De ziua sa, maestrul Adrian Păunescu a acordat un interviu Monicăi Andronescu de la Jurnalul Naţional.
Iată un fragment:
● Există un moment în carte, chiar înainte de acel 22 decembrie pe care îl descrieţi, în care apar cuvintele: "Va apărea libertatea, dar va muri dreptatea". E o profeţie care s-a împlinit?
● E o observaţie interesantă. Dacă aţi ţinut minte asta înseamnă că, într-adevăr, s-a împlinit profeţia mea. A apărut într-adevăr libertatea, dar a murit, într-adevăr, dreptatea. Nu mai interesează pe nimeni. Ba, mai mult, constat la 20 de ani că nu mai există, spre exemplu, nici măcar preocuparea pentru statul social de drept. Nu mai există preocuparea pentru această dimensiune care e singura în măsură să mişte popoarele şi oamenii. Pentru ce ar face ei industrii, pentru ce ar face performanţă în economie, dacă n-ar trage din acestea nişte drepturi sociale, nişte drepturi culturale, nişte drepturi pentru copiii lor?! Da, a murit dreptatea!
(restul interviului pe http://www.jurnalul.ro/stire-special/adrian-paunescu-vinovat-de-prea-multa-iubire-549778.html)
La mulţi ani, maestre!
2 comments:
Ar fi putut sa fie lacrimi de bucurie, emotie si duiosie, nu de amaraciune si nemultumire, justificate pe deplin chiar de declaratiile recente ale poetului.
Felicitari calduroase pentru distinctia "Meritul academic" si pentru darul literar "Vinovat de iubire" oferit publicului larg la ceas aniversar!
LA MULTI ANI senini, spornici, energici si eliberati de poveri!
:)
Eu nu am spus din ce motiv sunt lacrimile... ele sunt de toate felurile, braţul încordat înseamnă însă hotărâre, voinţă, disciplină, putere...
Post a Comment