România, pacientul fără de speranţă

---

Multă lume nu îl creditează pe domnul Traian Băsescu cu citirea cărţilor de literatură. Iată că cineva l-a deconspirat. Acum este fără de tăgadă că domnul Traian Băsescu, nu numai că citeşte şi altceva decât mereu aceiaşi carte a domnului Cărtărescu, dar citeşte şi o poezie subtilă precum cea a poetului Adrian Păunescu şi o foloseşte ca erchet pentru a se ancora de realitate.

Poetul Adrian Paunescu a remarcat ca Traian Basescu i-a imprumutat o expresie: "avem apa la gura", pe care la folosit-o, sambata, in discutiile incomode cu sinistratii din Saucesti, Bacau. "Stiti care e marea problema? Ca avem apa la gura si facem politica! Nu vreti sa curatam casele putin?", i-a pus la punct presedintele Traian Basescu pe satenii din Saucesti, Bacau, care l-au luat la rost pentru dig, pentru banii putini si consilierii multi si pentru Elena Udrea.

Adrian Paunescu a declarat, sambata seara, la RTV, in emisiunea Corinei Dragotescu, ca expresia "stam cu apa la gat" ii apartine si a folosit-o in urma cu 30 de ani, in volumul "Ultima noapte pe Atlantida".
(sursa: http://tv-net.ro/Stiri-Avem-apa-la-gura-Adrian-Paunescu-a-creat-expresia-folosita-de-Traian-Basescu+9186)

Am dedicat recitarea de mai sus domnului Traian Băsescu, ca un semn de mulţumire a faptului că nu se laudă cu cultura sa. Recunosc că eu nu am citit poezia conţinută de "Ultima noapte pe Atlantida", dar ştiam melodia Imnul Înecaţilor din Atlantida.

Cu mare dispret pentru arte
Pragmatici si-n intimul for,
Cu-n timp inainte de moarte
Atlantii aveau imnul lor

Si-n vremea aceasta mai lesne
Uscatul sub apa cadea
Atlantii cu apa la glezne
Cantau in mari coruri asa:

Sic la rauri, sic la mare
La furtunile ce bat
Atlantida-i continentul
Cel mai bun si mai uscat

Si daca in toiul furtunii
cu apa aproape de brau
de-innec mai vorbeau cate unii
Atlantii cantau in desfrau

Si-aveau inchisori pentru aceia
Ce-si murmura tara de rau
Lasand si la altii ideea
Canta si distinsul calau

Sic la rauri sic la mare
la furtunile ce bat
Atlantida-i continentul
Cel mai bun si mai uscat

Si vai de cosmar nu se scapa
un imn se aude postum
Cu gurile pline de apa
Atlantii mai canta si-acum

Cu mare dispret pentru arte
Facand adevarul folos
Atlantii mai canta din moarte
Absurd, dar atat de frumos.

Sic la rauri, sic la mare...

Şi acum melodia...



Pentru că tot am ajuns la conceptul de Atlantida, care se leagă aşa de bine de inundaţii...

Elegie atlanta - Ecoul

1. Noi doi atlanti, noi doi amanti
Ne-mbratisam si apa vine peste noi
Iubirea mea, iubirea mea
Nu-i nici un drum nici inainte nici 'napoi

R: Un continent, scufundandu-se lent
Dar ei si-n somn isi spun trufas ca nu
Tu porti un prunc, in ocean te arunc
Salveaza Atlantida macar tu

2. Eu nu mai plang, caci in adanc
Aceste lacrimi valul cinic l-au sporit
Si prin prapad abia te vad
Dar tu sa stii ca pan' la moarte te-am iubit

3. Iubirea mea, te rog ceva
Ca pe o prada sa ma dai acestor pesti
Pe-al meu schelet sa urci incet
Si catre alte continente sa plutesti

Versuri: Adrian Paunescu