Chiar nimeni nu face o simulare de aplicare a măririi salariilor

---

Am rămas uşor bulversat de la următoarea replică a preşedintelui Băsescu.


(http://www.b1.ro/video/traian-basescu-la-intalnirea-cu-delega-ia-fmi-18830.html)

Traian Băsescu: "Sunteti aproape de terminarea misiunii, dupa cum am inteles. Si as vrea sa stiu cum arata imaginea de ansamblu acum. In orice caz, asa cum am discutat cu ministrul de Finante, elementul cheie legat de platile pe care trebuie sa le faceti in perioada urmatoare trebuie sa ramana la stadiul de a nu afecta deficitele structurale ale fondului de asigurari de sanatate si ale fondului de pensii. Este elementul esential din punctul meu de vedere. Nu voi trimite scrisoarea Parlamentului daca acest principiu nu va fi respectat. In alte domenii, asa cum am inteles, nu avem prea multe progrese in reformarea intreprinderilor de stat, dar programul a fost renegociat in ultimele zile. Sa speram ca vom avea succes in perioada urmatoare"

Mai întâi că domnul preşedinte nu vorbeşte despre deficite, vorbeşte despre deficite structurale, ceea ce este neobişnuit în contextul fondurilor de sănătate şi de pensii.

Apoi este de mirare că se vorbeşte de atâta timp de mărirea salariilor (sau reîntregirea lor, cum doriţi) fără să se facă o simulare bugetară.

Mărirea salariilor înseamnă o mărire corespunzătoare a contribuţiilor pentru fondurile de sănătate şi de pensii. Cu alte cuvinte, o mărire cu 15% a salariilor bugetarilor înseamnă 15% mai mult la contribuţiile la cele două fonduri din partea bugetarilor, adică să zicem 5% creştere a contribuţiilor intrate în Fond. Hai să spunem că nu or fi 5% în cap, să spunem că o fi un coeficient de corecţie... dar aici se ştie ce şi cum. Deci avem modificarea veniturilor. Ce creşte la cheltuieli? Evident 15% la fondul de salarii. Fondul de sănătate nu înseamnă totuşi numai salarii, asta înseamnă că vom avea poate o creştere a cheltuielilor mai mică decât creşterea veniturilor. Relativ la fondurile de pensii este evident că, dacă tot nu mai avem pensia exprimată funcţie de salariul mediu brut pe economie, mărirea salariilor va creşte veniturile din contribuţii dar nu va mări pensiile ci doar salariile angajaţilor Casei Naţionale de Pensii... adică nimic esenţial.

Rămân la părerea că o evaluare a creşterii salariale se poate face destul de exact. De ce nu ştie preşedintele ce şi cum?

UPDATE:
Chiar domnul Băsescu răspunde la această întrebare.

COMUNICAT DE PRESĂ
(06 mai 2012)

REF: Declaraţia de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu, la finalul întâlnirii cu reprezentanţii misiunii comune a Fondului Monetar Internaţional, a Comisiei Europene şi a Băncii Mondiale

Preşedintele României, Traian Băsescu, i-a primit duminică, 6 mai a.c., la Palatul Cotroceni, pe reprezentanţii misiunii comune a Fondului Monetar Internaţional, a Comisiei Europene şi a Băncii Mondiale. Vă prezentăm declaraţia de presă susţinută de şeful statului la finalul întrevederii:

„Bună ziua! În modul cel mai sincer, nu am avut nicio intenţie să am astăzi vreo declaraţie de presă în urma întâlnirii cu Fondul, dar constat un lucru relativ neplăcut pentru mine într-o zi care îmi marchează cariera politică definitiv. Sunt doi ani de la momentul în care eu am ieşit în faţa dumneavoastră, şi prin dumneavoastră în faţa ţării, anunţând nişte măsuri extrem de dificile pentru populaţie. Vă asigur că nu am făcut-o pentru că mi-a plăcut, dar am făcut-o pentru că nu exista altă soluţie la acel moment şi mi s-a părut că era mai important să nu ajungem cu ţara într-o situaţie de genul Grecia, decât să nu-mi asum responsabilitatea de a face acel anunţ atât de dureros pentru foarte mulţi dintre români. Din păcate, văd că şi astăzi se continuă aceeaşi manipulare ca exact acum doi ani. Atunci nimeni nu a vrut să explice că fără acele măsuri de tăiere a salariilor cu 25% am fi fost toţi 22 de milioane într-o situaţie extrem de grea, iar astăzi, ori din neînţelegere, ori alţii pur şi simplu din dorinţa de a continua să manipuleze aflu că Preşedintele nu este de acord cu mărirea salariilor, cu revenirea la salarii dacă se afectează deficitul structural de la sănătate şi pensii. Este o mare minciună. Iar ceea ce eu am spus în prezenţă presei este exact ceea ce am susţinut şi în continuare, numai că discuţia a fost mult mai în detaliu. Deci susţin fără rezerve revenirea la salariile de dinainte de reducere, lucru pe care l-am spus Fondului şi fostului guvern şi la misiunea Fondului din ianuarie-februarie anul acesta, şi în Parlamentul României, şi noului guvern, prim-ministrului desemnat i-am adus la cunoştintă această opţiune şi această obligaţie pe care o avem faţă de personalul bugetar.

Reluând, pentru că pot spune sau pot presupune că nu toată lumea vrea să manipuleze, ci, pur şi simplu, este o neînţelegere care vine din neînţelegerea unor mecanisme de funcţionare a bugetului de stat consolidat, mărirea de salarii nu produce niciun fel de deficit structural crescut la fondul de sănătate şi la fondul de pensii. Dimpotrivă, mărirea salariilor reduce deficitul la fondul de pensii, ca urmare a aplicării CAS-ului pe o sumă mai mare pentru fiecare salariat bugetar. Anul trecut, bugetul de stat a plătit circa trei miliarde de lei, de roni, pentru fondul de sănătate. Şi vă aduceţi aminte poveştile publice pe care chiar dumneavoastră le-aţi menţionat de multe ori, cu arieratele la medicamente, cu lipsa unor medicamente ca urmare a întârzierilor la plată ale Casei de Sănătate. Iar eu am precizat Fondului că nicio măsură care ar viza creşterea deficitului la fondul de sănătate nu este acceptabilă, pentru că efectele aici sunt: mai puţine medicamente şi mai multe arierate şi mai multe datorii pentru bugetul de stat către furnizorii de medicamente. Deci, aici nu acceptăm nicio măsură care să ducă la încasări mai mici la fondul de sănătate.

Al doilea fond structural despre care am vorbit - fondul de pensii - anul trecut, ca şi anul acesta, are un deficit de circa 3,6 miliarde de euro, de data aceasta, ceea ce înseamnă circa 16 miliarde de roni, de lei. Creşterea salariilor nu duce la accentuarea acestui deficit, dimpotrivă, duce la reducerea acestui deficit cu circa un miliard de lei. Aşa că interpretarea dată: "Preşedintele a spus că nu acceptă creşterea deficitelor structurale la fondul de pensii şi fondul de salarii, ca atare, nu este de acord cu creşterea salariilor" este total greşită. Nu există nicio legătură între cele două. Eu am vrut să previn Fondul că este de neacceptat orice eventuală măsură populistă într-un an electoral. Dar măsura creşterii, revenirii la salariul dinainte de reducerea din 2010 nu este de natură să afecteze niciunul din cele două fonduri în mod negativ. Dimpotrivă, le afectează pozitiv, pentru că din salarii se plătesc cote şi la fondul de sănătate, şi la fondul de pensii. Deci, creşterea salariilor diminuează deficitele structurale din cele două fonduri. Mergând mai departe - scuzaţi-mă că în zi de duminică dau aceste explicaţii, dar mi se pare că lipsa de informaţie sau de cunoştinţe face să se ducă dezbaterea către direcţii absolut eronate - deci, creşterea salariilor diminuează deficitul structural atât de la fondul de sănătate, cât şi de la fondul de pensii. În ultima perioadă se caută sacul cu bani, pe care guvernul care se pregăteşte să plece spune că l-a lăsat, guvernul care se pregăteşte să vină spune că nu l-a găsit.

Sigur, eu nu vreau să fiu arbitru în disputele politice dintre partide, dar pentru corecta informare doresc să ştiţi următoarele lucruri. În rezerva Ministerului de Finanţe se află peste 5 miliarde de euro, bani împrumutaţi de pe piaţă cu un singur motiv, cu un singur scop: să ne putem plăti la timp creditele scadente care vor urma în următoarele luni. De ce s-a făcut această rezervă? Pentru ca România să nu mai fie vulnerabilă la împrumuturi prompte. Adică am de plătit peste două zile şi ies pe piaţă astăzi; sigur că oricine ştie că nu am o rezervă în spate îmi va oferi bani foarte scumpi. Ori acum România este în afara acestui risc. Mai mult decât atât, privim şi la prognozele pentru zona euro şi vedem că se intră în recesiune, sunt zece state din zona euro care au intrat deja în recesiune. Deci, România avea obligaţia să fie prudentă, să nu mai fim ca în 2009, când a trebuit, pe de o parte, în prima parte a anului, nu ne dădea nimeni bani împrumut, iar când am avut din nou acces pe piaţă, împrumuturile s-au făcut la dobânzi foarte mari. Deci, acest săculeţ cu bani este intangibil, este o rezervă strategică a României, care poate fi utilizată numai în folosul tuturor românilor şi pentru nimic altceva. Dar unde sunt banii de salarii? Nu? Că iar nu găsim un sac. Banii de salarii sunt în ceea ce am convenit cu Fondul Monetar Internaţional.

La misiunea din ianuarie-februarie, ca de altfel şi la ultima misiune din 2011, înainte de a se scrie bugetul, deci misiunea din octombrie, dacă nu mă înşel, 2011, am stabilit că în anul 2012 intenţia Guvernului este să reîntregească salariile. Şi v-aş ruga să luaţi declaraţiile de presă din acea vreme, când am spus: mergem pe 1,9 deficit pe cash, dar cu posibilitatea să mergem până la 2,2, chiar 2,3 deficit, dacă va fi necesar, în cursul anului 2012. De ce acest 1,9 şi pe urmă 2,2, eventual? Dintr-un motiv simplu. La ora aceea nu se ştia cum va evolua nici economia românească, nici economia europeană. Erau prognoze. Aduceţi-vă aminte că prognoza, spre exemplu, pentru România era creştere 2,5, iar noi am scris bugetul pe creştere 1,5 şi s-a dovedit că prudenţa a fost bună. Mai foloseam eu acest cuvânt, prudenţă. Deci, rezerva pentru plata salariilor, dacă economia nu a mers pozitiv, să spunem mai pozitiv decât ne-am fi aşteptat, este în dreptul de a modifica deficitul de la 1,9% la 2,2%. Acum, în urma evoluţiilor din prima parte a anului este evident că deficitul, aşa cum se exectută bugetul acum, este mai mic - 1,84%. În baza înţelegerii din ianuarie - februarie, la mijlocul anului Guvernul va putea să crească deficitul prin corectarea bugetului de stat de la 1,9%, în condiţiile în care mod real acum este 1,84% la 2,14%, da? Că este plus 3,4%, mă rog, undeva, deci avem spaţiu fiscal pentru a plăti integral diferenţa de salarii pentru bugetari. Din acest motiv spun este doar o decizie politică şi eu susţin fără rezerve, având în vedere efectele pe fondul de pensii, pe fondul de sănătate şi pe creşterea consumului care, iarăşi, aduce prin TVA o parte din bani înapoi, eu susţin fără rezerve că aceasta este soluţia pentru România în acest moment, în care Europa se autodeclară a fi deja din nou în recesiune. O uşoară stimulare a consumului.

Unde apare o altă problemă? Problema apare prin ultimele hotărâri ale Curţii Constituţionale cu privire la pensii şi aici va trebui să găsim o soluţie. Eu nu am încă, dar este clar că dacă vom lua decizia să facem ceva şi va trebui să facem, Guvernul va trebui să facă, voi avea discuţii şi cu ministrul de Finanţe, Florin Georgescu, şi cu premierul desemnat, Victor Ponta, cum să găsim o soluţie în care, pe de o parte, să rezolvăm obligaţia politică asumată. Este adevărat, nu era guvernul dumnealor, dar asta nu înseamnă că România se rupe numai pentru că se schimbă guvernele şi angajamentele nu se mai respectă doar pentru ca se schimbă guvernele, însă trebuie să găsim o soluţie şi legală şi financiară şi pentru problema generată de decizia Curţii Constituţionale. Cam aici este povestea. Trag concluzia: niciodată la ultimele trei misiuni nu am spus Fondului Monetar Internaţional că nu trebuie să revenim la salariile din 2012 şi, ca şi în Parlament, când am cerut guvernului Ungureanu să găsească soluţii, şi astăzi, în discuţiile cu Fondul nu puteam să susţin decât acelaşi lucru, din motivele pe care le-am spus şi le mai concluzionez o dată, ca să nu fie confuzii: uşoară stimulare a consumului într-o perioadă în care creşterea economică a principalilor noştri parteneri comerciali este sub semnul întrebării, o diminuare a deficitului fondului de sănătate şi o diminuare a deficitului fondului de pensii. Acestea sunt efectele revenirii la salariile anterioare.

Vă mai dau un argument de ce s-au creat condiţiile revenirii la salarii: dintr-un motiv simplu - România îşi asumase responsabilitatea să coboare de la 9,6% cheltuieli cu personalul bugetar, 9,6% din produsul intern brut la 7% pentru anul 2015. Anul 2011, urmare a disponibilizării a peste 200.000 de salariaţi din sectorul public, ne-a adus la 6,9% din produsul intern brut cheltuieli cu angajaţii din sectorul public. Deci România şi-a îndeplinit toate criteriile care acum justifică revenirea la salarii, pentru că nimeni nu a avut interes ca sectorul bugetar să fie chinuit. Nu am avut altă soluţie, dar acum, când ştim toţi, şi dumneavoastră la televiziuni o spuneţi foarte des: oamenii au credite, oamenii au fost cei care au suportat cea mai grea lovitură a măsurilor de austeritate - oamenii din sectorul bugetar. Deci, este corect şi moral, şi corect politic, dar şi economic ca prioritatea să fie restabilirea salariilor în sectorul bugetar.

Alte subiecte discutate: reforma întreprinderilor, procesele de desemnare a managerilor privaţi şi procesele de accelerare a privatizărilor. Aş vrea să ne înţelegem foarte bine, nimeni nu vorbeşte de privatizarea integrală a Hidroelectrica, de privatizarea integrală a Romgaz, statul trebuie să fie majoritar, iar privatizările de 10-15 procente sunt binevenite, pentru că ele trebuie să realizeze resursa de finanţare a retehnologizării acestor companii, fie că vorbim de Transgaz, fie că vorbim de Transelectrica, fie că vorbim de Romgaz sau alte mari companii, mai infrastructuri, problema privatizării trebuie gestionată în limitele în care acest proces aduce bani pentru modernizarea societăţilor. Vă dau un exemplu, Transgaz spre exemplu are nevoie acută de modernizarea staţiilor lui de repompare, de înlocuire de tronsone de conducte, pentru că uneori datorită uzurii conductelor sau a sistemelor de pompare a gazelor presiunea în conducte nu poate fi menţinută la un nivel suficient de ridicat. Deci avem nevoie ca aceste privatizări să se facă în folosul companiilor. La Transelectrica s-au dus bani în bugetul de stat, dar opinia mea este că banii trebuie să meargă la retehnologizarea acestor companii pentru că nu intenţionăm o privatizare majoritară, ci doar atât cât ne trebuie pentru ca aceste companii să-şi asigure sursa de finanţare pentru retehnologizare. O altă problemă discutată a fost legată de absorbţia fondurilor europene, încă nesatisfăcătoare, dar în progres. Şi o mică analiză pe evoluţiile economice din Uniunea Europeană.

Nu am discutat, dar rămâne o prioritate legea sănătăţii, şi chiar dacă supăr pe cineva, credinţa mea este că până când la finanţarea sistemului de sănătate nu va avea acces şi sectorul privat, noi nu vom avea un sistem de sănătate performant, mai ales privind la perspectiva următorilor cinci-şase ani, să spunem, îmi este greu să întrevăd o creştere a veniturilor bugetului care să ne permită să asigurăm o bună calitate a serviciului medical către populaţie fără implicarea sectorului privat. Şi ca să mă înţelegeţi mai bine, spre exemplu eu am o asigurare; ca om care circulă mult în lume nu am avut unde să o fac în România şi am o asigurare Bupa, pe care a trebuit să o plătesc unei case de sănătate de undeva din Europa ca să pot avea acces la servicii de sănătate oriunde în Europa. Gândiţi-vă la cât de mult circulă românii. Nu putem să rămânem într-un sistem de stat ancrasat, care, probabil, când va anunţa pachetul minim de servicii, vom constata că în Germania sau în Franţa un român este vulnerabil. Deci vreau să pot să mă asigur suplimentar cu banii mei, aici, în România. Vreau să ştiu că există o salvare în orice comună, să aibă şanse la acces la urgenţă imediat şi cel din mediul rural, ca şi cel din Bucureşti. Mă rog, sunt multe de discutat. Cam atât, altceva cred că nu mai merită să fie pus în atenţia dumneavoastră, fiind mai puţin importante decât credeţi. Altfel, aşteptăm cu sufletul la gură rezultatele scrutinului electoral din Franţa. Vă doresc o după-amiază plăcută. La revedere!”

Departamentul de Comunicare Publică
06 Mai 2012

(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=13703&_PRID=lazi)

Domnule Preşedinte, recunosc că eu nu sunt mulţumit. Desigur, acum spuneţi nişte cifre, ceea ce este un plus, dar simulările acestea se pot face în cifre cvasi-exacte, mult mai exact decât aceste estimări. Problema este că nimeni nu face un model matematic pentru a afla aceste cifre. România a mai avut creşteri (scăderi) de salarii sau de contribuţii. Comportamentul economic de atunci, imediat, de termen mediu sau de termen lung... a fost cuantificat în ecuaţii. Dacă nu s-a făcut asta, cu atât mai rău. România ar trebui să aibă un serviciu specializat care să analizeze aplicarea unei soluţii economice încă din stadiul iniţial, cu mult timp înainte de a identifica măcar toate soluţiile. La un asemenea nivel nu ne putem juca cu "lasă că vede pe urmă ce va fi". Mă bucur însă că aţi dat şi aceste date, tot este mai mult ca nimic.