26 December 2009

Oniricul democraţiei


Pe blogul domniei sale, http://cristianpreda.ro, domnul Cristian Preda, europarlamentar al României, ne aduce la cunoştinţă că în lume starea de libertate este o lume aflată într-o sângeroasă (http://cristianpreda.ro/2009/12/25/liu-xiaobo/comment-page-1/#comment-16657).

Liu Xiaobo

Condamnarea lui Liu Xiaobo este încă o dovadă că regimul chinez se teme de libertatea de expresie.
Disidentul chinez ar urma să stea 11 ani în închisoare pentru că a cerut democratizarea propriei sale țări.
Pedeapsa este o palmă dată demnității umane!


Ceea ce nu spune domnia sa este că democraţia nu este o caracteristică pe care o poţi ataşa prin definiţie. Democraţia este un parametru de stare, ca un barometru al puterii civice, ataşat unei societăţi. De aceea răspunsul meu a fost:

Bibliotecaru { 12.26.09 at 9:55 AM }

Nu cred că democraţia statului este problema în China. Să nu uităm că în China este Republica Populară, societatea este, în consecinţă doctrinar democratică (sper, cel puţin, că doctrina populară este democratică). Problema este că doctrina nu este acelaşi lucru cu realitatea. Cererea de democraţie nu este legată neapărat de valorile occidentale şi de înţelesul occidental al democraţiei, cererea de democraţie este legată de exprimarea drepturilor cetăţeneşti stipulate doctrinar în organizarea statului. Îmi amintesc că în cartea de istorie, acum mulţi ani când am făcut eu istoria, era o poză cu un protest muncitoresc cu banere pe care scria VREM GUVERN DEMOCRAT. Acelor muncitori li s-a îndeplinit visul şi România a avut primul Guvern cu adevărat democrat sub conducerea lui dr. Petru Groza. Ce a urmat însă nu a dus deloc la aplicarea principiilor democraţiei în România, ci la un stat puternic politicizat oligarhic, dictatorial, totalitar.

Reacţionăm global la “numele democraţiei”, fără să înţelegem că un sistem democrat nu înseamnă mare lucru dacă democraţia şi puterea democratică nu este exercitată de către popor, ci în nume propriu, dictatorial sau oligarhic.

Îşi mai aminteşte cineva ce însemna Frontul Naţional Democrat. După denumire FND ar suna ca şi cum ar fi un bastion de luptă împotriva tiraniei, în realitate FND era o coaliţie între PCR şi PSD, rupţi din alianţa cu PNL şi PNŢ, alianţă numită Blocului Naţional Democrat. Iată operaţiunea repetată, de data aceasta cu titulaturi schimbate, BND devine CFSN, FND devine FSN… PCR şi PSD devin… Vă mai las şi pe voi să completaţi locurile goale, PSD încă există.

Să fie oare o simplă coincidenţă a situaţiei? Mă îndoiesc. Istoria, atunci când o învăţăm fără să o înţelegem, are tendinţa de a se repeta.

Poate ar trebui să reînţelegem democraţia ca un popor care respiră la unison şi mai puţin ca pe o doctrină de partid. Atunci ne va fi mai uşor să facem diferenţele dintre lozinci şi realitate.
http://usuarios.lycos.es/mundokalima/hidra.gif
(sursa: http://usuarios.lycos.es/mundokalima/hidra.htm)

Liu Xiaobo

No comments:

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.