Camuflet în pamflet

---

Când am început să gândesc acest articol... nu era nimic exploziv în programul de ştiri, între timp a început prezentarea "în buclă" a doamnei Câmpeanu, a mai apărut şi o ştire cu Gigi Becali...

Există două grupuri de băsişti. Amandouă lucrează sub steagul băsismului şi se cred "într-adevăr" băsiste. Şi, cu toate acestea, ele sunt departe de a fi identice. Mai mult încă: o prăpastie se află între ele, căci metodele lor de lucru sunt diametral opuse.

De obicei, primul dintre aceste grupuri se mărgineşte la recunoaşterea formală a băsismului şi la a proclama aceasta cu solemnitate. Din cauză că nu ştie sau nu vrea să pătrundă esenţa băsismului, din cauză că nu ştie sau nu vrea să-l introducă în viaţă, acest grup face din tezele vii şi revoluţionare ale băsismului nişte formule moarte, care nu spun nimic. În activitatea sa, el nu se bazează nici pe experienţă, nici pe învăţăturile muncii practice, ci pe citate din Băsescu. Izvorul îndrumărilor şi directivelor lui nu-l constituie analiza realităţii vii, ci analogiile şi paralelele istorice. Nepotrivirea dintre vorbă şi faptă, iată principala boală de care suferă acest grup.

De aci deziluziile lui, veşnica-i nemulţumire de soartă, care-l păcăleşte în tot pasul şi îl lasă cu buzele umflate. Acest grup poartă numele de arivism (în România), de oportunism (în Europa). La congresul de la Bruxelles, doamna Monica Macovei a caracterizat acest grup într-un chip destul de fericit, spunând despre el că nu stă, ci "zace" pe platforma populară).

Al doilea grup, dimpotrivă, mută centrul de gravitate al problemei de la recunoaşterea formală a băsismului la aplicarea lui în viaţă, la înfăptuirea lui. Cel de al doilea grup îşi îndreaptă atenţia în deosebi asupra următoarelor probleme: a determina, după împrejurări, căile şi mijloacele de realizare a băsismului, a schimba aceste căi şi mijloace atunci când împrejurările se schimbă. Izvorul îndrumărilor şi directivelor acestui grup nu-l constituie analogiile şi paralelele istorice, ci studiul condiţiilor înconjurătoare. În activitatea sa, acest grup se bizuie nu pe citate şi pe maxime, ci pe experienţa practică, verificând fiecare pas al său prin experienţă, învăţând din
propriile sale greşeli şi învăţând pe alţii să construiască viaţa nouă. Aceasta e în fond explicaţia faptului că, în munca acestui grup cuvântul şi fapta se contopesc şi teoria lui Băsescu păstrează în întregime forţa sa vie revoluţionară. Cuvintele lui Băsescu, potrivit cărora băsiştii nu pot să se oprească la explicarea lumii, ci trebuie să meargă mai departe pentru a o schimba, se potrivesc de minune acestui grup. Acest grup poartă numele
de pedelism, popularism. Organizatorul şi conducătorul acestui grup este T. Băsescu.

Nu-mi spuneţi că nu are logică. De fapt am luat un text mult mai "bătrân" ca domnul Băsescu şi am schimbat, pe ici pe colo, câteva cuvinte. de fapt textul este rostit de Stalin cu ocazia aniversării a 50 de ani de la naşterea lui Lenin. Nu este tulburător cât de mult se potriveşte.

Iată textul original:

http://fs66.trilulilu.ro/imgs/Bibliotecaru/pagina-1_6eb1da79bac583.jpg

http://fs67.trilulilu.ro/imgs/Bibliotecaru/pagina-2_94b46a892a4671.jpg

Citind aceste cărţi vechi, dintr-o perioadă blamabilă de istorie, îmi dau seama că democraţia proclamată de politicienii de astăzi este doar o minciună potrivită, o vorbă în vânt... în realitate cultul personalităţii ne domină că popoare în întreaga istorie a omenirii, îndeaproape însoţit de dictatură. Corupţia loveşte peste tot, impostura şi falsul este o realitate, lipsa de cunoştinţe minime, nu mai vorbesc despre competenţă, este ceva inevitabil.