(sursa: http://www.tkinter.smig.net/CarmenSylva/index.htm)
SPRE CER!
Un chin de nimenea ştiut
Frămîntă marea şi o zbate.
Cînd ea cu geamăt către Cer
Înalţă valuri înspumate.
Din ochi albaştri de copil
Jucînd lumini întrebătoare
Nici ştie Cerul cît blestem
În plînsul inimii o doare!
Tot negrul clocot de păcate
Cu săţ l'a supt ea din pămînt,
Şi nu mai poate să se 'nnalţe
De-acum spre Cerul clar şi sfînt!
(sursa: Carmen Sylva, Versuri, traducere A Toma, BUCURESCI, EDITURA LIBRRIEI SOCECU & Co. Calea Victoriei, 21, anul 1897)
1 comment:
multumesc pt aceasta poezie!
Post a Comment