu şi eu ce să zic? Eu nu prea am văzut o relaţie de acest gen (plecând de la materiile prime) cu "India, Vietnamul, cu toata Indochina si Indonezia". O fi aşa, că eu cam sufăr cu ochii, nu văd până acolo... :D

ADRIAN said...

Ma refeream la ambitia lui Ceausescu de a produce in Romania orice ar fi putut aparea ca o necesitate. Exemplele cele mai elocvente sunt metroul bucurestean si casa poporului unde a fost impus ca totul sa fie produs in Romania - de la materie prima la manopera, daca se putea, cu utilaje romanesti.
Deci nu la teoria economica a economiei planificate versus societatea de consum ci la acea ambitie in sine.

ADRIAN said...

Anonimul se referea la fatul ca americanii s-ar putea reorienta spre sursele ieftine din zona asiatica in timp ce chinezii ar cam gafai fara piata americana

Bibliotecaru said...

Păi şi foarte bine că acest lucru s-a întâmplat. Poate că ambiţia asta ne-a cam supt burţile, dar totuşi eu cred că putem fi mândrii de faptul că am reuşit să ne descurcăm. După câte s-a văzut, ambiţia s-a îndeplinit, deci nu a fost chiar absurdă. Aşa cum a fost făcut, cu resurse exclusiv româneşti, metroul (şi chiar Casa Poporului) a fost totuşi o realizare. Dacă ar fi fost şi bine întreţinut, poate că metroul ar fi fost şi acum un succes. Eu nu judec în termeni absoluţi nici vremurile acelea şi nici pe cele de acum. Le-aş fi vrut mai bune dar nu sunt încrâncenat din motivul că au fost proaste. Lucrurile s-au întâmplat în spiritul vremurilor, cum este normal când ai neaveniţi la cârma ţării. Dacă Ceauşescu ar fi făcut o pauză de doi sau trei ani între achitarea datoriilor externe şi Centrul Civic, relaxând un pic problema căldurii, curentului electric, a mâncării şi a importurilor, a ieşirii din ţară... lumea putea să uite umilinţele şi durerea câtorva decenii de oligarhie comunistă.

Cu heirupul brigăzilor propagandistice s-a construit ceva esenţial, ca să aibă cei de acum ce să vândă şi să demoleze.

Ambiţia celor de astăzi este inversă, totul din import.

Să spun eu dacă e mai bine totul naţional sau totul din import? Nu ştiu...

Cât despre China, aşa o fi, nu mă pot pronunţa. De la mine însă nu se vede nici că cei din China s-ar sufoca dacă ar dispărea piaţa americană şi nici că acele ţări ar fi o soluţie alternativă pentru procurarea resurselor.

De altfel vom vedea atitudinea americanilor.

nimrod said...

Biblio,

a.România lui Ceauşescu seamănă în mare măsură cu Iranul de astăzi. Chiar stau şi mă întreb cum s-ar fi descurcat Ceauşeştii cu internetu' că pe Ahmadinejad eu cred că asta o să-l termine, nu americanii... Am pe Facebook două "contacte" în Iran şi câteodată mă întreb dacă sunt reale, că cenzurate sunt sigur.
b. Ca să închei pentru moment cu Marea Chină, o să-mi schimb părerea când surdomuţii din trenuri vor vinde gadget-uri elveţiene iar produsele chinezeşti se vor lăfăi pe rafturile magazinelor de lux...

Anonymous said...

Biblio,

Cite o data sunteti atit de aproape di si atat de departe in alte ocazii.
Cu aceasta ocazie observ ca va contraziceti de la un mesaj la altul!

Bibliotecaru said...

@ nimrod
Credeţi că dacă mâine George Bush Jr. ar conduce Iranul ar fi Iranului mai bine decât este el azi? Eu prefer să nu mă gândesc la Iran ca şi cum ar fi un fel de Românie de peste mări şi ţări. Este o cultură diferită, realităţile de acolo sunt diferite, nu cred că infuzia unei aşa zise culturi democratice va face bine unei ţări arabe. Ţările arabe au alt tip de raportare socială, se raportează altfel decât noi în structurile sociale... s-ar putea ca intervenind să-i distrugem. Azdecii au avut o civilizaţie superioară care însă a fost decimată de impactul cu civilizaţia spaniolă. Eu cred că nu ar trebui să intervenim, mai bine ar fi ca ei singuri să-şi aleagă modul de viaţă.

Şi blogul meu primeşte, din când în când, câte o vizită din locuri îndepărtate, chiar şi din Iran... dar sunt oameni care, bănuiesc, caută pe Google ceva, mai ales poze, şi aşa ajung şi la mine.

În sfârşit, chinezii se bazează pe producţia ieftină, e atuul lor, dar produse chinezeşti se găsesc şi în magazinele de lux. Nu cred că o vază din dinastia Ming o poţi lua de la un anticar oarecare.

Sigur, nu putem vorbi despre o producţie chinezească preponderentă de lux, dar asta nu cred că este o problemă, eu cred că nu-i interesează încă aşa ceva, sunt o cultură diferită care respinge luxul în producţia industrială. Problema lor este că cetăţenii chinezi încep să consume produse de lux iar China se occidentalizează... Dacă doamna China nu va mai putea fi ţinută în mână de comunism, nu ştiu ce vom face cu toţii atunci. Pe vremuri umbla vorba că dacă fiecare chinez ar mânca un bol în plus de orez, orezul în România ar fi foarte rar sau deloc. Dacă încep chinezii să consume Vuittoane, atunci să vezi năzbâtie.

Bibliotecaru said...

@ Anonymous
Asta depinde de cine stabileşte semnul martor de care mă apropii şi mă îndepărtez. Poate dacă l-ar stabili la centru, aş fi echidistant. Nu-i aşa, totul e relativ la sistemul de referinţă.

nimrod said...

Biblio,

a. Departe de mine gândul că iranienilor le-ar sta mai bine occidentalizaţi. Ceea ce mie nu-mi place, la şiiţi mai ales, e că omoară femeile cu pietre şi gândesc că cine nu e cu ei e împotriva lor şi trebuie omorât. Altfel e treaba societăţii civile mahomedane să hotărască ce şi cum la ei acolo.Oricum, pe mine mă disperă Ahmadinejad fiindcă, deşi e isteţ şi cult joacă cartea şireteniei şi se face că nu înţelege, ca Putin... În rest, despre Iran, numai de bine. O mare cultură, un mare popor.

b. Eu nu mai zic nimic de chinezi da' uitaţi ce zice chiar azi STRATFOR-ul:
China's economy is a clever web of cheap currency, high-volume exports, low to non-existent margins, and loose lending practices, all for the purpose of pacifying its massive population. Yes, its economy is growing rapidly. But does "bigger" mean "more robust"?
Ei?

Bibliotecaru said...

Nu uitaţi că omorâtul cu pietre vine dintr-o istorie multi-milenară. Pe noi românii şi europenii nu ne desparte de astfel de practici decât câteva secole, închiziţia şi trasul în ţeapă e la doi paşi. Iată că avem astăzi politicieni care militează, cu multă ardoare pentru pedeapsa cu moartea sau răsfrângerea pedepsei pe viaţă la mai multe infracţiuni, adică spre o reîntoarcere în trecut. Lapidarea cuiva în Iran este mai normală decât aruncarea cu pietre în poliţişti în demonstraţiile europene? Civilizaţia este un lucru ciudat, şi de aceea spuneam că nu m-aş pronunţa, pentru că există o graniţă între normal şi anormal a cărui încălcare găseşte foarte uşor justificări "la o adică".

Oare genocidul celor care vor să impoziteze astăzi pensiile ca şi cum ar fi venit salarial, sau aşa ceva, deşi pensiile sunt de fapt încasarea unei asigurări, un act comercial plătit, oare genocidul din OUG 77/2011 privind stabilirea unei contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii, cea care instituie Taxa de Clawback, omorând astfel cu zile bolnavii de cancer, oare aceste guvernării ce macină poporul român de atâţia ani... sunt mai puţin grave?

Cât despre punctul b... americanii nu au făcut cumva acelaşi lucru?

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.