Vocea Patriotului Naţionale

---

"București 15/27 Răpciune. - Amicul şi colaboratorele nostru R. Vent. ..., un june scriitor democrat, a cărui asinuitate o cunoaşte demult publicul cititor, ne trimite următoarea prefaţiune a unui nou op al său. I dăm astăzi locul de onoare, recomandând cu căldură poporului suveran scrierea amicului nostru. Republica şi Reacţiunea sau Venitorele şi Trecutul. – Prefaţiune. - Democraţiunea romană, sau mai bine zis ținta Democraţiunii romane este de a persuada pe cetăţeni"

Dar de ce să citim pe Caragiale în acea noapte furtunoasă...când putem da la bac pagini din istoria contemporană a României.

Ia uitaţi aici nişte texte...
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Bună dimineaţa. În perioada 7 - 8 februarie se desfăşoară, la Bruxelles, Consiliul European. Pe agendă sunt în principal trei subiecte: primul ţine de contribuţia comerţului internaţional, la creşterea economică şi la creşterea locurilor de muncă. La acest punct, noi avem ca prioritate solicitarea ca acordul de asociere dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova să fie finalizat cât mai rapid, în aşa fel încât cel mai târziu în noiembrie, la Vilnius, cu ocazia Summitului Parteneriatului Est-European să fie semnat acest acord între Uniunea Europeană şi Republica Moldova. Un al doilea subiect este legat de situaţia din Orientul Mijlociu şi din Nordul Africii şi reacţia Uniunii Europene la evenimentele din aceste zone, în mod deosebit la aşa-numitul fenomen al „primăverii arabe”. În interiorul acestui subiect, se va dezbate situaţia din Siria şi situaţia din Mali. În cazul în care se va pune problema contribuţiilor pentru Mali, România a aprobat în CSAT-ul de săptămâna aceasta o contribuţie cu instructori şi eventual ofiţeri de stat major, zece persoane, şi cantităţi importante de material militar pentru armata statului Mali, în eventualul ei proces de formare şi consolidare. Al treilea subiect şi extrem de important pentru noi este legat de cadrul financiar multianual 2014 - 2020. Aici, în principal, se prefigurează o dezbatere, care în linii mari să plece de la stadiul la care a fost întreruptă în noiembrie 2012 şi, v-aş aduce aminte, esenţa dezbaterii din noiembrie a fost legată de nivelul de reducere a bugetului faţă de propunerea Comisiei Europene. Dacă vă aduceţi aminte, atunci au fost state care solicitau o reducere de 200 de miliarde a bugetului. Alte state solicitau menţinerea bugetului propus de Comisie, altele solicitau o reducere de 50 de miliarde a bugetului şi aşa mai departe. Ceea ce s-a agreat însă în luna noiembrie a fost ca din tot acest palier al reducerilor, reducerea să fie de o sută de miliarde. Ca arate, negocierile se reiau de la stadiul în care au rămas, adică bugetul ultimului Consiliu a fost redus cu 70 de miliarde, iar miza acestui Consiliu este de unde să se reducă încă 30 de miliarde, în aşa fel încât să se ajungă pe cifra convenită, reducere o sută de miliarde faţă de propunerea Comisiei. Aici, obiectivele noastre par a fi clare. Vom vedea care sunt jocurile din interiorul Consiliului, dar în mod categoric România va susţine ca cele 30 de miliarde să nu fie amputate, reduse de la politica agricolă comună sau de la coeziune. Trebuie să găsim alte zone. Este punctul de vedere al României. Vom vedea acolo, cum vor evolua lucrurile. Sigur, poziţia noastră va fi bazată şi pe intervenţiile, notificările pe care Guvernul le-a făcut în Consiliul Uniunii Europene, fie la Consiliul de agricultură, fie la Consiliul de transporturi, fie la Consiliul de dezvoltare regională, fie în CAG sau în CAGRE. Deci, îmi voi baza poziţia în Consiliul European pe aceste poziţii pe care Guvernul le-a avut deja în zona de competenţă strict guvernamentală. Din acest motiv am şi solicitat de la Guvern poziţiile care au fost până acum în aceste structuri ale Consiliului Uniunii Europene care sunt rezervate strict Guvernului, pentru că mi-ar fi extrem de utile ca argument în susţinerile pe care le voi avea.

O miză a noastră pe care nu o pot identifica sau nu îmi este uşor să o identific în acest moment din punct de vedere al dimensiunii - dar asta rămâne la văzând şi făcând - ar fi ca din fondurile alocate ori la coeziune, ori la dezvoltare rurală, ori în alte zone ale bugetului să putem utiliza o anumită sumă pentru dezvoltarea sistemului de irigaţii. Una din mizele mele pentru acest Consiliu este legat de agricultură la plăţile directe, dar privind la toate analizele care vizează ce se va întâmpla în lume în următoarele decenii se pare că până în anul 2030 solicitarea pieţei pentru alimente va creşte cu circa 30%. Din acest motiv, având în vedere că discutăm de exerciţiul bugetar 2014 - 2020, este esenţial ca România să fie în pas cu această evoluţie în ceea ce priveşte solicitarea de hrană. De aceea vom încerca şi o soluţie cât mai bună pentru plăţile pentru agricultură, dar şi găsirea unei soluţii ca dezvoltarea, modernizarea sistemelor de irigaţii în România să fie acceptată a fi introdusă, cel puţin pentru România, din fondurile alocate pentru bugetul 2014 - 2020. Sigur, rămâne ceea ce ştiţi de data trecută, vom încerca TVA eligibil măcar pe unele segmente ale banilor alocaţi României spre exemplu la fondurile de coeziune, unde TVA-ul e o sumă foarte mare, mai ales că avem şi un TVA aproape de limită, 24%, aproape de limita maximă admisă în Uniune, ceea ce ar uşura pe de o parte problemele bugetare, ne-am acoperi de aici contribuţia autohtonă, e o întreagă construcţie. De asemenea, ne interesează creşterea avansurilor faţă de propunerea Van Rompuy de la 2% la 4 - 6% şi top up-ul pentru situaţiile în care România rămâne în acord cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană. Ca să înţelegeţi, top up-ul de regulă se acordă la fondurile de coeziune, 75% contribuţie UE, 25% contribuţie naţională, la alte proiecte se acordă 85% UE, 15% contribuţie naţională, iar top up-ul mai adaugă 10% la contribuţia UE pe diverse proiecte şi reduce corespunzător contribuţia naţională. Deci aici ar fi obiectivele noastre; unele din ele vi le-am prezentat şi la Consiliul din noiembrie. Să sperăm că astăzi şi mâine vom finaliza toate dezbaterile şi negocierile legate de perspectiva financiară multianuală a Uniunii. De ce? Suntem deja la mijlocul primului trimestru al anului 2013, 1 ianuarie 2014 este doar la zece luni distanţă, dar deciziile politice de astăzi şi mâine vor trebui transpuse în reglementări ale Consiliului Uniunii Europene şi ale Parlamentului, mai ales că Parlamentul este co-decident împreună cu Consiliul Uniunii Europene - deci nu cu Consiliul European, să nu faceţi confuzie. Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene, structura rezervată strict reprezentării guvernelor, sunt co-decidenţi în legislaţia care trebuie să pună în aplicare decizia politică ce s-ar lua eventual astăzi şi mâine. Deci, este un drum lung de parcurs până la implementare. Aş mai face o subliniere legată de acest aspect: şansele de a ajunge la o înţelegere, eu nu le văd a fi maxime, dar sunt mult mai mari decât în luna noiembrie a anului trecut şi orice analiză ne arată că ar mai putea fi probleme şi legate de Italia, care e un mare contributor şi se află în campanie electorală; să vedem cu Marea Britanie cum se acomodează lucrurile, chiar şi cu Germania, care este un adept a reducerilor drastice. Cam atât, detalii mult mai multe, detalii de negociere după terminarea Consiliului. Dacă aveţi întrebări legate de temă.

Întrebare: (...) să vorbiţi cu reprezentanţi Ungariei acolo, la Consiliu, despre ce a spus ambasadorul maghiar la Bucureşti? Cum vedeţi dumneavoastră...?

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Deci prioritatea mea la acest Consiliu este legată de buget şi de Republica Moldova. Nu mă voi angrena în alt tip de discuţii ca o prioritate; doar dacă voi avea ocazia să o fac.

Întrebare: Aţi primit o scrisoare de la domnul premier Ponta. Ce veţi face...?

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Un proiect.

Întrebare: În ce stadiu este, draftul?

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Bun. Eu am mai spus public: o simplă solicitare să intrăm în Schengen este superfluu. Ştiţi foarte bine poziţia mea că Schengen-ul nu trebuie legat de MCV. Şi totuşi, dacă România are nişte probleme de credibilitate, le avem legat de MCV. Uite, spre exemplu, eu în scrisoarea pe care aş adresa-o liderilor europeni aş vorbi despre succesul care se prefigurează astăzi. Parlamentul României şi majoritatea parlamentară au adoptat o legislaţie coerentă din punct de vedere al imunităţii parlamentarilor. Este una din problemele pe care le avem în raportul MCV şi este un lucru bun pe care România l-ar putea cere. Sigur, vom notifica Comisia Europeană, dar şefii de stat şi de guvern nu vor şti până la raportul din decembrie. Deci, opţiunea mea este ca înainte de a trimite o scrisoare în care să cerem să intrăm în Schengen - în ce mă priveşte nu are nimeni niciun dubiu. Eu am cerut-o şi la ultimul Consiliu European; s-a acceptat rediscutarea problemei Schengen în JAI-ul din martie. Dar cred că înainte de a cere ceea ce cerem pe toate vocile ar trebui să arătăm că am înţeles mesajele Uniunii Europene în ceea ce priveşte statul de drept şi dincolo de o scrisoare în care să scriem ce se întâmplă astăzi în Parlament, am putea introduce în scrisoare şi poziţia Guvernului şi a majorităţii parlamentare cu privire la membrii Guvernului care au probleme cu justiţia. Am putea introduce un alt punct care să vizeze anularea unor ordonanţe de urgenţă care au fost declarate neconstituţionale - deci sunt multe lucruri. Cred că acesta este modul de a lucra cu Uniunea Europeană, pentru că acolo nu face nimeni rabat de la principii şi criterii. Asta e părerea mea. O simplă scrisoare în care să cerem să intrăm în Schengen nu ne ajută.

Întrebare: Dacă îmi permiteţi, legat de (...) parlamentarii tocmai au retrimis la comisie statutul parlamentarilor, deci va mai dura.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu ştiu. Eu am dat un exemplu. Nu sunt la curent cu ce au făcut parlamentarii în ultima clipă.

Întrebare: (...)?

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: În ce problemă?

Întrebare: Problema declaraţiilor ambasadorului Ungariei, punctul dumneavoastră de vedere în calitate de (...)?

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă, la nivelul acesta punctele de vedere se exprimă de către MAE, la nivel de secretar de stat. Când va avea o reacţie preşedintele Republicii Ungare, voi avea şi eu o reacţie - dacă nu va fi o reacţie potrivită, dar nu puteţi face dintr-un preşedinte un politician care răspunde unui ambasador. Sunt alte instituţii care gestionează viaţa de zi cu zi a ambasadorilor în România. Vă mulţumesc mult!

(Departamentul de Comunicare Publică 07 Februarie 2013 http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14154&_PRID=lazi)

Eu am tot fost pocnit după ceafă de nişte oameni anume că de ce spun eu că preşedintele României reprezintă România fără a reprezenta interesele României. Pentru a arăta că înţeleg critica, de azi înainte pentru mine preşedintele Traian Băsescu va fi patriotul Traian Băsescu.

"Contribuţia comerţului internaţional, creşterea economică şi creşterea locurilor de muncă" şi sper din toată inima că este vorba despre creşterea numărului locurilor de muncă şi nu creşterea gradului de încărcare a celor angajaţi... tulburător.

Să mergem mai departe cu MEDIAFAX:
"Sunt foarte dezamăgit de rezultatul final, pe care oricum îl prezentăm să pară mai bun, când de fapt este foarte rău faţă de propunerea de 48 miliarde euro făcută iniţial de Comisia Europeană şi preşedintele Barroso. România a obţinut 39 miliarde euro, deci am pierdut 9 miliarde euro faţă de propunerea iniţială şi niciuna dintre cererile noastre speciale referitoare la valoarea prefinanţărilor, care de la 7% a scăzut la 4%, la cofinanţarea la dezvoltarea rurală, care de la 85% a scăzut la 75%, şi multe alte lucruri tehnice, de fapt nu am obţinut nimic. Practic, faţă de luna noiembrie, astăzi România nu a reuşit să obţină un euro în plus şi niciun avantaj. Cred că este o alocare nedreaptă pentru România, nu are rost să ne păcălim singuri", a spus Ponta pentru MEDIAFAX.

El a explicat că Polonia, de exemplu, care pentru exerciţiul bugetar a beneficiat de 70 miliarde euro, dublu faţă de bugetul de 33 miliarde euro al României, a primit în plus 15%, în timp ce România, cu jumătate din bugetul Poloniei în intervalul menţionat, a primit în plus doar 18%.

"Oricum am vrea să prezentăm cifrele, este un rezultat foarte prost, cel mai prost pe care-l puteam avea, este o mare dezamăgire", a afirmat Ponta.
(http://www.mediafax.ro/politic/exclusiv-ponta-sunt-foarte-dezamagit-de-rezultatul-de-la-bruxelles-nu-e-niciun-euro-in-plus-10552153)

Premierul spune că banii sunt nu numai mai puţin dar, îi vom obţine cu mult mai greu de la UE, după ce nu prea ne-am descurcat să-i luăm de acolo.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Deci, o să încep foarte pe scurt cu elementele de interes pentru politica externă a României. În concluzii, veţi vedea că Republica Moldova va finaliza acordul de asociere cu Uniunea Europeană până la Summitul de la Vilnius, ceea ce a fost unul din obiectivele noastre, un obiectiv care a fost susţinut şi săptămâna trecută cu ocazia Consiliului Afaceri Generale, la care a participat domnul ministru Corlăţean şi care s-a materializat astăzi. În ceea ce priveşte situaţia din Mali, preşedintele Franţei a făcut o informare despre evoluţiile din Mali. Estimarea este că operaţiunile militare se vor încheia în următoarele 30 de zile, după care forţele franceze şi forţele puse la dispoziţie de state africane se vor transforma în forţe de menţinere a păcii, moment din care statele membre UE sunt invitate să participe cu instructori şi cu materiale pentru ranforsarea armatei statului Mali. România, aşa cum ştiţi, şi l-am şi informat pe preşedintele Hollande, a aprobat deplasarea în Mali a 10 militari, instructori şi ofiţeri de Stat Major, în funcţie de nevoile operative şi, de asemenea, pune la dispoziţie importante cantităţi de materiale pentru armata statului Mali. A fost o coincidenţă fericită că s-au solicitat tipuri de echipamente militare pe care România le avea în stoc, echipamente şi muniţie. În ceea ce priveşte Siria, se face apel la găsirea unei soluţii negociate, Consiliul constată lipsa de legitimitate a actualului preşedinte sirian, punct de vedere împărtăşit de întregul consiliu şi recomandarea ca insurgenţii, Comitetul naţional, Consiliul naţional, să fie un partener pentru statele Uniunii Europene. Dupa cum ştiţi, noi nu am luat decizia retragerii ambasadei, chiar dacă ambasadorul operează de la Beirut, ne menţinem un aparat consular suficient acolo, pentru că avem încă foarte mulţi români care locuiesc în Siria şi să putem garanta asistenţa consulară necesară.

Trecem la buget, că despre partea de politică externă cred că mai putem citi concluziile şi în zilele următoare şi bugetul va trebui citit şi în zilele următoare, eu mă voi fixa strict pe cifrele, pe facilităţile care interesează România, inclusiv acelea în care a fost tratată ca o excepţie. Prima şi cea mai importantă realitate este aceea că România a obţinut cea mai mare creştere procentuală a bugetului, fiind una dintre puţinele ţări care au creştere bugetară. Creşterea bugetului 2014 - 2020, faţă de 2007 - 2013, este de 18%. S-au obţinut pentru diverse sisteme de plăţi o serie de facilităţi de interes pentru România, unele dintre ele au fost şi în propunerea iniţială a preşedintelui Van Rompuy, altele au fost îmbunătăţite prin negociere sau altele nu au existat deloc şi au apărut ca urmare a negocierilor. Una din cele mai importante facilităţi este aceea că TVA este eligibil. Deci, cu cât România va avea un TVA mai mare, îmi pare rău, asta este realitatea şi noi avem un TVA mare, cu atât va aduce din banii europeni în bugetul de stat. Deci, pe fondurile de coeziune, atât cele utilizate pentru proiecte pe scară mare cât şi fondurile de coeziune utilizate de administraţiile locale, TVA este deductibil. Ceea ce este o facilitate extraordinară pentru instituţiile locale şi centrale, dar şi pentru agenţii economici. Evaluarea este că deductibilitatea TVA aduce în bugetul de stat al României circa 2 miliarde de euro în tot exerciţiul 2007 - 2014. Vreau să ştiţi că cifrele sunt calculate de Ministerul de Finanţe, domnul Gherghina, care mi-a dat toată asistenţa, ca de altfel o întreagă echipă. Un alt lucru foarte important este acela că s-a finalizat şi negocierea pe rata de cofinanţare la fondurile de coeziune care, în fază iniţială, a fost propusă a fi 75%, pentru fondurile de coeziune s-a finalizat cu cofinanţare 85% din partea Uniunii Europene, ceea ce slăbeşte foarte mult presiunea pe bugetul de stat. La fel de important este faptul că prefinanţarea, iniţial propusă a fi 2%, s-a acceptat a fi 3% din valoarea proiectelor pentru toate statele, în general, şi 4% pentru statele care în 2010 s-au aflat într-un acord de asistenţă cu Fondul Monetar Internațional şi cu Uniunea Europeană. Deci România se încadrează la prefinanţare de 4%. Cofinanţarea pentru dezvoltare rurală a rămas 75% din partea Uniunii Europene, 25% finanţare autohtonă. În ceea ce ne priveşte, de asemenea, prefinanţarea pentru dezvoltare rurală este tot 4% din valoarea proiectelor ca şi la fondurile de coeziune. Şi la coeziune, şi la dezvoltare rurală pentru ţările care se vor afla într-un program de asistenţă cu Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internațional sau numai cu una din cele două instituţii se asigură un top up de 10%, ceea ce înseamnă că la coeziune la 85% se mai adaugă zece procente, deci cofinanţarea europeană ajunge la 95%, la dezvoltare rurală cofinanţarea europeană ajunge de la 75% la 85%, repet, în situaţia în care ţara se află într-un program de asistenţă.

În sfârşit, un lucru extrem de important pe care noi l-am obţinut a fost flexibilitate la politica agricolă comună, adică posibilitatea să facem transfer între pilonul unu, dezvoltare rurală, şi pilonul doi, plăţi directe, până la 25% din cuantumul alocării pe exerciţiul bugetar. Un procent foarte mare şi va fi o responsabilitate deosebită a Guvernului dacă optează pentru transferuri între cei doi piloni, că nu este puţin să iei 25% de la plăţi directe să-i duci la dezvoltare rurală sau, invers, de la dezvoltare rurală la plăţi directe. Va fi o decizie politică a Guvernului cum va gestiona din 2014 politica agricolă comună şi sumele alocate celor doi piloni ai PAC. Pentru exerciţiul 2014 - 2020 banii trebuie cheltuiţi în n+3 ani, deci o abordare lansată de noi, care s-a răsfrânt pentru toate statele membre în posibilitatea de a nu avea dezangajări de sume în zece ani de la intrarea în vigoare a noului buget, ceea ce pentru o ţară cum e România acum nu ştiu cum va fi în perioada 2014 - 2017 este extraordinar de important, diminuează la maxim riscul de neutilizare a banilor alocaţi de Uniunea Europeană. Această precizare o găsiţi la Articolul 87 paragraful 1 - se referă la n+3 pentru exerciţiul bugetar 2014 - 2020, ceea ce înseamnă că banii pot fi cheltuiţi până în 2023. N-aş vrea să vă par didactic, dar vreau să nu fie confuzii, pentru că s-ar trage concluzia că am explicat eu prost, nu că aţi înţeles dumneavoastră greşit. Şi tot la 87, paragraful 2, este un element extrem de important pentru noi. Vă citestc, tradus, pentru că au apărut doar concluziile în limba engleză. Acest paragraf 2 spune aşa: „Pentru România şi Slovacia, Consiliul European invită Comisia să exploreze soluţii practice pentru a reduce riscul de dezangajare automată a fondurilor din alocarea naţională 2007 - 2013, inclusiv prin amendarea regulamentului 1083 din 2006”. Asta este traducerea lui n+3 pentru actualul exerciţiu bugetar. Ştiu că în ţară s-a dat un mesaj de genul „România este nemulţumită”, când n-a fost o chestiune de nemulţumire, ci de negociere extrem de serioasă atât cu structurile Consiliului European, cu structurile Comisiei, cu implicarea ministrului de Externe, a consilierilor, a ambasadorului, în a convinge să ni se dea o şansă să nu pierdem din banii pe 2007 - 2013. Acum, există o evaluare primară din acest punct de vedere, şi o să v-o prezint atunci când vă voi prezenta toate cifrele. Nu vă ascund că noi ne-am concentrat mai puţin efortul pe transferuri prin diverse capitole destinate pentru o investiţie sau alta a transferurilor, care puteau să fie tot din banii noştri, dar duşi undeva, ca să se vadă că am obţinut nişte bani pentru o regiune sau alta. Sigur că am fi vrut, dar nu asta a fost prioritatea noastră.

Prioritatea acestui summit pentru noi a fost să încercăm să maximizăm şansele de a utiliza toţi banii din exerciţiul bugetar 2007 - 2013 prin acest n+3. Ce înseamnă Regulamentul 1083/2006? - despre care, v-am citit, Comisia este invitată să-l modifice, pentru a asigura un cât mai mic risc de dezangajare automată. Este regulamentul care stabileşte că exerciţiul bugetar este n+2. Şi dacă veţi citi Articolul 96, dacă nu mă înşel - nu mă hazardez să vă spun neapărat că e 96... 93? Ţineam eu minte ceva, 93 cu 2 – deci veţi vedea că la Comisie încă nu s-a decis dacă este necesară şi modificarea regulamentului, dar asigurator s-a prevăzut şi eventualitatea modificării regulamentului, în condiţiile în care Consiliul a îndrumat Comisia să găsească soluţii de diminuare a riscurilor de dezangajare. În linii mari, aici am fi cu ceea ce vizam ca facilităţi. Vă pot spune că a fost un efort extraordinar pentru acest paragraf 87 - 2, pentru că practic impresia mea, convingerea mea a fost că e mult mai eficient decât să încercăm alte tipuri de negocieri pe bugetul existent - şi o să vă arăt de ce pe bugetul existent nu aveam mari sorţi de izbândă. Şi atunci, ne-am orientat încă din luna noiembrie pe acest efort de negociere, care a fost extrem de dificil, pentru că el vizează bunăvoinţa contributorilor neţi, care, altfel, îşi primesc aceşti bani înapoi - la fiecare dezangajare anuală banii ajung înapoi în bugetele contributorilor neţi, tot conform aceluiaşi regulament. Acum, venind la cifre, şi aş vrea să înţelegeţi corect, când vorbim despre cifre, unde s-a aflat România în acest proces al negocierilor, care a început în noiembrie, a fost continuat şi de premier, cu ocazia vizitei de luni, şi de ministrul de externe în CAG - luni a fost premierul la Bruxelles - şi alte structuri implicate în relaţia cu Uniunea Europeană. Dar tema a fost lansată la Consiliul din noiembrie. Atunci am făcut noi oficial solicitarea, şi aici au trebuit armonizate dorinţele noastre, dorinţa noastră cu voinţa contributorilor neţi, care îşi aşteptau rambursările din dezangajări. Iar România era o bună sursă de revenire a sumelor importate în bugetul de stat. Astăzi, în cele din urmă, s-a convenit această formulă. Pentru comparaţie, bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2007 - 2013 a fost de 994 de miliarde. Bugetul pentru 2014 - 2020 este de 960 de miliarde. Este prima dată în istoria Uniunii Europene când bugetul scade, şi este o scădere importantă, de 34 de miliarde de euro.

În aceste condiţii, faptul că România reuşeşte o creştere cu 18% a bugetului alocat direct este, cred eu, un lucru bun, şi este şi cel mai mare procentaj de creştere din toate cele 27 de state. Pe capitole - şi o să vi le dau comparat, ca să existe referinţă şi să prevenim tot soiul de răstălmăciri. Pentru politica de coeziune, în acest exerciţiu bugetar, 2007 - 2013, avem alocate 19 miliarde 841 de milioane. Pentru exerciţiul bugetar 2014 - 2020 avem alocate 21 de miliarde 825 de milioane - nu ştiu dacă vă enervează că citesc, că aş putea să le rotunjesc dacă e peste 5 -, ceea ce înseamnă o creştere de 10% a bugetului pe coeziune pentru România, sumă care va fi indexată cu inflaţia de-a lungul celor şapte ani. Avem deci un plus de două miliarde la bugetul de coeziune, ceea ce ne-a stimulat foarte mult să ne batem pentru n+3. În ceea ce priveşte politica agricolă comună, bugetul pentru exerciţiul bugetar 2007 - 2013 a fost de 13 miliarde 828 de milioane, iar bugetul alocat pentru exerciţiul 2014 - 2020 este 17 miliarde 516,9 milioane. Asta înseamnă, pe bugetul rezervat politicii agricole comune, că România are o creştere de 3,7 miliarde de euro. Acum, în interiorul acestui buget de 17,5 miliarde sunt cei doi piloni. Pe pilonul plăţi directe, pentru acest exerciţiu bugetar am avut alocaţi 5,624 miliarde euro. Pentru exerciţiul bugetar 2014 - 2020 avem alocate 10 miliarde 393 de milioane. Asta înseamnă un plus de 4,78 miliarde euro la plăţi directe. La dezvoltare regională am avut 8,2 miliarde de euro şi avem 7,1 miliarde de euro, deci o diminuare a bugetului de dezvoltare rurală de un miliard de euro. De aceea, a fost pentru noi foarte important să obţinem dreptul de a mişca 25% din cele două bugete, de la unul către celălalt, funcţie de decizia Guvernului. În total însă, pe politica agricolă comună avem o creştere de 27% - cei 3,7 miliarde euro, pentru că avem 4,8 la plăţi directe în plus şi un miliard în minus la dezvoltare rurală, ceea ce ne dă, în total, o creştere de 3,7 miliarde de euro, reprezentând 27% creştere pentru politica agricolă comună. Cele 10% de la coeziune, cele 27% creştere de la politica agricolă comună şi avem în programul de combatere a şomajului în rândul tineretului - din fericire, România are o rată mică a şomajului, comparativ cu ţările care au rate de 27%, 26%, 30% şomaj, Spania, Grecia şi multe altele. Şomajul în Uniunea Europeană a crescut anul trecut de la circa 7,5% la peste 10%. S-a constatat că cei mai afectaţi de şomaj sunt tinerii. România, din fericire, are un şomaj în scădere. De aceea, şi alocarea noastră este de numai 125 de milioane de euro pentru măsuri de diminuare a şomajului în rândul tinerilor. Cred că este o sumă cu care putem face faţă.

De asemenea, au mai fost alocate 60 de milioane în fiecare an - pe 7 ani, 420 de milioane de euro pentru populaţia dezavantajată din mediul rural, oameni săraci, cu probleme. În total, coeziune, politica agricolă comună, combaterea şomajului în rândul tinerilor și combaterea sărăciei în mediul rural înseamnă un buget alocat României de 39,8877 miliarde de euro. Cu permisiunea dumneavoastră, aş spune 40, ca să nu mai lungesc foarte mult cifrele. Deci, aceasta este alocarea noastră, alocarea de ţară, dar România mai are posibilitatea, ca orice altă ţară a Uniunii Europene, să acceseze diverse fonduri - Fondul de sărăcie, Fondul de urgenţă la calamităţi -, programe, bani pentru proiecte europene, Connecting Europe. Deci sunt şi alte programe, dar care nu sunt gestionate de Guvernul României. Sunt şi alte facilităţi pentru a câştiga bani sau a aduce bani în ţară; totul e să avem proiecte de calitate şi prezentate la timp. Acum, aş reveni pe impactul minimal, deci pe cel mai mic impact pe care îl poate avea Articolul 87, punctul 2, care ne este practic dedicat nouă şi Slovaciei. Vă dau exemplul acestui an. Alocarea care este generată de - cum să fac să nu fie complicat? Că dacă vă spun n+2/2010 şi n+3 față de 2011, ne încurcăm. Dar în total, fără descrierea provenienţei, pentru că e complicat. În total, anul acesta ar trebui să utilizăm la coeziune, pentru a nu avea dezangajări automate, 6,536 miliarde - ar trebui să-i cheltuim la autostrăzi, la căi ferate, la dezvoltare regională, la mediu. Ar trebui să utilizăm 6,536 de miliarde. Orice sumă sub această valoare care nu este facturată până la 31 a XII-a se dezangajează. Anul acesta am avut o dezangajare de circa 180 de milioane, 190 de milioane a fost dezangajarea anul acesta, dar anul viitor trebuie să cheltuim aceşti 6,536 de miliarde - anul acesta, anul în curs. După cum vedeţi, pe transporturi programul este încă suspendat, sunt litigii cu licitaţiile, nu avem cum să cheltuim această sumă. Deci riscul de dezangajare este foarte mare. De aceea, Articolul 87 - 2 dă şi Comisiei latitudinea să facă ceva pentru diminuarea riscului de dezangajare şi merge până la modificarea regulamentului dacă este nevoie, a Regulamentului 1083.

Ca să aveţi o imagine de ce a fost acest efort atât de mare, dus din noiembrie cu toate structurile care puteau să contribuie la obţinerea acestei soluţii, vă dau următoarele date: pe coeziune, în 5 ani, deci de la 1 ianuarie 2007 până astăzi, am cheltuit 5 miliarde de euro în 5 ani. 5 miliarde de euro, din care 2 miliarde sunt avansuri care nu au fost justificate. Deci, doar 3 miliarde am reuşit să facturăm. De aceea, pentru noi toţi a fost o alertă maximă cum facem să nu avem o dezangajare de mari dimensiuni deja din anul 2013. Evaluarea făcută cu Ministerul de Finanţe este că intrarea în vigoare sau această decizie luată astăzi previne dezangajarea a 4 miliarde. Acest lucru mă face să fiu mulţumit şi pe mine, şi îi face să fie mulţumiţi şi pe cei care au contribuit la obţinerea acestei derogări. Spre exemplu, rămâne să vedem cât de mult poate Comisia să redistribuie din aceşti bani pentru anii 2014 - 2015, când sumele alocate sunt 3 miliarde, 3,9 miliarde, 3,5 miliarde. Oricum, având în vedere stadiul facturării şi stadiul programelor în 2013, acum, în februarie, este foarte greu de crezut că n-am avea dezangajări consistente până la sfârşitul anului. Să sperăm că reporneşte programul de transporturi cât mai rapid, pentru că acolo sunt multe sume mari, şi să sperăm că se mai clarifică şi cu licitaţiile contestate, peste tot în instanţe, la instituţii administrative şi așa mai departe. Sigur, aici am mai avut o discuţie cu domnul preşedinte Barroso, şi o să am rugămintea ca şi premierul, Guvernul să ţină cont de acest punct de vedere. Având în vedere că avem resursă financiară la asistenţă tehnică, preşedintele Barroso s-a oferit să transfere de la Comisia Europeană un număr suficient de mare de oameni care să lucreze în toate structurile de absorbţie a fondurilor, în aşa fel încât România să recupereze rapid, pentru că solicitarea pe care Comisia Europeană a primit-o de la Consiliul European astăzi nu este doar să modifice regulamentul, dacă este nevoie, ci şi să facă tot ce ţine de ea pentru evitarea sau diminuarea la maxim a dezangajărilor. Deci, bani avem pe asistenţă tehnică, putem utiliza sprijinul direct al Comisiei Europene pentru a diminua riscurile de dezangajare şi România să beneficieze de toată suma alocată. Sigur, sunt păreri şi păreri. Domnul ministru Orban, când era, spunea că România nu va putea să ajungă la un grad de absorbţie pe coeziune mai mare de 40 - 45%, 50%. Ministrul care..., domnul Teodorovici este mult mai optimist, dar cred că trebuie să ne luăm toate măsurile şi din punct de vedere legislativ şi din punct de vedere asistenţă tehnică, pentru că există oferta Comisiei Europene, şi să mişcăm rapid fondurile, pentru că nu ne mai putem juca de-a orgoliile - „Ştim noi ce avem de făcut!”. Iată că nu ştim. Şi nu vă gândiţi că este o aluzie politică; pur şi simplu mă uit la cifre, cum se uită oricine este interesat. Vedem dificultăţile în care se află programele, vedem problemele pe care le avem şi la licitaţiile pe care le alocăm.

Deci, eu mi-aş permite să spun că astăzi, împreună cu echipa cu care am fost, mai putem pune 4 miliarde salvate, aşa cum este evaluarea finanţelor, minimal. Trebuie să vă spun că mai e o întreagă procedură, spre exemplu: dacă nu s-ar modifica regulamentele să obţinem N+3, nu numai că se merge pe dezangajările care sunt iminente, au fost deja 190 de milioane pentru anul 2012, ne pândeşte o sumă infinit mai mare în 2013; dar o altă mare problemă este sfârşitul perioadei, 31.12.2015. Conform aceloraşi reglementări ale UE, lucrările care sunt în execuţie îşi pierd finanţarea europeană la stadiul la care ele se află, şi este obligaţia statului să continue proiectul cu bani din bugetul de stat, deci pentru tronsoanele de autostradă sau de cale ferată care încă n-au început, deşi se licitează, se contestă, se nu ştiu ce, la 31.12.2015, în condiţiile în care n-am fi avut acest articol, le găsea în diverse stadii de execuţie - 40%, 70%, - cu facturi recunoscute, validate de Comisia Europeană. Diferenţa ar fi trebuit plătită din bugetul de stat, până la 100%, şi cu obligaţia să continui lucrarea, nu s-o abandonez. Deci, cred că suma pe care o putem salva prin această clauză este mult mai mare. Dar nu vreau să existe nicio exagerare sau cifre care să fie contestate, de aceea mă limitez la aprecierea finanţelor, apreciere care e focusată în primul rând pe ce trebuie să cheltuim anul acesta - bineînţeles, în mod legal. Nu putem factura fără să avem lucrări confirmate. De aceea, fără rezerve îmi permit să mai adaug 4 miliarde la cele 40 care ne vin prin repartiţie la bugetul repartizat României pentru exerciţiul bugetar următor - asta, în câteva cuvinte. Vreau să ştiţi că echipa cu care am fost e mult mai mare, dar a plecat la hotel - şi de la finanţe, şi de la guvern, şi de la Ministerul de Externe; o echipă mult mai mare, pentru că trebuia să am analizele specialiştilor aproape în timp real, în timp ce se făceau diverse propuneri în Consiliu, şi atunci comunicarea cu o echipă care poate socoti repede, ştie foarte bine ce se întâmplă, care sunt corelaţiile la nivel tehnic a fost foarte importantă.

Ca să nu fie dubii: bugetul este un act politic. Acesta nu este decât sinteza bugetului. Din acest moment se intră cu el în Consiliu şi în Parlament, care au codecizie, şi ei pot aproba sau pot respinge acest buget. Consiliul nu, Parlamentul poate. Părerea mea este că nu va fi respins. Eu înţeleg dezamăgirea preşedintelui Barroso, cu care sunt solidar. Dânsul a vrut un buget mult mai ambiţios pentru exerciţiul 2014 - 2020, care să asigure tuturor ţărilor creştere. Nu s-a putut. Cea mai mare parte a ţărilor au pierdut faţă de bugetul 2007 - 2013, şi au fost pierderi foarte mari pe coeziune. Vreau să mai ştiţi un lucru, ca să avem o citire corectă a concluziilor. Veţi vedea în foarte multe locuri sume alocate pentru o regiune, pentru un oraş - fie că e în Germania, fie că e în Franţa, fie că e într-o parte, fie că e în alta. Puteam să avem şi noi, dacă ne luam din fondurile de coeziune - spuneam: „Pune-mi 100 de miliarde pentru regiunea nord-est, mai pune-mi şi 50 de miliarde pentru regiunea nord-vest”, dar îmi diminuam ori coeziunea, ori dezvoltarea rurală... Şi atunci am preferat să fie lucrurile curate. Având în vedere că este o componentă puternică pe dezvoltare regională, aceasta poate rămâne la dispoziţia guvernului să facă politicile pe care consideră că trebuie să le facă pentru a optimiza infrastructuri, viaţa, mediu în fiecare regiune. Lucrurile erau cu atât mai riscante cu cât eu în 2014 plec, reorganizarea administrativă nu ştiu când va intra în funcţiune, şi atunci mai bine să nu avem constrângeri de alocare pe o anume regiune. Nu ştim cum va fi reorganizarea administrativă a ţării. De aceea am avut reţineri să dedicăm sume. Ce este foarte important, după părerea mea? Toate sunt foarte importate, dar, spre exemplu, toate statele au avut pierderi de peste 15% la dezvoltare rurală, şi pierderea noastră este de 12%. Dar sunt şi state care au pierdut şi 20 - 30% la dezvoltare rurală. Dezvoltarea rurală poate fi completată cu proiectele de la dezvoltare regională, unde alocarea este mai mare decât în exerciţiul bugetar actual. Deci, aici şi atunci, dacă va hotărî - eu fac nişte supoziţii acum, deşi nu mă întreabă nimeni; dar e interesant exerciţiul. Având 25% posibilitate de mişcare a banilor de la dezvoltare rurală la plăţi directe, se pot mişca bani de aici către plăţi directe, stimulând astfel în mod deosebit pe micii fermieri, şi se pot angaja proiecte de dezvoltare rurală din banii de la dezvoltare regională. Ceea ce justifică orice tip de abordare. Dar asta este pentru cândva când eu nu voi mai fi preşedinte şi nici nu-i treaba mea; dar am vrut să vă arăt doar că prin acest drept de a mişca 25% de la plăţi directe la dezvoltare rurală şi invers, de la dezvoltare rurală la dezvoltare regională, practic, bugetul a dobândit o flexibilitate extraordinară, extraordinară flexibilitate, ceea ce-i permite o bună adaptare la nevoile ţării. Pentru că trebuie să fim foarte sinceri: când s-a croit acest buget, în 2006, bugetul pe care îl executăm acum, nimeni n-a gândit că-l vom executa, o bună parte din el, pe timp de criză.

Ori, lipsa de flexibilitate a bugetului 2007 - 2013 nu putem spune că ne-a servit foarte bine în perioada de criză. Faptul că, de data aceasta, sigur, e mai mic bugetul, pentru că e criză - şi vreau să ştiţi că nu-i blamez pe contributorii neţi; fiecare are problemele lui acasă. A fost de înţeles rigiditatea şi când unii dintre contributorii neţi sunt în recesiune, foarte greu se duc acasă să spună că „am mărit contribuţia la fondul Uniunii Europene”. E greu să-i explici cetăţeanului pentru care ai luat şi măsuri de austeritate că trebuie să fii solidar cu românii. Foarte greu de explicat. Sau cu bulgarii, sau cu polonezii. Şi atunci, eu n-aş blama ţările net contributoare. Mai ales să te superi, spre exemplu, pe Germania, care finanţează 20% din bugetul Uniunii Europene - cel mai mare contributor. Sigur că a avut reticenţele ei în a finanţa mult mai mult decât îi permite situaţia existentă. Dar în concluzii se invocă posibilitatea ca la mijlocul exerciţiului financiar-bugetar să se facă o revizuire a alocărilor, şi pot să vă spun că toţi au susţinut această prevedere în ideea că peste trei ani poate se va relua o creştere economică consistentă în interiorul Uniunii Europene, ceea ce va permite o relaxare a dificultăţilor de a contribui la bugetul Uniunii. Vreau să vă spun că marii contributori, toţi contributorii nu sunt fericiţi că avem un buget mai mic decât cel din 2007 - 2013 şi au exprimat deschis acest lucru, cum nu e fericit nici domnul Barroso, cum nu suntem fericiţi nici noi. Şi noi am fi vrut un buget mai mare, pentru că am fi avut o alocare mai mare; dar asta este. Eu cred că România a obţinut maxim din ce putea obţine. Faptul că, până la urmă, contributorii au acceptat şi clauza 87 - 2 a fost un semn că există totală bunăvoinţă pentru a sprijini România în a-şi atinge obiectivele de dezvoltare. Şi eu mulţumesc nu numai echipei care m-a însoţit, dar şi partenerilor din Consiliul European. Vă pot spune însă că a fost greu, dar mi-a plăcut. Eu personal sunt mulţumit. Faţă de ce se putea, sunt mulţumit. Cred că şi eu şi cei care m-au însoţit ne-am făcut datoria, fiecare la locul lui - eu, politic; ei, tehnic. Dar ne-am făcut-o. Vă mulţumesc mult. Hai să nu mai stăm, că trebuie să ajungem şi acasă. Vreţi să trecem la întrebări? E ceva acut?

Întrebare: Eu aş vrea să vă întreb, ca să îmi fie foarte clar: e vorba aici de doi indicatori în cadrul bugetului: cel care arată un buget în termeni de angajament şi altul în termeni de plăţi; dumneavoastră vă referiţi la cel în termeni de angajament.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Şi alocările 2007 - 2013 sunt tot alocările pe angajament. Cine cheltuieşte 100%, foarte bine; se ridică cu cheltuielile până la nivelul angajamentului, pentru că acestea sunt sume angajament. Dacă România facturează toată suma, va suprapune angajamentul cu plăţile, şi ăsta e target-ul nostru. Este adevărat, nu s-a întâmplat niciodată în istoria Uniunii Europene ca angajamentele să se suprapună 100% cu plăţile. De regulă, este un decalaj de 5 - 6% între ce are dreptul Comisia să angajeze şi ce se cheltuieşte. Diferenţa între angajament şi plăţi se restituie contributorilor neţi. Ideal este să cheltuim cât avem pe angajament.

Întrebare: V-am văzut pe imaginile oficiale într-o conversaţie cu premierul Ungariei; aţi abordat şi subiectul steagului secuiesc?

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Ştiu că e un spectacol acasă cu tema asta, şi v-aş spune în avion.

Întrebare: Când aţi plecat aţi spus că una dintre mizele importante ale dumneavoastră este ca o parte din banii de la coeziune să poată fi utilizaţi pentru irigaţii.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Asta n-am reuşit s-o înscriu până în ultima clipă. Bătălia noastră de azi dimineaţă, de la 6:00, a fost pe această clauză 87 - 2. Nu puteam să cer două lucruri în acelaşi timp, că puteam să mă trezesc cu lucrul mai mic oferit, şi să spună: "Păi ai primit ceva; ai cerut două lucruri şi ai primit unul". Şi atunci, va rămâne... Deci, acestea sunt cifrele generale. Ele merg în Consiliu şi în Parlament. Cu certitudine, acolo se defalcă şi se poate face ceva, mai ales că avem această flexibilitate de 25%. Am tot soiul de idei cum ar trebui să se facă, dar nu cred că e momentul să discutăm acum. Cert este că România nu trebuie să abandoneze ideea. Spre exemplu, dacă în cursul nopţii am fi obţinut 87 - 2, nu mai aveam prioritate pe el azi, ci începeam cu irigaţiile. Dar nu poţi să începi cu toate odată.

Întrebare: Liderii grupurilor parlamentare din Parlamentul European au dat o declaraţie comună, în care spun că nu sunt de acord cu bugetul în varianta adoptată astăzi. Cum comentaţi această declaraţie comună şi ce efecte ar putea avea pentru România o eventuală respingere în Parlamentul European?

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: O să vă spun un lucru: cred că cel mai mare dezastru pentru România ar fi fost să nu avem buget. Pentru că ce s-a întâmplat ieri şi astăzi s-ar întâmpla în fiecare an, în discuţiile contributori neţi - beneficiari neţi. N-ai putea să proiectezi chiar o investiţie mare, pentru că nu ştii ce se negociază pentru anul următor. Negocierea din an în an ar fi cel mai mare dezastru pentru noi, care beneficiem de fonduri de coeziune. De aceea, cel puţin rugămintea mea la parlamentarii români, indiferent din ce partid fac parte, este să voteze acest buget.

Întrebare: Domnule preşedinte, vreau să vă întreb, cu permisiunea dvs, dacă în puţinul timp pe care l-aţi avut la dispoziţie s-a abordat acest subiect: aţi reuşit să luaţi pulsul măcar pe subiectul cu MCV în baza aderării României la Spaţiul Schengen? Pentru că se apropie JAI şi...

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă, am luat şi pulsul şi tensiunea, dar discutăm la Bucureşti.

Întrebare: Nu ne spuneţi dacă...?

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu numai pulsul; şi tensiunea am luat-o! Deci, nu discutăm subiectul ăsta.

Întrebare: (...) sumelor din programul Connecting Europe, credeţi că este un pericol pentru România să nu îşi îndeplinească obiectivele pe coridorul sudic?

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: România, dacă e isteaţă şi are proiecte, va beneficia de bani din Connecting Europe, cum va beneficia şi de bani pe Erasmus pentru tineri studenţi, absolvenţi. Totul este, ce este la nivelul Comisiei Europene, în gestiunea Comisiei Europene. Problema este cât de pregătiţi vom fi cu proiecte. Deci, e greu de spus. Şi, poate, dacă vom beneficia de asistenţa Comisiei Europene pentru absorbţia fondurilor în momentul de faţă poate între timp învăţăm toate tehnicile astea de prezentare a proiectelor, de valorificare a proiectelor, a gândurilor bune.

Întrebare: Premierul Victor Ponta a declarat acum în ţară că este foarte dezamăgit de rezultatul final al alocării bugetare pentru România, care este prezentat să pară mai bun, dar de fapt este foarte rău faţă de propunerea iniţială a Comisiei, din noiembrie.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Bun, dar propunerea iniţială a Comisiei era pe 1.080 de miliarde, şi acuma avem 960. Bun.

Întrebare: În discuţiile pe care le-aţi avut cu premierul înainte să veniţi la Bruxelles v-a zis ceva de speranţa de a obţine 48 de miliarde? Pentru că a vorbit de 48 de miliarde alocări pentru România

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Păi când s-a... cine a propus vreodată României 48 de miliarde?

Întrebare: Premierul vorbea că...

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Bun. Am o rugăminte: nu mă băgaţi în...

Întrebare: Vă întreb dacă v-a spus şi dumneavoastră când a fost la Cotroceni (...)

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu, nu vă spun ce discutăm. Eu i-am pus la dispoziţie un document pe care, ultimul document pe care l-am transmis Uniunii Europene. Dacă aveţi altceva? Vă mulţumesc.

(Departamentul de Comunicare Publică 08 Februarie 2013 http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14156&_PRID=lazi)

TVA eligibil este ceva normal. Cel puţin era normal în noiembrie 2012. (vezi http://www.antena3.ro/externe/negocierile-de-la-bruxelles-au-esuat-basescu-am-reusit-sa-readucem-cofinantarea-la-85-ce-s-a-convenit-asa-ramane-193234.html)

87. All programmes will be submitted to a decommitment procedure established on the basis that
amounts linked to a commitment which are not covered by pre-financing or a request for
payment within a period of N+3 will be decommitted.
For Romania and Slovakia, the European Council invites the Commission to explore practical
solutions to reduce the risk of automatic de-commitment of funds from the 2007-2013
national envelope, including the amendment of Regulation 1083/2006.
(http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/135344.pdf)

Sunt mai mulţi, sunt cei mai mulţi, sunt mai puţini...? Întrebări fără răspuns.