Lucruri suplimentare

---

Cîntecul Omului

Mă-ntorc zdrobit. Ce drum enorm!
Vin dintr-o ţară depărtată,
Pe care harta n-o arată
Sînt obosit, aş vrea să dorm.

Sînt ani, sînt ani de cînd alerg
Tot înainte, înainte!
Cu-aceeaşi întrebare-n minte:
De unde viu şi unde merg?

Şi barca-mi nu mai e la fel,
Iar pînzele-i imaculate,
De la plecare, sînt pătate,
Ca şi o masă de hotel,

0 mînam eu, sau mă ducea
În voia vîntului tot anul?
Eram sau nu eu căpitanul
Sărmanei bărci ce rătăcea?

O amintire mi-a rămas:
Ţara nădejdii-n depărtare,
Mi se părea atît de mare -
Şi-am ocolit-o într-un ceas!

Un gînd mă turbură, mîhnit,
Ca un ecou de harfă spartă:
E visul meu neîmplinit, -
E idealul meu de artă!

În goana lui, izbit de stînci,
Mă-ntorc la mal, mînat de soartă
Pe inimă c-o floare moartă,
S-ascunză ranele-i adînci.

Şi-acum, în drumul spre mormînt
Privind amurgul arămiu,
Cînd simt ce-aş fi putut să fiu,
Mă-nduioşez văzînd ce sînt...