A apărut stenograma din Camera Deputaţilor la punctul Informare cu privire la Scrisoarea Preşedintelui României (31 octombrie 2011))

---

Este interesant de urmărit dialogul dintre PDL şi USL... Interesant pentru a vede până unde se ajunge pentru a îndeplini dorinţa unui preşedinte "diriginte" al PDL.

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 31 octombrie 2011

2. Informare cu privire la Scrisoarea Preşedintelui României.

Doamna Roberta Alma Anastase:
................................................

Intrăm în ordinea de zi.

Cu privire la ordinea de zi avem scrisoarea preşedintelui României şi o să-mi permiteţi să dau citire acesteia. (Coboară la tribună.)

"Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule preşedinte al Senatului,

Revin cu această scrisoare asupra unei rugăminţi adresate dumneavoastră în data de 20 octombrie 2011, de a acorda o atenţie deosebită în adoptarea de către Parlament, cât mai urgent posibil, a următoarelor proiecte de acte normative:

1. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară;

2. Proiectul Legii asistenţei sociale.

Pe lângă cele două proiecte de acte normative, vă adresez rugămintea de a avea în vedere şi urgentarea adoptării următoarelor acte normative:

1. Proiectul de Lege pentru punerea în aplicare a Codului penal pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii penale;

2. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr.287/2008 privind Codul civil;

3. Proiectul de Lege privind statutul personalului de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;

4. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Codului penal şi a Legii nr.286/2009 privind Codul penal;

5. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea îmbunătăţirii activităţii de valorificare a bunurilor sechestrate sau, după caz, intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.

Toate aceste proiecte, odată adoptate, ar îmbunătăţi cadrul legislativ în materia reformării sistemului judiciar din România şi s-ar înscrie în îndeplinirea de către România a condiţionalităţilor şi recomandărilor prevăzute în ultimul Raport de ţară privind progresele României în domeniul justiţiei şi combaterii corupţiei.

Preşedintele României,

Traian Băsescu." (îşi reia locul la prezidiu.) [3]

La punctul doi al ordinii de zi avem Proiectul de Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Pe procedură, domnul Duvăz era...

Domnul Bodgan Nicolae Niculescu Duvăz:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doamnă preşedinte,

Noi suntem, într-adevăr, emoţionaţi, aş putea spune, că ne-aţi adus la cunoştinţă o corespondenţă pe care domnul preşedinte o poartă cu dumneavoastră. Nu ştiu care este legătura însă a prezentării acestui lucru în faţa plenului, pentru că, în afară de art.88, care prevede relaţia Preşedinte-Parlament, în care preşedintele se poate adresa cu mesaje Parlamentului, şi asta o face în mod direct, la cererea dumnealui şi în perioada solicitată, la data pe care Parlamentul o stabileşte, în rest, nu există niciun fel de articol de Constituţie care să stabilească această urgentare sau solicitare prezidenţială de a adopta anumite acte normative în anumite termene.

Totuşi, dacă dumneavoastră aţi deschis acest subiect, care, repet, nu priveşte plenul Parlamentului, plenul acestei Camere, în cazul nostru, şi al celeilalte, în cazul în care preşedintele are o corespondenţă şi cu domnul Geoană, înţeleg, problema este că o serie din aceste legi aduceţi-i la cunoştinţă preşedintelui că sunt oprite nu de Parlament, ci de intervenţia unor ministere, de exemplu Ministerul Justiţiei.

Alte legi, cum ar fi Legea nr.303/2004 şi Legea nr.304/2004 - bineînţeles proiectul de modificare a acestor legi -, sunt legi care au fost respinse de Senat. În ce măsură sau cum întrevede preşedintele urgentarea adoptării acestor legi deja respinse?

Deci sunt nişte explicaţii pe care vă rog să aveţi bunăvoinţa să ni le daţi, începând cu aceea că ne-aţi prezentat această scrisoare a preşedintelui, care, repet, nu are din punct de vedere constituţional niciun suport, sau indicaţi dumneavoastră, poate eu nu-l disting, care este suportul constituţional al acestei scrisori citite în faţa plenului.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum spunea şi colegul Duvăz, nici eu nu înţeleg această scrisoare a preşedintelui care este adresată Camerei şi Senatului, pentru că în Constituţia României, după cum ştiţi probabil şi dumneavoastră, se spune foarte clar că organul suprem reprezentativ al poporului român este Parlamentul, singurul în măsură să iniţieze legi.

De altfel, până la urmă, înţeleg că nici nu este vorba de iniţiativă legislativă, pentru că preşedintele, tot conform Constituţiei, nu are drept de iniţiativă.

Vreau să vă anunţ că legea care face referire la alegerea judecătorilor pentru Curtea Supremă înţeleg că a fost respinsă la Senat. Or, ştie toată lumea că o lege respinsă într-o sesiune nu mai poate fi reintrodusă în aceeaşi sesiune, probabil în sesiunea care va începe în februarie poate fi reintrodusă. Iar la capitolul cu referire la atribuţiile preşedintelui, acolo lucrurile spun foarte clar care sunt acestea şi atribuţiile preşedintelui sunt în domeniul politicii externe, şi ele sunt enumerate, atribuţii în domeniul apărării, şi sunt enumerate, măsurile excepţionale, nu este cazul, iar la alte atribuţii se spune foarte clar: "Preşedintele conferă decoraţii şi titluri de onoare, acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral; numeşte în funcţii publice în condiţiile prevăzute de lege şi acordă graţierea individuală."

Deci cred că scrisoarea respectivă, aşa, dintr-un exces de zel ne-a fost trimisă, pentru că, din punct de vedere constituţional, ea nu reprezintă nimic atât pentru Cameră, cât şi pentru Senat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Scrisoarea preşedintelui României este ca o modalitate de a susţine ca Parlamentul să aibă o activitate corespunzătoare.

Sigur că problemele cele mai delicate sunt la Senat, dar asta nu înseamnă că dacă această lege, în special a asistenţei sociale, va veni în Parlament... sper să aibă un traseu foarte rapid.

Acesta este motivul pentru care preşedintele s-a adresat printr-o scrisoare.

A fost dezbătut în Biroul permanent, am avut multe discuţii pe această temă şi dacă ne formalizăm neapărat la nivelul a ce trebuie să facă preşedintele, hai să ne facem noi în primul rând treaba, să nu mai fie situaţii în care şi bugetul de stat, chiar şi o situaţie cu totul delicată la alegerea judecătorilor de la Înalta Curte să rămână blocate din interese politice.

Acesta este motivul pentru care noi îl acceptăm şi ne apucăm de treabă, şi terminăm în comisii de avem de făcut.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnul Duvăz.

Domnul Bodgan Nicolae Niculescu Duvăz:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea a încercat să fie puţin luată mai în glumă, pentru că faptele sunt mai serioase decât par. Din păcate, ele sunt mult mai serioase când colegul meu, domnul Mircea Toader, liderul Grupului PDL, spune că preşedintele se adresează Parlamentului pentru ca acesta să-şi facă datoria.

Stimate coleg,

Dacă am ajuns într-o ţară în care preşedintele se adresează Parlamentului spunându-i, indicându-i şi cum să-şi facă datoria şi când...

Domnul Mircea-Nicu Toader (din bancă):

N-am spus asta.

Domnul Bodgan Nicolae Niculescu Duvăz:

Ba da, acest lucru aţi spus, să ne facem treaba ş.a.m.d.

Deci din cauza asta se adresează... luăm stenograma, dacă vreţi, şi găsim cuvântul exact, cheie. Cred că e mai mult decât că aţi spus să ne facem datoria, că nu ne facem datoria... În momentul acela, să ştiţi că ne aflăm în Republica Socialistă dinainte de '89. Acolo nu avea nevoie preşedintele să se adreseze Marii Adunări Naţionale să-şi facă datoria, pentru că ea şi-o făcea, într-adevăr, într-o zi sau două pe an şi vota tot ce-i trecea prin cap preşedintelui.

Acest lucru eu îl resping de la această tribună.

Vreau să aduc aminte tuturor colegilor, indiferent că fac parte din majoritate sau din opoziţie, că aici ne aflăm aleşi în forul suprem, unica instituţie legiuitoare a statului român şi singura - subliniez - singura reprezentativă, ca să ne fie clar.

Deci, din punctul acesta de vedere preşedintele nu are absolut nimic de spus. Dar s-ar putea ca dânsul să aibă nişte nemulţumiri. Să poftească în faţa Parlamentului, să se adreseze Parlamentului cu aceste rugăminţi, care, subliniam la început, nu sunt adresate Parlamentului, ci preşedinţilor celor două Camere şi eu am întrebat-o pe doamna preşedinte de ce ne-a citit nouă, ne-a făcut părtaşi la un dialog oarecum particular, să zic aşa, între dânsa şi domnul preşedinte.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Era domnul deputat Iordache. Vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Pentru corecta informare a colegilor, pentru că foarte multe din cele enumerate de dumneavoastră vizează domeniul juridic, vreau să vă informez, stimaţi colegi, că dacă modificarea Legii nr.303 şi nr.304 a fost respinsă definitiv de către Senat, în aceste condiţii nu avem decât să reglementăm o procedură care să spună că o lege respinsă de o Cameră trebuie votată până trece prin formula pe care o propune Guvernul. Dacă această lege a fost respinsă definitiv de către Senat, Parlamentul ce vină are că a respins o lege?!

Mai departe, se face referire la Legea pentru punerea în aplicare a Codului penal.

Vreau să vă informez, stimaţi colegi, că ministerul, într-o singură zi, săptămâna trecută, ne-a trimis 94 de pagini de modificare a Codului penal. În aceste condiţii, ce vină are Parlamentul că, după şase luni de dezbatere, ministerul se gândeşte să modifice o lege?

La Codul civil, stimaţi colegi, la fel, ministerul, pe ultima sută de metri, vine cu modificări.

Deci domnul preşedinte Traian Băsescu, prin această scrisoare pe care v-o trimite dumneavoastră, doamnă preşedinte, nu face decât să acopere o neputinţă a Guvernului, respectiv a Ministerului Justiţiei, pentru că aceste legi la care face referire domnul preşedinte, practic, sunt legi în dezbatere, dar care sunt blocate în Parlament din cauza incompetenţei Guvernului şi, respectiv, a Ministerului Justiţiei.

Pentru că dacă Ministerul Justiţiei venea în Parlament, respectiv în Comisia juridică, cu aceste modificări şi le puteam discuta, fără nicio îndoială veneau şi intram în plen. Dar dacă aceste legi, repet, stau... şi Parlamentul, din punctul meu de vedere, este acuzat greşit pentru o lipsă de competenţă şi pentru o lipsă totală de interes din partea Ministerului Justiţiei.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnul Calimente şi după aceea domnul Daniel Buda, preşedintele Comisiei juridice. Vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Doamnă preşedinte,

Cred că ştim cu toţii că unul dintre principalele elemente ale democraţiei sau poate chiar principalul element al democraţiei este separarea puterilor în stat. Or, ştim foarte bine că preşedintele este o părticică a puterii executive.

Nu înţeleg de ce, dacă acest lucru elementar îl ştie toată lumea, preşedintele are un asemenea tip de manifestări şi nu este prima dată când interferează cu legislativul.

În al doilea rând, domnia sa s-a exprimat, acum o zi - două, pe unul din canalele de televiziune, a spus că una dintre Camere, şi anume Senatul, împreună cu preşedintele acelei instituţii, cu preşedintele Senatului, s-au descalificat, că, practic, domnia sa nu mai are niciun fel de încredere în Senat.

Cred că aceeaşi părere o are şi despre Camera Deputaţilor, pentru că, în general, de câte ori domnia sa se exprimă despre legislativ, are cuvinte nu foarte măgulitoare şi aduce acuze acestor instituţii.

Iar în al treilea rând - şi asta i-o spun domnului Toader - dacă chiar spuneţi că lucrurile trebuiau grăbite şi puse la punct prin această intervenţie, nu înţeleg de ce, aşa cum scrie legea, pe data de 15 octombrie n-aţi depus proiectul de buget pe acest an. Atunci la ce ne grăbim, dacă nici măcar nu respectaţi termenele pe care le cer procedurile legislative?!

De altfel, ne-am obişnuit să nu mai respectaţi niciunul din termene, niciunele din cutume, niciunele din legi sau regulamente care funcţionează în această ţară.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule preşedinte, Buda, vă rog.

Domnul Daniel Buda:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Îmi pare foarte rău că trebuie să iau cuvântul, n-aş fi vrut să fac acest lucru, însă date fiind afirmaţiile făcute aici, mă văd nevoit să am câteva intervenţii, în primul rând din punct de vedere procedural.

Legat de ceea ce a făcut doamna preşedinte Roberta Anastase, mi se pare absolut corect ca Parlamentul României să fie informat despre o astfel de corespondenţă cu cea mai înaltă autoritate în stat.

Pe de altă parte, stimaţi colegi, iertaţi-mă că vă spun acest lucru, dar totuşi să nu uităm că preşedintele României este responsabil de ceea ce se întâmplă în această ţară, împreună cu noi, cu toţi cei din această sală şi cu cei din această parte a sălii...

Domnule coleg, v-aş ruga să aveţi îngăduinţa să-mi daţi voie să continui ceea ce am de spus...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să nu intraţi în dialog cu sala.

Domnul Daniel Buda:

...vorbiţi din scaun. Semne de iresponsabilitate daţi dumneavoastră, că vorbiţi din sală, dar este altceva.

Prin urmare, uitaţi că România se află sub acel mecanism de cooperare şi verificare în care aceste obligaţii pe care ni le-am asumat pe justiţie trebuie să fie îndeplinite.

Şi, stimaţi colegi, eu vă spun ce simt eu, ca parlamentar de la PDL. Nu vi s-a adresat dumneavoastră această scrisoare, celor de la opoziţie, nici la PSD, nici la PNL, şi ne-a spus-o şi nouă acest lucru. Iar faptul că, într-adevăr, de la Ministerul Justiţiei au venit foarte multe amendamente, pe 94 de pagini, nu-s 94 de pagini, sunt 95 de pagini, domnule coleg, aşa este, este o dovadă a faptului că acest guvern şi acest minister lucrează şi este preocupat de ceea ce înseamnă acurateţea actului normativ până când el iese din Parlament.

Noi n-am sacrificat formele... noi n-am sacrificat fondul în defavoarea formelor.

Este foarte important ca toţi să ne simţim responsabili de ceea ce facem în acest Parlament, astfel încât să dăm, până la urmă, în spaţiul public nişte legi care să fie foarte bune, pentru că legile nu le dăm nici pentru PSD, nici PNL, nici PDL. Aceste legi aparţin întregii societăţi româneşti.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Doamna deputat Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Din câte îmi aduc eu aminte, preşedintele României depune jurământul în faţa Parlamentului.

Deci Parlamentul este forul suprem, cel care stabileşte regulile democraţiei într-un stat de drept.

În condiţiile în care Parlamentul este tras de urechi, cred eu că nu este corect sau nu este democratic sau, mai bine spus, se încalcă flagrant Constituţia, aşa cum alţi colegi au demonstrat de la acest microfon.

Ceea ce au spus colegii mei de la Partidul Democrat Liberal, că această scrisoare, în momentul în care a fost prezentată plenului Camerei, se adresa numai unei jumătăţi de sală, atunci, nu vă supăraţi, trebuia să trimită scrisoarea în Modrogan, şi nu la Parlamentul României.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

O să fac precizările solicitate.

(Coboară la tribună.)

În primul rând, scrisoarea a intrat în Biroul permanent al Camerei.

Biroul permanent a decis informarea plenului, un lucru absolut firesc şi democratic, care intră, până la urmă, în obligaţiile de înştiinţare a plenului cu privire la diversele comunicări cu instituţii ale statului.

În al doilea rând, adresarea preşedintelui, deloc ireverenţioasă la adresa Parlamentului, mi-aş permite să spun, este în felul următor: "revin cu această scrisoare asupra unei rugăminţi adresate Parlamentului", deci nici pe departe nu vorbim de o încălcare, să spunem, a puterilor statului şi a independenţei acestora.

Nu în ultimul rând, cadrul constituţional, art.148 alin.(4), precizează următoarele lucruri: "Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alin.(2)." Se referă la cadrul legislativ european.

Vedeţi dumneavoastră, toate legile invocate de preşedinte în acest document sunt legi care ţin de existenţa noastră, de funcţionarea noastră în Uniunea Europeană, de mecanismul de cooperare şi verificare. Sunt lucruri asupra cărora preşedintele doar a dorit să atragă atenţia şi noi aşa am evaluat şi în Biroul permanent acest lucru.

De altfel, în mod uzual, când una din aceste puteri menţionate în Constituţie şi care lucrează, cooperează în ideea interesului naţional şi a asumării unor obiective şi evident ducerii la îndeplinire a acestora, e firesc să sesizeze şi disfuncţionalităţile, anumite lucruri care nu sunt îndeplinite la timp, lucruri care, până la urmă, pot fi corijate prin, repet încă o dată, cooperarea între puterile statului.

Acesta este sensul şi, dacă vreţi, aşa a fost şi interpretarea dată.

Sigur, putem să ţinem şi discursuri politice pe acest lucru şi sunt convinsă că este o bună oportunitate, nu-i aşa?

Vă mulţumesc mult. (îşi reia locul la prezidiu.)

Domnul deputat Călin Popescu-Tăriceanu. Nu, era domnul...

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

În Constituţie, raporturile instituţionale ale Parlamentului sunt în principal definite cu Guvernul.

În ceea ce înseamnă procesul legislativ, avem de-a face, într-adevăr, în plan instituţional, noi, ca Parlament, cu Guvernul. Putem să primim proiecte de lege, Guvernul are iniţiativă legislativă, putem să purtăm corespondenţă şi cred că în legătură cu proiectele menţionate ar fi fost normal să avem o scrisoare sau poate chiar - nu cer prea mult - prezenţa primului-ministru în Parlament - de altfel extrem de rară, extrem de rară - în care ar fi putut să prezinte aceste solicitări, pentru că în faţa Comisiei europene responsabil de îndeplinirea angajamentelor din mecanismul de cooperare şi verificare nu este preşedintele, ci este Guvernul României, şi, sigur, având nevoie de sprijinul Parlamentului. de sprijinul Parlamentului!

Nu vreau să credeţi că ţinem discursuri politice. Dumneavoastră aţi venit la această tribună şi aţi vorbit politic.

Eu am să vă dau un mic exemplu, dacă vreţi, a contrario, cum ar fi ca noi să ne amestecăm în numirea directorilor serviciilor de informaţii, care este treaba preşedintelui, da? Ce-ar fi să facem noi numirile şi să le voteze preşedintele, dacă tot se poate amesteca preşedintele să ne trimită scrisori, să ne solicite să accelerăm anumite dezbateri pe anumite proiecte...

Deci eu ceea ce vreau să vă propun, stimaţi colegi, în concluzie, parafrazându-l pe celebrul personaj al lui Caragiale, să scriem pe această scrisoare: "Greşit andrisantul" şi să i-o trimitem domnului preşedinte înapoi. Şi domnul preşedinte poate pune mâna pe telefon, îl sună pe domnul Boc, prim-ministru, şi se ocupă domnul Boc mai departe. Şi când vine domnul Boc cu această solicitare scrisă sau în persoană, atunci stăm de vorbă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnul Mircea Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Avem probleme foarte importante pe ordinea de zi a Parlamentului. Dumneavoastră ne-aţi trimis din Biroul permanent o scrisoare care n-are nicio relevanţă şi nicio importanţă pentru Parlamentul României şi pentru a încheia această dezbatere, pentru că, uitaţi, aşteaptă proiecte de lege, aşteaptă bugetul, aşteaptă iniţiative legislative, eu vă propun să supuneţi votului Camerei retrimiterea scrisorii preşedintelui, nefiind obiectul Parlamentului şi nefiind atribuţia preşedintelui să legifereze în Parlament. Deocamdată Parlamentul legiferează, nu preşedintele.

Propunerea concretă este aceasta, să supuneţi votului retrimiterea la Preşedinţie a acestei scrisori.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Duşa, sunt convinsă că dumneavoastră aveţi o idee... aşa, simpatică, dar ştiţi foarte bine că noi vorbim de o informare a plenului, nu se supune nimic la vot. Haideţi să fim serioşi!

Bun, dacă intervenţiile politice, declaraţiile s-au încheiat, vă propun să trecem la următorul punct de pe ordinea de zi
(http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=7057&idm=2&idl=1)

Răspuns pe măsură

---

(http://soim.ro/story.php?title=in-22-23-dec-89-basescu-a-fost-de-neclintit-din-sediul-securitatii-desi-raspundea-de-portul-constanta-si-il-chemau-acolo)

Încă o dată se verifică principiul acţiunii şi reacţiunii. De data aceasta Justiţia nu a mai suportat tăcută abuzul preşedintelui jucător de a interveni acolo unde nu e cazul să intervină. Răspunsul lor este mult mai puternic şi demn decât a fost aprecierea mea... Preşedintele afirmă, cu subiect şi predicat, că Justiţia trebuie să se subordoneze deciziilor politice. Ei bine, iată reacţiunea domnilor Conf.univ.dr.jud. Dan SPÂNU (Preşedinte interimar al Asociaţiei Magistraţilor din România) şi Procuror dr.Constantin SIMA (Preşedinte al Asociaţiei Procurorilor din România):
http://www.alinagorghiu.ro/wp-content/uploads/2011/11/Comunicat-de-presa-AMR-APR-4-nov-2011.doc

(http://soim.ro/story.php?title=basescu-traian-un-dosar-clasat)

AMR 176/04.11.2011
APR 74/04.11.2011
COMUNICAT DE PRESĂ

Cu privire la declaraţiile publice ale domnului Traian Băsescu, preşedintele României,
din 3 noiembrie 2011

Într-un stat poliţienesc, în care se clădesc tot mai multe pârghii prin care justiţia să fie controlată, îngenunchiată, în care legile se fac de pe azi pe mâine şi se modifică chiar înainte de a intra în vigoare, în care serviciile secrete îşi măresc bugetul, iar pentru justiţie nu se găseşte nici măcar mărunţiş, în care reformele există doar în vorbe şi prestaţii televizate, un preşedinte, într-un ton dictatorial, îşi poate permite să cheme la ordine magistraţii, să-i înfrunte ostil, ameninţător, să-i blameze şi să-i terfelească în piaţa publică din postura părintelui naţiunii căruia i se recunoaşte dreptul de a-şi stigmatiza, la stâlpul infamiei, oamenii legii. Aceasta este România. Statul de drept, preceptele democraţiei, independenţa justiţiei sunt persiflate în mod autoritar.
Ce nu aminteşte preşedintele este că statul, la rândul lui, este supus legilor, normelor constituţionale. Că statul, prin reprezentanţii lui, nu poate încălca legea fără să fie sancţionat, că hotărârile judecătoreşti sunt pronunţate în baza legilor pe care se află şi semnătura preşedintelui, că nerespectarea actului de justiţie şi instigarea la nerespectarea actului de justiţie atrag repercusiuni tot prin lege stabilite şi ele se pot repercuta inclusiv asupra celor care le-au zămislit.
Statul este unicul debitor care îşi permite, prin vădit abuz de putere, să stabilească el, deasupra legii fundamentale, condiţiile în care să-şi satisfacă creditorii, care nu sunt alţii decât cetăţenii ţării.
Judecătorii şi procurorii României nu acceptă nici tonul, nici mesajul dictatorial al preşedintelui ţării, a cărui numire, printre altele, trece prin filtrul Curţii Constituţionale.
Garanţiile exercitării drepturilor procesuale, a drepturilor omului recunoscute constituţional, consfinţite prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, din optica prezidenţială apar ca piedici pe care magistraţii (de parcă numai ei ar fi singurii care participă la realizarea actului de justiţie) le valorifică, întârziind judecăţile pentru că, într-o interpretare excesivă, îşi doresc să aibă zilnic pe rol sute de dosare a mii, sute de mii, milioane de cetăţeni, beneficiari de drept ai unei legislaţii care îi târăşte prin tribunale, iar atunci când au câştig de cauză, hotărârile lor nu se pot pune în practică pentru că România, astfel, s-ar afla într-o situaţie extrem de dificilă.
Este nefiresc să ni se amintească nouă, magistraţilor, de echilibrul puterilor în stat, în condiţiile în care, prin voinţa politicului, justiţia este scoasă la mezat pe taraba gâlcevilor politice sterile, i se neagă statutul de putere în stat, este obligată să funcţioneze în parametrii bugetari la limita subzistenţei, iar denigrarea ei a devenit politică de stat.
Da, sunt legi pentru judecători şi procurori.
Dar sunt legi şi pentru preşedintele României, legi pe care acesta trebuie să le respecte şi care i se aplică aşa cum se aplică fiecărui cetăţean al acestei ţări.

Recunosc că m-a furnicat pe spinare când am citit. Le ţin pumnii celor doi, domnilor Conf.univ.dr.jud. Dan Spânu şi Procuror dr.Constantin Sima... pentru că bine nu o să le fie. DNA este încă sub şefia domnului Daniel Morar, chiar dacă e pe sfârşit de mandat.

(http://www.ziaruldeiasi.ro/national-extern/descretizarea-dosarelor-demnitarilor-pcr~ni43ru)

CV CONF. UNIV. DR. DAN SPÂNU

Presedintele Asociatiei Procurorilor din Romania, Constantin Sima, este intransigent: „Procurorul nu este avocat al statului”!

Domnule Preşedinte,

---

De ziua dumneavoastră vă doresc ceea ce îmi doriţi şi dumneavoastră mie... Să Trăiţi Bine!

(http://www.mediafax.ro/english/romanian-presidential-election-final-results-basescu-50-33-geoana-49-66-5160640/)

La Cannes, G20 a fost mai mult un summitul al "miştoului"

---

Personal m-am cam săturat să văd cum politicienii lumii mimează ieşirea din criză. Este evident că nici unul dintre ei nu spune adevărul, anume că "Lumea Civilizată şi Democratică" nu mai poate să-şi menţină standardul ridicat de viaţă fără a se îndrepta rapid spre faliment.

Scopurile declarate ale G20 au fost generoase.
Se spunea deci că UE va face apel la economiile majore ale lumii să adopte un plan pentru restabilirea creşterii mondiale, reformarea pieţelor financiare şi impulsionarea comerţului internaţional. Ca alt obiectiv, încurajarea creşterii economice şi a combaterii dezechilibrelor economice prin reformarea bugetelor, consolidarea economiilor lor interne şi aducerea ratelor de schimb valutar la niveluri mai aproape de normalitate (cred că aici se referă la francul elveţian).

G20 ar trebui să accelereze reformele pe pieţele lor financiare. Priorităţile includ o mai bună reglementare a instrumentelor derivate de tranzactionare si reducerea riscului falimentelor bancare. Sunt necesare măsuri suplimentare pentru a o mai bună reglementa a celor mai importante firme financiare şi cu activităţi bancare desfăşurate de către societăţile de investiţii, asigurări şi aşa mai departe. Ceva foarte interesant este legat de un set unic de standarde contabile care ar permite autorităţilor de reglementare să monitorizeze mult mai eficient companiile multinaţionale.

Un lucru extrem de important este concluzia că ar fi nevoie de mai multe resurse pentru Fondul Monetar Internaţional, ceea ce ar putea ajuta FMI să acorde un sprijin mai consistent pentru ţările aflate în dificultate economică.

Se consideră, de asemenea, că o creştere a schimburilor comerciale reprezintă un mod eficient de a sprijini creşterea economică la nivel mondial şi, implicit, crearea de locuri de muncă. Cu toate acestea, multe ţări sunt de părere că păstrarea măsuri protecţioniste reprezintă o soluţie mai bună, oferindu industriei naţionale un avantaj neprincipial.

Coordonarea politicii economice la nivel mondial ar trebui să se concentreze asupra ocupării forţei de muncă şi reducerea sărăciei. Ţările ar trebui să angajeze în impulsionarea ajutoarelor pentru dezvoltare, a securităţii alimentare şi a schimbărilor climatice.

Ce am reţinut din acest summit? Că domnul Obama i-a spus domnului Sarkozy că speră că proaspătul cetăţean francez născut de soţia sa Carla Bruni este deştept precum taică-su şi deştept ca măică-sa... sau aşa ceva ("I’m confident that Giulia inherited her mother’s looks, rather than her father’s", mai multe despre lipsa de umor a domnului Sarkozy pe: http://www.dailymail.co.uk/news/article-2057037/G20-summit-2011-Obama-pokes-fun-Nicolas-Sarkozy-Cannes.html#ixzz1cjS7jVS6).

În rest festivism şi strângeri de mână.

(Horsemen of the Republican Guard await the arrival of G20 members in Cannes Photograph: Christophe Karaba/EPA)

(The German chancellor, Angela Merkel, arrives at the Eurozone meeting Photograph: Vincent Damourette/EPA)


(The French president, Nicolas Sarkozy, left, talks to the foreign minister, Alain Juppe, and the finance minister, Francois Baroin, as they wait for the arrival of Barack Obama Photograph: Lionel Bonaventure/AFP/Getty Images)

The British actor Bill Nighy is surrounded by activists dressed as nurses during a protest by global unions against the G20 summit in Cannes Photograph: Michel Spingler/AP


Sarkozy and the US president, Barack Obama, arrive at the G20 venue for a bilateral meeting before the summit Photograph: Philippe Wojazer/Reuters


Demonstrators hold a banner reading: 'People first, finance after' during a protest in Cap d'Ail Photograph: Boris Horvat/AFP/Getty Images

Obama leaves a joint press conference with Sarkozy after their meeting Photograph: Jim Watson/AFP/Getty Images

Merkel and Obama at their bilateral meeting Photograph: Jim Watson/AFP/Getty Images

(pozele sunt luate de pe site-ul http://www.guardian.co.uk/world/gallery/2011/nov/03/g20-summit-cannes-in-pictures#/?picture=381358291&index=9)

Remarcaţi în ultima fotografie poziţia mâinilor celor doi lideri...








(http://www.tvr.ro/articol.php?id=113867&c=47)


(http://www.tvr.ro/articol.php?id=113938&c=118)


(http://www.tvr.ro/articol.php?id=113919&c=64)


(http://www.tvr.ro/articol.php?id=113950&c=47)

(http://fanaticforjesus.blogspot.com/2010/03/more-masonic-handsigns.html)

O dezamăgire

---

Sigur, se tot auzea că domnul Piedone s-a cam certat cu PC-ul, ba şi-a dat şi demisia din funcţiile deţinute... Iată că Piedone nu dă mâna cu PDL, aşa cum era de aşteptat, ci cu UNPR (Uniunea Naţională pentru Progresul României). De ce? Pentru că domnia sa a descoperit o prietenie de 17 ani cu cel mai general ministru al apărării (dacă permiteţi jocul de cuvinte). Discursul domnului Piedone ca discursul domnului Piedone, reacţia sălii însă mi-a amintim perioada de tinereţe a comuniştilor din România care strigau, una-două, Stalin! Stalin! Stalin! Stalin!

Primarul sectorului 4, Cristian Popescu-Piedone, va candida din partea UNPR la alegerile locale din 2012, au declarat joi pentru AGERPRES surse politice.

Primarul Cristian Popescu-Piedone se alătură astfel celor peste 200 de primari care şi-au anunţat până acum candidatura la alegerile din 2012 pe listele progresiştilor.

Primarul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, a demisionat la sfârşitul lunii trecute din toate funcţiile deţinute în Partidul Conservator (PC), anunţând că va rămâne simplu membru. El a adresat o scrisoare deschisă conducerii partidului, în care anunţă că au trecut 36 de zile de când a revenit asupra deciziei de a demisiona din toate funcţiile politice deţinute, rămânând prim-vicepreşedinte al Partidului Conservator şi preşedinte al Organizaţiei Bucureşti, până la organizarea Congresului Extraordinar, conform prevederilor statutare. ''Întrucât nu s-a întreprins niciun demers pentru organizarea acestui congres, revin la decizia pe care am luat-o iniţial, pe data de 21.09.2011, când am anunţat că demisionez din toate funcţiile politice, rămânând un simplu membru ce îşi va achita la zi cotizaţia. Asigurându-vă din nou de tot respectul meu, vă anunţ că, de această dată, decizia mea este irevocabilă. Consider că este peste puterea dumneavoastră de decizie organizarea acestui congres, astfel încât, de acum înainte, mă voi bucura de calitatea mea de simplu membru al Partidului Conservator'', se arată în scrisoarea deschisă transmisă AGERPRES.

Cristian Popescu Piedone asigură că va rămâne acelaşi om pe care cetăţenii sectorului 4 au pus încrezători ştampila de vot şi susţine că oamenii au votat atunci un om, nu partidul pe care acesta îl reprezintă. ''În continuare, indiferent de evoluţia mea politică şi profesională, singurii cărora le sunt şi le voi rămâne devotat sunt cetăţenii sectorului 4, pe care îi asigur că indiferent ce culoare va avea costumul, Cristian Popescu-Piedone va rămâne aceeaşi persoană pe care ei au învestit-o cu încrederea lor'', arată Cristian Popescu Piedone în scrisoare.

Acesta afirmă că ştie că ''printr-o voinţă politică impusă, vor începe atacuri, se vor dezvolta subiecte, se vor face scenarii şi presupuneri legate de viitor'' şi de persoana sa. ''Toate aceste posibile viitoare critici, ale dumneavoastră sau ale colaboratorilor dumneavoastră, prezenţi şi viitori, v-aş ruga să vi le asumaţi, pentru că eu, Cristian Popescu Piedone, nu am trădat pe nimeni şi nu voi trăda, ci voi rămâne loial întotdeauna cetăţenilor sectorului 4. Îi asigur din nou pe aceştia de faptul că, indiferent de hainele pe care le voi îmbrăca din 2012, orice pas pe care îl voi face va fi în strictul lor interes şi le va aduce beneficii directe şi imediate'', se mai arată în scrisoarea deschisă adresată preşedintelui PC de Cristian Popescu Piedone.

Primarul Cristian Popescu Piedone, prim-vicepreşedinte al PC, a anunţat, la sfârşitul lunii septembrie, că demisionează din toate funcţiile deţinute în cadrul acestui partid, rămânând doar membru. El a spus, într-un comunicat de presă, că îşi va achita în continuare cotizaţia de membru la zi. "Totodată, consider necesară convocarea Congresului extraordinar al PC în maximum 30 de zile de la data prezentei mele demisii pentru a da posibilitatea tuturor preşedinţilor de filiale din ţară să îşi exprime punctul de vedere în ceea ce priveşte viitorul partidului, cât şi de a alege o nouă conducere", a spus atunci primarul Popescu-Piedone. AGERPRES
(http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/89967-Primarul-Cristian-Popescu-Piedone-va-candida-la-alegerile-din-2012-din-partea-UNPR-surse.html)

(de la momentul 2:20 încolo)


Iată discursul:


(http://www.b1.ro/stiri/politica/cristian-popescu-piedone-la-sediul-unpr-ma-aflu-aici-datorita-prieteniei-cu-gabriel-oprea-lasa-i-o-dracului-de-politica-14404.html)

Echipa de agitatori: U ne pe re! U ne pe re! U ne pe re! U ne pe re!

Domnule Cristian Popescu Piedone... Dincolo de prietenie, tocmai aici va-ţi găsit?

Preşedintele afirmă, cu subiect şi predicat, că Justiţia trebuie să se subordoneze deciziilor politice

---

Mai mult, domnia sa spune că banii ar trebui să influenţeze deciziile justiţiei. Nici nu aş putea să mă gândesc câte articole din constituţie încalcă domnul preşedinte. Sigur, vorbim despre separaţia şi echilibrului puterilor în stat, vorbim despre independenţa actului de justiţie, vorbim despre faptul că Justiţia se înfăptuieşte numai în numele legii, despre faptul că justiţia este unică, dar şi imparţială şi egală pentru toţi (statul nu poate fi mai presus de cetăţean), vorbim despre judecătorii care nu se supun politicii ci numai legii, fiind independenţi... Mă opresc aici.

Este incredibil ceea ce spune preşedintele Băsescu. Mai mult, mass-media vorbeşte despre această declaraţie ca despre o ştire de 3 minute.

Hai să vedem articolul (de fişierul video nu am dat încă):

Prezent, joi, la Reuniunea Comisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei de la Ministerul Justiţiei, preşedintele Traian Băsescu a lansat un atac extrem de dur la adresa magistraţilor. În acelaşi timp, şeful statului a ţinut să trimită un mesaj legat de respectarea echilibrului constituţional între puterile statului.

Traian Băsescu le declară război judecătorilor care acordă salarii mărite în instanţă.

"Blocăm toate instituţiile statului, de la Ministerul Justiţiei, la toate primăriile. Punerea continuă a statului în dificultate, nu asta se întâmplă, ci nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, pentru că nu există soluţii pentru respectarea lor. Dacă am pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, România ar fi într-o situaţie extrem de dificilă. Cine adoptă o lege care vizează adoptarea bugetului de stat trebuie să spună şi sursa de finanţare a hotărârilor judecătoreşti. Unde e raţiunea acestui mod de a proceda?", a declarat Traian Băsescu.

"O ţară care împrumută care să-şi asigure costurile, de unde poate scoate 9 mld. de lei ca să-şi plătească cheltuielile judecătoreşti, ca să-şi arate respectul pentru hotărârile justiţiei?", adaugă şeful statului.

Totodată, Băsescu avertizează că, cine adoptă o lege care vizează adoptarea bugetului de stat trebuie să spună şi sursa de finanţare a hotărârilor judecătoreşti. "Unde e raţiunea acestui mod de a proceda? Punerea statului în dificultate, nu asta se întâmplă, ci nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, pentru că nu exista soluţii pentru respectarea lor", adaugă Băsescu.

În acelaşi timp, şeful statului a ţinut să trimită un mesaj legat de respectarea echilibrului constituţional între puterile statului.

"Dacă am pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, România ar fi într-o situaţie extrem de dificilă. Putem avea coduri noi. Dacă abordarea este de "nu-mi pasă de lege", degeaba facem coduri noi. Nu ne putem face că nu le vedem. Se întâmplă lucruri în neregulă între echilibrul puterilor în stat. Atenţie la echilibrul puterilor în stat. Mâine-poimâine veţi decide, prin hotărâri judecătoreşti, cine este preşedintele României. Noi nu avem niciun mecanism de stabilire a echilibrului între executiv, legislativ şi justiţie", adaugă Băsescu.

Revine, apoi, la atacul lansat împotriva magistraţilor. "Am impresia că nu se are în vedere următorul lucru: de câte ori un dosar revine în următoarea şedinţă de judecată. Mai mult de jumătate din ele au avut deja câte 10 termene. Judecătorii nu judecă, amână continuu. Amânarea la nesfârşit face justiţia ineficientă. Nu mă refer nici la toţi judecătorii, nici la toţi procurorii. Sunt foarte mulţi dedicaţi, dar sunt şi destui la care lucrurile nu sunt în regulă", încheie Băsescu.
(http://www.realitatea.net/basescu-ataca-judecatorii-de-unde-credeti-ca-vom-scoate-9-miliarde-de-lei_883793.html#ixzz1cdVz9Eg4)

Ai noştri cetăţeni poate că nu conştientizează gravitatea declaraţiilor, sunt deja obişnuiţi cu statul totalitar şi nu le mai pare o grozăvie, dar nici europenii? Europenii nu spun nimic că spuneţi că justiţia trebuie să ţină seama de faptul că statul nu are bani ca să respecte deciziile judecătoreşti şi că legea ar trebui să fie interpretată după cum are statul bani? Oare la ei se iau la fel deciziile în justiţie, dau judecătorii europeni decizii de tipul câştigi numai "dacă sunt bani"? Are cineva milă de cetăţeanul care nu are bani atunci când ajunge în judecată sau numai statul beneficiază de o astfel de "clemenţă"?

Dacă nici acest lucru nu este un semn de reîntoarcere la mentalitatea de dinainte de 1989... nu ştiu ce mai poate fi. Chiar preşedintele vede o anormalitate în faptul că nu există separaţia puterilor în stat şi că nu există nici echilibrul lor, ceea ce nu vede domnia sa (sau se face că nu vede) este că preşedintele este în mijlocul acestor probleme, că preşedintele este cauza acestor probleme, pentru că preşedintele îşi subjugă guvernul punându-se cumva în poziţia de super-lider al guvernului, iar guvernul plus preşedintele subjugă Parlamentul. Acum preşedintele vrea să subjuge şi Justiţia şi să interzică justiţiei să ceară bani statului român. Cât se va mai trage de sistemul instituţional până ce 100% dintre români vor recunoaşte, tranşant, dictatura?

Domnule Băsescu,
Justiţia dă dreptate oamenilor şi pune la plată statul pentru că statul, respectiv domnul Boc, abuzează de cetăţenii României. De ce nu v-aţi gândit să interveniţi atunci când domnul Boc sau oricine altcineva abuza de cei care acum câştigă în instanţe? De ce nu v-aţi gândit să opriţi de la promulgare legile care nu au acoperire bugetară, că doar era de datoria domniei voastre în calitate de preşedinte? V-aţi pus semnătura certificând că legile respectă sistemul instituţional şi acum declaraţi că ele nu respectă sistemul instituţional. Ce anume vă face să credeţi că nu dumneavoastră răspundeţi de faptul că aţi certificat, prin promulgare, astfel de legi? Puteţi să răspundeţi la o asemenea întrebare? Dacă nu... încercaţi să vă reţineţi la chestiunile la care aveţi răspunsuri. Părerea mea.

Domnule Băsescu,
Vă aştept cu un răspuns. Dacă nu vă plac televiziunile, haideţi să vorbim, omeneşte, pe bloguri. Cine ştie, poate că ajungem până la urmă la o soluţie. Până una alta arătaţi în dreapta dumneavoastră dar, totodată, în stânga mea... Dumneavoastră tot vorbiţi despre "capitalism" şi la mine se audă şi se vede tot timpul că promovaţi purul stalinism.

(http://www.gandul.info/news/judecatorii-din-dosarul-bordei-sunt-corupti-2539973)

UPDATE:
AM făcut rost şi de filmuleţ. Trebuie să vă avertizez, conţine imagini ŞOCANTE.


(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/822247/basescu-catre-magistrati-poate-maine-poimaine-veti-stabili-si-cine-este-presedintele-romaniei)

"Deciziile judecătorilor au putere de lege..."
Din ce în ce mai bine, nu-i aşa?

Democraţia deranjează ţările democratice?

---

(http://stiri.rol.ro/referendumul-din-grecia-ameninta-cu-declansarea-unei-noi-crize-in-zona-euro-744605.html)

Este din ce în ce mai evident că oamenii implicaţi în politică şi afaceri au uitat ceea ce este aceea democraţia. Nu e nici o "Şmecherie" să trăieşti într-o ţară intitulată drept "stat de drept" şi "democraţie funcţională"... dacă democraţia nu se exercită în mod real.

Potrivit Reuters, anunţul lui George Papandreou, premierul Greciei, de a supune aprobării, prin referendum, a pachetului de ajutor din partea UE, se pare că a produs un mic şoc şi intensifică şi mai mult tulburările din zona euro şi crizele sale existenţiale. Cele mai mari nemulţumiri s-au făcut auzite din Germania care sesizează faptul că statul grec încearcă să scape de înţelegerea abia încheiată.

Reamintesc că preşedintele Franţei, dl. Nicolas Sarkozy, şi cancelarul Germaniei, dna. Angela Merkel, au stabilit prin martie în acest an că este necesar un acord asupra unui ajutor financiar pentru Grecia, acord prezentat preşedintelui UE, Herman Van Rompuy.

(http://www.ziare.com/europa/grecia/franta-si-germania-au-ajuns-la-un-acord-pentru-salvarea-greciei-1109087)

Dacă vă reamintiţi reacţia domnul Băsescu de luna trecută...

„Bună ziua. Vă voi comunica doar ce este legat de interesul nostru cu ocazia acestui Consiliu. Probabil aţi sesizat că a existat insistenţă din partea noastră să existe o formulă de garanţie pentru menţinerea fluxurilor de capital ale băncilor-mamă cu sediul în Uniunea Europeană, în zona euro, în raport cu România sau, dacă vreţi, cu statele din afara zonei euro, unde au subsidiare. Sigur, nu am pretenţia ca lucrul acesta să fie înţeles şi cu atât mai puţin susţinut de mass-media din România, însă vreau să vă dau câteva cifre care, poate, dacă ajung corect la populaţie, se înţelege mai bine situaţia în care ne aflăm. Deci, anul acesta, România a împrumutat de pe piaţa bancară internă 56 de miliarde de RONI - suma va fi completată, de fapt, până la sfârşitul anului; vor mai fi împrumuturi -, deci 56 de miliarde de RONI pentru a-şi acoperi cheltuielile bugetare şi a susţine deficitul. Asta înseamnă 13,2 miliarde de euro de pe piaţa internă, plus alte două miliarde de euro de pe piaţa externă. Dacă fluxurile de capital oferite de băncile-mamă spre a fi utilizate la băncile lor din România s-ar micşora, România ar fi într-o dificultate foarte mare; adică nu am mai putea finanţa nici măcar bugetul de cheltuieli de anul acesta. De aceea, noi susţinem ca în procesul de capitalizare a băncilor din zona euro să se ţină cont şi de nevoia de a se menţine fluxurile de capital către filialele acestor bănci din zona euro, filiale aflate în zona non-euro. Pentru a vă uşura şi înţelegerea ultimului meu mesaj, legat de nevoia de a privi cu prudenţă bugetul, vreau să ştiţi că, în situaţia în care am avea un buget cu un deficit de 3% din produsul intern brut, România ar trebui să împrumute de pe piaţa internă 71,6 miliarde RONI, ceea ce ar însemna 16,7 miliarde euro echivalent, plus alte 2 miliarde de pe pieţele externe. În această situaţie, nu suntem într-o poziţie foarte favorabilă la Consiliu, să spunem: "cereţi băncilor din zona euro să mărească fluxurile de capital către România". Ar fi foarte dificil, cu atât mai mult cu banii de recapitalizare sau de capitalizare a băncilor, care provin nu din altă parte decât din taxele cetăţenilor germani, olandezi, francezi şi aşa mai departe. Deci, obiectivul nostru este să se menţină fluxurile de capital către România şi, probabil, formula pe care am convenit-o, ieri, cu preşedintele Barroso va trebui extinsă pentru toate statele emergente din Uniunea Europeană, deci, probabil, şi pentru Polonia, şi pentru Ungaria, şi pentru alte ţări, pentru baltici şi aşa mai departe. Aceasta este pentru noi cheia Consiliului de astăzi, în care trebuie să vă spun că nu Consiliul European ia decizia. Aceasta este pentru noi cheia Consiliului de astăzi, în care trebuie să vă spun că nu Consiliul European ia decizia. Înaintea Consiliului celor 17 din statele euro, va avea loc un Consiliu European cu toţi cei 27 de membri, în care vom încerca să definitivăm şi poziţiile celor 27 în raport cu decizia ce urmează a fi luată de cei care plătesc, de cei din zona euro. Sper să reuşim să ne convingem partenerii de necesitatea introducerii acestei obligaţii în procesul de capitalizare a băncilor din zona euro. Sigur, nu vreau să intru în detalii. În acelaşi timp, nu aş vrea ca denigratorii de profesie să speculeze informaţia relativ eliptică. De fapt, dacă ar trebui să fac un comentariu consistent, tehnic, el nu cred că ar fi util populaţiei, dar ar putea să mă scutească de criticile celor care cred că este mai important, spre exemplu, să vorbeşti despre cum să pictăm, cum să desenăm ca să nu te eticheteze într-un fel sau altul.

Pentru mine important este să găsim fomula de stabilitate financiară a ţării pentru anul viitor. Riscurile vin din mai multe locuri - şi aici spuneam, deşi nu dau toate explicaţiile, o să încerc să jalonez oarecum nevoia aceasta de intervenţie. În primul rând se pun câteva probleme: de restructurare a datoriei Greciei. Restructurarea, în principiu, poate să însemne tăierea a 20, 40, 60% din această datorie şi asumarea ei de către sectorul privat, deci de către bănci. Aş traduce aproape pierdere pentru bănci, să renunţe să mai primească aceşti bani. Ori, noi avem bănci care sunt puternic angajate, cu finanţări pe care le-au făcut în timp Guvernului Greciei, fie că vorbim de bănci franceze, de bănci italiene sau de băncile greceşti. Ori, riscul în cazul unei restructurări este ca, cel puţin în fază iniţială, băncile să îşi acopere nevoia de capital retrăgându-se de pe pieţe cum este cea a României. Sigur, mai sunt şi multe alte motive care pot duce la o retragere de capital de pe piaţa românească, pur şi simplu nevoia băncii-mamă de a se consolida în această perioadă de criză, în cazul în care are cumva active toxice în portofoliu. Deci sunt multe motive şi din aceste considerente am apreciat necesară o poziţie extrem de limpede a României pentru a ne putea asigura necesarul de finanţare pentru anul viitor. Cifrele pe care vi le-am pus la dispoziţie sunt legate numai de necesarul de finanţare al bugetului de stat, dar, spre exemplu, dacă anul acesta bugetul de stat este în curs de a atinge cifra de 13,2 miliarde de euro pe care i-a împrumutat de pe piaţa internă, sigur în lei, trebuie să ţinem cont că fluxul de capital, expunerea băncilor străine în România este de 40 de miliarde de euro. Deci nu discutăm numai de menţinerea acestui flux pe care să îl capteze prin emisiuni repetate şi, sigur, pe termen scurt, pentru că aşa ne-am putut finanţa anul acesta, numai pe termen scurt, dar discutăm şi de nevoia de a menţine fluxurile de capital necesare sectorului privat. Deci aici vorbim nu numai de finanţarea Guvernului anul viitor şi implicit a bugetului de stat, finanţare care nu se face, să ştiţi, pentru altceva decât pentru a acoperi deficitul la fondul de pensii, deficitul de pe la sănătate şi programele sociale. Deci, este extrem de important să se menţină şi finanţarea, fluxurile de finanţare pentru sectorul privat, pentru că acesta este cel care ne poate da o minimă creştere economică. Acestea erau informaţiile pe care voiam să le dau. La revedere!”

Departamentul de Comunicare Publică
26 Octombrie 2011
(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=13244&_PRID=ag)

Ei bine, preşedintele se referea mai exact la faptul Franţa şi Germania pare să aibă ceva disensiuni.

Odata cu discutiile despre consolidarea EFSF si recapitalizarea bancilor au aparut din nou la orizont divergentele dintre Germania si Franta, principalii finantatori ai salvarii zonei euro, care ameninta sa intarzie din nou consensul, in timp ce criza ar continua sa creasca dincolo de capacitatea masurilor dezbatute.

Franta vrea transformarea fondului intr-o banca, finantata de BCE, idee respinsa insa de banca centrala, care si-ar depasi astfel atributiile legale, si de Germania, unde nemultumirea fata de finantarea statelor "risipitoare" si de ocolirea regulilor in numele solidaritatii europene ameninta voturile pe care se bazeaza coalitia condusa de cancelarul Angela Merkel.

Totodata, Franta doreste ca recapitalizarea bancilor europene sa cada in sarcina EFSF, pentru a evita pierderea ratingului triplu A din cauza costurilor ridicate presupuse de astfel de operatiuni. Bancile franceze au cea mai mare expunere pe datoria de stat a Greciei dintre creditorii straini.

Pe de alta parte, Germania considera ca recapitalizarea bancilor ar trebui incercata mai intai pe pietele financiare, de la investitorii privati, iar numai in cazul unui esec sa se apeleze la guvernele nationale si, in final, la EFSF ca solutie de urgenta dupa ce toate celelalte mecanisme vor fi esuat.
(http://www.9am.ro/top/Business/219278/Se-scrie-istoria-Soarta-zonei-euro-in-mainile-liderilor-UE/7/Franta-si-Germania-nu-ajung-la-intelegere.html)

Care este până la urmă planul european de scoatere a zonei euro din criza, o criză care pare a trece din zona acută în zona cronic? Planul are o dimensiune dublă. Prima dimensiune se bazează pe o acţiune de consolidare a fondului european de urgenţă la valoarea de 1 bilion (o mie de miliarde) de euro, bani care vin prin finanţarea unor investitori, probabil din economiile emergente precum China sau Brazilia. Cea de a doua dimensiune se bazează pe o acţiune de reducere a datoriei Greciei cu 100 de miliarde de euro. Costurile acestei acţiuni de reducere a datoriilor urmează a fi resimţite ca pierderi asumate de către creditorii Greciei din zona publică şi privată, din zona băncilor şi din zona companiilor de asigurări.

Este evident că referendumul are o justificare din punctul de vedere al democraţiei. În momentul în care acest acord implică măsuri fiscale şi reforme majore, este normal ca populaţia să-şi dea, sau sa nu-şi dea, acordul.

Chestiunea este foarte interesantă, pentru că o reacţie împotriva acestui referendum este, până la urmă, o reacţie anti-democratică şi o cerere aberantă către guvernul elen de a le impune cetăţenilor, într-un mod dictatorial, măsurile (aşa cum s-a întâmplat în România... şi simţim prea bine "democraţia" originală românească sub comanda FMI, UE şi a oricăruia ce are dorinţa de a da comenzi guvernului României în schimbul a ceva dat politicienilor români).

Reacţia celor care strâmbă din nas la referendum este condamnabilă, după părerea mea.

Cum altfel să interpretez, de exemplu, faptul că dl. Michael Kemmer, şeful asocierii bancare German BdB, spune că sistemul lui Papandreou a cauzat o "incertitudine considerabilă". Mai mult, domnia sa a spus şi că incertitudinea cauzată de referendum va dura, probabil, câteva săptămâni şi este orice altceva dar nu un lucru util stabilizării unei situaţii deja dificile. Celelalte afirmaţii aproape că nici nu mai contează... "Detalii importante în urma reuniunii la nivel înalt al zonei euro va fi amânată acum sau, în cel mai rău caz, puse în conservare", încheind cu "În plus, este total neclar ce se va întâmpla în cazul în care poporul grec urmează să respingă pachetul de salvare."

Benjamin Schroeder, un bancher german, a avertizat că "pachetul de salvare este în întregime acum iarăşi sub semnul întrebării."

Folker Hellmeyer, analist şef la Landesbank Bremen, a descris decizia Greciei ca "sinucidere", în timp ce expertul Commerzbank Christoph Weil a declarat că astfel Grecia a fost risca falimentul.

Dl. Weil a adăugat că răbdarea comunităţii internaţionale "s-a scurs încet".

Referendumul este un fel de "sulă-n coaste" (vorba domnului Iliescu) pentru europeni.

Valoarea monedei euro a scăzut faţă de alte valute în ziua de marţi la o valoare uşor mai mică decât 1,37 dolari, cu trei cenţi faţă de luni. Parts Deutsche Bank a scăzut cu 9,6% la 27.44 €, în timp ce acţiunile Commerzbank au scăzut cu 9,5% la 1.61 €.

Credinţa că poporul grec va vota austeritatea este, în aceste condiţii, deja un vis îndepărtat. Cu toate acestea, ministrul german de finanţe Wolfgang Schäuble este încrezător că cetăţenii grecii nu vor vota împotriva planului UE.

Cel de al doilea pachet de ajutorare pentru Grecia convenit de către liderii europeni săptămâna trecută a oferit, după spusele acestora, cea mai sigură cale pentru revenirea Greciei la sănătatea economică. De aceea ei spun că neaplicarea acestui pachet de ajutorare ar fi fatal pentru Grecia. Dar dacă totuşi Grecia va falimentate şi cu acest pachet paleativ?

După părerea mea, bine sau rău, eficient sau nu, NIMENI nu poate contesta dreptul cetăţenilor eleni de a alege dacă această cale este bună sau nu. Oricine contestă dreptul elenilor de a-şi alege viitorul reprezintă exponenţii unei activităţi anti-democratice.

(http://www.ziarelive.ro/stiri/grecia-referendum-pentru-euro.html)

Dezbaterea Parlamentară nu mediază nimic

---

Vorbeam acum două zile despre scrisoarea preşedintelui României care cerea, imperativ aproape (deşi cu tonul unui rugăminţi ce nu are logică între instituţiile statului) adoptarea unor legi. Printre acestea controversatul proiect al legii asistenţei sociale. Nimeni nu îndrăznea să spună totuşi de ce anume nu doreau, în mod exact, senatorii să-şi exprime votul (negativ sau pozitiv) votul asupra acestui proiect.

- adresa de înaintare a iniţiativei legislative pentru dezbatere

- forma iniţiatorului

- expunerea de motive la iniţiativa legislativă

- avizul Consiliului Legislativ

- avizul Consiliului Economic şi Social

- hotărârea de Guvern

- avizul comisiei

- raportul comisiei sesizate în fond

14.09.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului s-a votat in plen scoaterea de pe ordinea de zi
21.09.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
26.09.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
28.09.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
03.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
05.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
10.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
12.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
17.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
19.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
24.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
26.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului

Iată că domnul Năstase ne oferă o explicaţie relativ la PSD.

Punctul de vedere al Departamentului pentru politici sociale şi ocuparea forţei de muncă PSD asupra legii asistentei sociale

Departamentul pentru politici sociale şi ocuparea forţei de muncă
PUNCTE DE VEDERE
privind PROIECTUL LEGII ASISTENŢEI SOCIALE

I. Observaţii generale
Acest proiect de lege se pare că este corolarul politicii de demantelare a statului social. Încă din expunerea de motive se desprinde premisa care a stat la baza întregii filosofii a acestei legi: statul nu este responsabil de bunăstarea fiecărui individ. Cu alte cuvinte cheltuielile publice sociale sunt nefireşti, deoarece bunăstarea este responsabilitatea indivizilor şi a familiilor lor, iar nu a statului. „Responsabilitatea statului este aceea de creare de oportunităţi egale şi, în subsidiar, de acordare de beneficii şi servicii sociale adecvate situaţiei persoanei/familiei şi nu de compensare a sarcinilor specifice acesteia.”

Deşi statul social este produsul societăţii moderne, fiind o realitate socială şi nu o viziune ideologică, guvernul Boc doreşte, de dragul unei lupte imaginare cu stafiile ce bântuiau odată Europa, „modernizarea statului” prin renunţarea la atributele sale fundamentale şi anume cele capabile să asigure prin serviciile publice şi asigurările sociale bunăstarea socială.
Într-un proces continuu de dereglementare în domeniul protecţiei sociale guvernul amestecă:

• drepturi de asigurări sociale (pensii);
• drepturi de asigurări de şomaj;
• drepturi de asigurări de sănătate;
• drepturi reparatorii (veterani, revoluţionari, deţinuţi politici);
• drepturi auxiliare celor salariale pentru susţinerea categoriilor socio-profesionale;

cu prestaţiile sociale aşa cum sunt definite în legea 47/2006, privind sistemul naţional de asistenţă socială.
Guvernul identifică 202 drepturi de natură socială. Evident nu menţionează că din totalul acestor 202 drepturi majoritatea sunt drepturi constituţionale, care se bazează pe contributivitate, iar din totalul acestora statul cheltuie doar 2,86% din PIB în 2010 pentru prestaţiile sociale. Previziunile guvernului până în 2013 sunt destul de clare în sensul scăderii acestor cheltuieli de asistenţă socială la 2,08% din PIB în anul 2013.
SCOPUL modificării legii este scăderea cheltuielilor bugetare cu asistenţa socială şi nu combaterea sărăciei în condiţiile în care din 2004 până în 2011 indicele sărăciei a cunoscut o evoluţie ce culminează în acest an cu un maxim istoric în perioada postdecembristă. Deşi 46% din populaţie se află în categoria oamenilor săraci conform Eurostat, guvernul menţine aceeaşi politică de tăiere a cheltuielilor sociale fără a veni cu alternative.

An Indicele sărăciei în România
2004 -> 23%
2005 -> 22%
2006 -> 18,6%
2007 -> 19%
2008 -> 23%
2009 -> 44%
2010 -> 46%

Observăm că, deşi numărul celor săraci s-a dublat din 2004 până în 2011, la baza acestei legi rămâne aceeaşi mentalitate contabilă de reducere a cheltuielilor şi nu una deschisă rezolvării problemei sărăciei.
În raport cu Uniunea Europeană, în care media UE27 este de 5% din PIB pentru asistenţă socială, în România nu doar că sunt cele mai mici cheltuieli din UE şi anume 2,86% din PIB dar se doreşte chiar reducerea acestor cheltuieli. Dacă suntem pe penultimul loc la sărăcie în UE vom fi cu siguranţă ultimii la cheltuieli cu asistenţa socială.
II. Prezentarea structurii legii
Proiectul de lege este structurat pe 8 capitole şi 155 de articole exceptând capitolele 1 şi 8 care conţin definiţii şi dispoziţii finale şi tranzitorii, capitolele legii reglementează:
A. Construcţia instituţională la nivel central şi local
B. Beneficiile sociale
C. Serviciile sociale
D. Personalul în domeniul asistenţei sociale
E. Finanţarea beneficiilor sociale

În Capitolul II. Sistemul de beneficii sociale se definesc beneficiile în funcţie de condiţiile de eligibilitate, de scopul şi natura lor. Astfel, beneficiile sunt în raport cu obiectivele asumate următoarele:
- prevenirea şi combaterea sărăciei;
- susţinerea copilului şi familiei;
- sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale;
- situaţii deosebite.

Se introduce un mecanism nou de stabilire a cuantumurilor beneficiilor sociale prin applicarea unui coeficient de echivalenţă la indicatorul social de referinţă (ISR definit prin legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj la valoarea de 500 de lei) şi un formular unic de cerere pentru limitarea trasferurilor financiare cumulate acordate pe persoană şi familie.
Capitolul III. Sistemul de servicii sociale defineşte şi clasifică serviciile sociale, precum şi beneficiarii şi furnizorii de servicii sociale. Organizarea şi administrarea serviciilor sociale aduce câteva noutăţi cea mai importantă fiind aceea a reglementării explicite a posibilităţii de partajare a costurilor şi serviciilor sociale între mai multe unităţi teritoriale.
Capitolul IV. Măsuri integrate de asistenţă socială introduce la art. 56, alin 2, lit. a venitul minim de inserţie acordat din bugetul de stat în scopul garantării unui venit minim fiecărei persoane din România. Acesta este succesorul VMG, ajutorului pentru încălzire şi a alocaţiilor pentru susţinerea familiilor.
Se introduce obligaţia autorităţilor publice locale de a organiza adăposturi de urgenţă pe timp de iarnă, precum şi servicii sociale pentru persoanele fără adăpost art. 59, alin. 1, 2, 3.
Capitolul VII. Finanţarea asistenţei sociale stabileşte modul de fundamentare a sumelor necesare asigurării plăţii beneficiilor sociale şi partiţia obligaţiilor financiare între nivelul central şi cel local. Se stabileşte obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a constitui un Fond din bugetul propriu pentru plata beneficiilor sociale acordate din bugetul local şi asigurarea cheltuielilor pentru scordarea altor măsuri de asistenţă socială la nivel local. Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat se stabilesc anual şi reprezintă maxim 30% din valoare Fondului constituit la nivel local. Această dispoziţie, uniform aplicată la nivel naţional, va fi în defavoarea localităţilor-judeţelor sărace şi, prin efecte, va conserva slaba coeziune socială în nivel teritorial.

Analiza SWOT.
Puncte tari:
- se încearcă unificarea sistemului de asistenţă socială într-un cadru legislativ şi instituţional unitar.

Puncte slabe:
- mentalitate contabilă de reducere a cheltuielilor prin urmare bani mai puţini pentru rezolvarea problemei sărăciei;
- transferă povara financiară către autorităţile locale prin crearea fondului de asistenţă socială definit la art. 131-135, în proporţie de 30% din sume defalcate şi 70% din sume de la bugetul local. Principiul solidarităţii sociale la nivel naţional dispare rezultând o rezolvare neunitară a problemei asistenţei sociale pe teritoriul României cu diferenţe clare între localităţile sărace şi cele bogate.
- introducerea unui sistem de definire a cuantumurilor beneficiilor sociale în raport de indicatorul social de referinţă (ISR), prin aplicarea unui coeficient de echivalenţă (CE). Coeficientul de echivalenţă stabilit în raport de tipul de beneficiar şi de natura beneficiarului social acordat este denumit indice social de inserţie (ISI). Dacă definirea CE şi a ISI se va face în legi ulterioare, ISR este cel mai definit (total ARBITRAR!) în Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj, la valoarea de 500 lei. Această valoare nu este stabilită în raport de un indicator care să reflecte sărăcia, excluderea socială, adâncimea sărăciei, sărăcia monetară sau alt indicator recunoscut. Este necesară definirea în această lege a ISR în raport de situaţia socială şi în legătură cu un indicator social, nu raportarea la o altă lege, specială. Tot în art. 14, alin. 5, se introduce plafonarea cuantumului beneficiilor cumulate pe care le poate primi un beneficiar, persoană sau familie. Este necesară definirea clară a coeficientului prin care se operează plafonarea şi raportarea sa la un indicator social recunoscut.

Ameninţări:
- conform art. 155, alin. 4 bulversarea întregului sistem de asigurări sociale prin modificarea următoarelor acte normative în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei propuneri legislative (vezi Anexa).
- Reducerea cuantumului beneficiilor sociale privind fixarea unei limite maxime şi prin comasarea mai multor tipuri de beneficii;
- Creşterea cheltuielilor de administrare birocratică a sistemului de asistenţă socială de către autorităţile locale;
- Renunţarea la valorile şi atributele statului social definite în Constituţie.


Oportunităţi:
- în condiţii de criză această lege este inoportună pentru că dispune pentru viitor în condiţiile constrângerilor bugetare.

Concluzii

Considerăm că această lege nu poate fi susţinută de către Partidul Social Democrat datorită punctelor slabe şi a ameninţărilor menţionate mai sus.
Este nevoie de o dezbatere mai largă pentru că soarta a peste 46% dintre români nu poate fi decisă prin asumarea răspunderii de către guvern.
Soluţiile privind o mai bună gestionare a serviciilor sociale pot veni de la societatea civilă, şi în primul rând de la ONG-uri, care în ultimii 10 ani au căpătat o experienţă indiscutabilă în acest domeniu.
Definiţiile prezente în lege sunt neclare, incomplete, interpretabile şi chiar lipsă.
Introducerea unui indicator social într-o lege organică fără fundamentarea necesară este neconstituţională.
Introducerea preeminenţei serviciilor sociale în dauna beneficiilor sociale încalcă dreptul persoanei la autodeterminare, beneficiarul fiind singurul chemat să aleagă între cele două.
Iniţiatorul legii doreşte transformarea sistemului de asistenţă socială într-unul rezidual, periferic şi neangajat, stabilind astfel obligaţii pentru persoana asistabilă, pentru familia acestuia, pentru prieteni, vecini, îngrijitori informali şi voluntari (art. 52) şi doar în lipsa acestora acordă dreptul la îngrijitori formali salarizaţi din fonduri publice.
Pentru persoanele care trăiesc în stradă introduce contribuţii modice (art. 61 şi 62) pentru servicii sociale şi chiar pentru masa acordată în cantinele sociale.


Finanţarea prin alocarea sumelor defalcate către anumite servicii sociale se realizează în procente diferite de la 100% pentru copii la 50% pentru persoane vârstnice şi 30% pentru persoane cu handicap. Este o inovaţie a actualei guvernări care transformă sistemul de asistenţă socială într-unul meschin contrar obligaţiilor constituţionale ale statului român.

Anexă
a. Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată în MO, Partea I, nr. 300 din 7 mai 2009;
b. Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în MO, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001;
c. Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, publicată în MO, Partea I, nr. 889 din 30 decembrie 2010;
d. OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în MO, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005;
e. OUG nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în MO, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010;
f. OUG nr. 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice, publicată în MO, Partea I, nr. 119 din 25 februarie 2003;
g. Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, publicată în MO, Partea I, nr. 193 din 21 martie 2002, excepţie art. 5-12;
h. Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în MO, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004;
i. Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în MO, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008;
j. OUG nr. 68/2003 privind serviciile sociale, publicată în MO, Partea I, nr. 619 din 30 august 2003;
k. Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială, publicată în MO, Partea I, nr. 29 din 27 ianuarie 1998;
l. Legea nr. 208/1997 privind cantinele de asistenţă socială, publicată în MO, Partea I, nr. 363 din 17 decembrie 1997;
m. Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată în MO, Partea I, nr. 157 din 6 martie 2007;
n. OUG nr. 118/1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului Naţional de Solidaritate, publicată în MO, Partea I, nr. 312 din 30 iunie 1999;
o. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în MO, Prtea I, nr. 103 din 6 februarie 2002.

(picture: http://www.regnumnovum.com/2011/03/24/everything-you-never-wanted-to-know-about-liberation-theology/broken-chain/)

Relaţia Româno-Chineză evoluează cu rapiditate

---

Iată că după un început greoi, mai mult blocat, relaţia României cu China pare a se accelera cu seriozitate (şi nu "de ochii lumii" ca până acum). Iată încă o veste bună venită de pe pământ chinezesc. Este vorba despre un seminar cu o largă participare cu un subiect legat de condiţiile, modalităţile şi oportunităţile de dezvoltare a relaţiilor de parteneriat public - privat (PPP) desfăşurat, marţi, la Ambasada României din Beijing. Sala a fost destul de plină şi partenerii chinezi par destul de interesaţi de subiect.

Organizat de KPMG China lider regionat în zona Asia - Pacific în fuziuni şi achiziţii fiscale în parteneriat cu Oficiul pentru Promovare Economică şi Comercială al Ambasadei României la Beijing, seminarul a atras interesul a câtorva zeci de reprezentanţi ai instituţiilor oficiale şi întreprinzători chinezi interesaţi să înţeleagă mai bine care sunt condiţiile de a intra pe piaţa economică românească în sistemul PPP.

Însărcinatul cu Afaceri, Min. Ion Dicu, a declarat în deschiderea evenimentului că România este dispusă şi interesată să dezvolte afaceri cu R.P. Chineză, interes exprimat şi agreat de ambele părţi şi cu ocazia întâlnirii dintre premierii Wen Jiabao şi Emil Boc, la Beijing, din luna august a.c. "România a prezentat prin intermediul reprezentanţilor Hidroelectrica SA, Complexului Energetic Rovinari, Complexului Energetic Craiova, Nuclearelectrica SA, Romgaz, Transgaz dar şi prin intermediul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri din România, o serie de proiecte pe care România este intresată să le deruleze în parteneriat cu China. O serie dintre aceste proiecte se află în stadiul discuţiilor, urmând ca în perioada următoare să avem primele rezultate", a declarat Ion Dicu.

Participanţii la seminar au primit din partea reprezentanţii KPMG China informaţii referitoare la realităţile româneşti din zona legislativă şi financiară, a mediului de afaceri dar şi legate de condiţiile în care parteneriatul public – privat poate aduce beneficii.

KPMG în România oferă servicii de Audit, Asistenţă fiscal şi Consultanţă în Afaceri, inclusiv servicii de restructurare și accesare de fonduri, pentru organizații din diverse domenii, atât din sectorul privat, cât şi cel public. Înfiinţată în România în 1994, KPMG este firmă membră a reţelei globale de firme KPMG, cu peste 600 angajaţi în Bucureşti, Timişoara, Cluj, Iaşi, Constanţa şi Chişinău (Republica Moldova).

La data de 17 martie 2011, KPMG România şi Ambasada Republicii Populare Chineze în România au lansat Biroul de Consultanţă pentru China adaptat cerinţelor companiilor chineze. Conform saitului KPMG, Biroul de consultanţă pentru China al KPMG în Romania şi Moldova (parte din Biroul de consultanţă pentru China în Europa Centrala şi de Est) îşi propune să susţină companiile chineze care doresc să investească sau să opereze în România, precum şi companiile româneşti, moldovenesti şi multinaţionale interesate să dezvolte afaceri în China.
(http://romanian.cri.cn/341/2011/11/01/1s121872.htm)

(http://www.crossed-flag-pins.com)