(sursa: http://lh4.ggpht.com/_GUDBqprlaFo/SvLPwQqkriI/AAAAAAAACI0/x6o4bmx8ICc/s912/Numar%20persoane%20active.jpg)
(sura: http://lh4.ggpht.com/_GUDBqprlaFo/SvLPwqw_1TI/AAAAAAAACI4/2_Cvltuc-_g/s912/Rata%20somajului%20si%20PIB.jpg)
(sura: http://lh4.ggpht.com/_GUDBqprlaFo/SvLPwqw_1TI/AAAAAAAACI4/2_Cvltuc-_g/s912/Rata%20somajului%20si%20PIB.jpg)
9 comments:
Interesant . Corelatii absolut normale.Multumesc ptr o astfel de postare.
Doresc sa ridic o problema de principiu si care desigur este si se va dovedi in curand cat este de importanta:
ARTICOLUL 89: Dizolvarea Parlamentului
(1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.
Biblio oare vom putea pica de acord, adica daca putem pe un text de lege nu foarte clar, sa avem o opinie obiectiva referitor la cum se interpreteaza adica cum se poate aplica acest articol si care sunt restictiile lui fara a discuta chestia cu ultimile 6 luni si cu odata pe an acre sunt in continuare dar care sunt evidente desi au fost si in zona asta “exprimari gresite” :) ?
@ Ion Adrian
Din punctul meu de vedere nu este nimic neclar. Neclaritatea este indusă de clasa politică. În primul rând există o stare a normalităţii. Ce spune normalitatea despre dizolvarea parlamentului?
1. Se consultă preşedinţii celor două camere (Adică preşedintele se asigură că nu există posibilitatea ajungerii la o soluţie, că ce altceva ar putea conţine consultarea? Atenţie, când spun o soluţie nu înseamnă o soluţie convenabilă preşedintelui, ci una care să fie acceptată de o majoritate din Parlament).
2. Trebuie să treacă minimum 60 de zile de instabilitate politică dezvoltată de neînţelegerea între membrii Parlamentului (atenţie, neînţelegerea este în parlament şi nu între preşedinte şi parlament)
3. Trebuie să existe minimum două solicitări de investitură respinse.
Acest articol constituţional nu se referă la o neînţelegere între preşedinte şi parlament ci la imposibilitatea parlamentului de a ajunge la o soluţie de vot majoritar pentru un program de guvernare, premier şi miniştri. Preşedintele nu este obligat să dizolve parlamentul decât ca soluţie ultimă, atunci când este sigur că parlamentul nu poate stabili o soluţie convenabilă unei majorităţi.
Aceasta este situaţia normală. Prevederea în stare specială suspendă prevederile acestui articol 69 alin 1.
(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat in ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui Romaniei si nici in timpul starii de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta.
Ce spune acest aliniat. Dacă România este într-o stare de tranziţie provocată de încetarea mandatului preşedintelui, sau într-o situaţie în care nu se poate lipsi de parlament (situaţie în care este prevăzută şi prelungirea mandatelor, art. 63), prevederile art. 1 încetează a se mai aplica.
Dacă era aşa cum spun domniile lor, nu se spunea că parlamentul nu se dizolvă în ultimele 6 luni, alin. 3 ar fi spus că se dizolvă în următorul mandat prezidenţial.
Este evident că art.3 suspendă procedura de dizolvare ca aplicare şi nu că o permite dar că o amână ca efect. Procedura de dizolvare ar fi fost suspendată chiar şi în cazul în care cele două respingeri s-ar fi făcut în afara celor 6 luni dar s-ar fi intrat în cele 6 luni cu procedura de suspendare.
Domnule Ion Adrian,
Eu ştiu că domnia voastră consideraţi că ţin partea celor care nu sunt PD-L, sau aşa ceva. Adevărul este că peste tot există un imens bullshit şi fiecare interpretează legea după cum îi este mai de folos pentru moment. Nici cea mai perversă minte a unei lumi normale nu poate bănui măcar că s-a introdus acest articol în constituţie pentru ca preşedintele să poată şantaja Parlamentul cu dizolvarea. Lucrurile sunt foarte clare în momentul în care te gândeşti aplicate fiecăruia cu rolul său.
Preşedintele este reprezentantul statului român, adică al legilor, Constituţiei, principiilor. El nu este reprezentantul poporului, chiar dacă este ales de popor, rolul său este să facă instituţiile să funcţioneze. De aceea, în anumite democraţii preşedintele este numit de parlament şi nu ales de popor, pentru că rolul său este ca doctor al instituţiilor şi conflictelor. La noi preşedinţii nu numai că nu au reparat conflicte, dar mai ales le-au provocat. Preşedinţii merg în campania electorală cu programe politice pentru a ocupa un post apolitic, merg cu soluţii de guvernare deşi nu au nici o treabă cu guvernarea propriu-zisă (în afara zonelor apărării şi externelor, desigur). Preşedinţii se bagă peste tot dând ordine deşi rolul lor nu este activ ci pasiv, ar trebui să pună ulei la încheieturile instituţiilor româneşti ca să meargă mecanismele mai bine.
@ Ion Adrian
Parlamentul însă este reprezentantul poporul, de aceea este instituţia "cea mai tare" a ţării. Deşi parlamentul este format în majoritatea lui de membrii de partid, atunci când Parlamentul se exprimă ca totalitate a parlamentului, el nu mai este un organism politic, pentru că nu mai este expresia unui singur partid, ci expresia voinţei populare.
În concluzie preşedintele nu poate demite parlamentul pentru că s-a certat cu el şi nu poate numi nici premierul ca să-şi pună "omul lui" acolo. Rolul preşedintelui nu este să provoace o tranziţie între guverne cât mai lungă ci, dimpotrivă, de a scurta la maximum perioada de tranziţie. Discuţia care ne preocupă astăzi a apărut din două anomalii tolerate. Prima anomalie este că preşedintele, deşi renunţă la calitatea sa de membru de partid (de iure), el rămâne liderul partidului (de facto). Iată că preşedintele nu mai este apolitic şi continuă să-şi exercite autoritatea asupra partidului care l-a propulsat. Au făcut-o toţi până acum, o face şi domnul Băsescu. Prima consecinţă a acestei fapte este că preşedintele se raportează ca fiind adversarul adversarilor politici ale partidului care l-au susţinut în alegeri. Ce treabă are preşedintele să despartă viaţa politică în buni şi răi? El ar trebui să fie echidistant faţă de oricine, nu are de ce să fie deranjat de Ion Iliescu, Dan Voiculescu sau Dinu Patriciu şi Sorin Ovidiu Vântu. Consideră că domniile lor încalcă legea, îi poate denunţa la DNA, altfel nu are de ce să se exprime despre nici un om politic şi, cu atât mai mult, despre politica dusă de un partid.
A doua anomalie este că toată lumea se pricepe la guvernare, or singurul care ar trebui să guverneze este premierul şi miniştrii săi. Preşedintele nu ar trebui să aibă nici o părere despre guvernare şi parlamentul aşişderea.
Nesimţirea generală a clasei politice ne-a adus la asemenea murdării. Într-o lume normală populată cu oameni normali şi condusă de exponenţi sociali normali, astfel de probleme nici nu se pun, pentru că important nu este cine "câştigă" ceva din alegeri, din numiri, din votul parlamentari, din acţiunea guvernului şi a justiţiei... important este ca ţara să meargă cât mai bine. Nesimţirea clasei politice, lipsa de profesionalism de care dau dovadă politicienii (cu foarte mici excepţii) ne-a adus în această stare deplorabilă în care au ajuns să întoarcă Constituţia pe dos ca să obţină ceva convenabil. Citiţi Constituţia cu gândul la un preşedinte, un Parlament, un Guvern şi, în general, cu o clasă politică, formată din oameni care se înţeleg şi conlucrează pentru binele României, pentru stabilitatea României... veţi vedea că totul este logic.
inca o adaugare: presedintele NU ESTE putere in stat. el mediaza intre cele 3 puteri.
@ McGogoo
De acord. Deşi preşedintele are atribuţii care intră în sfera celor trei puteri, Judecătorească, Legislativă şi Executivă, domnia sa nu reprezintă o putere în stat şi nici nu este reprezentantul unei puteri în stat, cu atât mai mult nu este reprezentatul celor trei puteri ori deasupra lor. Domnia sa ar trebui să facă parte din liantul dintre puterile statului, ar trebui să medieze aceste legături. Nu merg bine aceste legături, preşedintele este de vină pentru că nu îşi face bine treaba. Iată de ce preşedintele este vinovat atunci când puterile statului nu se înţeleg între ele, cu atât mai mult dacă preşedintele contribuie în mod direct la neînţelegerea dintre puterile statului.
Falsurile sau sofismele in rationamentul prezentat sunt:
a. "Atenţie, când spun o soluţie nu înseamnă o soluţie convenabilă preşedintelui, ci una care să fie acceptată de o majoritate din Parlament".
Ce spui Georgica, mai gandeste-te, ca nu merita sa vorbesc eu la un zid opac.
b. "atenţie, neînţelegerea este în parlament şi nu între preşedinte şi parlament"
Din nou: ce spui Frantz?
c. "Acest articol constituţional nu se referă la o neînţelegere între preşedinte şi parlament ci la imposibilitatea parlamentului de a ajunge la o soluţie de vot majoritar pentru un program de guvernare, premier şi miniştri. Preşedintele nu este obligat să dizolve parlamentul decât ca soluţie ultimă, atunci când este sigur că parlamentul nu poate stabili o soluţie convenabilă unei majorităţi"
Frantz dar vad ca debitezi cu mare sigurantza aceste panseuri cam inepte in opinia mea.Mai ceva decat CC :)
Si pentru cultura ta generala: presedintele nu este in nici-un fel obligat sa dizolve Parlamentul. Dar daca il obligi tu cine stie? :)
d. Care art 69 (1) si care situatie definita ca speciala?
e. "Dacă era aşa cum spun domniile lor, nu se spunea că parlamentul nu se dizolvă în ultimele 6 luni, alin. 3 ar fi spus că se dizolvă în următorul mandat prezidenţial."
Nu stiu ce spun domniile lor, dar ce nu este interzis exlicit sau prin corelari obligatorii si neinterpretabile este permis. Asta in democrtatie desigur :)
f. "Este evident că art.3 suspendă procedura de dizolvare ca aplicare şi nu că o permite dar că o amână ca efect. Procedura de dizolvare ar fi fost suspendată chiar şi în cazul în care cele două respingeri s-ar fi făcut în afara celor 6 luni dar s-ar fi intrat în cele 6 luni cu procedura de suspendare."
In fine o sustinere corecta. Felicitari.
g. Opiniile personale ce urmeaza nefiind relevante nu presupun discutie, decat eventual la o cafelutza, pe care tu ai refuzat s-o bei cu mine, ca cine stie daca stateam fata in fata, fara o limita de timp, poate punctele nostre de vedere se mai apropiau sau macar poate reuseam sa gasim daca suntem de buna credintza cauza divergentelor noastre uneori fundamenntale.
Dar vei fi avand tu motivele tale de esti atat de rezervat.
@bibliotecarul. eu nu ma refeream la presedinte ca persoana ci ca institutie.
Vina nu ii apartine doar lui Basescu personal ci Constitutiei care este permisiva.
cu Basescu este o alta poveste: este primul presedinte care si-a perimis sa interpreteze litera si spiritul Constitutiei.
@ McGogoo
Aşa este, şi preşedintele nu trebuie să interpreteze în mod oficial legea, ci trebuie să vegheze şi să aplice Constituţia, aşa cum primeşte ea interpretarea oficială de la cei în drept să o facă.
Interpretarea generală (legală) este superioară oricărei alte interpretări şi aparţine legiuitorului.
În cazul în care norma respectivă nu este emisă de parlament, avem cazul aşa numitei interpretări autentice a organului care emite norma, de exemplu Guvernul României.
În sfârşit, interpretarea cauzală se referă la cazuri concrete şi aparţine, de regulă, puterii juridice.
Interpretarea pe care o dă legii cetăţeanul Traian Băsescu este una neoficială. Domnia sa nu poate să interpreteze legea altfel decât îi spune Parlamentul că este interpretarea.
Aceste principii sunt noţiuni introductive generale pe care le învaţă oricare student de la drept în anul I.
De aceea este importantă doctrina juridică care are un rol foarte important în interpretarea legii, în aplicarea legii, în dezvoltarea legii, deşi ea nu este, cum se spune, "izvor" de lege.
Problema României, din ce în ce mai acută în ultimul timp, are drept cauză faptul că politica este exersată la nivel de amator, politicienii nu au toţi cunoştinţe minime de drept şi economie, se pare că există şi diplome cumpărate, nu există nici o selecţie a competenţei şi valorii, selecţia ordinii pe listă se face în funcţie de celebritate sau "pilele" din partid... în concluzie politica ajunge să pretindă că este ceva ce nu este. Şi mai grav este că cei care nu cunosc nici nu întreabă, nici nu învaţă...
Post a Comment